Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-06-11 / nr. 66
Pena ce vomu aduce si noi unu raporta despre decursulu acestui processu observamu, cu memorații 11 individi, sunt acusati de a fi stătu din vér’a anului 1881 pena la finea lui Ianuariu 1882 in legătură secreta si de a fi intreprinsu o acțiune la Csertesz in Ungaria la Lemberg si in alte localitati ale Galitiei si Bucovinei, in scopulu de a rupe aceste tieri de catra Austria si de a prepara o rescóla seu unu resbelu civilii in intrulu monarchiei. Actulu de acusatiune, care cuprinde 80 de coli de tiparu numesce pe Adolf Dobrzansky si pe preotulu Naumovici capi ai conspiratiunei secrete, care invalva crima de înalta tradare prevediuta in § 59 lit. a) a codului penalii, care se pedepsesce cu morte. Acusatii se apera barbatesc. Din vorbirile loru si mai alesu din vorbirea de justificare a consiliariului Dobrzanski resulta, că acusatii considera acestu processu cu intentatu in contra loru cu tendintia politica din partea polona. Caracteristica e o not’a ce a adresat’o ministrulu-presiedinte ungurescu Tisza catra judecatori’a din Lemberg, prin care sprijinesce acusarile contra lui Dobrzansky. Acesta din urma s’a aparatu doue ore întregi contra acestei note. Interessanta este declararea sa, ca tata ministrului Tisza a fost de partida russo-fila si unu amicu politicii alu lui Dobrzanzky. Se vedemu ce vadice sentinti a tribunalului. Societatea „Romania Juna“ din Viena a primitu cu ocasiunea siedintiei sale festive literare dela d. I. Negruzzi, redactorulu „Convorbiriloru literarie“, o frumósa scrisore, despre care se face amintire in „Foiletonulir de adi. La este de urmatoriulu cuprinsu : Iaşi 24 iuniu 1882. Onorabilei societăţi academice „Romani’a Juna“ din Viena Scrisoarea societății „Romani’a Juna“ din 9 luniu, mi-a facutu o foarte mare multiamire. Ea dovedesce, ca modestele lucrări ale societății noastre literare din Iaşi au fost urmărite cu o statornica luare aminte de catra tinerimea studioasa. Cine scie vise, deca meritamu toate laudele, ce ne aduceți ? — E foarte greu de a fi judecata cu dreptate de contimporani; mai totu asia de greu, cktu este de a se judecă insusi, caci, precum dice Goethe : Mann misst nach eigenem Mass Sieh bald zu klein und leider oft zu gross, si numai posteritatea va rosti o sentintia hotaritóre. Inse ori cum va fi, siguru este, ca perseveranti’a si-a produsu rudele sale, caci principii si idei, cari odinioara (1803) erau restrinse intr’unu foarte micu cercii de amici, astadi sunt respandite si primite in mai toate provinciile locuite de romani. D-vóstra aveti chemarea si datoria de a le desvolta si a le impinge mai departe. — Aveţi ca tinerimea crescută in ideile timpului de după 48 eră imbatata de laudele cu cari jurnalistici a incuragia mediocritățile literari, si astfelu nu se pute face distingere intre opere de valoare si intre scrieri fara fondu si fara forma. Pe candu se scriea la noi mai multu, dice d-lu autoru, pre candu laudele reciproce erau in culme, pre candu unulu avea geniulu lui Horatiu si altulu întrecea pe Goethe si asia mai departe, pe atunci apare ceva nou in literatur’a nostra. Apare critic’s si trage o dunga groasa peste formele nebasate ale culturei noastre înainte de 60. Se ocupa d-lu autoru mai departe cu activitatea d-lui T. Maiorescu cu critica, si desfasiura principiile directiei noue critice, incheiandu cam astfelu : Voiescu se termina printr’o reflecsiune asupra starei nóastre mai cu seama dîncoce de Carpati. Se ne intrebamu adeca pentru ce principiile direcţiei critice nu sunt adoptate preste totu loculu, pentru ce o mare parte din tinerimea transilvăneană si bucovineană, vorbesce si scrie o limba lipsita de dulceatica si farmeculu limbei lui Alexandri, Negruzzi etc. etc. pentru ce scrierile autoriloru nostri pe cari strainatatea le pune alaturea cu ale vestitului scriitoru Turgenjew, sunt inca prea pusinu cunoscute si apretiate in propri’a loru patria! Respunsulu la acést’a întrebare este usioru de aflatu. Tinerimea este unu producții alu crescerei; in functia omulu este assediatu, amu putérice, de o mulțime de afecţiuni; totu ce este inpregiurulu seu ilu mişca si ilu mişca puternicu, influintiéza asupra sa cu atâta tărie incatu ’i marchéza caracterulu. Mai tardiu e silitu se voiésca asié, se-i placa, se cetéasca asia după cum i s’a formatu gustulu in scola. In scóalele nóastre nu este introdusa peste totu loculu o unu mare avantagiu asupra nóastra : sunteti tineri si unu timpu lungu vi se întinde înainte. Pentru noi timpulu cehi mai lungu este inderetu, caci numele nostru Junimea astadi nu se mai potrivesce deplinii cu realitatea si e pastratu mai multu din tradiţie. Voiu impartasi scrisoarea D-vostre D-lui V. Alecsandri, care se gasesce in străinătate, D-lui T. Maiorescu, care se afla in Bucuresci, precum si celorlalţi membri ai societăţii „Junimea“, care peste câteva dîle se vom adună pentru cea de pe urma ora înaintea vacantieloru si nu me indoescu. ca toti vom afla despre serbarea ce proiectaţi, cu aceeaşi multiamire ca si mine. Ve dorescu din inima ca diuna de 17 luniu se fia vesela si se contribue la crescerea si înflorirea societăţii „Romani’a Juna.“ Primiţi ve rogu incredintiarea deosebitei mele consideratiuni, Iacob (I. Negruzzi. Societatea „Romania Juna“ a mai primitu urmatoarele telegrame: Societatea „Junimea“ tramite salutările sale „României june“ si-i ureaza train lunga si prosperitate. Negruzzi, Pogoru, Gane, Cuianu, Naumu, Vergovici, Pompiliu„ Lambriorii, Creanga, Misiru. G a r ’a T é r g o v i s c e, 18 Jnniu. Foarte miscata de salutarea D-voastra, ve rogu primiți si esprimati colegiloru recunoscinti’a mea. Puțin poate unu criticii, multu trebuie se faca o intreaga generaţia de tineri inteligenți. Amu inceputu noi in grele împrejurări. Literatur’a romana aştepta se urmaţi cu mai mare resultatu. Traiesca „Romani’a Juna.“ Maiorescu, B r a § o v u, 17 Juniu. Salutamu pe cei adunaţi in onoarea „Junimei“ din Iasi. Mai curendu, seu mai tardiu lumin’a trebue se iesa invingetoare. Traiesca „Convorbirile“ ! Pitti ’a, Voin ’a, Iar Baiulescu, Porumbescu, Socac* iu, Chelariu, Budiu, Bârseanu. Saliste in 31 Maiu 1882. (Urmare si fine.) Si inca unu argumentu alu indoieliloru mele din punctu de vedere juridicu. Pote cineva se ’si inchipuiésea, câ d-lu jude regiu, chiaru si candu ar’ fi sustînutu valoarea pretinsei sentintie „notorice publice“, s’ar’ fi demisu înaintea foruriloru bis. „a afirma cu adeverata taria de vointia, câ ori ce aetu (?) carele ar’ poté se arate contrariulu de la acea sentintia si carele s’ar’ fi estradatu (?) după acést’a hotarire in chipu unilateral (?) sau din consideratiuni feliurite (?), nu pote sub nici o conditiune se deroge validitatea hotarirei suspomenite, indata ce i-ai in considerare ca concurentulu (adeca eu) lectura aleasa din scriitorii nostri cei mai buni; si cunoscuta este ca numai lectura opuriloru scrise intr’o limba frumoasa si de valoare neperitoare in privinti’a continutului, nobiliteza sufletulu, inaltia fantasi’a si desvalta judecat’a. Poesiile lui Alesandri, Bolintineanu, Alesandrescu, Eminescu, criticile lui Maiorescu, pres’a lui Odobescu, Balcescu, nuvelele lui Slavici, Negruzzi si Gane, povestile lui Creanga si Ispirescu n’ar trebui se lipseasca din nici o scola, n’ar trebui se lipsesca dica, de pe mas’a nici unui romanii buni. Numai pe acéstea care au ajunsu Francesii, Anglesii, Germanii, Italianii a fi natiile cele mai culte. Noi Romanii nu urmam, acestu esemplu din istoria, si este o pata, care cu greu o vomu putéa spala înaintea viitoriului, ca scriitorii nostri de frunte sunt si astadi in multe parti prea puțini cunoscuți si apretiati după adeverat’a loru valoare, incâtu se mai intempla si acum ca unii fara se ’si de sama daca sunt chemați se critice, s’apuca si c r i ti zea za, (nu c ritica) pe cei mai eminenți scriitori ai noștri. — Ast’a e o falsa interpretare a criticei din directi’a noua. — Noi cari suntemu convinşi de resultatele binefacetoare ale acestei direcţii se introducemu principiile ei peste totu loculu si se combatemu esperimentele ce se mai făcu pe contra progressului nostru. Legend’s de V. Alexandri „înşirate mărgărite“ a fost declamata cu mare succesu de catra D-lu Simionu Popu. D-lu Bratianu a cantatu piesa „Ti aduci amintei Hindu rugatu prin aplause se repeteze cantarea (Va urma.) de atunci si pena acum a traitu cu muncitoru de pamentu, după cum dice atestatulu comunei.“ Nu! nimene nu ’si pote închipui, ca unu jude regiu si juristu practicu va poté scrie asie ceva. D-lu Maximu ’si cunósce cu multu mai bine positi’a s’a, decâtu câ se ’si ridice „tari’a vointiei sale“ preste forurile bisericesci si a valorei afaceriloru loru si se créda ceea ce nu e de credintu. D-lu Maximu cunósce prea bine cursulu justitei moderne in statu si in biserica si scie ca suntu foruri colegiali de 3 instantii provediute cu legi, dela cari se estradau sentintiele, decâtu ca se alunece la astfeliu de monstruositati de justitia antica patriotica, cari semena cu a. n. proteste de invalidare, la cari asupriri, ce nu se bucurau de scutulu legii pe timpulu asupririloru antimartiali, se vedeau constrinsi a’si lua refugiulu pe la capitululu din Alb’a-Juli’a si pe aiurea ; d-lu Maximu scie bine, ca „raunc’a de namentu“ nu pote servi de raptivu alu unei sentintie deonestatorie, că ea inca este unu ramu de cultura generala si naţionala si nu deroga nici celui ce a invetiatu scóla nici preotiloru noştri, precum crede notariulu comunei Saliste, care ’mi-a datu atestatulu de muncitoriu de pamentu. Absurdităţi ca acestea din plansarea disa a d-lui Maximu semena cu temperamentul si ignoranti’a corespondentiloru din „casus belli“ cari nu cunoscu lege si ordine, autoritati si foruri. Aici invocarea doveditoru si acteloru nu poate fi productulu unui juristu practicu si judecatoriu dreptu, precum este d-lu Maximu. Mie nu’mi suntu cunoscute actele consistoriului, cari, cu ale oricarui foru, nu suntu publice. Nu sciu dér’ ce se va fi lucratu in senatulu scolaru pe câtu timpu a functionatu d-lu Bran de Lemény cu referentu scolaru. Atâta sciu si constatatu, câ mie niciodata nu mi s’au intimatu seu publicatu o atare sentintia, si prin urmare ea nu poate esiste de jure nici a avea valoare. Am inse si eu cunosciintia, ca toti altii, de actele sinoadeloru archidiecesane, cari in totu anulu se tiparescu si se punu la dispositiunea tuturoru celoru ce se intereseaza de ele. Rogu der’ pe on. lectori, ca se caute in protocolulu sinodului din 1875 la care se face provocare in plansare; si déca voru afla aci vre-o urma despre „suspomenit’a sentintia“ si despre person’s mea, atunci se vie tiena pe mine de vinovatu, ear’ déca nu, se tiena pe cei ce scriu neadeveruri de aceste in contra mea, de nisce omeni mincinosi si nedrepti. Eu inse nu potu inraera pe d-lu Maximu intre acesti din urma. Me marginescu dér’ pe langa motivele aduse ale dubietatiloru mele in contra corespondentiloru, cari cu seu fara discretiune, punu pe d-lu Maximu de argumentu in contra mea. Dér’ se presupunu si eu, că omulu (câci omeni suntemu toti si numai, Ddieu cunósce inim’a omului), déca cumva acea plansare ar’ fi genuinâ in atare casa, spre a evita ulterioare polemii, observezu aici, câ tóate argumentele corespondentiloru prin aceea s’ar’ reduce singuru la părerile, vederile si convingerile individuali ale d-lui Maximu, cari stau in directa contradicere cu vederile si convingerile majoritatii preponderante ale comitetului si ale poporului din Saliste; si pre câtu atribuiu eu si acum d-lui Maximu tota stima, pre atâtu asteptu dela d-s’a cu sigurantia, ca nu se va declară de infalibilu. Acést’a aparintia noua neasteptata in Saliste ar’ fi inse o dovéda mai multu, cu resboinicii a. n. inteligenți, de candu au deschisu campania de lupta pentru capelanii, au sclutu recrută si pe d-lu Maximu in ceat’a loru că prin elu se crésca Nrulu de „duoi“ la „101 in casus belli“, carora le gratulezu la „triumfulu de care nu se temu, câ nu’lu voru ajunge sub conducători, că d-lu Maximu.“ ’Mi pare reu inse, câ nu asiu poté gratulă și d-lui Maximu pentru unu astfeliu de postu nou, cu care agitatorii, după laud’a loru, deja l’ar’ fi onoratu si pe care d-lu Maximu „indata ce i-ai in considerare protestulu serbatorescu“ de cumva se va constată genuinitatea lui in modu autenticu, ar fi preferitu înaintea postului de presiedinte, ce i - au fostu datu încrederea comitetului Salisteniloru. In unu asemenea casu me asiu semti si eu motivatu a me plânge asupra d-lui Maximu cu cuvintele lui Caesar câtra Brutus si ai dice: si tu ’mi puni cutîtulu in peptu! In fine constatezu unu faptu adeveratu, refacutu de corespondenti după datina loru, câ adeca alegerea din 9/5 singuru din acelu motivu s’au amanatu, ca buroulu comitetului na fostu pregatitu list’a membriloru indreptatiti la alegere. Alexandru Borcea, diaconu. Diverse. (F a t ’a dela Tisza E s zâ r) se anuntia, ca s ar’ fi aflatu morta in 18 luniu prin nisce păzitori, cari se preamblau la tiernmlu Tiszei si observară deodata unu cadavru la suprafata. Ei scoasera cadavrulu ilu ingropara la tiermu si mersera in comuna cea mai de aproape spre a face aratare. Primariulu s’a gânditui indata la fat’a dela Eszlár si a datu or