Gazeta literară, iulie-decembrie 1964 (Anul 11, nr. 27-52)
1964-11-05 / nr. 45
? . % 'I ANDREI LUPAN pur şi Pur şi simplu griul cu spicele pline se pleacă valuri în respirafialentă a firii, cînd coama dealurilor o mîngîie degetele materne ale văzduhului. Pur şi simplu dănțuie marele duh al zilei, cu fantasmele depărtate, cu mirajele, — speriată mitologie a verii, — cînd trec la orzont combinele sub sclipirea cioburilor solare. Este ieşirea în cimp, îngemănarea gîndului şi a sîngelui, cu musturile pămîntului, cu pulsul zilelor de trudă, cu mireasma de ceară a griului. Zvîcneşte măsura tînără a vremii , ziua prelungită în seară, sinelile înfiorate ale nopţilor, rouă trezirilor matinale. E graiul vieţii auzit în minute de încîntare cînd mîngîi steagurile simple ale roadei noi, e universala încredere în pace, pentru seceratul grîielor, pentru plămădirea pîinii, pentru totdeauna. Pur şi simplu o nouă întîlnire cu acest om din cîmp încă necunoscut : Spor la muncă ! Mulţumim dumitale ! El stă aici, înțelept în natură, răsplătit de firea consecventă a pămîntului. lată-l între valurile călătoare ale grîielor, şi-a ridicat brațul cu un gest obişnuit, ştergîndu-şi de pe frunte sudoarea cinstită. SEARĂ LITERARĂ SOVIETICĂ Luni a avut loc la Casa prieteniei romîno-sovietice, o Seară literară sovietică organizată de Consiliul General A.R.L.U.S. şi de Uniunea Scriitorilor din R.P.R. A participat un numeros public, oameni de cultură şi artă. A fost de faţă o delegaţie de scriitori sovietici aflată în ţara noastră cu prilejul Zilelor culturii sovietice. • Festivitatea a fost deschisă de academicianul Mihai Beniuc, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din R.P.R. Vorbitorul a subliniat semnificaţia organizării Zilelor culturii sovietice , în preajma celei de a 47-a aniversări a Revoluţiei Socialiste din Octombrie. Izbînda Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, ia spus în continuare poetul M. Beniuc, a construcţiei socialiste în U.R.SS., marile succese ale construcţiei desfăşurate a comunismului, sedatoresc conducerii încercate a poporului sovietic de către gloriosul partid al lui Lenin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, măreţei învăţături marxist-leniniste, sub al cărei steag oameiii sovietici, strîns uniţi păşesc cu un nou avînt şi cu încredere în viitor. Marele eveniment din Octombrie 1917 a determinat istoria contemporană dominată de măreaţa forţă a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Seara literară sovietică are un profund caracter simbolic, ca un semn de cinstire aliteraturii sovietice care este reprezentată prin scriitori de renume universal ca Gorki, Maiakovski şi Şolohov. Acad. Mihaii Beniuc a prezentat apoi pe membrii delegaţiei sovietice : Afanasie Sadînski, secretar al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S., Agnia Barlo, Andrei Lupan şi Victor Pankov. A luat apoi cuvântul scriitorul Aurel Mihale, preşedinte al Consiliului editurilor din Comitetul de stat pentru cultură şi artă. După ce a subliniat însemnătatea istorică mondială a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, prima revoluţie proletară victorioasă care a constituit o cotitură radicală în istoria zbuciumată a omenirii, vorbitorul s-a referit la schimbările fundamentale intervenite în domeniul activităţii spirituale a societăţii omeneşti. Literatura sovietică, a subliniat el, a devenit curînd după revoluţie o forţă uriaşă care a adus una dintre cele mai însemnate contribuţii la făurirea lumii noi socialiste, la educaţia comunistă a generaţii întregi de cititori din U.R.S.S., şi nu numai din U.R.S.S. In continuare vorbitorul s-a referit la forţa mobilizatoare a literaturii sovietice datorită conţinutului ei de idei şi sentimente, a valorii umane, a noutăţii şi autenticităţii faptului de viaţă reflectat, a măreţiei idealului care o animă, a înaltului nivel artistic, partinităţii sale, a pasiunii comuniste puse în slujba adevărului vieţii. Toate aceste trăsături principale care caracterizează literatura sovietică sunt trăsături ale realismului socialist, ca metodă de creaţie literară. Ele sunt dovedite cu prisosinţă şi strălucire de operele de seamă ale unui întreg şir de eminenţi reprezentanţi ai literaturii sovietice din perioada Marii Revoluţii şi a războiului civil, a primelor cincinale şi pînă în zilele noastre, ale construcţiei desfăşurate a comunismului, de poeţi şiromancieri ca Alexandr Block, Maiakovski, Esenin, Tihonov, Bagriţki, Tvardovski, Miejelaitis, Gorki, Furmanov, Alexei Tolstoi, Fedin, Leonov, Solohov, Fadeev, Simonov, Granin etc. In încheiere vorbitorul s-a referit la faptul că literatura sovietică, cunoscută lanoi datorită unor traduceri valoroase şiliteratura romînă, tălmăcită în Uniunea Sovietică, sînt factori de seamă în cunoaşterea şi strîngerea legăturilor prieteneşti între cele două popoare. Dramaturgul Afanasie Salînski a mulţumit pentru invitaţia făcută grupului de scriitori sovietici de a fi prezenţi la această festivitate. Vorbitorul a spus că participă cu multă dragoste la zilele culturii şi că din manifestările de pînă acum şi-a dat seama de legăturile strînse dintre literaturile celor două ţări. „Sîntem mulţumiţi şi ne pare bine că lucrările scriitorilor noştri sînt cunoscute la dvs. şi că opere dintre cele mai valoroase ale literaturii române sînt din ce în ce mai cunoscute şi mai răspîndite la noi. Cred că trebuie să fim recunoscători sutelor de scriitori de la dvs. şi de la noi care tălmăcesc operele noastre şi care aduc o contribuţie de seamă datorită talentului lor la o mai profundă şi mai amplă cunoaştere a literaturilor popoarelor noastre”. In continuare A. Salînski şi-a împărtăşit impresiile culese în călătoria făcută prin ţară. „Delegaţia noastră a fost impresionată de frumuseţile ţării dvs, de abnegaţia, entuziasmul şi hărnicia cu care munceşte poporul român, de marea forţă de pătrundere a culturii în masele largi populare“. Agnia Barto renumită scriitoare pentru copii a citit din poeziile sale şi a împărtăşit auditorului cîteva din amintirile sale legate de relaţiile înfiripate între scriitoare şi micii săi cititori. Andrei Lupan, secretar al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S., s-a referit lainteresul manifestat de scriitorii sovietici pentru cunoaşterea României. „Din ceea ce am văzut ne-a impresionat progresul, saltul realizat în construcţia societăţii noi. Am fost mai ales impresionaţi de pătrunderea culturii în viaţa de fiecare zi a poporului. In viaţa muncitorului, a ţăranului, cultura a pătruns odată cu plinea,unealta şi încrederea în viitor". In continuare Andrei Lupan a împărtăşit impresii despre locurile şi oamenii întîlniţi în cursul călătoriei sale la Sinaia, Ploieşti, Constanţa şi alte localităţi. Criticul literar Viktor Pankov a prezentat pe larg activitatea literară a celorlalţi membri ai delegaţiei sovietice. In încheierea festivităţii, actori ai teatrelor bucureştene au citit versuri de Andrei Lupan, Eduard Miejelaitis, I. Martînov, A. Prokofiev, şi au prezentat 3 scene din piesa lui A. Salînski „Nina Toboşaru“. Şi-au dat concursul Septimiu Sever, artist emerit, Olga Tudorache, Ludovic Antal, Elena Eliad, Cornel Gîrbea şi Constantin Vintilă. A rulat apoi filmul Vii şi Morţi. 40 133 EXPOZIŢIA CĂRŢII SOVIETICE Un numeros public vizitează zilnic Expoziţia cărţii sovietice deschisă cu prilejul zilelor culturii sovietice, la Casa prieteniei romîno-sovietice...„„..... . Expoziţia aceasta este deschisă la scurtă vreme după cele două expoziţii alee cărţii romîneşti în Uniunea Sovietică. Cuprinzînd peste 2 000 de exponate — în majoritate volume — grupate pe specialităţi, ea reflectă succesele obţinute în domeniul editării cărţii. Cîteva cifre vor fi concludente pentru a înţelege vastele proporţii ale acestei însemnate activităţi culturale. A patra carte editată azi în lume apare în U.R.S.S. Zilnic se tipăresc peste 3 000 000 exemplare, ceea ce înseamnă 2 000 exemplare pe minut. Producţia de cărţi a depăşit în 1963, 1 250 000 000 exemplare ceea ce înseamnă 565 exemplare la suta de locuitori faţă de numai 62 exemplare in 1958. Scrierile lui V. I. Lenin în Uniunea Sovietică au fost tipărite în circa 520 milioane exemplare. Amploarea tipăriturilor în domeniul literaturii beletristice, de pildă, este exprimată de cele peste ISO 000 de titluri editate între anii 1918—1953, în aproape 6 miliarde de exemplare. Printre volumele reprezentative din literatura clasică şi contemporană atrage atenţia ediţia operelor lui Tolstoi apărută în 90 de volume, lucrări din colecţia :Viaţa oamenilor celebri" iniţiată de Maxim Gorki în 1933, albume şi monografii de artă, enciclopedii, lucrări din toate ramurile ştiinţei şi tehnicii, cărţi pentru copii şi tineretul şcolar. Vizitatorii întîlnesc printre exponate, cărţi sovietice tălmăcite în limba romînă şi opere ale literaturii române traduse în Uniunea Sovietică, în diverse limbi. Traducerile realizate de editurile din R.P.R. au înlesnit cunoaşterea de către cititorii noştri a unui mare număr de lucrări din literatura clasică rusă şi sovietică. Numai în domeniul literaturii beletristice şi numai între anii 1954—1963 în ţara noastră au fost editate 1550 titluri în 22.506.000 exemplare. Au văzut astfel lumina tiparului in traduceri dintre cele mai îngrijite, făcute de scriitori de frunte, la un înalt nivel artistic, Pușkin, (în aproape 600.000 exemplare) Gogol (în 450 000 exemplare), Lev Tolstoi (în aproape 2 000 000 exemplare) Gorki (în peste 1 750 000 exemplare), Maiakovski (în 650 000 exemplare) etc. In acelaşi timp, opere ale scriitorilor romini tălmăcite de asemeni de poeţi şi prozatori sovietici cunoscuţi, au fost editate în U.R.S.S. devenind astfel familiare unui larg număr de cititori. Intre 1918— 1963 au fost editate în Uniunea Sovietică 254 lucrări ale autorilor romîni în 13 317 000 exemplare, în 21 limbi ale popoarelor din U.R.S.S. Printre acestea se găsesc opere ale lui Eminescu, Creangă, V. Alecsandri, M. Sadoveanu, I. L. Caragiale, Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Liviu Rebreanu, Z. Stancu etc. AGNIA BARTO odată am spart un geam Mie-n viață nu mi-a mers, Odată am spart un geam. Cum soarele ce lumea-ncinge Cu sclipete, ardea în geam, Şi cît eram de neferice — O, îl lovisem cu o minge. Şi cît de tulburat eram ! Şi iată de atunci, sub largi toroane, sub copaci, Dacă alerg uşor prin clipă, Acolo, voci se înfiripă ! _ Băiete, bine e să spargi ? Atîta viaţă a trecut Din ziua cînd am spart un geam, Dar şi acum suspine sînt Şi cineva parcă mă-ntreabă : Suspini c-ai spart un geam demult ? Mie-n viaţă nu mi-a mers, Mă urmăreşte geamul spart. Întîmplătoare, ieri în cale-mi, Gîndindu-se la nu ştiu ce Veni o fată-ntîmplătoare Ori amintirea-i ce mai e — Şi-am vrut să o opresc la vorbă, Dar se ascunse în basma. Plecă ducînd îndepărtată Un sunet de geam spart cu ea. Mie-n viaţă nu mi-a mers, Mă urmăreşte geamul spart. Tîrziu, cînd voi părea bătrîn Şi în poveşti îndelungat, Nepoţii mă vor întreba : Bunicule, e-adevărat Că luai o piatră-n ! ** Mîna ta Mureau ferestre-n urma ta ? Nu voi răspunde. Voi ofta. Mie-n viaţă nu mi-a mort, Mă urmăreşte geamul spart. In romîneşte de MIRON CHIROPOU tt Li Pi Li MuiKIVSKI de ŞERBĂN CIOCULESCU Lumea unitară şi progresivă de idei şi inspiraţie a unui secol de poezie rusă şi sovietică, reflectată în chintesenţa operei a patru din cei mai originali poeţi ai lumii, iată un fericit prilej de meditaţie, structurat într-o casetă din care fiecare volum lunecă în coperţi pînzate, prăfuite cu aur, ocrotite de ferma transparenţă a plasticului. Idee nicidecum nouă, căci, printre altele, îmi stă dinainte pe masă, un „Caragiale" condensat în literă, din aceeaşi colecţie. Dar se întîmplă, oare, ceva nou sub soarele biblîofilîeî, de la Gutenberg şi Aldus încoace ? Asemenea cărţi diafane, tipărite cu literă diamantină, pe hîrtie lăptoasă — aripă de fluture — îşi au farmecul lor. Ele fac, deopotrivă, bucuria bibliotecilor încărcate cu tomuri grele, ca şi a acelora, tot atît de pasionante, care cresc o dată cu posesorul lor. Posesor, fiindcă noţiunea de proprietar este improprie in limbajul culturii, după cum nepotrivit s-ar spune că poetul ia în stăpînire tremurul de noiembrie al stelelor, în nopţile severe ale ultimelor petunii... Gestul celui care ţine în mină cele patru cărţi vişinii — Puşkin, Lermontov, Esenin şi Maiakovski — are ceva din demnitatea plină de făgăduinţi a semănătorului care ridică la înălţimea ochilor pumnul plin. Puşkin, „slav cu firea aspră“, căutase urmele lui Ovidiu, pe mişcătoarele nisipuri pontice, în chiar vremurile „cînd grecul chemîndu-şi libertatea / Pe ţărmuri dunărene o proslăvea cu-avînt“, adică în momentul Eteriei. Aici, unde „paşnicile muze“ i-au fost prielnice, el a privit cum „De-abiă aduşii struguri pe scitice meleaguri / Sclipirea purpurie şi-o picură-n şiraguri". Bardul gesturilor uriaşe şi al întinsurilor necuprinse a avut de luptat, în viaţă şi în operă, cu „neştiinţa, molimă ucigătoare“, cu aristocraţia „cruntă, nelegiuită". Atent la glasul „oracolelor vremii“, care iscau în el „văpaia muncii“, Puşkin clama cu o enormă putere : „O, cum nu poate glasu-mi să mişte, să clintească ? / De ce în piept-mi arde un clocot sterp, uscat ? / Darul cumplit al vorbei de ce nu-mi este dat ?", şi se întreba : „Vedea-voi, o, prieteni ! poporul slobozit, / Robia izgonită de-un semn împărătesc, / Şi zorii libertăţii, frumosul răsărit, / Lucind în slava ţării pe care o iubesc ?“ Insă tocmai acest dar cumplit al vorbei, Puşkin îl avea dincolo de fire. Nădejdea sa, repede stinsă, în ţari, nu a înflăcărat nici o clipă inima mezinului Lermontov. Pentru opresori, Lermontov nu are decît cuvinte de ocară. Iubind pătimaş, ca şi Puşkin, trecutul glorios al poporului rus, cîntîndu-l în ritmurile sale cele mai curate, adică redînd poporului limba cîntecelor lui, Lermontov a pregătit poeziei ruse o bază trainică pentru viitor. Centenarul morţii sale, aniversat anul acesta, nu poate fi mai bine nutrit decît cu lectura magnificelor stanţe ale „Demonului“. ...Felul în care teme perene ale poeziei , oamenii şi omenescul, trecutul eroic, natura, trec din poezia lui Puşkin în aceea a lui Lermontov, interesant de urmărit, demonstrează cum matca unui peisaj, caracteristicile epocii, se impun ochiului creator, fără a-i ripi o-riginalitatea, dar îngăduind o recompunere exactă — de unde falsa impresie de similitudine de temperament la doi scriitori care aveau comun numai felul de a gîndi. In modul acesta, și lăsînd deoparte nobilul sunet romantic, iama şi vara rusească, Terekul şi Caucazul, au, în versurile celor doi mari deschizători de drumuri un clocot comun, al cărui ecou sare secolul, pentru a putea fi reauzit, cu potenţare dar şi cu puternice parfumuri noi, în poeziile lui Esenin. Sunt, parca, prevestitor eseniene aceste versuri ale lui Lermontov : „Nu pot să mă chinui lîngă vatră ! Plec de-aici în lupta fără veşti. / Poate-acolo va-nceta să bată / Inima în care tu trăieşti“. Sau: „Ce linişte pe ape şi pe ierburi s-a lăsat !/ Se-ntinde fumul serii departe peste sat, / Şi neguri se ridică la hotar. / Pe o alee-n umbră, printre tufişuri sure, / Intîrzie apusul de aur în pădure, / Şi frunza toamnei cade sub paşii mei arar“... Insă cînd Esenin scrie: „Toamna — iapă roaibă — paşte scărpinîndu-şi coama lung", ori : „Cînd se spală zorile pe faţă / Ca pisica pe acoperământ“, înţelegem că transferul unei epoci a luat sfîrşit, că s-a produs apariţia poetului proletar, de obîrşie ţărănească. Şi cum, tot astfel, la Esenin, confruntarea noului cu vechiul, viforos de dramatică, poate chiar cu trecătoare înfrîngeri, individualizează un destin poetic inefabil, va trebui să-l numim pe Maiakovski pentru a auzi permanent cadenţa pasului revoluţionar. Aici, nu numai modalitatea de exprimare, ori latura volitivă, vădesc manifestarea unei lumi noi, ci chiar substanţa unui temperament care şi-a găsit ritmurile necesare. Ar fi inutil să-l căutăm pe Puşkin la Maiakovski, cu toate că poetul a privit statuia înaintaşului şi s-a înclinat în faţa ei. In cazul de faţă, corespondenţele sentimentale trebuie părăsite, ca drum de investigaţie, Lermontov scriind la moartea lui Puşkin versuri care parcă aveau să-i servească de epitaf, Maiakovski încercînd, în stanţe, să înţeleagă moartea lui Esenin, iată faptele, dar lectura celor două poezii ne arată drumul lung parcurs de la romantism, la romantismul revoluţionar. Sarcasm cuprind şi versurile poeţilor romantici ai veacului trecut, este chiar cazul să se reamintească faptul pozitiv că ei au reintrodus această notă „vulgară" în poezie; sarcasm, înecat în amărăciune, cuprind mai toate poeziile şi poemele lui Esenin, poet revoltat. Dar la Maiakovski sarcasmul creşte universal şi distrugător, aruncînd vechiul în neant, fără nici un reziduu nostalgic. Vastul poem „Haraşo“, de vibrante dimensiuni lirice, aparent neconstruit şi fără emoţie conţinută, reprezintă, poate, certificatul cel mai pregnant al noii lirici, orientată în viitor. Editorul s-a oprit asupra acestor două mari momente literare, spre a le sublinia tematic importanţa. Iniţiativa textelor comparate, totdeauna binevenită, posibilitatea de a urmări pe două coloane versurile, ne indică încrederea în forţa tălmăcitorilor solicitaţi. Ei sunt, de altfel, şi cei mai notorii : (R. Lesnea — pentru Esenin (dar cu concurenţe foarte inspirate), Cicerone Theodorescu, pentru Maiakovski. Poeţi consacraţi sau mai tineri şi-au conjugat talentele, întru tălmăcirea clasicilor romantismului rus. De la M. Beniuc şi Al. l’hilippoe, la Ion Horea şi Aurel Rău, ar fi fastidios a-i numi, aici, pe toţi. Tonul egal al lecturii, fără sublinieri marginale, indică reuşita, în limita posibilului. Reîntoarse în casetă, cele două mii de pagini de poezie — şi de istorie a poeziei — pot fi cuprinse într-o singură mînă caldă, după ce ochiul şi-a concentrat irisul, ca să poată descifra cea mai condensată literă a patosului. REDACŢIA : Bucureşti — B-dul. Ana Ipătescu15. Telefon: 12.74.26 ; 11.39.36. ADMINISTRAŢIA: Şos. Kreeleff nr. 10. Telefon 18.63.00. Tiparul întreprinderea Poligrafică „Informaţia“, str. Brezoianu 23—25. NEUITATUL MAXIM GORKI Oricare cititor de literatură, îşi formează singur chipul spiritual al autorului, alcătuit din tot ce se întrevede din el în ansamblul cărţii, oricît acesta ar căuta să rămînă deoparte cu sforile în mînă. Dar de cele mai multe ori acest chip este confuz, şters, complex sau contradictoriu. Gorki însă apare net, limpede, precis, — mai apropiat şi mai uman ca nimeni altul. In mulţimea Aspect de la întîlnirea între delegaţia PEN-clubului francez şi scriitori romîni marilor creatori universali ai lumii, el apare unic, masiv, cu o forţă neînchipuită care este aceea a adevărului, strigat puternic ca de pe o baricadă. Aceasta nu vrea să spună că Gorki a apărut spontan, fără nici o filiaţie literară, că a defrişat un cîmp pe care n-a trecut urma de înaintaş. El este doar un reprezentant al literaturii ruse, in ale cărei tradiţii, aplecarea spre cei oropsiţi şi umiliţi, a constituit totdeauna, fondul cel mai profund uman. Dostoievski şi Tolstoi, în unele din operele lor, au relevat nu o dată că în sufletele celor mici, adeseori decăzute, şi în mizerie, se află un „grăunte de aur“, un omenesc adevărat de o mare înălţime şi valoare morală, de o neînchipuită puritate. Nici Tolstoi şi nici Dostoievski n-au făcut parte din rîndul celor oropsiţi. Gorki a zugrăvit lumea oprimaţilor şi exploataţilor nu dinafara ei, dintr-un apostolat dictat de o conştiinţă morală dobîndită prin cultură, ci chiar dinăuntrul ei. Gorki este una cu cei pe care îi zugrăveşte , este din clasa lor. De aici şi autenticitatea şi forţa glasului său, şi accentul său revoluţionar, şi fondul său realist, nuanţat puternic de un romantism care vine direct din încrederea sa în om şi în posibilităţile lui de transformare. Opera lui Gorki e ca o fiinţă vie. Cititorul îi simte pulsul, bătăile inimii, răsuflarea, sîngele, actele de degradare, cele deodată pline de-o lumină solară. Fără exagerări. Fără trăsături liniare, ci cu umbre, şi lumini. Nimeni nu-i sfînt nici apostol. Toţi însă sînt oameni. Gorki e proletarul scriitor. De aici marea lui originalitate, de-aici accentul său unic, de-aici puterea de a stăpîni cititorul, de a şi-l apropia propriei sale cauze. El a adus în scris morala pură şi adevărată a clasei sale, concepţia de viaţă, seriozitatea, accentul revoluţionar, morala activă (nu gratuită şi teoretică precum un tratat al muncitorimii conştiente. Gorki e scriitorul-proletar ce nu şi-a trădat nici o clipă clasa sa. El este astfel scriitorul cel mai reprezentativ al proletariatului şi concepţiile lui etice şi estetice constituie un îndreptar admirabil al literaturii noi, socialiste. Nu un îndreptar teoretic, ci unul relevat de cunoaşterea vieţii şi a valorilor ei eterne, de cunoaşterea străfundurilor omului, de descoperirea în om a unui „grăunte de aur“, în stare să rodească, să germineze o lume nouă, mai pură şi mai dreaptă. Nemuritoarele speranţe de eliberare şi de frumos, încălzite de dorul de viaţă a proletariatului, au născut mereu un romantism revoluţionar, un optimism sănătos. In societatea veche, schiloditoare a omului, pentru toată lumea dezmoşteniţilor, natura a fost adesea un refugiu. In frumuseţile ei şi-a regăsit plenitudinea umană. De aceea Gorki — proletarul — a fost şi un mare iubitor al frumuseţilor naturii, un extraordinar poet al naturii. Eticul şi esteticul se împletesc mereu, — cum spunea Tudor Vianu — în opera lui Gorki. Ele sunt cele două valori spirituale ce dau un sens înalt vieţii, şi amîndouă înfloresc din sîmburele ce-a dăinuit, prin toate cumpenile, în sufletul celor mici şi umiliţi. Atitudinea morală şi cea estetică fac din opera lui Gorki opera de căpătîi a noii lumi. Ibrăileanu constata odată ce greu este să defineşti esenţa, caracterul diferenţiat al operei unui scriitor, trăsăturile chipului său. Nu ştiu dacă avea întru totul dreptate. In orice caz, opera lui Gorki şi chipul său de scriitor îl dezminte. El este clar pentru toţi acei care-1 citesc cu toată marea complexitate a personalităţii lui. Ca traducător al monumentalei sale opere „Viaţa lui Klim Samghin“, am avut prilejul să adîncesc şi arta şi concepţiile lui Gorki, cum nu aş fi putut-o face altfel. Am lucrat la traducere aproape trei ani, zi de zi. Deşi e mult de-atunci, am impresia că am convieţuit cu Gorki ani de zile, că mi-a dictat el textul, că i-am auzit glasul, că i-am simţit puterea convingerilor. A fost pentru mine o înaltă şcoală. Mă simt profund educat, prin frămîntarea ideilor din această colosală operă. E ca şi cum aş fi urmat la o înaltă universitate. E cronica a 40 de ani din viaţa Rusiei, scrisă de pe poziţiile proletariatului. Mai mult , scrisă chiar de un proletar. Nu deci de un contemplator pasiv, ci de un om cu reacţii tari, de un umanist care este în acelaşi timp necruţător cu burghezia, trecind firesc de la satiră şi pamflet, pînă la indignare şi revoltă. Am învăţat să descifrez în jurul meu samghinismul, acest aspect generic al unei mici burghezii cu ifose liberale şi pretente revoluţionare, dar care se teme ca de foc de revoluţia reală, concretă, de poporul ridicat la luptă. Am învăţat cit de înşelătoare este o poziţie în afara claselor şi a partidelor şi cum duce pînă la trădare, individualismul zoologic. Am trăit din plin, ca şi cum eu însumi l-aş fi trăit într-o altă viaţă, climatul sociologic al unei îndelungate epoci, în care tot ce s-a întimplat a fost ca o ilustrare în fapte, a unor legi obiective, de neînlăturat. Am învăţat pe concret, drumul desfăşurării progresului social, cu toate gardurile de baionete şi oameni puse în cale. Am asistat parcă la marea transformare în acţiune revoluţionară a conştiinţei maselor, — tot mai organizate — mai puternice , la creşterea oamenilor prin însăşi viaţa pe care au avut-o. M-am simţit integrat într-o realitate furtunoasă, în dezvoltarea ei grandioasă. Am trăit din plin tragedia lui Klim Samghin : destrămarea idealurilor sale de operetă. Poate că mi-aş petrece retrospectiv, viziunea timpului trăit, aş descifra în el două realităţi : una, aceea a ce mi-a reţinut memoria din propria mea viaţă, şi alta, cea din cronica desfăşurată sub ochii lui Klim Samghin. Despre ce altă operă aş mai putea vorbi astfel ?! Poate fiindcă şi în această operă, ca în tot ce a scris Gorki, am găsit un mare poet, o extraordinar de sugestivă poezie, apropiată de om, de cele mai înalte însuşiri ale sale, de cele mai înalte probleme ale vieţii. Demostene BOTEZ Comitetul de redacţie Teodor Balş ; Ov. S. Crohmălniceanu (redactor şef adjunct) ; S. Damian ; Ştefan Gheorghiu (redactor şef adjunct); Eugen Simion ; Tiberiu Utan (redactor şef) ; Haralamb Zincă (secretar general de redacţie). ABONAMENTE : 3 luni 6,50 lei i 6 luni 13 lei i I an 25 lei