Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-06-11 / nr. 66

Pena ce vomu aduce si noi unu raporta despre decursulu acestui processu observamu, cu memorații 11 individi, sunt acusati de a fi stătu din vér’a anului 1881 pena la finea lui Ianuariu 1882 in legătură secreta si de a fi intre­­prinsu o acțiune la Csertesz in Ungari­a la Lemberg si in alte localitati ale Galitiei si Bucovinei, in scopulu de a rupe aceste tieri de catra Austri­a si de a prepara o rescóla seu unu resbelu civilii in intrulu monarchiei. Actulu de acusatiune, care cuprinde 80 de coli de tiparu numesce pe Adolf Dobrzansky si pe preotulu Naumovici capi ai conspiratiunei secrete, care invalva crim­a de înalta tradare prevediuta in § 59 lit. a) a codului penalii, care se pedep­­sesce cu morte. Acusatii se apera barbatesc. Din vorbirile loru si mai alesu din vorbirea de justificare a consiliariului Dobrzanski resulta, că acusatii considera acestu processu cu intentatu in contra loru cu tendintia politica din partea polona. Caracteristica e o not’a ce a adresat’o minis­­trulu-presiedinte ungurescu Tisza catra jude­­catori’a din Lemberg, prin care sprijinesce acu­­sarile contra lui Dobrzansky. Acest­a din urma s’a aparatu doue ore întregi contra acestei note. Interessanta este declararea s­a, ca tat­a minis­trului Tisza a fost de partid­a russo-fila si unu amicu politicii alu lui Dobrzanzky. Se vedemu ce va­dice sentinti a tribunalului. Societatea „Romani­a Juna“ din Vie­n­a a primitu cu ocasiunea siedintiei sale festive literare dela d. I. Negruzzi, redactorulu „Con­­vorbiriloru literarie“, o frumósa scrisore, despre care se face amintire in „Foiletonulir de adi. La este de urmatoriulu cuprinsu : Iaşi 2­­4 iuniu 1882. Onorabilei societăţi academice „Romani’a Juna“ din Vien­a Scrisoarea societății „Romani’a­ Juna“ din 9 luniu, mi-a facutu o foarte mare multiamire. Ea dovedesce, ca modestele lucrări ale societății noastre literare din Iaşi au fost urmărite cu­ o statornica luare aminte de catra tinerimea stu­dioasa. Cine scie vise, deca meritamu toate lau­dele, ce ne aduceți ? — E foarte greu de a fi judecata cu dreptate de contimporani; mai totu asia de greu, cktu este de a se judecă insusi, caci, precum dice Goethe : Mann misst nach eigenem Mass Sieh bald zu klein und leider oft zu gross, si numai posteritatea va rosti o sentintia ho­­taritóre. Inse ori cum va fi, siguru este, ca perseve­­ranti’a si-a produsu rudele sale, caci principii si idei, cari odinioara (1803) erau restrinse in­­tr’unu foarte micu cercii de amici, astadi sunt respandite si primite in mai toate provinciile lo­cuite de romani. D-vóstra aveti chemarea si datori­a de a le desvolta si a le impinge mai departe. —­ Aveţi ca tinerimea crescută in ideile timpului de după 48 eră imbatata de laudele cu cari jurnalistici a incuragia medio­critățile literari, si astfelu nu se pute face distingere intre opere de valoare si intre scrieri fara fondu si fara forma. Pe candu se scriea la noi mai multu, dice d-lu autoru, pre candu laudele reciproce erau in culme, pre candu unulu avea geniulu lui Horatiu si altulu întrecea pe Goethe si asia mai departe, pe atunci apare ceva nou in literatur’a nostra. Apare critic’s si trage o dunga groasa peste formele nebasate ale culturei noastre înainte de 60. Se ocupa d-lu autoru mai departe cu activitatea d-lui T. Maiorescu cu critica, si desfasiura principiile directiei noue critice, incheiandu cam astfelu : Voiescu se termina printr’o reflecsiune asupra starei nóastre mai cu seama dîncoce de Carpati. Se ne intrebamu adeca pentru ce principiile direcţiei critice nu sunt adoptate preste totu loculu, pentru ce o mare parte din tinerimea tran­silvăneană si bucovineană, vorbesce si scrie o limba lipsita de dulceatica si farmeculu limbei lui Alexandri, Negruzzi etc. etc. pentru ce scrierile autoriloru nostri pe cari strainatatea le pune alaturea cu ale vestitului scrii­­toru Turgenjew, sunt inca prea pusinu cunoscute si apretiate in propri’a loru patria! Respunsulu la acést’a întrebare este usioru de aflatu. Tinerimea este unu pro­ducții alu crescerei; in functia omulu este assediatu, amu puté­rice, de o mulțime de afecţiuni; totu ce este in­­pregiurulu seu ilu mişca si ilu mişca puternicu, influin­­tiéza asupra s­a cu atâta tărie incatu ’i marchéza carac­­terulu. Mai tardiu e silitu se voiésca asié, se-i placa, se cetéasca asia după cum i s’a formatu gustulu in scola. In scóalele nóastre nu este introdusa peste totu loculu o unu mare avantagiu asupra nóastra : sunteti ti­neri si unu timpu­ lungu vi se întinde înainte. Pentru noi timpulu cehi mai lungu este inde­­retu, caci numele nostru Junimea astadi nu se mai potrivesce deplinii cu realitatea si e pas­­tratu mai multu din tradiţie. Voiu impartasi scrisoarea D-vostre D-lui V. Alecsandri, care se gasesce in străinătate, D-lui T. Maiorescu, care se afla in Bucuresci, precum si celorlalţi membri ai societăţii „Junimea“, care peste câteva dîle se vom­ adună pentru cea de pe urma ora înaintea vacantieloru si nu me indoescu. ca toti vom afla despre serbarea ce proiectaţi, cu aceeaşi multiamire ca si mine. Ve dorescu din inima ca diuna de 17 luniu se fia vesela si se contribue la crescerea si înflorirea societăţii „Romani’a Juna.“ Primiţi ve rogu incredintiarea deosebitei mele consideratiuni, Iacob (I. Negruzzi. Societatea „Romania Juna“ a mai primitu urmatoarele telegrame: Societatea „Junimea“ tramite salutările sale „României june“ si-i ureaza train lunga si pros­peritate. Negruzzi, Pogoru, Gane, C­u­­­i­a­n­u, N­a­u­m­u, V­e­r­g­o­v­i­c­i, P­o­m­p­i­l­i­u„ La­m­­b­r­i­o­r­ii, C­r­ea­n­g­a, M­i­s­i­r­u. G a r ’a T é r g o v i s c e, 18 Jnniu. Foarte miscata de salutarea D-voastra, ve rogu primiți si esprimati colegiloru recunos­­cinti’a mea. Puțin poate unu criticii, multu trebuie se faca o intreaga generaţia de tineri in­teligenți. Amu inceputu noi in grele împreju­rări. Literatur’a romana aştepta se urmaţi cu mai mare resultatu. Traiesca „Romani’a Juna.“ Maiorescu, B r a §­­ o v u, 17 Juniu. Salutamu pe cei adunaţi in onoarea „Juni­­mei“ din Iasi. Mai curendu, seu mai tardiu lumin’a trebue se iesa invingetoare. Traiesca „Convorbirile“ ! P­i­t­t­i ’a, V­o­i­n ’a, Ia­r B­a­i­u­l­e­s­c­u, P­o­rum­be­s­c­u, S­o­c­a­c* i­u­, C­h­e­l­a­r­i­u, B­u­d­i­u, Bârseanu. Saliste in 31 Maiu 1882. (Urmare si fine.) Si inca unu argumentu alu indoieliloru mele din punctu de vedere juridicu. Pote cineva se ’si inchipu­­iésea, câ d-lu jude regiu, chiaru si candu ar’ fi sustî­­nutu valoarea pretinsei sentintie „notorice publice“, s’ar’ fi demisu înaintea foruriloru bis. „a afirma cu adeverata taria de vointia, câ ori ce aetu (?) carele ar’ poté se a­­rate contrariulu de la acea sentintia si carele s’ar’ fi es­­tradatu (?) după acést’a hotarire in chipu unilateral (?) sau din consideratiuni feliurite (?), nu pote sub nici o conditiune se deroge validitatea hotarirei suspomenite, in­­data ce i-ai in considerare ca concurentulu (adeca eu) lectura aleasa din scriitorii nostri cei mai buni; si cunos­­cuta este ca numai lectur­a opuriloru scrise intr’o limba frumoasa si de valoare neperitoare in privinti’a continutului, nobiliteza sufletulu, inaltia fantasi’a si desvalta judecat’a. Poesiile lui Alesandri, Bolintineanu, Alesandrescu, Emi­­nescu, criticile lui Maiorescu, pres’a lui Odobescu, Bal­­cescu, nuvelele lui Slavici, Negruzzi si Gane, povestile lui Creanga si Ispirescu n’ar trebui se lipseasca din nici o scola, n’ar trebui se lipsesca dica, de pe mas’a nici unui romanii buni. Numai pe acéstea care au ajunsu Francesii, Anglesii, Germanii, Italianii a fi natiile cele mai culte. Noi Romanii nu urmam, acestu esemplu din istoria, si este o pata, care cu greu o vomu putéa spala înaintea viitoriului, ca scriitorii nostri de frunte sunt si astadi in multe parti prea puțini cunoscuți si apretiati după adeverat’a loru valoare, incâtu se mai intempla si acum ca unii fara se ’si de sama daca sunt chemați se critice, s’apuca si c r i t­i z­ea z­a, (nu c r­i­t­i­c­a) pe cei mai eminenți scriitori ai noștri. — Ast’a e o falsa interpretare a criticei din directi’a noua. — Noi cari suntemu convinşi de resultatele binefacetoare ale acestei direcţii se introducemu principiile ei peste totu loculu si se combatemu esperimentele ce se mai făcu pe contra progressului nostru. Legend’s de V. Alexandri „înşirate mărgărite“ a fost declamata cu mare succesu de catra D-lu Simionu Popu. D-lu Bratianu a cantatu pies­a „Ti aduci amintei Hindu rugatu prin aplause se repeteze cantarea (Va urma.) de atunci si pena acum a traitu cu muncitoru de pa­­mentu, după cum dice atestatulu comunei.“ Nu! nimene nu ’si pote închipui, ca unu jude regiu si juristu prac­­ticu va poté scrie asie ceva. D-lu Maximu ’si cunósce cu multu mai bine positi’a s’a, decâtu câ se ’si ridice „tari’a vointiei sale“ preste forurile bisericesci si a va­­lorei afaceriloru loru si se créda ceea­ ce nu e de cre­­dintu. D-lu Maximu cunósce prea bine cursulu justitei moderne in statu si in biserica si scie ca suntu foruri colegiali de 3 instantii provediute cu legi, dela cari se estradau sentintiele, decâtu ca se alunece la astfeliu de monstruositati de justitia antica patriotica, cari semena cu a. n. proteste de invalidare, la cari asupriri­, ce nu se bucurau de scutulu legii pe timpulu asupririloru anti­­martiali, se vedeau constrinsi a’si lua refugiulu pe la capitululu din Alb’a-Juli’a si pe aiurea ; d-lu Maximu scie bine, ca „raunc’a de namentu“ nu pote servi de rap­­tivu alu unei sentintie deonestatorie, că ea inca este unu ramu de cultura generala si naţionala si nu deroga nici celui ce a invetiatu scóla nici preotiloru noştri, precum crede notariulu comunei Saliste, care ’mi-a datu atesta­tulu de muncitoriu de pamentu. Absurdităţi ca acestea din plansarea disa a d-lui Maximu semena cu tempera­mentul si ignoranti’a corespondentiloru din „casus belli“ cari nu cunoscu lege si ordine, autoritati si foruri. Aici invocarea doveditoru si acteloru nu poate fi productulu unui juristu practicu si judecatoriu dreptu, precum este d-lu Maximu. Mie nu’mi suntu cunoscute actele consis­­toriului, cari, cu a­le ori­carui foru, nu suntu publice. Nu sciu dér’ ce se va fi lucratu in senatulu scolaru pe câtu timpu a functionatu d-lu Bran de Lemény cu re­­ferentu scolaru. Atâta sciu si constatatu, câ mie n­ici­­odata nu mi s’au intimatu seu publicatu o atare sen­tintia, si prin urmare ea nu poate esiste de jure nici a avea valoare. Am inse si eu cunosciintia, ca toti altii, de actele sinoadeloru archidiecesane, cari in totu anulu se tiparescu si se punu la dispositiunea tuturoru celoru ce se intereseaza de ele. Rogu der’ pe on. lectori, ca se caute in protocolulu sinodului din 1875 la care se face provocare in plansare; si déca voru afla aci vre-o urma despre „suspomenit’a sentintia“ si despre person’s mea, atunci se vie tiena pe mine de vinovatu, ear’ déca nu, se tiena pe cei ce scriu neadeveruri de aceste in con­tra mea, de nisce omeni mincinosi si nedrepti. Eu inse nu potu inraera pe d-lu Maximu intre acesti din urma. Me marginescu dér’ pe langa motivele aduse ale dubietatiloru mele in contra corespondentiloru, cari cu seu fara discretiune, punu pe d-lu Maximu de argu­mentu in contra mea. Dér’ se presupunu si eu, că omulu (câci omeni sun­temu toti si numai, D­dieu cunósce inim’a omului), déca cumva acea plansare ar’ fi genuinâ in atare casa, spre a evita ulterioare polemii, observezu aici, câ tóate argu­mentele corespondentiloru prin aceea s’ar’ reduce singuru la părerile, vederile si convingerile individuali ale d-lui Maximu, cari stau in directa contradicere cu vederile si convingerile majoritatii preponderante ale comitetului si a­le poporului din Saliste; si pre câtu atribuiu eu si acum d-lui Maximu tota stim­a, pre atâtu asteptu dela d-s’a cu sigurantia, ca nu se va declară de infalibilu. Acést’a a­­parintia noua neasteptata in Saliste ar’ fi inse o dovéda mai multu, cu resboinicii a. n. inteligenți, de candu au deschisu campani­a de lupta pentru capelanii, au sclutu recrută si pe d-lu Maximu in ceat’a loru că prin elu se crésca Nrulu de „duoi“ la „101 in casus belli“, carora le gratulezu la „triumfulu de care nu se temu, câ nu’lu voru ajunge sub conducători, că d-lu Maximu.“ ’Mi pare reu inse, câ nu asiu poté gratulă și d-lui Maximu pen­tru unu astfeliu de postu nou, cu care agitatorii, după laud’a loru, deja l’ar’ fi onoratu si pe care d-lu Maximu „indata ce i-ai in considerare protestulu serbatorescu“ de cumva se va constată genuinitatea lui in modu auten­­ticu,­­ ar fi preferitu înaintea postului de presiedinte, ce i - au fostu datu încrederea comitetului Salisteniloru. In unu asemenea casu me a­siu sem­ti si eu motivatu a me plânge asupra d-lui Maximu cu cuvintele lui Caesar câ­tra Brutus si ai dice: si tu ’mi puni cutîtulu in peptu! In fine constatezu unu faptu adeveratu, refacutu de corespondenti după datin­a loru, câ adeca alegerea din 9/5 singuru din acelu m­otivu s’au amanatu, ca buroulu comitetului na fostu pregatitu list’a membriloru indrepta­­ti­ti la alegere. Alexandru Bor­ce­a, diaconu. Diverse. (F a t ’a dela Tisza E s z­­­â r) se anuntia, ca s ar’ fi aflatu morta in 18 luniu prin nisce păzitori, cari se preamblau la tiernmlu Tiszei si observară deodata unu cadavru la su­prafata. Ei scoasera cadavrulu ilu ingropara la tiermu si m­ersera in comun­a cea mai de a­­proape spre a face aratare. Primariulu s’a gân­ditui indata la fat’a dela Eszlár si a datu or­

Next