Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1908 (Anul 71, nr. 1-24)

1908-01-29 / nr. 23

Nr. 23.—1908. GAZETA T R A N SIL V­A­NIEI trenul a deraiat. Călătorii au aşteptat opt ore în câmp liber, flămânzi şi tremurând de frig. Mai la urmă toţi pasagerii au fost grămădiţi într’un singur vagon, care cu mare greutate a putut fi târât de maşini. Arestarea lu! Kardos. Acum câteva zile s’a făcut împotriva directorului Casei de economie din Budapesta, Árpád Kardos fostul contracandidat al deputatului Dr. V. Lucaciu, atâtea reclamaţiuni, încât acesta a trebuit să fie arestat Sâmbătă noaptea împreună cu fraţii săi Geza şi Zoltán şi tatăl său Leopold Kardos. S’a stabilit acum că familia Kardos înfiinţase Casa de­­eco­nomii fără nici un ban. Printre cei păgu­biţi se află şi profesorul universitar Ve­­csey, care a perdut 245.000 coroane. Arpad Kardos ştia încă de acum 6 luni că era pierdut dacă nu-i venea vre­un ajutor ne­aşteptat. Ca ultim refugiu trebuia să-i servească mandatul de deputat şi de aceea el se prezintă ca contracandidat al lui Vasile Lucaciu din Beiuş. Susţinerea can­­didaturei sale l-a costat pe Kardos suma de 60.000 de coroane. Cu prilejul arestării sale, Kardos Simula nebunia. El fu totuşi transportat la închisoare. Pănă eri au re­clamat la tribunalul din Budapesta 11 persoane, a căror pretensiuni se ridică la aproape 1 milion coroane. O căsătorie a doi orbi. Din Bucureşti se anunţă că în curând se va celebra la »Vatra luminoasă« căsătoria lui Alexandru Ghiţă şi a Elenei Vintilă, ambii orbi. Regina Elisaveta, augusta protectoare a »Vetrei luminoase«, care a încuviinţat această că­sătorie, a făgăduit să asiste la ceremonia nupţială. Logodna s-a făcut la 7 ianuarie trecut. Alexandru Ghiţă e de 25 de ani şi lucrează în atelierul de fringherie, iar Elena Vintilă e de 19 ani, născută în Ploeşti, unde are şi părinţi. Ea lucrează în atelierul de perii. Iată cum povesteşte d-l Monske, di­rectorul »Vetrei luminoase«, împrejurările în care s’a ajuns la această căsătorie : »Pe Elena Vintilă, mireasa lui Alexandru Ghiţă a cunoscut’o întâi la clasa de canto, pe când profesorul o examina pentru a vedea ce voce are. La auzul glasului ei argintiu Ghiţă ciuli urechile. »Cine-i asta?« »E cea mai frumoasă fată de la noi« i­ se răspunse. Glasul ei îi rămăsese la inimă. La cele­lalte ore comune, Alexandru Ghiţă stătea ca zăpăcit, ori de câte ori auzea vocea ei argintie. Amorul pusese stăpâinire pe dân­sul și-l făcu ingenios. Reuși să strecoare în mâna adoratei sale o scrisorică punc­tată, prin care-i arăta iubirea ce nutrea pentru dânsa. Ea-i răspunse după câteva zile, tot prin scris, că ar fi fericită dacă soartea i-ar îngădui să-şi lege viaţa de a lui... Din acest moment, bietul om nu mai avu linişte. Nu mai mânca, nu mai lucra cu aceiaşi siguranţă ca mai înainte. Eu, care urmărisem ideia din capu­l locului, ceru­ i părerea M. Sale Reginei, care con­simţi de îndată, foarte bucuroasă la căsă­toria lor«. 0 moştenire de jumătate de milion In podul Uîiei csse. Se anunţă din Kasovia, că dărâmându-se o casă de acolo, s’au găsit In pod, între o mulţime de alte obiecte, nişte lăzi cu hârtii de valoare, cari toate la un loc se urcă la suma de o jumătate de milion de coroane. Pe hârtiile de va­loare s-a găsit scris numele de Fanny Poche, al cărei soţ, pe la mijlocul secolului trecut, a fost locţiitor de guvernator la Kasovia. Autorităţile învită persoanele în­dreptăţite a primi această moştenire, să se anunţe cât mai curând. Altfel, jumă­tate din sumă o va lua statul, iar pe cea­laltă actualul proprietar al casei. Sergenţii de poliţie din Braşov învită la petrecerea cu dans, care va avea loc în 16 Febr. 1908 în sala cea mare a Redutei, începutul la orele 8 seara. Logodnă. Silvia Dreghiciu şi Ariton Migia, finanţaţi Cugir, Ianuarie 1908. In atenţiunea proprietarilor şi aren­daşilor de pământ. Dela perceptoratul o­­raşului primim spre publicare următorul aviz: Toţi proprietarii de pământ, cari au dat în arendă pământuri, începând dela 1908 şi au neglijat a prezenta lista refe­ritoare până de present, sunt provocaţi din nou a presenta perceptoratului oră­şenesc până în 18 Februarie anul c., o listă despre arendaşii lor. In lista aceasta are a se arăta : Numele arendaşului, lo­cuinţa arendaşului, numărul jugărilor a­­rendate şi arenda datorită pe un an. De unde vine numele »Portugaliei?« Pănă la finele secolului al XI-lea terito­riul, care a devenit Portugalia, a aparţinut peninsulei iberice. El a primit cu toate acestea o particulară numire geografică, înainte de a se fi născut pentru o viaţă istorică independentă. Numele de Portus- Cale a fost dat mai întăi unui mic port situat aproape de gura râului Duro, pe ţărmul lui stâng, port dominat de vechiul castel Cale, citat de scriitorii romani. Un asemenea port s’a înfiinţat şi pe ţărmul opus, şi devenind mai important, el a luat­­ şi a păstrat numele portului mai vechili.­­ Aceasta numire de Portus-Cale (transfor-­­ mată în Portugale) designa asfel oraşul crescând a! Portului, apoi teritoriul lui şi se estinse mai târziu peste toată ţara. Panică într’un teatru din Berlin La teatrul »Lortzing« din Berlin s’a iscat alal­­tăeri în timpul reprezentărei operei »Die Entführung aus dem Serail« (Răpirea din harem) o mare panică. Pe când se juca actul întâi, se auzi deodată strigătul de »foc!« Publicul se repezi spre ieşiri, cor­tina căzu. Şeful de orchestră şi artiştii au încercat şi au izbutit să liniştească publi­cul. Cauza alarmei era următoarea: Un spectator băgase, din imprudenţă, o ţigară aprinsă în buzunarul pardesiului său, pe care-1 reunise la garderobă. Pardesiul se aprinse, de asemenea şi celelalte haine din garderobă. Mirosul răspândit de hainele aprinse determină personalul teatrului să dea semnale de alarmă. După ce se făcu linişte, reprezentaţia îşi urmă cursul pănă la sfârşit. Luna lui Februarie va avea în anul acesta douăzeci şi nouă de zile. Aceia, cari lucră cu luna sau cu anul sunt dezolaţi, pentrucă aceasta e o zi suplementară, care nu le e socotită. Din contra persoanele, cari s’au născut într’o zi de 29 Februarie se bucură, pentrucă ziua de 29 le permite în anul acasta de-a primi cadouri, serbân­­du-și aniversarea care, pentru ele, nu le vine decât numai la câte patru ani. Aceste persoane ne reamintesc o anectodă judi­ciară amuzantă. Un prevenit deja cărunt şi puţin pleşuv, a apărut înaintea tribu­nalului. — De câţi ani eşti? îl întreabă prezidentul.— De doisprezece ani!—Cum se poate doisprezece ani? — Vrei să râzi de mine; sunt sigur că ai cel puţin de patru ori atâţi ani. — Aceasta e adevărat răs­punde prevenitul, numai cât, fiind născut într’o zi de 29 Februarie, eu n’am ajuns încă decât la a douăsprezecea aniversare a mea. Judele râse şi fu desarmat. S’a găsit pe străzile Braşovului un purcelaş »cu coada sfredel«, care este in­ternat la poliţia din Braşov. Păgubaşul, care poate dovedi identitatea purcelului, îl poate lua în primire. »Sănătăifia« se numeşte „foaia po­pulară pentru răspândirea cunoştinţelor igienice şi medicale“, care în curând, încă în luna lui Februarie a. c., va apare în ti­pografia noastră. Redactorul acestei foi este d-l Br. Baiulescu, medicul dirigent al stabilimen­tului de idroterapie şi profesor de igienă la gimnaziul român din Braşov, cunoscut deja ca autor al unei scrieri importante ; •»Idroterapia medicală«, care a fost foarte bine apreciată de Academia română din Bucureşti, înainte de a cunoaşte progra­mul detaliat al d-lui redactor, trebue să declarăm că chiar scopul ce-l urmăreşte această foaie este cât se poate de lăudabil şi suntem convinşi, că va face bune ser­vicii poporului nostru. Noi Românii din regatul Ungariei n’avem pănă acum nici o foaie de felul acesta, care să se ocupe numai cu povăţuirea poporului în chestii de sănătate şi de medicină. Sperăm deci că publicul român inteligent, preoţii noştri şi mai ales învăţătorii noştri vor saluta cu bucurie apariţiunea acestei foi şi vor sprijini cu toată căldura o foaie, care­­ va pune în curent cu toate chestiile cele mai importante, ce trebue să le aibă şi un laic în coşuri de boale şi accidente, în lipsa unui medic sau pănă când so­seşte medicul. Foia »Sănătatea« apare de 2 ori pe lună (la 1 şi 15 ale fiecărei luni) şi va fi scrisă în stil uşor de înţeles pentru toţi. Preţul de abonament este foarte mo­derat : 5 coroane pentru Ungaria şi Aus­tria, 6 lei 50 bani pentru România. Domnii, cari doresc a primi această foaie, sunt rugaţi a se adresa d-lui T­r. G. Baiulescu Braşov Strada Vămii Nr. 36. Evenimentele din Portugalia, înmormântarea. — Alte amănunte. Sâmbătă s’au depus spre vecinică odihnă rămăşiţele pământeşti ale regelui şi principelui moştenitor portugal, victi­mele dramei îngrozitoare din Lissabona. Asupra ceremoniei înmormântării au sosit următoarele amănunte: înainte de ceremonia funebră, regele Manuel a primit în mod separat misiunile streine. Reginele nu erau de faţă. Regele Manuel, cedând solicitărilor ce s-au făcut, a renunţat de a asista la funeralii. La orele 11 a avut loc ridicarea cor­purilor de către clerul capelei regale. Re­gele Manuel în uniformă de aspirant de marină şi reginele Maria Pia şi Amalia mergeau în urma coşciugului purtând lu­minări în mână, până la intrarea capelei. După serviciul oficiat în capelă, familia re­gală n’a mai urmat carul funebru, retră­­gându-se. Cortegiul funebru a trecut apoi prin piaţa comerciului în ordine, tăcere şi cu solemnitate impunătoare. Antice tră­suri de gală cu splendide ferestre prece­dau carul funebru, ocupate fiind de înalţii demnitari şi de misiunile extra­ordinare. Co­şciugele erau învelite în numeroase draperii de mătase neagră, cu mici ciucuri. Stradele erau pline de o mulţime imensă de lume, care se descoperea la trecerea coşciugului, Cortegiul, care părăsise a palatul la oarele 11 şi 30, a parcurs mai mult de 10 kilometri până la biserica San-Vicente, unde aşteptau înaltele autorităţi. Cortegiul a în­­trat apoi în biserică în aceeaşi ordine şi cu aceeaşi solemnitate. sens. In general, se crede că s’a ho­tărât rechemarea prinţului Urusoff, dela ambasada din Viena, ceeace va contribui mult la răcirea raporturi­lor dintre Austro-Ungaria şi Rusia, spre marea păgubire a operei de re­formă în Macedonia. Acordul dela Muerzsteg este considerat de cercurile ruseşti ca desfiinţat. Paris, 10 Februarie. După ştiri primite din Petersburg, din sorginte privată, s’ar fi descoperit acolo un nou complot nihilist contra familiei Ţarului.­­ Viena, 10 Februarie. Din întreaga Germanie se anunţă mari furtuni şi zăpezi, cari au adus grave stricăciuni liniilor telefonice şi telegrafice. In Posnania, la numeroase case s’a pră­buşit acoperişul. Roma, 10 Februarie, „Giornale d’Italia“ primeşte din Lisabona ştirea că alegerile politice au fost fixate pentru ziua de 6 Aprilie. Demonstraţia de doliu la Oporto, unde republicanii sunt numeroşi, a fost foarte impunătoare în ziua în­­mormântărei regelui şi principelui moştenitor. Peste tot locul s’au ofi­ciat servicii divine. Cu prilejul funeraliilor din Lisa­bona a produs o vie emoţiune pre­zenţa bătrânului Damejda, care sal­vase deja înnec pe Don Carlos când acesta era mic. Damejda plângând striga : — „Pentru ce am mai salvat eu pe rege, dacă trebuia să moară asa­sinat Poliţia din Lissabona a constatat că planul omorului a fost ţesut într’o mică cafenea din Lissabona, unde de obi­­ceiu se adunau republicanii şi socialiştii portughezi. In această cafenea, conjuraţii au pus la cale toate amănuntele atentatu­lui, pe care le-au executat apoi întocmai. Personalităţile ucigaşilor au fost stabilite şi de poliţie. Unul din atentatorii ucişi, care are o barbă plină, neagră, a fost re­cunoscut de fiica lui, în vârstă de 7 ani. El este institutorul Manuel Buica, o fiu de popă şi a primit o educaţie îngrijită. Ucigaşul prinţului moştenitor a fost recu­noscut în mod neîndoios, că este un func­ţionar comercial anume Costa. S-a mai stabilit că cele trei persoane, cari au fost împuşcate imediat după aten­tat nu erau nici­decum revoluţionare, ci simpli cetăţeni, cari se duceau după afa­cerile lor. — Şeful republicanilor portughezi, Ma­chado, sosit Sâmbătă la Paris, a povestit că revoluţia trebuia să isbucnească în Portugalia în ziua de 28 ianuarie st. v. Toate partidele republicane căzuseră de acord asupra datei. Fiecare îşi cunoştea rolul său. Succesul ar fi fost neîndoios, dacă conducătorul mişcării, care trebuia să dea semnalul isbucnirei revoluţiei, n’ar fi fost arestat, cu totul pe neaşteptate, în urma ordinului lui Franco. Răspunderea atentatului nu o au nici republicanii, nici anarhiştii. Atentatul n’ar fi avut probabil loc, dacă revoluţia ar fi isbucnit. ULTIME ŞTIRI. Budapesta, 16 Februarie. Azi di­mineaţă au fost spânzuraţi Abraham Husz şi Ioan Mihalca, condamnaţi la moarte. Husz e un negustor evreu, Mihalca este un ţăran. Ei au omorât împreună pe vizitiul din Petrovar, care ducea valori în trăsura poştală şi au jefuit apoi tot ce conţinea trăsura. Londră, 16 Februarie. „Agenţia Reuter" află din Petersburg că ţarul a acordat un concediu de trei săptă­mâni ambasadorului rus de la Viena, care a şi plecat la Petersburg. Ştirea aceasta provoacă multe comentarii, deoarece ea este pusă în legătură cu noua atitudine a Austro-Ungariei in Balcani, atitudine în contrast cu a­cordurile stabilite cu Rusia și cu in­­­teresele acesteia. La Petersburg, atitudinea presei ruseşti faţă de planurile politicei bal­canice a Austro-Ungariei, devine tot mai ostilă. „Ryetch“, ziarul cadeţilor, invită pe ministrul de externe Isvolsky să se prezinte în Dumă, spre a da asigurări liniştitoare pentru toate par­tidele şi conforme cu binele Slavilor în Balcani. Interpelarea ce urmează să se prezinte în această privinţă în Dumă, nu e încă precizată, se urmează încă tratative între partide pentru stilizarea ei. Poziţia lui Isvolski devine primej­dioasă. Retragerea lui pare inevita­bilă, in caz când nu isbuteşte să a­­nuleze planurile de căi ferate austro­­ungare în Balcani Partidul reacţionar de la curtea rusă lucrează în acest Pagina 3. Bibliograf­ie. Mihai Eminescu. „Poezii“, cu o notiţă biografică de Ioan Sam­ulescu. Ediţia II, complectată şi adăugită. Preţul 2 lei. Port­a 10 bani. Octavian Goga. „Poezii premiate de Academie. Ia Biblioteca pentru toţi sub numărul 286—287. Preţul 60 bani. Porto 5 bani. Haralamb Lecca. „Femeea îndărăt­nică“, pom­en­e în 5 acte, tradusă după Shakespeare. (In Biblioteca pentru toţi. No. 284. Preţul 30 bani. Porto 5 bani. Ecaterina Colonel Steri­a. „ Buna Me­­nagerâu. Carte de bucate practică, care conţine recete de la cele mai fine mâncări, prăjituri, gelatina, creme, con­serve, dulce­ţuri, după bucătăria fină din România. Preţul căiţei e de 5 coroane, plus 30 bani porto. Vasile C. Gsvadă. „Băncile populare din România“. Cu un adaus i­nfer­mativ Preţul 1 coroană. Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Redactor respons.: Victor Branisce. Pentru mamele însărcinate nu este amic mai bun ca Eomisiu­nea Scott. Dacă sufere de slăbi­ciuni şi osteneli fizice, atunci Emul­­siunea Scott are efect atât de mira­culos pe cât de satisfăcător. Dă putem­ nouă şi înviorează starea sănătăţii. Em­ul­­siunea Scott pare că ar fi un medi­cament vrăjit. Dar procură şi bucu­rie mare părinţilor, când se naşte copilul, căci observă faţa şi formele lui sănătoase. Aceasta provine de acolo, că Emulsiunea Scott folo­­sită de mamă, nutre­şte şi întăreşte copilul, având asupra amându­rora cel mai bun e­­fect. Veritabilă numai cu marca pescarului ca semn de garanţie a procedurei lui Scott. Preţul unei sticle origi­­nale 2 coroane 50 bani. Se capătă în toate farmaciile.

Next