Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1907 (Anul 70, nr. 241-264)

1907-11-20 / nr. 256

Nr. 256 —1907 GAZETA TRANSILVANIEI, prezintă mai bine statul rusesc, pentru că această putere şi această voinţă au creat instituţiunile actuale, cari sunt destinate a salva Rusia în vreme de primejdie şi de sdruncinare şi a o readuce pe calea ordi­nai şi a adevărului istoric. (Vii aplauze.) După declaraţiunile d-lui Stolypin, dep. Gutskow, octombrist, a propus o or­dine de zi, relevând necesitatea de a se începe imediat munca legislativă. D. Do­­brinski, din dreapta moderată, şi Markow­­din extrema dreaptă relevă necesitatea co­­laborărei cu guvernul. Deputatul Makiakov, cadet, cere ca guvernul să aducă la înde­plinire manifestul din 30 octomvrie. Pri­­mul ministru se opune cererilor acestui deputat. Români, streini în România. Sub titula „Cazul Maghetu. O de­­misie a domnului Sp. Haret“, ziarul „ Viitorul“ din Bucureşti comunică următoarele : Mo­ivat de cererea învăţătorului suplinitor Neculai Neicu originar din Transilvania şi diplo­mat al şcoalei pedagogice din Sibiu, de a fi numit­­titular în învăţământul rural, motivat de asemenea ■de avizul permanent care admite ca învăţătorul Neicu să fie numit titular, după ce va da un exa­men de absolvenţă la una d­e şcolile normale din ţară, d-l ministru al instrucţiunei publice a luat­­următoarea deciziune : »Ministerul a mai avut în trecut o­­cazia, să rezolve câteva cereri, la fel cu aceasta, a unor români din Transilvania şi le-a rezolvat totdeauna în sensul avi­zului de faţă. In adevăr, Românii de peste hotare au fost totdeauna consideraţi ca egali în drepturi şi datorii cu Românii din Regat, chiar înainte de a li se fi dat de cătră Camere şi Rege recunoaşterea de cetăţeni ai regatului, in special ei s’au bu­curat totdeauna, de dreptul de a fi numiţi în funcţiunile publice şi de a avea pensie, întocmai ca şi cetăţenii regatului. O singură încercare făcută la 1891 de fostul ministru Gh. Dem. Theodorescu,­­ de a­ Fasimila cu streinii din acest punct de vedere, a rămas izolată şi toţi miniştrii noştri au revenit la practica urmată de un timp imemorial şi care nu a întâmpinat nici­odată, mai înainte, nici pe urmă, vre­o reprobare din partea opiniei publice în Ca­meră sau aiurea, dovadă că această inter­pretare era stabilită prin consensul u­­nanim. Dar acum, lucrurile se schimbă în urma sentinţei dela 7 Noemvrie 1901 a înaltei Curţi de Casaţie, privitoare la cazul d-lui Coriolan Magheţu, român din Tran­silvania, pe care înalta Curte l-a conside­rat ca străin, prin zisa sentinţă.­ Art. 27 din legea învăţământului se­cundar, are scopul ca pentru h­rabele mo­derne, să se înlesnească numirea ca pro­fesori a unor străini, cari să predea limba lor maternă cu mai mare nncompetinţă de­cât un român. Este evident că nu acesta era cazul d lui Magheţu. Dar daca înalta Curte a dat în privinţa d-sale zisa sentinţă, aceasta dovedeşte că ea a înţeles să se stabilească cu această ocaziune, cum înţe­lege ea că trebue considerată condiţia ju­ridică în Regat a Românilor de peste ho­tare, căci dacă nu ar fi fost aşa, ar fi însemnat că ea înţelege a stabili pentru Ron­orm de peste hotare, un privilegiu — acela de a fi numiţi cu o singură specia­litate — pe cari Românii din Regat nu-l au, ceea ce evident, nu putea fi în inten­ţia ei. Lucrul stând astfel, şi condiţia de streini a Românilor de peste hotare fiind stabilită prin o hotărâre a cele mai înalte instanţe judiciară a ţarei, trebue să ne preocupăm mai de aproape de prescripţiu­­nile art. 10 din Constituţie: »Ei (Românii) singuri sunt admisibili în funcţiunile pu­blice civile şi militare. Streinii nu pot fi admişi în funcţiunile publice decât ca­zuri excepţionale şi anume statornicite de legi«. Aici numirea de Români se aplică nu­mai celor din Regat, iar nu Românilor în genere, de­oarece întregul capitol vor­beşte numai despre ei şi interpretarea înaltei Curţi este în acelaş sens, de­oarece a aplicat unui Român, care nu era din re­gat, un articol de lege care era făcut nu­mai pentru streini. întrebarea este clar: mai pot Româ­nii de peste hotare, nerecunoscuţi, să fie numiţi în funcţii publice? Mai au ei drep­tul la pensie? Şi ce se face cu cei care deja sunt în funcţii, sau deja primesc pensie ? Până ce întrebărilor acestora li se va da un răspuns, cred că se cuvine a ne feri să luăm hotărâri, care să poată fi in­terpretate ca contrarii jurisprudenței sta­bilite zilele acestea şi care să fie expuse a fi considerate ca hotărâri neregulate. Hotărârea în privinţa d-lui Neicu ar putea fi considerată ca atare, de­oarece are de scop a duce la numirea d-lui Neicu ca titular. De aceea rog Consiliul permanent să studieze din nou chestia, având in vedere cele de mai sus. Haret. ŞTIRILE ZILEI. —­ 19 Noemvrie v. Pildă bună. Vineri seara comitetul pa­rochial al bisericei gr. or. din Arad, ţinut sub prezidenţia d-lui Dr. N. Oncu a decis, precum cetim în »Tribuna«, să urce salarul tuturor învăţătorilor noştri confesionali, conformându-se astfel nouei legi. întreg comitetul a votat cu plăcere atât mărirea jeturilor, cât şi un adaus personal d-lor învăţători N. Şteiu şi I. Vancu,în vederea serv­ciilor eminente, ce au adus şcoalei noastre confesionale. Hlinka spre Seghedin. Cu trenul de Sâmbătă seara a sosit la Budapesta, în calea spre Seghedin, preotul slovac, Hlinka, osândit la doi ani închisoare. La gară, aş­teptând plecarea acceleratului, se întâlnise tocmai cu ţăranul George Romeni, unul dintre victimeile grav rănite la Cernova, adus la spitalul din capitală. Ţăranul era tocmai în drum spre casă, vindecat. întâl­nirea din întâmplare, cu preotul său a fost foarte duioasă. II cunosc» numai­de­cât şi alergă să-i sărute mâna, cerându-i iertare pentru »supărările ce i-au făcut«. Hlinka îl mângâie cu blândeţe, şi-i spuse, că după ce va scăpa din închisoare, iarăşi va merge la Cernova de preot,în mijlocul neamului său iubit. Ministru şi deputat. Nu e fabulă ceia ce vom povesti­, ci o simplă dar caracte­ristică întâmplare pentru felul cum este la noi înţeleasă independenţa legislatorilor. — Am scris şi noi, cum în, şedinţa de Vi­neri, deputatul Farkashazy, de ciudă, că n’a fost lăsat pe ziua următoare (erau nu­mai cinci minute până la orele 3­1) făcuse o gamă lungă de discurs până târziu la 5 ore. Cam pe la 4, a trebuit să ceară şi niţică pauză. Atunci atotputernicul We­­kerle s’a dus la el şi i-a zis : »Pe lucru urât ce faci. De ce atâta încăpă­nare, când nu mai poate răbda camera!« Farkashd­y răs­puns­e cum ar fi răspuns ori ce om cu simţ de demnitate. »Eu am cerut amâ­nare; nu mi­ s’a dat. Acuma păpaţi-vă fier­tura!« ... »Ce ton, ce maniere ! Cine eşti tu de poţi vorbi astfel?« F. însă îi dete o lingură de apă rece . »Sunt un deputat­­ care-şi împlineşte datorinţa !«... Deputat şi deputat. Un alt incident tot cu prilejul acelui discurs, şi tot aşa de caracteristic pentru moravurile parlamen­tare. Cătră sfârşitul discursului seu Far­­kasházi spunea : „In o convorbire, despre Gesammtmonarchia lor, Lueger îmi spunea între alte, că a sosit timpul să desrobim popoarele acelea din monarchie, cari sunt împilate, cari sufer sub nedreptate şi sub tiranie. Dvoastră maghiarii răpiţi cele mai primitive drepturi de la sărmanii slovaci, croaţi, români şi sârbi...« Nagy Gy. »De ce nu i-ai tras o palmă pentru vorbe de a­­cestea !“ (ilaritate generală.) Farkashazy. »...Nu dau pălmi, fiindcă nu se poartă lupta cu astfel de arme, între oameni civilizaţi«... Se întorc din America. Primim spre publicare următorul aviz : In conformitate cu încunoştiinţările telegrafice, primite zi­­­­lele acestea dela î. minister r. u. de agri­cultură, în săptămânile viitoare sosesc în patrie mai multe grupe mari de emigranţi din America, cărora a le asigura orecare ocupaţiune, este afacere de interes general. Apelăm deci la cei cari ar avea lipsă de servitori, sau de braţe muncitoare, fie la lucrări economice, fie industriale, să se adreseze deadreptul la ministerul r. u. de agricultură din Budapesta, sau la d-l Lekky István, consilier ministerial în Fiume (Ho­tel Europa), cărora să le comunice şi con­­diţiunile. Sibiiu, 27 Noemvrie 1907. Comi­tetul central al »Reuniunei române de agricultură din comitatul Sibiiului«. Pan­­teleon] Lucida, prezident. Vic. Tordăşianu, secretar. Primul mecenat al »Azilului«, con­templat­ de »Reuniunea română de în­mormântare din Sibiiu«, s’a înscris astăzi, în persoana d-lui loan Toma, c. şi r. că­pitan penz. în Sibiiu. D-l căpitan Toma a predat directorului amintitei Reuniuni, d-lui P. Lucuţa şi secretarului ei Vic. Tordăşianu suma de 1900 cor., drept dar, care se con­­stitue »fundaţiunea căpitanului Ioan Tom­a« şi să fie proprietatea înfiinţândului »Azil«. Scopul fun­daţi­un­ei se va determina în şe-­­ dinţa proximă a direcţiunei. Fie ca exem-­­ plul acestui mecenat să afle cât mai mulţi­ imitatori.­­ Vaticanul şi noul primar a! Romei Alegerea lui Ern­esto Nathan ca primar al oraşului Roma, a produs în cercurile Va­­ticanului o mare indignare." Iată ce scrie în această privinţă organul vaticanului »Osservatore Romano«: »Să pui în capul oraşului Roma pe un sindic jidovesc şi pe un fost maestru al francmazoneriei, este să ţi baţi­­joc în mod brutal de tot ce este mai sfânt. Lupta nu este numai politică, ci şi religioasă, căci este vorba de un războiu declarat Oraşului Etern, credinţei sale, sentimen­telor sale, fiilor ei adevăraţi, înăbuşiţi de elementele străine de oraş. Un sindic israelit şi francmason, pus în capul administraţiei metropolis a a catolicismului, este o provo­care îndrăsneaţă a sentimentelor catolicilor din lumea întreagă, o insultă dureroasă şi sângerândă adusă oraşului nostru, o ru­şine neştearsă pentru toţi. Ceasul sumbru, prin care trecem, va trece de sigur când echivocul şi minciuna cari l’au creat, vor dispare. Acest fapt izvorăşte in mod firesc dintr’o serie de evenimente, cari ne în­tristează, dar nu ne miră. Din nenorocire este temelia şi sinteza unei întregi stări de lucruri, care este aşa de necrezut şi monstruoasă încât înt­r’o zi va dispare, ca fiind neadevărată, Congresul studenţilor maghiari, care câteva zile se sfătuise asupra presei, înso­ţirilor, sporturilor şi alte lucruri nevinovate, a patra zi îşi perdu deja cumpăna, dove­dind şi cu asta că stă numai pe un picior. După o »însufleţire« de câteva ore, votase un lung şi »energic« »manifest« cătră par­lament, şi cătră guvern, cerându-i să »is­­gonească« orice limbă streină, din parla­mentul »maghiar«. Bine­înţeles acest ma­nifest va fi trimis, în »traducere auten­tică« şi presei »distinse« din străinătate. Va fi trimisă... dar oare va fi publicată; şi pentru cât ? Poate în »März«, — cu co­mentariile lui Björnson. Extra Hungárium... Ziarele maghiare mai liberale aduc indignate povestea ur­mătorului caz: Zilele trecute a sosit la graniţa maghiară spre provincia polonă, publicistul rus, Alexinski Vladimir, care fusese deputatul socialist în a doua dumă. La disolvarea acestei dum­e, membrii par­tidului socialist, invinuiţi de conjuraţie îm­potriva ţarului, au fost în parte arestaţi, parte însă isbutită să scape peste hotare. Alexinski plecase acuma spre Geneva, voind a se opri în Budapesta pe câteva zile. Funcţionarul de la graniţă — gara Lavocina — însă, cu toate că Alexinski avea paşaport în regulă, îl deţinu şi îi luă toate hârtiile, sub cuvânt, că 800 robie, cât avu Ale­xinski, nu-i ajung de a trăi fără cerşire, cum pretinde legea poliţienească !­­ A treia zi, apoi, fără de nici o motivare, îl deporta îndărăt în Rusia, unde îi aşteaptă §-ul 194, cu ştreang, sau cu robie pe viaţă din mila ţarului. Ce­i ce-şi aduc aminte de 1849, îşi mai aduc aminte şi de cânele care linge mâna cehii ce l-a bătut — comen­tează foile maghiare. «J­urământu­l re­cin­ţi­lor. Astăzi (2 Decemvrie n. a. c.) la ani­versarea urcării pe tron a Maj. Sale mo­­narculţii, recruţii aparţinători armatei co­mune staţionaţi în Braşov şi intraţi la 16 Octomvrie n. a. c. în serviciul militar activ, şi-au renoit în mod sărbătoresc ju­rământul de fidelitate cătră Maj. Sa, şeful suprem al puterii armate din monarchie. Din acest incident recruţii încă eri (Duminecă) au fost conduşi, după confe­siuni, corporativ la biserică, unde au asis­tat la cultul divin şi unde li­ s’a esplicat prin preoţii respectivi însemnătatea şi sfin­ţenia jurământului. Românii greco-catolici au fost instruiţi în aceasta privinţă de cătră preotul militar Dr. Teodor David, iar cei greco-orientali de cătră preotul mi­litar Nicolau Fiseşianu, care prin o cu­vântare acomodată a legat de inimă cre­dincioşilor săi a cultiva mai cu seamă tra­diţionala credinţă cătră tron şi casa dom­nitoare, iubirea de patrie împreunată cu sentimentul de jertfă şi împlinirea con­­ştienţioasă a datorinţelor militare, virtuţi, cari costituesc adevărata podoabă e os­taşului. Însuşi actul solemn al depunere­ de jurământ a decurs astăzi în marele a.­in. în curtea cazarmei noui de infanterie din Braşovul-vechiu, în prezenţa corpului ofi­­ţerilor din localitate în frunte cu d-l ge­neral de brigadă Mihail Şandru, precum şi a trupelor din garnizoană, cari toate asistau în ţinută mare. Recruţilor împărţiţi în grupuri după naţionalitate, li­ s’a esplicat mai întâi şi prin câte un oficer în termini militari şi bine simţiţi şi pe înţelesul tuturor însem­nătatea jurământului de fidelitate, după ce apoi li­ s’a luat jurământul în limba ma Pagina 3, tem­ă. Celor de naţionalitate română n­-a vorbit şi cetit formula de jurământ d-l locotenent Baltezan dela reg. de infanterie Nr. 50. După depunerea jurământului a ur­mi­t, defilarea recruţilor şi a trupelor îna­intea susnumitului d-n general de brigadă şi cu aceasta s’a terminat frumoasa festi­vitate militală, însemnată şi memorabilă pentru noii soldaţi cari au jurat la steag. X. ULTIME ŞTIRI, Viena, 2 Decemvrie. Deputatul ro­mân Onciul tratează cu şefii partidu­lui social-creştin, pentru intrarea Ro­mânilor în clubul creştin-social. Se pare însă că preşedintele clubului ro­mân baronul Hurmuzachi e contra acestei combinaţii. E interesant de notat că deputatul Onciul a votat cu social-creştinii în contra propunerei cu privire la măsurile cerute pentru a împedeca scumpirea traiului. BuCUreŞti, 2 Decemvrie. Se con­firmă ştirea că d-l Dr. Norden va sosi în curând în capitală pentru a exa­mina pe regele Carol şi a constata­rezultatele regimului la care l-a su­pus pe suveran. Bor­in, 2 Decemvrie. Proiectul contra Polonezilor întâmpină mari greu­tăţi. Conservatorii pun condiţii pen­tru aprobarea acestui proiect, care, după cât pare, va fi votat numai de liberali. E probabil că guvernul va recurge la un compromis în care vor întră şi deputaţii din dreapta şi na­­ţional-liberalii. Petersburg, 2 Decemvrie. Se a­­sigură că poliţia secretă a reuşit să descopere o organizaţiune revoluţio­nară întinsă. Ca şefi principali ar fi fost arestaţi fiul senatorului Demon­­tovici şi profesorul de liceu Ochara­­na­ja, Sofia, 2 Dec. Din Constantino­­pol se anuţă, că din cauza crizei e­­conomice, locuitorii albanezi din Scu­tari, s’au răsculat. S’au trimes sol­daţi contra lor. A avut loc o luptă teribilă, despre care se ştie numai a­­tât, că au rămas foarte mulţi mort, şi mai mulţi răniţi. Kiev, 2 Dec. In oraş, fără de a se fi cerut permisie poliţienească, 800 de studenţi, în mare parte evrei, au ţinut o adunare politică. A inter­venit miliţie şi a arestat 500 (2) stu­denţi. In­ b­i­o­grafi­e. Mihai Eminescu. „Poezii cu o notiţă biografica de Ioan Săndulescu. Ediţia II, complectată şi adăugită. Preţul 2 lei. Porto 10 bani. Octavian Goga. „Poezii“, premiate la Academie. In Biblioteca pentru toţi sub numărul 286 — 287. Preţul 60 bani. Porto 5 bani. Haralamb Lecca. „Femeea îndărăt­nică", comedie în 5 acte, tradusă după Shakespeare. (In Biblioteca pentru toţi. No. 284. Preţul 30 baci. Porto 5 bani. Ecaterina Colonel Steri­­d. „ Buna Me­­nageră“. Carte de bucate practică, care conţine recete de la cele mai fine mâncări, prăjituri, gelatine, creme, conserve, dulce­ţuri, după bucătăria fină din România. Preţul cărţei e de 5 coroane, plus 30 ba­ri porto. Vasile C. Asvadă. „Băncile populare din Romania“. Cu un adaus informativ. Preţul 1 coroană. Bucolicele şi Georgicele lui Ver­­giliu traduse de cunoscutul şi apreciatul scriitor şi profesor pensionar M. Strajanu. Bucurescu I. V. Socecu. Se pot procura prin librăria A. Mureşianu. Preţul col. 2.60 plus 10 fil. porto. Traducerea e făcută de un bărbat competent, din cuvînt în cuvînt şi e în­soţită de anan­sa tuturor cuvintelor cu­prinse în textul latin. Elevii gim­nasialî, cari au fost nevoiţi pănă acuma a utiliza traduceri streine, de­sigur se vor bucura de acestă carte. Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Redactor respons.: Victor Branisce.

Next