Gazeta Învățământului, 1960 (Anul 12, nr. 546-593)

1960-03-25 / nr. 558

ORGAN AL mINISTERULUI USUAiAMINTULUI $1 CULTURII $1 AL COMITETULUI MUTUAL AL SINDIGATULUI MUNCITOM DID IDUATAMIDT $1 CULTURA Anul XII, Nr. 558 Vineri 25 martie 1960 8 pagini 25 bani 1 I Vacanța elevilor Elevii sunt de citeva zile în vacanță. Ii putem vedea acum in o vizită la muzee, la antrenamente, pe terenurile de sport sau prin­tf­ parcuri, preocupați de pictură, de muzică, de lectură. Intr-un­ul cuvint, în zilele vacanței, școlarii participă la acțiuni pe care le­­ îndrăgesc. La întocmirea programului pentru vacanță, pedagogii au avut­­ în vedere necesitatea ca elevii să se odihnească după munca­­ școlară și să folosească in mod organizat timpul lor liber. ★ Conducerea Școlii medii nr. 36 din Capitală, împreună cu și organizația de partid, cu organizația U.T.M. și cu organizația­­ sindicală din școală au elaborat planul acțiunilor pe întreaga [= perioadă a vacanței, căutind bineînțeles să pună pe primul plan­­ activitățile cu caracter recreativ. Iubitorii de literatură se vor întilni in această perioadă cu 1o­­i scriitori ca Nica­lutes, Vladimir Colin ș.a., cu care vor purta­­§ g discuții asupra cărților citite. Aceste intilniri vor da elevilor g H prilejul să discuta probleme de literatură în mod mai liber, mai ss­­ puțin didactic, în forma variate, trezindu-le astfel, și mai mult­­­ interesul față de lectură. Spre a satisface interesul elevilor pentru vizitarea unor locuri g g importante ale orașului, școala a programat mai multe vizite: g .= la Muzeul Romino-Rus, la Muzeul orașului București, și la i= g Muzeul „Lenin-Stalin". Cu tot atât de mare interes vor participa p­e elevii in aceste zile și la audițiile muzicale din cadrul ș­i A.R.L.U.S.-ului și la vizionarea în comun a filmelor accesi­­­bile lor. In timpul vacanței elevii vor desfășura și unele activități cu u­n caracter științific. Fruntașii la învățătură, spre exemplu, vor­­ ii participa la Olimpiada de matematică și fizică. O parte dintre 1§­g elevi vor continua lucrările pe lotul școlii. Pe stadioanele „Progresul“ și „Floreasca" elevii vor avea­­ posibilitatea să facă atletism, să joace volei, tenis etc.­­ . Pe timpul vacanței de primăvară Clubul sindicatului munci­torilor din învățămint din orașul București a organizat o bogată activitate cultural-artistică pentru pionieri și școlari. Teatrul de marionete va prezenta în vacanță trei spectacole cu piesele:­­ „Dragostea celor trei portocale", „Escapada jucăriilor", ,',Ure­chiușă albă", iar corul de copii al clubului va prezenta trei con­certe. Un program interesant pregătește și cercul literar „M. Sado­­gă­veanu" care funcționează in cadrul clubului și care va organiza­­ un matineu literar pe tema: „Te slăvim partid iubit". La acest­­­ matineu, membrii cercului vor citi pionierilor și școlarilor de la­­ diferite școli din Capitală cele mai reușite producții originale ala­­ lor în proză și in versuri in legătură cu tema respectivă. De asemenea, în vacanță clubul organizează un ciclu de filme H pentru școlari și tineret, EE N. S. Hrușciov în Franța N. s. Hrușciov, care la invitația guvernului francez se află în aceste zile in Franța, este primit pretutindeni cu entuziasm și căldură. Această vizită a premierului sovietic întărește și mai mult încrederea popoarelor in triumful cauzei păcii. • N. S. Hrușciov, în balconul palatului Quai d'Orsay, răs­­punzind mulțimii care-l ovaționează. Proletari din toate țările, uniți-vă ! (Continuare in pag. 2) Viața lui LENIN ÎNALT exemplu DE UMANITATE rasiime revoluționa­ră, care mișcă munții din loc, gin­­dire neînfricată, vo­ință de fier nestră­mutată, ură de moarte împotriva robiei și asupri­rii, credință nemărginită i­.­ puterea de creație a maselor — toate aces­tea și-au găsit întruchiparea mă­reață în persoana lui Lenin. V. I. Lenin și-a consacrat în­treaga sa viață cauzei clasei mun­citoare, fericirii tuturor celor ce muncesc. Lenin și poporul, poporul și Lenin — sunt cuvinte care nu se pot separa și care exprimă însuși sensul vieții marelui luptător pentru eliberarea clasei muncitoare. Genial teoretician și conducător al proletariatului, Lenin se con­topea cu masa, era unul din cei mulți. „Nu prea înalt — povestește Krijanovski — purtînd o șepcuță oarecare, el putea trece ușor neob­servat, fără să bată la ochi, în orice cartier industrial... cu aceeași ușurință, îmbrăcat într-un suman, Vladimir Ilici putea să se piardă în orice mulțime de țărani de pe Volga. Chipul lui avea ceva izvorît parcă de-a dreptul din aceste pă­turi de jos ale poporului, ca și cum s-ar fi înrudit prin sînge cu ele. Dar era suficient să-ți cufunzi privirile în ochii lui Vladimir Ilici, în acești ochi de un căprui închis, atît de neobișnuiți, de pătrunzători, plini de forță și energie lăuntrică, pentru a simți de îndată că ai în față un om de o factură neobiș­nuită“. V. I. Lenin avea o încredere ne­mărginită în forța creatoare maselor. El studia cu atenție ex­a­periența oamenilor muncii, verifica tezele sale teoretice în discuții cu muncitori, țărani, intelectuali. In ace­ste discuții adesea întreba : „Dar ce gîndești D-ta despre a­­ceasta ? Sînteți de acord, sau nu ?“ ,.Care este părerea D-tale?“. A­­ceastă trăsătură ieșea îndeosebi în evidență la Lenin în rezolvarea problemelor practice ale muncii de partid și construcției de stat. El folosea forțele și cunoștințele fie­cărui om și lua întotdeauna în considerație părerile tovarășilor de muncă. Lenin privea părerile mun­citorilor sau ale țăranilor cu un deosebit interes căci în fiecare om Vladimír Ilici vedea masele, iar în mase forța partidului și a statului. V. I. Lenin manifesta o adîncă înțelegere față de nevoile maselor muncitoare. Dragostea lui fierbinte față de oamenii muncii se reflecta în întreaga lui activitate. El se preocupa în permanență de îmbu­nătățirea situației materiale a mun­citorilor și țăranilor și era tare frămîntat atunci cînd nu existau posibilități pentru realizarea ei. In acest sens ori cît de mari ar fi fost greutățile se străduia să te învingă. Cu cîtă emoție mi-a vorbit el la începutul lui noiembrie 1920 — spunea Klara Zetkin — despre niște delegați ai țăranilor care îl vizitaseră cu puțin înainte. — „Erau ta­zdrențe cu picioarele înfășurate în cîrpe și vîrîte­le,­ o­­pinci. Pe o vreme ca asta ! Picioa­rele se erau ude leoarcă, învinețite de frig, înghețate. Se înțelege, am dat dispoziție să li se aducă încăl­țăminte de la depozitul militar. Dar parcă mult le-am ajutat cu asta ! Acum, mii, zeci de mii de țărani și muncitori umblă cu picioarele pline de răniși e cu neputință să-i încalci pe toți pe socoteala statului. Din ce iad îngrozitor de adine trebuie să se smulgă, să iasă săr­manul nostru popor! Drumul lui spre eliberare este cu mult mai greu decât acela al proletariatului nostru german. Eu însă cred în eroismul poporului nostru, sunt con­­vins că va ieși la liman­­. La început Lenin vorbea încet, aproape î­n șoaptă. Ultima frază a rostit-o tare, strîngînd­ din dinți și cu o expresie de hotărîre fermă, întipărită pe față“. Zecile de muncitori, țărani, inte­lectuali, care veneau la Lenin cu probleme de muncă sau personale, ieșeau de la el entuziasmați de marea atenție ce li se acorda, căci Lenin era foarte atent, simplu, și delicat în relațiile cu oamenii. Se interesa îndeaproape de situația familiei fiecăruia, de bucuriile și necazurile lui. Cu muncitorii și țăranii el putea să discute înde­lung lucruri mărunte și avea grijă să-i ajute îndeaproape. In anul 1918, de la redacția zia­rului „Rednoia“ i se comunică lui V. I. Lenin că a venit un țăran pe nume Cecunov, care dorea mult să stea de vorbă personal cu el. In timpul convorbirii lor închinată unei­­ importante probleme de stat legată de situația agriculturii, V. I. Lenin văzînd că interlocuto­rul său era stingherit de lipsa unor buni ochelari, trimise imediat un bilețel către Comisarul Poporului pentru problemele sănătății în care scria: „A venit la mine tovarășul Ivan Afanasievici Cecunov, un țăran muncitor, foarte interesant, care propagă în felul lui bazele comunismului. El a rămas fără o­­chelari. A plătit pentru o rublă 15.000 ruble. Am o mare rugă­minte : să-l ajuți și să-l rogi pe secretarul D-tale să-mi comunice dacă ați reușit să-i procurați oche­larii“. Totul este remarcabil în acest bilețel și conținutul care reflectă grija pentru un om al muz­cii, pe care îl vedea pentru prima oară în viață și stilul respectuos în care se adresează oamenilor cu care lucrează: „să-l rogi pe secretarul D-tale“. Bunătatea, simplitatea su­fletească, atitudinea tovărășească față de oameni — acestea erau trăsături proprii caracterului lui Lenin. El cerea și altora să aibă atitudinea cea mai atentă și Numărul tinerilor din școli care vizitează Muzeul Lenin-Stalin din Capitală crește tot mai mult. Iată-Je un vizită la muzeu pe elevele clasei de textile, clasă fruntașă la învățătură și disciplină, de la Școala tehnică de muncii­tori calificați a Ministerului Comerțului.

Next