Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-07-29 / nr. 62
țumirea sa, poporul stere și înaintea secretariului turcesc, strigănd ura, să trăiască sultanul, constituția, guvernul provisoriu. Bucuria ce o simțea acest tiner secretariu nu să poate descrie; el ceru steagul ce se află înaintea musicei și îl îmbrățoșă; la această înfățișare într'atăta se mișcă poporul de bucurie încăt strigările de ura și să trăiască sultanul, constituția și Guvernul provisoriu, ținură mai 15 minute. De aci poporul merse înaintea palatelui arătănduși recunoștința și mulțumirea. Gubernul fu poftit să iasă afară pe balcon; dintre membrii erau numai D. generalul și N. Bălcescu; aceștia mulțumiră poporului pentru remonstrăcunea aceasta, și îi rugară ca să se împrăștie în pace pe la casele lor fără stomat, să se păziască cea mai mare liniște. După 3 oare poporul ascultă de gubernul său cel bun, și se împrăștiară toți; doară nici odată nu fu așa vesel poporul ca acuma, pentru acea mai remaseră mulți, carii de bucurie se primbiară între urări pe podul Mogoșoaei pănă către ziuă. Nu se făcu nici cea mai mică turburare. Secretariul Cesare îndată după remonstrăciunea această porni alt curier cu un turc ce se afla lăngă dânsul la Essa Suleiman pașa, ca să-i facă cunoscută această manifestare a poporului. Essa încă va veni peste vreo căteva zile. Peste puțin vom vedea ce resultate vor avea toate acestea. Această zi din 20. Iulie 1848 iară va fi însemnată în analele, cu litere de aur, ca și celea din 9., 11. și 30unie a. c., în care romanii arătară de nou, că sănt adevărați strănepoți ai divului Traian, și că săngele de romani'a încetat a circula în vinele lor, arătară că își iubesc patria și libertatea, ca și străbunii lor, arătară că este un popor pașnic, civilizat, nu precum l'au descris dușmanii romanilor, și demni de libertatea, după care oftează cu atăta sete de mai multe secole. C. R. București 26. Iul. v. Drama politică a țărei romănești începe a se desfășura cu idțeală mai mare și tot mai grandioasă; cu toate acestea pănă acum abia văzurăm preludiul și o parte din actul I. Evenimentele din 20 le văzurăm. Mercuri 21 trecu, nu știm cum. În 22 se citi, la mitropolitul, cu scrisoarea sultanului cum o pușise un corespondent și care era să fie un Ferman, ci numai o scrisore alui Suleiman pașa, dulce-amară, adică cea din Iul.; el în aceeaș pe căt petezește pe atăt amenință, pretinde însă a se trimite o deputație la Giurgiu cu carea să consulteze asupra tuturor lucrurilor. Efectul ce prodese în popor acea scrisoare în loc să sperie și să lucre pe măna reacționarilor, făcu tobma din ciontră: ea înferbănată și uni pe popor mai străns ca ori cănd altădată, vedeai pecete întregi resolvite a muri pentru constituție și libertate. Tot atunci joi după amiazi se ținu adunanță de popor mai număroasă ca cea de marți. Se aleasă de notație număroasă. Vineri adunare nouă; o protestație se coperi cu vreo 20.000 subscripții; căteva mii de bucureșteni se gătiră a însoți pe deputație pănă la Giurgiu. Întraceea Ștefan Golescu însă sosise vineri dimineața dela Giurgiu aducănd știrea că Suleiman pașa se învoiește a recomanda sultanului constituția, însă numele de gubernia provizoriu să se șteargă și să se aleagă „Locotenență domnească. Deci tot de vineri (23) citim în Pruncul Romăn: „Micul număr de reacționari și vrăjmași ai poporului Romăn, care în rărstatea lor nu se sfiesc de nici un mijloc, fie sât de vii, ca să ajungă la scopul lor, care nu este altul decăt de răpănarea libertății și restatornicirea sistemei căzute, după ce au văzut toate încercările lor nimicite prin mărinimia și statornica voință a poporului romăn, au făcut încă o cercare, calomniind revoluția noastră cea liniștită și plină de dignitate, și arătând că gubernul provizoriu l'ar înfățișa POPO lul. Urmarea acestei viclene lucrări fu o scrisoare a E. S. Suleiman Pașa, pe care vom publica o poate mai în urmă, scrisă subt înfluența pârilor sus arătate. De aceea Gubernul Provizoriu socoti de datoria lui a depune în mâinile poporului puterea ce'i a fost încredințată, aceasta a făcutin următoarea publicație: Dreptate. Frăție. În numele Poporului romăn. Gub. provizoriu. Cetățeni Romăni! Fiindcă inimicii fericirei noastre în agonia morții mai scoaseră un strigăt care ajungând pănă la Înalta Poartă o făcu să bănuiască că acest gubern nu înfățișază Poporul Romăn. Fiindcă și siar numelui de Gubern provizoriu îi deferă un înțeles criminal. Cunoscănd iarăși că nația romănă priimește a face jertfe mari ca să încredințeze pe Înalta Poartă de devotamentul, de dragostea și nobila supunere ce are pentru Augustul Padișaj și liberator al dreptului. De aceea noi depunem iarăși puterea noastră în mâinile poporului și, rezemați pe cele ce ziserăm și pe încrederea ce poporul arată că are în voi, îl rugăm să aleagă îndată alt gubern, căruia îi va da numele de Locotenența Domnească a Țării Romănești, și carele după regulă va fi recunoscut și de către Înalta Poartă. Sânteți rugați dar, să vă adunați astăzi la patru ore pe câmpul libertății. Membrii Gubernului. Neofit, Mitropolitul Ungrovlahiei. I. Eliade. Hr: Tell. N. Bălcescu. N. Mincu. C. A. Rosetti. N. 339 anul 1848. Iulie 23. Ala ă ore după amiazi toată populația capitalei se adună pe câmpul libertății și alese în unanimitate tot acele persoane, care alcătuiseră gubernul provizoriu, subt nuua numire de locotenența domnească a Țării romănești. După aceasta se procesă la