Gazeta Transilvaniei, februarie 1893 (Anul 56, nr. 24-46)

1893-02-12 / nr. 32

Nr. 32—1893 Ministrul­ Hieronymi in Ardély. Mi­nistrulă de interne ungurescu, Carola Hieronimy va face o călătoriă in Ardély și va face și o visită alegătorilor­ sei din cercula Cojocna. Totu ca poasta aceasta ministrulă va face unu miou turneu prin câteva comitate, ca să se informeze cum merge administrația. — x— Nuvele necunoscute, de Eminescu. „Evenimentulă“ din Iaşi spune, că s’ar fi descoperit. Intr’una s’are dispăruta mai multe nuvele de Eminescu, unele semnate, altele nu. Aceste din urmă s’au supusă unei cercetări critice, pentru a se stabili deoa in adevără au fostă scrise de Eminescu. De asemneea s’ar fi găsită o poesia scrisă de Eminescu în limba germană. Toate aceste scrieri uitate de publică și de poetii se voră publica, pro­babila, intr’una voluma. —x — Cutremurul­ din Stromboli (Italia) de­­vine din ce în ce mai violenta. Cutre­­murul­ se întâmplă la intervale de câte .3—4 ceasuri. Vulcanul­ aruncă lavă gresa și pietrii mari. Este temere, că se vor­ întâmpla nenorociri. Oamenii nu dormi prin casele lor­, ci sub cerul­ libera. —x— Serată de recitațiune. D ra Elisabeta Tordai Grail va da o serată de recita­­țiune în beneficiulă reuniunei Maria Do­rothea, în 2 Martie n. c. Inceputulă la 7% are sora. Bilete se prată căpăta in librăria W. Hiemesch. —x— Musica militară va da Duminecă în 16 Februarie n. c. una concerta în sala hotelului Europa. Intre altele se vaese­­oata piesa „Weltumseglung“. Inceputulă la 128 are sora Intrarea 30 or. Dacoromânismulu și politica culturală maghiară. III. Pretensiunile politice ale dacoromânismului, îndată ce s’a făurită dogma istorică, n’au putută se lipsască multă timpă nici pretensiunile politice, cari s’au răcrimată pe dogma istorică. In 1791, episcopulă Iona Bola, in tovărășiă cu Gerasimă Adamovicî, ală doilea episcopă ală epar­­chiei gr. or., care s’a organisată îndată după unire, predau Majestății Sale îm­păratului din Viena rugarea numită Su­­pplex libellus Valachorum. In acesta ceră ca Majestatea Sa să redea naţiunei ro­mâne drepturile, pe cari, nu forţa legis­lativă, ci in urma nedreptăţirilor­ tim­­pului le-a perdută, şi încă în decursul s vacului trecută. Tocmai o sută de ani s’au împlinită dela primulă memoranda dela Viena. Nu e nevoie să mai spună, că în­d rugarea acesta, drepturile pierdute se ceră pe basa şi cu argumentaţiunile teo­riei şi învăţăturilor­ lui Sincai şi Major. „Rugarea acésta“ — 4i°e Maniu, secretarulă Academiei din Bucuresci — este şi pănă în ziua de azi evanghelia şi catechismulă politicei Românilor„ de dincolo de Carpaţi“. Dreptă preambulă ală acestui Me­moranda a fostă Revoluţia lui Horia şi Cloşca. Acesta a fostă o simplă res vră­jire. Pe eroii ei de tristă aducere amb­ţie­­i călăuzia dorulă de răsbunare şi jafă, istoria română de mai târziu însă a eternisat-o ca pe-o revoluţie condusă de măreţe idei naţionale. JDensuşianu, care a oorisă istoria acestei revoluţii, 4­oe: „Eternă gloriă va rămâne pentru popo­­porulă română, că deja în 1784 şi-a vărsată sângele părău, în interesulă ni­­,micirei ideilor­ false de stată şi sociale, a nobilimei feudale şi a iobăgiei“ (Revo­­luţiunea lui Horia, pag. 100). Fata nu­mită „Adunarea Naţională“ (24 iunie ■1869) scrie: „Două mari evenimente din­­istoria modernă europenă au dată di­­recţiă, ori celă puţină s’au născută pe pământul­ nostru la ună semită dată 1) Revoluţia francesă, 2) Unitatea italiană ,şi germană. Revoluţia francesă nu este decâtă continuarea revoluţiei lui Horia, cu deosebirea, că cea a lui Horia, pe lângă direcţia naţională, a avută şi di­­­recţie socială“. E de interesă a­poi, că G. Maniu, în disertaţia sa din Martie ,­trecută, din sala Ateneului din Bucureşci, despre Reciprocitatea ideilor­ literare şi politice, în ce chipă a încopoiată acestă revoltă ţărănască cu mişcările istorice şi filologice ale lui Sincai, Major şi Claină. Că o o scopă măreţă umanitară a avută acestă mare revoluţie naţională, foarte frumosă ni-o esplică următorele cu­vinte ale lui Densuşianu: „Căpitanii ro­mâni voiau să estindă revoluţia peste întregă Ardelnla, a pustii nobilimea şi pe toţi Maghiarii, afară de aceia, cari s’au botezata şi au primită religiunea română. Acésta n’a fostă semnală neto­­leranţei religionare, ci ună mijlocă si­gură pentru totala romanisare a Ma­­ghiarilor­. Domnia maghiară trebuia să înceteze, şi ţara să ajungă în mânile Ro­mânilor­, se înţelege, sub suveranitatea casei austriace. Aceste au fostă ideile tradiţionale, cari s’au desvoltată pe basa dreptului istorică şi pe strevechimea Ro­mânilor­ în Ardealy.“ Istoriografia daco-română, înjghe­­bată din teoriile lui Şincai­ Major, a în­­copciat o foarte frumosă şi lantură tradi­­ţioolă revoluţiei valahe. Arată, că dela pretinsa revoluţiă valahă din 1437 înce­­pândă, care a avută dreptă urmare pier­derea drepturilor­ valahe, din timp, în timp, s’au repeţită încontinu aceste revoluţii, ca ună protestă sângerosă con­tra tirăniei maghiare. Că la unii şi la alţii chiar şi revolta lui Dózsa încă este revoluţiă valahă, acesta nu prea geneză pe istoriografii valahi, cari susţină se­­riosă, că marii oligarchi maghiari, Gara şi soţii, au intrigată mortea lui Ladislau Hunyadi numai pentru-că acesta a fostă purtătorulă ideilor­ naţionale române. Decă luămă în mână opulă lui Băl­­cescu despre Mihaiu Vitezula, putemă ceti nu numai continuitatea referitoare la origine, dar şi teoria referitoare la con­tinuitatea tendinţelor­ revoluţionare. Ne spune, că unirea într’ună stată a teritorii­­lor­ locuite de Români­a trăită în su­­fletula fiă-cărui Română, ca o dorinţă şi tradiţiă, şi că acesta şi în timpulă mai vechiu a fostă ceea ce este a­h adecă ună dreptă şi o datoriă şi pentru reali­­sarea ei n’a fostă şi nu este nevoiă de altceva decâtă de o puternică spadă ro­mână. Ura contra tirăniei maghiare s’a incorporată în fiă-care Română şi din causa acesta ori şi de câte ori a fâlfâită pe Carpaţi ună stindardă română, în­tregă Ardelula s’a cutremurată . Românii de speranţă, tiranii însă de spaimă. Prin aducerea înainte a acestui lu­­cru m’am abătută puţină dela firulă is­torică ală studiului meu, dar am ţinută de necesară a arăta, că ce felă de flori a desvoltată şi ce felă de fructe a pro­dusă renascerea istorică română prin Şincai-Major-Claină. Chiară şi din cele spuse este uşoră a vedè, că daco-românismulă s’a legă­nata în legănă culturală, şi pe lângă în­grijire literară a crescută, ca pretensiune politică. Şi aare faţă cu acesta, ce a fă­­cută stiinţa maghiară, literatura şi po­­litica ei?—Nimică. Pe calea guvernului transilvană Supplex libellus a fostă trimisă dietei unde, după datina străbună păs­trată şi ach s’a pusă ad acta. Guvernulă ţării n’a văzută în elă nici ună periculă, deşi numai şase ani au trecută dela re­voluţia lui Horia. Vreau să observă nu­mai atâtă, că rugarea acesta a conci­­piat’o ună funcţionară de origine dintr’o familiă nobila maghiară, consilierul­ Mé­hes- Interesantă este a se­sei, că preşe­dintele deputăţiei, care a dusă memo­­randulă română în anul­ trecută la Viena, Dr. Ioană Raţă, încă se trage dintr’o familiă nobilă maghiară şi că omulă în­­crezută şi sfătuitoră ală lui Horia în Viena, Ştefană Franciscă Enyedi, agentă de curte, încă o fostă nobilă maghiară.... (Va urma.) porturile politice din Ungaria, şi se dau desluşiri asupra disposiţiei cercurilor­ curţii din Viena. în­săşi foile din Pesta admite, că co­res­pondentul­ acestei foi, trebue se fie bine informată. Iată cu­­prinsul­ articulului din cestiune: Cei ce stau în legătură aici iu Viena au personalităţi, cari au atingere cu cer­­curile curţii, se vor­ mira, că aici nu se dă atenţiune raporturilor, cam desolate politice ale Austriei, pe când raporturile binişoră consolidate ale Ungariei suntă discutate cu mare interesă. Ia cercurile curţii, noulă ministru preşedinte ală Un­gariei Dr. Weekerle e privită ca ună di­­baciu politică, dar n’au încredere în vi­talitatea cabinetului său. Caracteristică este, că se vorbesce mereu de ună „mi­­nisterii de ierna“ ungurescu (numirea a­­cesta să i-o fi dată mai întâiu ună ar­ ohiduce) şi se colportază o mulţime de anecdote, ba chiar aserţiuni prea înalte, cari de ar fi numai în parte adevărate, ar lăsa să apară situaţiunea ministeriului Weekerle ca desolată. Vorbindă mai departe de pausele căderii ministrului Szapary, coresponden­­tulă fetei germane 4*pe c­­a numai cu mare greutate, împăratulă și-a dată în­voirea să se facă o „declarare principială“ în favoarea căsătoriei civile obligatore, și precum a declarat-o de "atunci mai multor" episcopi, nu va concede nimică mai multă ministrului Weekerle. Causa pentru care împăratulă, care stă tare pe basa constituţiei, pare a fi în acestă casă neînduplecată, este urmatoarea : Adevă­raţii arangiatori ai mişcării pentru că­sătoria civilă, au fost aderenţii lui Tisza, ministrul­ Csaky şi Szilagyi. Ori­cui din­tre ceilalţi miniştri li-ar fi crezută îm­păratulă, că suntă însufleţiţi pentru că­sătoria civilă, numai acestora doi nu. Căci e faptă, că contele Csaky în tim­pul­ din urmă intrase în apele reacţiu­­nei şi în cercurile curţii din Viena lua liberalismulă în zeflenea, pe câtă vreme mai spera ceva dela aceste cercuri. De ană timpă încape însă, amăgită s’a în­­torsă erăşi la liberalismu, dar şi-a per­dută prin acesta simpatia coroanei, căci împăratulă nu urăsce nimică mai multă, decâtă pe politicii, cari ’şi schimbă prin­cipiile. De atunci contele Csaky n’a fostă sfătuită nici odată de cătră monarchă, nici chiar în afacerile ce privescă resor­­tulă său propriu. Şi mai puţină simpa­tică la curte este ministrulă de justiţiă Szilagyi, care într’ună consiliu de mi­niştri a fostă documentată, că intro­ducerea căsătoriei civile obligatare în Ungaria este superfluă și acum stă deo­dată în fruntea acelora, cari pretindă că­­sătoria civilă. Dr. Weekerle se 4i°et că a trebuită să ia în cabinetă pe Szilagyi numai în urma unei presiuni a lui Co­­lomanu Tisza. Când i s’a presentată noua listă de miniştri împăratulă ar fi 4'®° că­tră Weckerle: „Eu o voi duce cu el, căci nu mai am de a face cu elă nimică; cum o vei duce însă d-ta, acesta e treba D-tale“. Când s’a presentată noii miniştrii, împăratulă a fostă atâtă de rece, încâtă toţi miniştri au părăsită palatură adâncă întristaţi. Pe scară 4­8e Szilagyi cătră colegii săi, în modă cl­­ipă : Cumcă aţi fostă daţi afară, aveţi să-mi mulţămiţi mie. De atunci Szilagyi a fostă numai o singură dată în Viena, dar n’a fostă primită de împăratulă, şi la prânzul el dela curte n’a fostă chiămată. Ambii miniştri, Csaky şi Szilagy, cari, după cum se vede, la curte nu prea suntă respectaţi, suntă purtătorii ideei liberale. La ei se alătură contele Ludo­­vică Tisza, ministrulă a latere, pe care însă aristocraţia vienesă îl­ ignoréze. Una dintre cele mai ospitale case prin­ciare merse atâtă de departe, de învita la tóate festivităţile pe secretarulă de stată din ministerulă a latere, pe minis­­trulă însă l’a trecută cu vederea, deşi ’şi dedese carta de două ori. Contele Tisza e calvină şi pentru acesta e­ună spini în ochii nobilimei catolice din Viena. Afară de aceea dânsulă e „conte numită“, căci dela inundarea Seghedi­­nului ’i s’a dată acestă rangă. In ultima liniă este dânsulă ună frate a lui Colo­­manu Tisza, pe care astăzi ’la urăscă în Viena, mai multă ca ori când. Se crede a se soi, că Coloman Tisza a fostă condu­­cătorulă unei revoluţiuni de paiaţă, că­reia a căzută jertfă contele Iuliu Sza­pary şi pe de altă parte în cercurile curţii se răspândeşce credinţa, că căsă­­toria civilă obligatore în Ungaria este perborată de poporă. Decă e adevărată, că împăratulă înainte cu trei luai a­cisă cătră primatele Vazsary: „Mă dore, că în camera deputaţilor­ unguri nu se a­­flă douăzeci politici conservativi“, atunci se înţelege bucuria, care domnesce în cercurile curţii, deorece se spie, că în parlamentulă ungurescu şi cu deosebire in partida guvernamentală se înmulţescă pe 4* ce merge adversarii pe faţă ai că­sătoriei civile. Deja faptulă, că Dr. We­ekerle şi Coloman Tisza suntă aceia, cari au trebuită în publică să roge pe adversarii programului guvernului să nu iasă din partida guvernamentală, poate fi comentată şi prin urmare e lesne de în­ţeleşii, că aici comentarele mergă pănă la limitea cea mai estremă.... Aici se discută multă, că Coloman Tisza, care a începută întrega agitaţiune în contra căsătoriei civile în dlubulă partidei liberale maghiare, de atunci n’a mai rostită cuvântulă: căsăoria civilă, deşi agitaţiunea clericală în contra căsă­toriei civile submineaza întrega Ungariă. In cercurile curții vienese să crede, că din causa aceasta căsătoria civilă va fi luată dela ordinea 4doi. Decă nu va succede a îndupleca pe Dr. Weekerle (pare a lăsată să cadă libertatea cultului, pentru ca să facă concesiuni episcopa­tului ungurescă), să ștergă din progra­mul­ său căsătoria civilă, atunci altuia (poate contele Iuliu Szapary?) o va face acesta. Cercurile curții se pare, că nu prea au încredere în liberalismul­ ungurescă, căci se presupune hotărîtă, că întrega partidă guvernamentală şi o mare parte a oposiţiei, ar lăsa acum să cadă fără sgomotă căsătoria civilă, pentru care acum trei luni au păşită cu însufleţire în Ungaria. Cu ună cuvânta, untă regimă reacţionară în Ungaria nu numai, că e posibilă, dar este necesară, ba contuză şi la conlucrarea partidei „liberale“ după cum se numesce partida guverna­mentală maghiară. GAZETA TRANSILVANIEI. Reacţiunea în Ungaria. Mare sensaţiune a produat în Pesta una articula apărută în „Frankfurter Zeitung“ sub titlul­ de mai sus­, în care se discută la­ r&gm; 3 Scrii telegrafice. Budapesta, 22 Februarie — Tabla regeasca din Dobrițină a ur­­cat­ pedepsa dictată lui Lucaciu în ultimul­ seu procesa de calom­­niă dela 2 luni la 4 luni încu­i- Sare comună și 300 fl. amendă. Convocare. Onoratele Domne membre ale Reu­niunei femeilor­ române din locă se in­vită prin aceasta la o adunare generală estraordinară, ce se va ţine Sâmbătă In 13 (25) f. c. la orele 3 p. m. în sala cea mare din edificiulă secrelară. Obiectulă adunării: afacerea cu sta­tutele Reuniunei. Onoratele Domne suntă rugate, a se presenta într’ună numără câtă se poate de mare, ca să se potă resolva afacerea acesta atâtă de importantă pen­tru Reuniunea nostră și atâtă de ur­gentă din causa terminului statorită de înaltulă ministeriu de interne pe finea lunei curente st. n. B r a ş o v ă, 11 (23) Februarie 1893. Agnes Duşoiu, Lazara Nastasi, preşedintă, actuală. Proprietari Dr. Aurel Huresianu. RedaCtor­ reSPOLSaMll! Gregoriu Maloru.

Next