Gazeta Transilvaniei, septembrie 1894 (Anul 57, nr. 191-214)
1894-09-18 / nr. 204
Pagina 2 Influința agitațiune: daco-române. Jidano-maghiarulă „Pester Lloyd“ publică în numerul seu de astăciî, sub acestu titlu, o corespondență din Parisu, pe care o reproducem aci, pentru ca cetitorii noștri se poata brăsi odată vedéa, în ce modă infamă tracteaza numitulu organă cestiunea română. Influinţa agitaţiunei daco-române, dice corespondentulu parisiana, se manifesteaza totu mai multă în acelaşi modu, în care se esprimă foile francese asupra pretinsei asupriri a Românilor transilvăneni din partea statului ungar. Minciunile continue şi vecînicile văerâri de durere ale Ligei din Bucurescî au atrasă atenţiunea unor cercuri din Francia — unde, durere, şi acum încă suntă forte slabă orientaţi asupra raporturilor esterne, mai alesă ale Ungariei, — şi au făcută să se credă, că Ungaria persecută pe cetăţenii ei români. Ună numără de agitatori, locuitori în Parisă, şi fără îndoială stândă în serviciul Ligei, încârcă a influinţa cu toate mijloacele, în acestă înţelesă, asupra opiniunei publice din Francia, ceea ce îi succede cu atâtă mai uşoră, decirece din partea Ungariei nu se întreprinde nimicit, pentru de-a păşi în contra acestoră machinaţiuni perfide în pressa francesă. După cum dovedescă diferite broşuri şi diferiţi articuli apăruţi în timpul din urmă în cestiunea română, Liga dispune acum şi de câteva condee francese. Forte regretabila este însă când mă diară atâtă de însemnată, în tóate direcţiunile independentă, şi stândă atâtă de aproape de guvernulă francesă, ca „Temps"1, care întotdeauna a tractată cu bună-voinţă cestiunile din monarchia nostră, şi care este cu multă mai bine informată asupra raporturilor ungare, decâtă ori şi care diară parisiană, în cestiunea română învinovăţesce statul, ungara cu volniciă şi asuprire. Astfel, numitulă clară, într’unulă din articolii săi scrişi cu privire la delegaţiunile ungare, elice următorele: Suntă cunoscute punctele negre, cari trezescă totă mai multă simţămentulă naţională ală Românilor din Transilvania, este acea cestiune de şcolâ şi limbă, care stă mai aproape de vieţa de toate cţilele, ba chiar şi de sufletulă unui poporă. Conceptură modernă, seu mai bine tirană despre stată, aci şi-a îndeplinita acţiunea sa, şi se pare, că mântuirea statului ungară, acestă lex suprema, pretinde, ca Românii, cari au nefericirea de-a locui dincolo de Alpii transilvăneni, se fă educaţi, catechisaţi, administraţi, censulaţî, judecaţi şi condamnaţi în limba maghiară. In faţa acestor păreri false despre starea Românilor transilvăneni, trebue să mulţămimă d-lui Leopold Ováry, că şi-a edată şi în limba francesă broşura lui scrisă în limba italiană. Scrierea acesta eminentă s’a predată şi tuturoră chiareloru politice din Parish.. Este neapărată de lipsă, ca interesele de stată ungare se fă aci statornică representate, faţă cu uneltirile neruşinate ale propagandei daco-române. Respectulă şi simpatia, pe cari le-au manifestată cei mai aleşi din poporală francesă faţă cu Ungaria, nu este permisă se fă atacate de minciunile tendenţiose ale agitatorilor români. Mare e obrăznicia Jidanului din Paris, care scrie într’ună moda atâtă de miserabilă! forţe frumoase şi binecuretate de Ddeu; or între ele este frumosă şi plină cu multe şi felurite bogăţii cu deosebire ţăra nostră, Ardelulă, ună mărgăritară de ţară, aşa că puţine suntă ţările lăsate de Dcjeu pe faţa pământului, cari să o întreca în frumuseţe şi bogăţii. Ea este încunjurată jură împrejură, ca o uriaşă cetate, cu şiruri de munţi puternici, acoperiţi pe coastele lor, cu păduri străvechi de stejari şi bradi. Din trunchiulă acestoră munţi să rămurescă în lăuntrulă ei, în toate părţile, alte nenumărate şiruri de munţi şi dealuri, cari alcătuescă mulţime de văi, strîmtori şi şesuri mărunte, udate de obiceiu pe păraie, rîuleţe, şi riuri, cari le împodobescă, făcendu-le drăgălaşe şi atrăgătore. Prin munţii hotărnici străbată din ţările vecine spre lăuntru mai multe păsuri, cari despartă munte de munte, ca nisce brazde uriaşe şi adânci şi mijlocescă legătura cu văile ţărilor vecine. Deca pătrundemă prin aceste păsuri în lăuntrul Ardeiului, ne vomă minuna şi adese vomă sta uimiţi de frumuseţile, ce le întâlnimă pretutindinea; la totă pastilă, de pe vârfulă flăcărui delă seu colnică, la fiăcare cotitură de rîu, pe deluri, ca şi pe seuri, pe culmile de munţi înalte şi prin văile adânci, preste totă locală ni se înfăţişază ochiului uimită privelişti, cari de cari mai frumoase şi mai încântătore. Ici ni se deschide o vale plăcută udată de mă rîuleţă, care învârte ratele unei mori; colo zărimă ună părău de munte vigurosă, ce se aruncă preste păretele de stâncă, ce-i stă în cale şi formeză o frumosă cădere de apă, care turbură tăcerea codrului străvechiu prin murmuitulă său. In altă parte vedemă stânci uriaşe, cu castele loră prăpăstiose şi pleşuve, cari suntă brăzdate de povare şi prin a căroră crepăturî vulturii falnici ’şi-au aşedată sălaşurile. In altă locă vomă sta uimiţi pe ţermulă unui rîuleţă de munte, privindă cum ’şi-a croită cale printre stânci şi cum se aruncă devale cu sălbătăciă şi zuzetă asurditorii, ameninţândă cu răpire bolovanii ce-’i alcătuescă albia. Mai departe vomă privi cu plăcere de pe cutare verfă de dâlă şesulă, ce se întinde la picioarele nóstre, încungiurată de dealuri, înpoporată cu sate şi brăzdată de rîuleţe şi păraie, cari se pară a fi cărări arginţii prin verduţa câmpului. In alte părţi erăşi vomă da de munţi puternici, cu piscuri falnice şi cu coste prăpăstiose, acoperite cu păduri străvechi, prin cari ursulă trăesce, ca ună domnă stăpânitoră. Decă apoi ne aruncămă pe vârfulă unui pişcă, vomă avea o privire largă, încântătore, pănă departe în cuţa albăstruie, peste dealuri şi colnice, or la poalele muntelui vomă zări adese, în fundulă văiloră, câte ună frumosă facă de munte sau iezără, cu faţa liniştită, în care să reoglindéze bolta albastră a ceriului şi din apa căruia să adapă ciutele de munte. Apoi vomă da de pesceri, cari să ajundă în adâncimile pământului, de strâmtori sau chei, cu păreţi de stânci prăpăstiose, cari ne pună în uimire şi ne umplu de frică prin măreţia loră, prin văi de belşugă de bucate pe coastele munţiloră şi dealurilor, de păduri estinse, de vii şi pometuri, pe ţărmii rîuriloră de rădiuri (bercurî) oi în sînulă pământului, de bogate mine de aură, argintă, feră şi sare. Toate aceste, munţi şi şesuri, dealuri şi văi, rîuri, păraie şi lacuri, stânci pră,păstiase, căderi de ape, strîmtori seu chei, păsuni, peşteri şi altele asemnea loră, schimbându-se mereu una cu alta, alcătuescă atâtea frumuseţi, atâtea măreţe icone ale naturei, încâtă străinii, cari au cercetată ţara nostră, au fostă încântaţi de ele şi le-au lăudată în cărțile loră, ce au scrisă despre ţera nostră. Acesta este o dovadă, că ţara nostră, Ardealulu, este ţâră încântătore şi plină de frumuseţi ale naturei. * Paget, ună scriitoră englesă, scrie în o către a s’a, că dora nu este ţâră fără de frumuseţe de-ale naturei, dar, cjice elă: „n’am vădută nici când o ţeră, care se fiă în întregulă ei o frumuseţă, precum este Ardelulău. Ună altă scriitoră vestită ală nostru, Bălcescu, care a scrisă cu pană măiastră faptele lui Mihaiu Vodă Vitezulu, ara ce iconă frumosă face despre Ardelă: „Pe culmea cea înaltă a munţiloră Carpaţi se întinde o ţară mândră şi binecuvântată între toate ţările semenate de Domnulă pe pămentă. Ea semena a fi ună GAZETA TRANSILVANIEI Congresul studenţilor români Sâmbăta trecută s’a deschisă la Constanţa al 15-lea congresu ală studenţiloră români. A fostă forte imposanta acestu congresii şi, după cum ne spune raportorulu nostru, nici unul dintre congresele din trecută n’a fost de aşa mare însemnătate, ca acesta. Au luat parte la congresii peste şese sute de studenî români, între cari se afla şi o delegaţiune de 30 studenţi ardeleni şi bănăţeni şi 26 studenţi bucovineni. De-asemenea au fostă representaţi şi studenţii români din Basarabia. Pretutindenea aceşti ospeţi iubiţi au fostă primiţi cu cea mai mare însufleţire. In şedinţa acesta s’a alesă preşedinte ală congresului d-la G. Stefanescu-Goangă. In şedinţa a 2-a, ce s’a ţinută Duminecă, s’au cetită mai multe telegrame, între cari una dela Românii şi Româncele, ce se aflau de faţă la procesulă părintelui Lucaciu în Sătmaru, alta dela domnişorele române din Braşov, etc.; s’a ţinută o interesantă conferenţă de d-lă studentă Vie Igbelă şi s’a discutată asupra mai multoră cestiunî, după cari Luni urmă şedinţa a treia, despre care lăsă să se urmeze următoarea dare de seamn : ('Instanța, 14 Sept. v. 1894. (Raportü spéci:-lü alü „Gaz. Trans “) Şedinţa din a 3-a cp se deschide la orele 81/2 diminaţa şi după unele desbateri, cari privescă mai multă afacerile interne ale congresului, studentulă în dreptă Dragomiră de la universitatea din Iaşi ţine o interesantă conferinţă întitulată Datoria nostră. D-tă conferenţiară espune mai întâiu starea socială a Românilor din tote părţile, începe cu Transilvania, unde rice conferenţiarulă, esistă numai două pături sociale : poporulă de josă şi proletarii intelectuali, cari suntă învăţători, preoţi, studenţimea universitară etc. — Aceşti proletari suntă din sînulă poporului, şi pentru aceea vedemă, că aceşti proletari se luptă cu atâta abnegaţiune şi însufleţire pentru dobândirea drepturilor poporului română. Cu deosebire vedemă studenţimea română de dincolo, cum merge înainte pentru deşteptarea poporului, fără ca să se înspăimânte de cele mai neumane persecuţiuni, pe cari trebue să le îndure din partea duşmanilor românismului, cari spre ruşinea secuiului, voescă să nimicescă totă ce este sfântă poporului românescă. Trece apoi la stările din Bucovina şi cjice, că deşi cu vre-o câţîva ani înainte nu putea fi vorba în aceasta ţară de cestiunea naţională, totuşi acum cu mulţumită trebue să constatăm, că consciinţa naţională prinde rădăcini şi în inimile poporului română din Bucovina, mulţămită stăruinţei studenţilor universitari, precum şi conducătorilor poporului peste totă. Ce priveste Basarabia, zice, că aici încă nu póate fi vorba de consciinţă naţională. In privinţa acesta nu s’a făcută aproape nimică. Accentua cu deosebire, că poporul din acestă provinciă se află într’o stare materială de tată deplorabilă, şi mai întâiu ar trebui să se lucre pentru ridicarea mateterială a poporului şi numai atunci să se începă o acţiune pentru desvoltarea consciinţei naţionale. Trecândă apoi la România liberă dice, că aici deosebimă patru pături sociale: boerimea, burgesimea, proletarii intelectuali şi ţăranulă. Ce privesce boerimea, acesta, ca în totă locală, stă de obiceiu indiferentă faţă de causa naţională, pentrucă ea îşi are interesele sale şi se folosesce de poporă numai întru atâtă, încâtă are trebuinţă pentru realizarea acestor interese egoiste. Clasa burghesă se interesează, ce e dreptă, de causa naţională, dar fără de interesă; ei nu se însufleţescă pentru causa naţională şi déca şi ei facă ceva, atunci facă numai pentru aceea, pentru că déca se va resolva favorabilă causa naţională, apoi poate că le vor merge şi fară mai bine afacerile. Ce privesce starea ţăranului, apoi şi aici e multă de dorită; ar trebui, ca proletarii intelectuali, şi mai vârtosă studenţimea universitară, să-şi îndrepte activitatea sa pentru îmbunătăţirea stărei ţăranului, să se facă mai puţină traseologie şi fanfaronadă şi mai multe fapte. Cu deosebire are sfânta datorinţă, ca să deştepte în ţerani consciinţa unei vieţi naţionale, dar mai întâiu să se lucre într’acolo, ca să li se dea condiţiunile de traiu, pentru că poporulă lipsită cu desăvîrşire de mijloacele materiale nu este în stare şi nu poate ca se pricepă marile şi generoasele idealuri, de cari e condusă studenţimea universitară. Acesta să o facă cu atâtă mai vârtosă, pentru că poporulă este acela, care ne portă pe toţi în spate; elă este talpa ţării şi fără de elă nu se poate face nimică. Aceasta conferenţă a fostă ascultată cu mare interesă, şi conferenţiarulă a secerată nesfîrşite aplause din partea ascultătorilor!!. După mai multe alte desbateri asupra unor afaceri de mai puţină însămnătate, se ridica şedinţa, anunţându-se din partea presidiului, ca cu toţii să mergă la monumentulu ridicată în amintirea eroilor francesi căciuţ! la a. 1854—55. Ajungendă aici în presenţa consulului francesă, presidentală Gr. Stefanescu-Goangă ţine o frumosă cuvântare şi clipe între altele, că noi datorimă răcunoscinţă eroiloră, ce suntă aici înmormântaţi, cu atâtă mai vertosă, că ei au fostă fiii unui poporă, care s’a luptată pentru eliberarea poporelor solovite. Dreptă semnă ală admiraţiunei depune o frumosă cunună pe monumentulă eroiloră francesă. Domnulă consulă, adâncă mişcată, mulţumesce studenţimei pentru acestă manifestare a iubirei pentru poporulă francesă şi sfîrşesce ciocândă. Să trâescă tinerimea română, care se luptă pentru realisarea unui sfântă ideală, pe care şi Francesă l’au avută totă-dâuna ca conducetoră în acţiunile loră. Sora s’a dată ună mare concertă anume în onoarea studenţiloră, or venitulă a fostă destinată pentru copiii săraci. La acestă concerta a luată parte şi corală studenţilor transilvăneni veniţi aici, care a esecutată tote cântările în aşa modă, încâtă a atrasă admiraţiunea tuturora. Cu deosebire au fostă mişcaţi toţi participanţii, când s’a căutată doina lui Lucaciu. D-ra Maria 2Vamistud.de medicină 1, Iaşi, a declamată cu multă siinţă Doina de Eminescu, or d-ra Maximă stud. în filosofiă la Iaşi, a declamatei poesia de Alexandri, Balcanulă şi Carpatulă. Pentru acestă declamare, predată forte frumosă, D-ra Maximă a fost resplătită cu nesfârşită aplausa din partea publicului, or delegaţiunea studenţilor bucovineni i-a predata ună frumosă buchetă cu inscripţia: „Dela fraţii Bucovineni“. A mai declamată într’ună modă în adevără artistică d-lă Dragomiră, stud. în dreptă la Iaşi, poesia lui Coşbucă, Boi vremă pămentă şi Satira III de Eminescu. Cu ună cuvântă, întregă programulă acestui concertă a reuşită forte bine, atâtă ce priveste partea morală, câtă şi cea materială. Şedinţa naţională, ziua a 4-a congresului a fostă consacrată anume cestiunei naţionale. Pentru conducerea acestei şedinţe a fostă alesă de presidentă d-lă Axente, licenţiată în dreptă. Acesta deschide şedinţa, printr’ună discursă în care e spune stadiulă în care a ajunsă cestiunea naţională a fraţilor, de dincolo, şi dice, că studenţii nu potă sta cu nepăsare în faţa persecuţiunilor, ce trebue să le îndure Românii de peste Carpaţi. După acestă caldă discursă d-lă Ghica, studentă în Parisă în numele secţiunei Ligei salută dela Parisă delegaţiunile studenţilor din Transilvania şi Bucovina. La acesta răspunde ună studenta transilvăneană şi bucovineană, cari în numele colegilor loră dau espresiune simţăminteloră de adâncă recunoscinţă pentru interesulă, ce-lă arată studenţimna română de-aici pentru fraţii loră, cari suferă. Nr. 204—1894