Gazeta literară, ianuarie-iunie 1958 (Anul 5, nr. 1-26)

1958-01-02 / nr. 1

8 La o întâlnire a scriitorilor arabi CAIRO — decembrie 1957. — Trebuie să participaţi la con­gresul nostru, al scriitorilor arabi, — mi-a spus Mohamed Mandur, critic literar şi redactorul revistei „Al Chark“ („Orientul“). Nu este un congres obiş­nuit, la care scriitorii se adună ca să discute problemele lor. E o adeziune la lupta pentru independenţă a popoa­relor arabe, la care scriitorii se or­ganizează într-un singur front. Am participat la două şedinţe şi mi-am dat seama că scriitorii din ţările arabe sunt un detaşament care vrea să se situeze în primele rînduri ale luptei naţionale. Acest lucru a reieşit limpe­de din hotărîrile adoptate la închide­rea dezbaterilor la care au participat peste 200 delegaţi din El Bahrein, Si­ria, Egipt, Sudan, Arabia Saudită, Irak, Maroc, Yemen, Tunisia, Kuweit, Libia. Iordania s-a scuzat că nu poate participa. Ordinea de zi a congresului a fost „literatura şi naţionalismul a­­rab". In acest sens Congresul a apreciat naţionalismul arab ca pe un fapt is­toric care se bizuie pe comunitatea culturii şi a unităţii valorilor spiri­tuale şi morale, a luptei unite împo­triva imperialismului colonial, pentru pace şi coexistenţă paşnică între toa­te popoarele. Congresul a adoptat cîteva hotărîri şi un apel adresat tuturor scriitorilor arabi cerîndu­-le să boicoteze organiza­ţiile imperialiste care încearcă să folo­sească scriitorii arabi la traducerea li­teraturii politice şi a naţionalismului lor de propagandă menit să otrăvească opinia publică sub pretextul luptei an­ticomuniste şi a apărării aşa-zisei lumi libere. De asemenea Congresul a hotărît crearea unei Uniuni Generale a Scrii­torilor Arabi, cu filiale în toate ţările arabe, care să împiedice pătrunderea propagandei imperialiste. Se va edita în scurt timp o revistă de critică lite­rară care va îndruma cititorii spre a­­devărata literatură şi care va arăta, în acelaşi timp, scopul cuvîntului scris în lupta de eliberare, ca o călăuză fi­delă în această luptă. Revista care va apare la Cairo va demasca literatura diversionistă, otrăvitoare. Congresul a mai lansat un apel că­tre scriitorii din lumea întreagă — cerîndu-le să se solidarizeze cu lupta popoarelor arabe. S-a mai hotărît folosirea limbii clasi­ce unificate ca limbă comună a po­poarelor arabe, purificarea ei de dialec­tele diferite, greu de înţeles între po­poare. Toate aceste hotărîri fac ca scrii­torii din ţările arabe să se integreze în marele­ front pentru independenţa naţională şi pentru pace, alături de po­poarele lor, pentru promovarea unei spiritualităţi noi care să îmbărbăteze această mişcare revoluţionară şi să creeze literatura ei militantă, nouă, fău­rită în focul luptei. Gh. Dinu • „Der Bienenstock“ (Stupul), im­portantă publicaţie de artă şi litera­tură, în Germania democrată, publi­că în numărul 37, recent apărut, un articol comemorativ cu caracter bio­grafic şi bibliografic asupra marelui prozator sovietic Alexei Tolstoi. Revista însoţeşte articolul cu re­producerea unui portret al lui Alexei Tolstoi, deosebit de expresiv, şi în plină vigoare, înaintea morţii sale, la 23 februarie 1945, la Moscova. 9 Uwe Berger, cunoscutul poet ger­man, a predat editurii ,,Aufbau“, un vo­­iggler de",poezii întitulat „Ghimpele din • Opera lui Bertolt Brecht va fi predată, ca materie de studiu obli­gator, în şcolile germane din R.D.G. • Paul Dessau a pus pe muzică opera lui Brecht, intitulată „Aventuri­le domnului Puntilla“. Este vorba, bi­neînţeles despre o versiune pentru o­­peră a piesei „Domnul Puntilla şi va­letul său Matti“. • La Paris, rulează în prezent filmul „Domnul Pintilla şi valetul său Matti“. Este o realizare artistică în­semnată, pentru care Brecht s-a stră­duit, înainte de sfîrşitul vieţii sale, cu o rîvnâ a cărei victorie n-a putut-o aştepta. Se ştie că, în ultimul său an de viaţă, Brecht a lucrat cu regizorul Alberto Cavalcanti la realizarea aces­tui film, care se afla atunci în stare de scenariu. Postum, opera aceasta a­­pare într-o lumină nouă, cu toate pre­ţioasele intervenţii ale acestui scriitor de geniu. Ca pe orice operă adevăra­tă, Brecht o considera mereu suscep­tibilă de ameliorări succesive. • „O scrisoare pierdută” („Der verlo­rene Liebesbrief“, în versiunea ger­mană), de Ion Luca Caragiale, se joa­că actualmente pe scena marelui tea­­tru din Stuttgart, de trupa de artişti „Wü­rtembergischen Staatstheater“. • La Moscova şi la Leningrad, pen­tru prima oară, se reprezintă o prelu­crare pentru cinematograf, pe ecran lat­­a operei „Mama“ de Gorki, după un scenariu făcut de Tihon Hrenni­­kov. • Scriitorul german Wolfgang Joho a terminat „înălţarea studentului Cragg“, operă cu un caracter satiric şi grotesc. In prezent el lucrează la un roman intitulat „Viermele din măr“. • Piesa de teatru „Moartea nitul comis-voiajor“, comedie de Arthur Mil­ler se repetă la Teatrul de Artă din Moscova. • Herbert Nachbar a predat casei de editură „Aufbau“, din Berlin, ma­nuscrisul unei lucrări intitulat­ă „In­sula furată“, o Robinsonadă, a cărei acţiune se petrece în vara anului 1957. 9 Dieter Noll, cunoscutul prozator german, scrie un roman a cărui ac­ţiune se desfăşoară în ultimii ani de război, şi după 1545. 9 Obţine un mare succes de public şi de critică romanul „Timpul de trăit şi timpul de murit“, de Erich Maria Remarque. Cartea pe care o pregăteşte acest In­teresant prozator, se intitulează „Obe­liscul negru“.­­ Cu ocazia Împlinirii vârstei de şaptezeci de ani, scriitorul Arnold Zweig a fost sărbătorit de Academia de Artă din Berlin, în prezenţa tutu­ror marilor personalităţi ale artei şi ştiinţei germane.­­ Au fost imprimate, în Germania democrată, încă cincizeci de volume de literatură şi de ştiinţă pentru orbi. Sunt cărţi de literatură modernă, dar şi de clasici,­­ îndeosebi beletristică şi iniţiere şi documentare ştiinţifică, atît germane cit şi străine. De asemenea, cîteva capodopere uni­versale au fost editate pe bandă de magnetofon, pentru uzul orbilor. Lu­mina culturii pătrunde şi acolo unde soarele nu mai poate nimic. 9 Revista „Aufbau”, revistă lunară de cultură politică din R.D.G., consa­cră nr. 11 pe luna noiembrie, aniver­sării a 40-a a Revoluţiei din 1917. E o contribuţie preţioasă la istoria evolu­ţiei unor idei care transformă lumea întreagă, punind secolului nostru pe­cetea geniului rus şi sovietic. Rodo Uhse scrie despre Octombrie- Roşu : „Cîteodată, vai, realitatea este mai frumoasă şi mai adevărată decit cea mai bună poveste, privind in urmă, de astăzi pînă în ziua cînd a izbuc­nit Marea Revoluţie din 1917, ceea ce vedem este cu mult mai frumos decit ceea ce s-a scris. O lume a fost eli­berată de coşmarul distrugerilor... O­­pera de creaţie din nou a lumii li­bere atunci a început“. Heinz Kamnitzer arată că „De la 14 iulie 1789, pînă in Octombrie 1917, nimic măreţ nu s-a petrecut în lume. Epoca solidarităţii între oameni începe odată cu ridicarea soarelui revoluţionar so­vietic. Victoria sovietică în războiul mondial este urmarea logică şi istorică a ideilor marxist-leniniste“. Revista reproduce poemul „Marele Octombrie“ de Bertolt Brecht, unde se glorifică soldaţii ruşi care au ridicat armele pentru o cauză justă. Griul semănat în primăvară a dat pline celor care au muncit. Johannes E. Becker semnează un lung poem, care se termină lapidar cu aceste două versuri : „La mormîntul tău, Lenin, ţinem garda mortuară, în memoria ta Un tablou impresionant de viaţă reală, în Uniunea Sovietică („Rusia de azi“), semnează Paul Distelbarth. Beuchtwanger omagiază Revoluţia, într-un medalion scurt dar strălucitor: „Opera a reuşit“. ştefan Hennlin semnează lux poem : „Aurora”. Din Thomas Mann revista publică un fragment scurt şi sugestiv. „N-aş vrea să las nici o îndoială în ceea ce priveşte istoricul eveniment al revo­luţiei ruseşti...“. El arată cum 90'/« din­­tr-un întreg popor a fost eliberat de suferinţă, nivelul de viaţă al oameni­lor s-a ridicat, viaţa socială şi politi­că, totul, totul a fost puternic influen­ţat de idealul în mers. Revista împodobeşte paginile ei o­­magiale cu fragmente din literatura sovietică : Fedin, Al. Neverov, V. Iva­nov, apoi un foarte interesant articol asupra modului în care Revoluţia din Octombrie se reflectă în literatura franceză, semnat de P. Gerhardt Dip­pel. 9 „La nouvelle critique“, (noiembrie 1957) oglindeşte preocupările scriitori­lor francezi progresişti, în legătură cu a 40-a aniversare a Revoluţiei din Oc­tombrie 1917. E un număr omagial, consacrat aniversării, dar e in fond o sărbătorire prin muncă, judecind după textele ce publică. Inteligentă şi instructivă, publicaţia pariziană proce­dează la o confruntare dintre lumea realităţilor şi lumea ideilor care evo­luează astăzi intr-o strînsă legătură, firească. A. I. Redactor-şef: Zaharia Stancu. Colegiul redacţional: Mihai Beniuc, Marcel Breslaşu, Eusebiu Camilar, Paul Georgescu (redactor-şef adjunct), Eugen Jebeleanu, George Maco­­vescu,­ Ion Minăileanu, V. Mîndra (redactor-şef adjunct), Mihail Petroveanu (redactor-şef adjunct), Cicerone Theo­­dorescu, Ion Vilner. 55 FEREASTRĂ SPRE LUMEA LARGA Aflăm îndeajuns de des, din scurte informaţii de presă, că unele sau al­tele din lucrările autorilor noştri sunt tipărite în limbi străine. Informa­ţiile trec, probabil, neobservate, pentru că şi î­­ această privinţă, a pătrunderilor valorilor noastre litera­re peste hotare, ne-am obişnuit în ultimii ani cu neobişnuitul. Ce vreţi, cînd ajungi a avea o literatură tipă­rită, de pildă, în azerbaidjană, ar­meană, bielorusă, georgiană, cazahă, letonă, estoniană, lituaniană, turc­­m­enă, tadjică, tătară, uzbecă, votiacă, ucraineană sau finlandeză, aşa cum au apărut în Uniunea Sovietică unele din lucrările lui Mihail Sadoveanu, e firesc să pierzi firul şi, în măsura în care nu ai profesionale curiozităţi statistice, să adopţi atitudinea uşor blazată a aceluia ce trăieşte o cultură naţională de valoare universală. Că­ n-o fi fiind chiar aşa, e uşor de zis. Mai sînt încă multe căi nebătătorite, multe graniţe nepătrunse şi mulţi va­meşi cinstiţi care aşteaptă să-şi pună viza de intrare pe operele literaturii noastre. Dar ca-ar fi spus Caragiale văzîndu-se tradus în engleză (editura Lawrence and Wishart din Londra i-a tipărit unele din lucrări­ pe vre­mea cînd, garantindu-i-se caducita­tea, i se profeţea şi intraductibilitatea perfectă? Tinerii autori, care acum un deceniu ar fi fost încîntaţi pentru 3000 de exemplare la o ediţie, astăzi, datorită politicii culturale, ajungînd să tipărească o carte bună, au a­­proape şi certitudinea traducerii ei. In editurile sovietice apăruseră, pînă pe la începutul anului, 4.295.000 exemplare de traduceri din autori ro­­mîni (Eminescu, Caragiale, Vlahuţă, Filimon, Al. Sahia, Sadoveanu, Za­haria Stancu, Nagy István, Petru Dumitriu, Aurel Baranga, Sütő An­drás, Nina Cassian, Francisc Mun­­teanu, Remus Luca, Titus Popovici, Petru Vintilă etc.) şi după cîte ştiu, mai trebuiau să apară în cursul a­­cestui an operele alese ale lui Barbu Delavrancea şi Mihail Sadoveanu, Ion al lui Liviu Rebreanu, primele două tomuri ale unei antologii a pro­zei romîne (Negruzzi, Alecsandri, O­­dobescu, Creangă, Caragiale, Vla­huţă, Slavici şi contemporanii Re­breanu, Agîrbiceanu, Cezar Petrescu şi Gala Galaction) şi o antologie de poezie cuprinzînd pe Alecsandri, Iosif, Arghezi, Beniuc şi alţii; lui Cezar Petrescu i s-a tradus în Iugoslavia (la Belgrad şi Novisad) Aurul negru şi în Bulgaria Apostol; lui Eusebiu Camilar i-a apărut Negura în Italia; iar printre ultimele traduceri ale ro­manului lui Zaharia Stancu, Desculţ (apărut pînă acum în străinătate în vreo 27 de versiuni, editat şi epuizat numai în Suedia în 15.000 exemplare, şi elogiat în Scandinavia de vreo 22 de ziare) se numără aceea a cu­noscutei scriitoare finlandeze Elvi Sinervo, apărută în editura Kansan­­kul­tuuri din Helsinki. Ar fi interesantă, poate, alcătuirea şi publicarea unei asemenea liste care să prezinte în totalitatea lor numărul şi tirajul operelor literare traduse în ultimul deceniu peste ho­tare sau în ţară; ar fi interesant nu numai comparativ — pentru că, în raport cu trecutul, comparaţii aproape că nu se pot face , ci şi, mai ales, în raport cu prezentul, cu prezenţa acestor plini şi viguroşi zece ani, care au izbutit să impună în afară de gra­niţe o literatură clasică (poate că nu exagerăm dacă spunem în întregime) necunoscută şi principalele opere ale unei literaturi noi, care i-a revolu­ţionat deopotrivă pe scriitori şi pe cititori. Oricum, a avea traduse lu­crări în limbile bengali, tamini şi telugu (limbi indiene în care au a­­părut unele publicaţii ale Editurii în limbi străine din Bucureşti), a tipări scriitori romini clasici şi contempo­rani cum sunt Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Petru Dumitriu, Maria Banuş, Marin Preda, Titus Popovici şi alţii, în cel puţin patru limbi străine (franceză, engleză, germană şi rusă, pentru că au mai apărut lucrări, în aceeaşi editură, şi în limbile italiană şi spaniolă), în­seamnă, dacă ţinem seama de faptul că editura a tipărit între 1952 şi 1956, 824 titluri într-un tiraj total de 4.943.000 exemplare, nu primii paşi şi nici măcar un pas înainte, ci deschiderea cu putere a ferestrei, spre lumea largă. Pînă şi literatura noastră pentru copii (poate — prin specific — nu între primele în drept să aspire la confirmarea internaţiona­lă) poate consemna asemenea succese ca Jupîn Bănică Vulpoiul a lui Odobescu (tipărit în engleză, germa­nă şi rusă în Editura în limbi străi­ne) şi de mult epuizat, sau Capra cu trei iezi a lui Creangă (tipărită, notaţi bine, în engleză, rusă, bengali, tamili şi telugu), epuizată şi ea. In relaţiile noastre literare, ca să spunem aşa, cu patrimoniul lite­raturii universale, a intervenit o schim­bare. Pînă nu de mult (ce înseam­nă un deceniu pentru viaţa fără ani a unei culturi?) eram capitala care adăpostea multe ambasade li­terare străine, dar nu trimiteam peste hotare nici măcar o reprezentanţă. Acum, o putem afirma fără teama nici unei exagerări, avem şi noi le­gaţiile noastre, pe care le ridicăm fără încetare la rangul de ambasade, în tot mai numeroase puncte ale planetei. Victor Adrian Proza romînească în Germania Revista germană „Der Bienenstock" (Stupul) care face loc periodic în co­loanele sale lucrărilor de proză repre­zentative din literatura popoarelor, a publicat in ultimul său număr un fragment din basmul „Harap Alb" de Ion Creangă. In același număr sunt prezentate fragmente din operele ,,Sfinta Ioana“ de Brecht şi „Călăto­rul in necunoscut" de Ludmil Stoia­­nov. Unor asemenea fragmente pline de o savoare caracteristică, exprimind un specific adine popular, li s-au a­­dăugat altele, printre care şi pagini din proza lui Zaharia Stancu. „Der Bienenstock“ oferă cititorilor germani un moment semnificativ din romanul „Balada română" de Zaha­ria Stancu. Episodul, de o adincă semnificaţie, este publicat sub titlul „Eu nu iscălesc" şi cuprinde o sce­nă dramatică, zguduitoare, în care un ţăran obijduit e pus faţă în faţă cu fostele autorităţi opresoare. Este de remarcat că ambele frag­mente de proză romînească sunt ex­primate intr-o versiune germană plină de plasticitate, cu echivalenţe desăvir­­şite in materie de stil şi­­colorit. M. D. GAZETA LITERARĂ EMINESCU IN SPANIOLA Uniunea Scriitorilor a primit acum cîteva zile o scrisoare cu data de 5 decembrie, de la Maria Thereza Leon, soţia lui Rafael Alberti, în preajma căruia şi cu care a lucrat la tălmă­cirea în spaniolă a lui Eminescu. „Victorie ! Am corectat şpalturile volumului de poezii al lui Eminescu şi editorul contează să-l dea pe piaţă de Crăciun, îndată ce-l avem vi-l trimitem prin avion sau printr-un prie­ten. " . ...Munca pentru a apropia publicului poezia lui Eminescu a început. Am multă speranţa să-l facem iubit de marele public pe marele poet al vos­tru şi al nostru. Trimit de pe acum mai multe po­ezii revistei din Caracas — Vene­zuela, pentru a lărgi posibilităţile de cunoaştere a operei lui". Deci aşteptăm primul volum ma­siv din Eminescu tradus intr-o lim­bă universală de pana unui poet ca Rafael Alberti, şi sperăm să-i avem şi pe cei ce l-au tradus si vor mai traduce din poezia romina, in curînd, printre noi, y. p. VICTOR REBUFFO (Din expoziţia „Grivuri „Luna singuratică** şi desene din Argentina“) CONVORBIRE CU PAAVO KIVIKOSKI, secretarul asociaţiei Finlanda-Romînia Dacă pînă zilele trecute m-ar fi întrebat cineva ce ştiu despre Finlanda, aş fi pu­tut răspunde incomplet. Liric: E ţara „celor o mie de lacuri" (...care sint in realitate 35.000) şi a feericelor nopţi luminoa­se... Acum, după ce am stat de vorbă cu un finlandez, ştiu in­tegral ce e Finlanda : e şi o ţară în care noi, rominii, sin­­­tem iubiţi. Deci sentimentele sint reciproce. — De cînd fiinţează asocia­ţia Finlanda—Rominia? l-am întrebat pe secretarul ei, zia­ristul Paavo Rivikoski. — Asociaţia a fost înteme­iată la 31 martie 1951 şi în­truneşte oameni de profesii şi credinţe politice felurite, pen­tru care cunoaşterea recipro­că între popoare şi convieţui­rea paşnică între ţări cu orîn­­duiri deosebite sunt probleme e­­senţiale ale vremii noastre. Preşedinte al asociaţiei e popu­larul artist dramatic Vilho Si­­­vola, strălucit interpret al pie­selor scriitorului nostru cla­sic Aleksis Kivi, iar printre ceilalţi numeroşi devotaţi ai schimburilor artistice reciproce, romîno-finlandeze, se numără artista Marja Rankkala, scrii­torul de limbă suedeză Jorn Donner, poetul Arvo Turtiainen, poeta şi romanciera Elvi Si­­nerva... — Şi ce manifestări, cu pri­vire la Rominia, credeţi, după experienţa de aproape şapte ani a asociaţiei, că sunt soco­tite de publicul finlandez mai interesante ? — Au fost mult vizitate şi foarte apreciate expoziţiile de artă populară romînească, or­ganizate în mai multe oraşe. In domeniul cinematografic, pe spectatorii finlandezi îi intere­sează îndeosebi filmele romî­­neşti documentare, cum au fost „Privelişti din Rominia“ (Cio­­cîrlia) şi „Opera pictorului N. Grigorescu“, care îi informează asupra frumuseţilor naturale şi artistice ale ţării dvs. Nespus de iubită e muzica romîneas­că. „Rapsodia romînă“ a mare­lui dvs. George Enescu e foar­te populară la noi, unde se ştie şi cîtă înaltă preţuire a­­corda marele nostru compozi­tor Jan Sibelius întregii opere a confratelui său român. Deo­potrivă de familiare sînt pu­blicului nostru micile faimoase piese de concert „Hora stacca­to“ şi „Ciocîrlia“ ale virtuozu­lui G­rigoraş Dinicu. De mu­zica uşoară romînească de azi, nu mai vorbesc : e difuzată pe discuri şi e ascultată la radio, iar fiica mea, de cînd a fost la Bucureşti la Fes­tival, toată ziua cîntă „In Bucureştiul iubit“... — Cum a fost primit in fora dvs. teatrul lui Caragiale ? — Ca o adevărată revelaţie. Atît opera scriitorului cît şi înscenarea regizorului Sică A­­lexandrescu, care a montat la Tempere „O scrisoare pierdută“ iar la Helsinki „Ultima oră“ de Mihail Sebastian. Caragia­le e un satiric mondial, Se­bastian e un dramaturg mo­dern de calitate Rugat să comunice care sunt perspectivele pentru anul 1958 ale amiciţiei cut­urate romano­­finlandeze, oaspetele ne spune: — Va fi dezvoltat caracterul de reciprocitate al manifestă­rilor. După apariţia, astă-vară, în romîneşte, în editura ESPLA, a romanului „Cei şap­te fraţi“ al clasicului nostru Aleksis Kivi, va urma în 1953 publicarea în romîneşte şi a ci­­neia dintre cele mai populare piese ale aceluiaşi autor, come­dia „Cîrpacii“, care va fi tot­odată reprezentată pe scena u­­nui teatru romînesc. In dome­niul muzical, anul 1958 va de­buta sărbătoreşte, cu concerte­le pre care „Filarmonica“ din Bucureşti, dirijată de George Georgescu, după ce se va pro­duce la Leningrad, le va da la sfîrşitul lunii ianuarie, în ora­şele noastre Helsi­îki şi Turku. Apoi credem că, după expozi­ţii în Finlanda de artă popu­lară romînească, vom organiza şi în Rominia o expoziţie de artă populară finlandeză. In do­meniul plastic, plănuim un schimb reciproc de expoziţii de pictură şi sculptură, de cîte circa 50-60 opere. Şi am dori să putem organiza un schimb reciproc de expoziţii de arhi­tectură. C. Cristobald Desen de SILVAN HONORE DAUMIER ,.Actualități politice — 1851. La Napoli — cel mai bun dintre regi continua să vegheze la buna orânduială din statele sale" REDACȚIA: Bucureşti - B-dul Ana Ipătescu 15. Telefon 1.39.36. 1 50.17. ADMINISTRAŢIA: Soa. Eh­elefi at. 10 Telefon: 7.79.46 ABONAMENTE: 3 luni 8.50; 6 luni 13 lei; 1 an 26 lei. Tiparul întreprinderea Poligrafică nr. 2, Str. Brezoianu 23-28

Next