Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-06-23 / nr. 51
u t cișta șommul (SURVEANALTA TOIE. ANCIPI AP JPPEA. en”” VBP. MA. MȘĂtșU MOLV., ZZ. MFăpgie ĂAL8. Puține cuvinte despre terrorism. (adresate gazetei Epenug.) Cănd Dzeu vre să răstorne pe o partidă, pe un popor, sau pe vreun guberniu, îl lasă a cădea în păcatul terrorismului, adică al tirăniei înfricătoare și spărietore. Dela adunanța din Blaj peste romănii transilvani căzu o ură și urgie carea nu mai cunoște margini. Cum că și iuțeala și pecumpătatele cuvinte însă numai cuvinte ale unor romăni inteligenți mai aruncă uleiu pe foc, nu eeste de a nega; cu tote acestea era înzecită, ci din partene suferirăm 5 septămăni cu un cumpăt, de care se miră înșii copilarii noștrii. Numai istoria Mihalțului o publicarăm cu culoare asca vii, precum aceea fusese arătată în plănsorile așternute la guberniu și la general comando, pentru aceasta și pentru minciuna clevetitoare a gazetelor din Cluj cățiva săcui pe la tărgul Brașovului căuta să-și răsbune terrorism. Pănă acuma mulți romăni destinuie terrorismul cu unele ca acestea. Proprietarii unguri sănt și era năcăjiți că le vor rămăne cămpurile nelucrate; ei sar sili să mai apuce robote pănă nu se va prochlema libertatea. Partida unionistă se teme să nu fie împedecată la planul ei. Lăsați o să strige și să amenințe, că după uniune se va astămpăra. Ungurii și foștii deputați se tem ca nu cum va romănii cu prilejul alegerilor să facă majoritate la mai multe locuri și să-și aleagă oameni de ai lor; pentru aceasta gazetele din Cluj înserară pe toți cei mai harnici români cu numire de tulburători, pentru ca săi discrediteze în ochi tuturor, le amenințară cu moarte, pentru ca să au cuteze aeși la mijloc ca competitori și candidați. Toate aceste pricini de ură socotim că apuseră, Robotele de sila timpului”) încetară cu totul, mulțămită lui Dzeu. Uniunea se proclemă fără noi. Însă pentru ca națiunea maghiară să se asigure în puntul acesta și de romăni, cei doi comisari com. Gavriil Bedlen și lt. Dominic Chemeni, mult mai buni politici decăt redactorii din Cluj, după ce văzură că din cercetările făcute asupra comitetului romănesc în curs de mai multe zile nu ese nimic apăsătoriu și criminal, afară de vorbe gole zise de unii în vănt în vreun birt, o luară pe altă coardă și după ce provocară pe romănii cărturari din Sibiiu a se subscrie în favoarea uniunii, din carii și primiră 17 inși, apoi mai însărcinară prietini de aicilor în alte ținuturi ale patriei ca să provoace pe romănii cărturari a se debiara pentru sniune, de aci iar vedem în Eigh. Nig. Nr. 17 subscriși ne 5 inși dela Alba Iulia și Aiud, iar în Nr. 18 pe alți 29 în a căror frunte stă prof. Vasilie Certes dela Ocna Sibiiului. Să le fie de bine. Arăta numai, că cele două companii din urmă dacă voie a recomanda uniunea, trebuea să adune arguminte cu totul convingătoare că prin ea naționalitatea nu vine în pericul. Sau zis de multe ori că romănului limba și naționalitatea îi este idolul, căruia se învină pănă la moarte; cine'l va asigura de aceasta, este prietinul, fratele și îngerul lui. Cu deputații! Se făcu lucru minunat. Pănă astăzi în 23. Iunie v. încă nu aflarăm să se fie ales un singur deputat romăn din Transilvania. Rea politică, alții în locul ungurilor și al sașilor lăsa să și aleagă și romănii vreo cățiva, măcar 3 din 73 cum am zice ca o scoatere de ochi. Însă tabelele falsificate, amenințări, băuturi nu'și amintiră scopul. Pe la unele locuri înșii romănii nu voi să a alege, rămănănd următarea cererii și protestului lor, însă vă încredințăm, că deși alegea, rămăne neapărat în minoritate. Cititorii noștrii au să știe, că noi, cu scop de a mijloci o înțelegere între noi și maghiari în aceste timpuri amănduror națiunilor periculoase, toate aceste și mai multe alte adevăruri le trimiserăm jurnalelor maghiare din Cluj spre publicare, ele însă nu se înduplecară. Dacă era adevăr, căci nu-l publica? dacă era minciună, căci nu o refrunta? Acum Elenog în loc de acestea ce face? În Nr. 32 după ce mustră pe guberniul țărei fără nici o cruțare, căci nu se arătă căt s'ar pute mai tirănos, apoi între amenințări îl provoacă, ca să prindă pe „turburători” și săi pedepsiască crăncea. Însă care sănt acei turburători? Ce definiție dați voi turburătoriului? Pentru ce comisiile nu le publică numele și faptele lor? Pentru ce sufere ca mincinile să prindă rădăcină? Comisia de la Sibiu se depărtă fără ca să afle pe cineva vrednic măcar de pus la vreo prinsoare. )24. Fevr. revoluția din Paris, Martie München, Viena, Pesta; Aprilie Berlin cu toată Prusia, mai pe scurt Europa toată. Așea făcurăm și noi ardelenii concesii de frică bucuroși.