Gazeta Transilvaniei, martie 1908 (Anul 71, nr. 49-72)

1908-03-27 / nr. 69

a arestat doi ruşi, cari se păreau suspecţi. S’a dovedit însă că aceştia erau doi prinţi. Ambasadorul rus a cerut satisfacţie, în urma cărui fapt s’a decis arestarea lui Semi-bey. O carte de mare valoare, Antiquarul vienez Rauschburg, a reuşit să-şi procure »Legenda de aur din Faxten«, tipărită la 1492, care din cauza rarităţii ei are o foarte mare valoare. Cartea aceasta con­ţine traducerea legendelor sfinte, făcute de episcopul Voradini. Cartea s’a tipărit la Westminster în 9 exemplare. Prăbuşirea unor case. Din Londra se anunţă că Luni dimineaţă s’au prăbuşit mai multe case în cartierul Chattus. Au fost acoperiţi sub dărâmături 65 de oa­meni. Mulţi din ei au fost omorâţi. Alegerile din Portugalia, in două cir­­conscripţii ale oraşului Lisabona, au avut loc grave tulburări. A fost nevoie de in­tervenţia armatei. Au fost mulţi morţi şi răniţi. Numărul exact al victimelor nu, se cunoaşte încă. Intr’o singură stradă s’au găsit 3 morţi şi 12 răniţi. Din 146 depu­taţi, câţi urmează a fi aleşi peste tot, au fost aleşi până acum 98; toţi aceştia sunt din partidul monarchist. Marele incendiu din Strassburg. Fa­brica de hârtie Hubert din Strassburg, s-a aprins Luni în urma unui defect al maşi­­nei electrice. A ars toată fabrica şi marele depozit de hârtie din curtea fabricei. Pa­gubele sunt foarte mari. Un proprietar împuşcat de un ţăran. Din Bârlad se anunţă că proprietarul Du­mitru C. Lazare din Tecuciu a fost îm­puşcat mortal în sala paşilor pierduţi de la tribunalul local de săteanul Vasile C. Miora din comuna Rădeşti, cu care avea luni un proces de bani. Fără a opune nici o rezi­stenţă criminalul, care se plimba în jurul victimei sale căzute la pământ, a fost con­dus în cabinetul procurorului, unde în faţa substitutului Albu a fost provocat să dea seamă de fapta comisă. Cazul a emoţionat adânc pe toţi ce se aflau în sala palatului de justiţie, în momentul săvârşirei crimei. Uil Ul’ât obiceiu în America şi la noi. Un talentat ziarist francez a publicat în »Le Matin« un frumos capitol de moravuri americane. Obiceiul murdar al scuipatului pe jos, în tren şi tramvaie, în localurile publice şi chiar pe strade, este asimilat în Statele Unite, cu delictele cele mai grave din codul penal şi pedepsit mai greu chiar ca un atentat la bunele moravuri, ori de­cât un simplu furt. Individul necuviincios, care îşi permite să înfrângă regulamentele poliţieneşti în această privinţă, nu numai că plăteşte amendă, dar este băgat şi la puşcărie. Amenda se poate urca până la­­500 dolari, sau 2625 lei în monedă româ­nească, iar închisoarea nu este mai mică de două luni. De­sigur, să plăteşti 2500 lei şi să faci încă şi 60 de zile puşcărie pen­tru un scuipat, este prea scump şi, între noi tămâie vorba, nu face. Totuşi, numai aşa au ajuns Americanii să asigure higiena publică, în marile centre populate, în cari se îngrămădesc oameni din toate părţile globului. Cât de departe suntem noi de a­­ceste moravuri şi cât de complectă este lipsa noastră de educaţie, în această ma­terie, ne-o dovedeşte o întâmplare petre­cută mai zilele trecute la Senat, cu oca­zia discuţiei Casei Rurale. Un ilustru ora­tor al opoziţiei s’a oprit în mijlocul discur­sului său, pentru a scuipa, în faţa biurou­­lui, fără nici o consideraţie pentru asis­tenţa care-1 asculta. In Statele­ Unite, o asemenea necuviinţă ar fi fost imediat re­primată şi delicventul, ori­cât ar fi fost el de mare personagiu, ar fi fost înhăţat de guler şi condus la magistrat. — »Ref.« întâmplarea raântuieşte viaţa unui om, în Konstantevce un petrar era ocupat în­­tr’o mină adâncă de peatră. La un mo­ment dat auzi el cum mârâie un câine. -Curios să vadă ce e, ieşi petrarul din mină. Bietului câne i se prinsese piciorul într’o cursă de fier pusă anume pentru fiare sălbatice. Se înţelege că el scăpă pe bietul animal, dar se mântui şi el de un şi mai mare pericol. In absenţa lui se rupse o stâncă, rostogolindu-se chiar pe locul unde lucrase el şi desigur acest bo­lovan l’ar fi strivit pe bietul om, de nu ieşia să scape cânele din cursă. Consemnările despre măsurarea dărei de Casă atât după clasă cât şi după chirie, pe anii 1908—1910 sunt puse la dispoziţia fiecărui contribuabil în decurs de 8 zile, adecă din 9—17 Aprilie st. n. dela 8—12 care a. m. ia oficiul de dare orăşenesc. {Vezi publicaţiunea No. 3443/908 de pe pagina 4). GAZETA TRA­NSILV­ANIEI. Nr. 69 —1908. Pagina 3 Pentru cateva ziare ro­mâneşti. In unele ziare fruntaşe ale noastre (numele lor nu-i amintesc) de luni întregi, apare cu regularitate îndărătnică şi ener­vantă o inserţiune — reclama unei firme comerciale care pentru ofertul articolelor sale de consum: cafea, ciocolată, etc., fo­loseşte drept motto de reclamă şi negoţ, versurile ideale ale poieţilor noştrii : Ale­xandri şi Bolintineanu, versuri înălţătoare, cu altă frumoasă menire, folosind înţelesul lor ca reclamă de mărfuri şi gesofterie. Pentru orientare las să urmeze mo­dul cum se folosesc aceste versuri: «Hai să dăm mână cu mână Cei d­e inimă română şi numai dela comercianţi români să cum­părăm. Cineva cumpăra, etc., etc.« — » Viilor de aur românimea are dacă numai dela comercianţi români va cumpăra. Cereţi preţ­ curent românesc dela co­merciantul român, etc., etc.« Am tot aşteptat doară, doară din şi­rul numeroşilor cetitori se va ridica vre-un glas de protestare împotriva purcederii a­­cesteia, ce ne jicneşte simţul şi tul­bură memoria scumpă a barzilor nea­mului nostru Credeam că după atâta re­petare redacţia numitelor ziare va observa aceasta profanare îndrăzneaţă şi va recti­fica eroarea. Dar aşteptarea mea fu za­darnică, îmi ridic deci glasul meu, împotriva acestei lipse de respect, împotriva o femei ce se aduce poeţilor şi poeziei româneşti — pusă în serviciul atât de profan al reclamei. Nu sunt împotriva reclamei, trăim aşa zicând în secolul ei. Să sprijinim co­mercianţii români. Ne doare însă modul acesta nou de reclamă jignitoare. Azi-mâine, ne vom trezi, că se folo­sesc drept reclamă, citate din alţi poeţi, amestecând şi profanând idealul aurul şi scrisul acestor suflete mari, a acestor regi ai cugetării în reclama zgomotoasă a ne­goţului, vătămând simţul de veneraţie şi cultul şi moralul inimilor noastre. Intraţi cu sfinţenie în templul sufle­telor noastre, respectaţi tesaurul neamu­lui nostru. Respect şi veneraţie se cuvine cântă­reţilor neobosiţi ai neamului nostru, res­pect poeziei noastre. Atrag atenţiunea redacţiilor, cari au trecut cu vederea aceasta greşală şi cred că se va face cuvenita rectificare. Bistriţă. Emil A. Chifla. Francmasoneria în România­ Marele maestru al legei francmaso­nilor din România, d. căpitan Moroiu, a acordat — scrie »Reforma« din Bucureşti — un interview, în care a spus multe lu­cruri interesante. Masoneria ar fi fost introdusă în ţară la noi, în timpul domniei lui Costantin Ma­­vrocordat, adecă în prima jumătate a vea­cului al 18-a,­de câtră italianul Iuliu Cara, secretarul acestui hospodar. D-l căpitan Moroiu vede chiar o in­fluenţă a ideilor umanitare ale francma­soneriei, în marea reformă cu care Con­stantin Mavrocordat s’a ilustrat, desrobind pe ţărani, cari până la dânsul erau sclavi, legaţi de moşia unde locuiau, în­tocmai ca şi ţiganii. După d-l căpitan Moroiu ar mai fi fost masoni poetul Ienăchiţă Văcărescu, care a trăit la finele veacului trecut, Tu­dor Vladimirescu, fraţii Golescu, 1. Heliade Rădulescu, profesorul Gheorghe Lazăr, C. A. Roseti, generalul Davila şi încă mulţi alţii, de al căror nume nu-şi mai aminteşte marele maestru al legei române. De la C. A. Roseti, d-l căpitan Mo­roiu posede chiar o scrisoare, pe care o păstrează ca pe un scump şi sfânt docu­ment. Din cuprinsul ei, se poate vedea cât de apreciată era ideea masonică de băr­baţii luminaţi ai ţării. Fără să punem la îndoială afirmaţiu­­nile neobositului maestru mason, rămâne totuşi să se dovedească, în mod istoric, temeinicia lor. Ne vine în adevăr greu să credem în francmasoneria lui Tudor Vla­dimirescu, a poetului Ienăchiţă Văcărescu şi a atâtor alţii pe cari-i înşiră d-l căpi­tan Moroiu. De unde oare, ar fi putut ei să-şi aproprieze ideile masonice? Săptămâna sângelui. Din Macedonia »Românul dela Fund« primeşte următoarele: N’am putut găsi un titlu mai neme­­rit pentru cele ce se petrec acum aici. In adevăr de mai multe zile în Macedonia curge din belşug sânge omenesc. (Se varsă şi sânge de oi, miei, capre, etc., dar numai atunci când bandiţii greci vor să facă do­vadă neîntrecutei lor vitejii). Acum nu e zi de la Dumnezeu, în care să nu primim cât mai multe veşti despre omoruri, ciocniri, vărsări de sânge. Primele cuvinte, cu cari se întâlnesc doi oameni, sunt acestea: ce crime s’au mai comis pe ziua de azi? Şi începe pomelnicul: la Salonic, de pildă, Grecii au săvârşit un nou atentat, în districtul Vodena s’au bătut Turcii cu Bulgarii, în districtul Caraferia, Turcii cu Grecii, ori Grecii au atentat la viaţa altor Români, în Vilaetul Cosova o bandă sâr­bească a fost distrusă, în părţile Florinei ori Gastoriei, bandele bulgăreşti s’au cioc­nit între dânsele etc. etc. Şi aşa, în toate părţile, în sus şi în jos, la dreapta şi la stânga se varsă sânge, se omoară oameni, viaţa a ajuns să nu mai aibă nici un preţ. Iar săptămâna aceasta prezintă o par­ticularitate a ei şi anume : au dat victime, aproape proporţional de egale, toate naţio­nalităţile din Turcia. Au fost ucişi antarţi, şefi de ai lor, ofiţeri elevi chiar, au căzut prinşi de vii ori omorâţi şefi şi simpli co­miţi bulgari, au fost distruse bande sâr­beşti. La rândul lor Turcii n’au obţinut succese uşoare , şi dânşii au avut de înre­gistrat pierderi dureroase. Doi ofiţeri şi mai mulţi soldaţi au căzut victima dato­riei lor. * Bine­înţeles, că Românii nu sunt prin­tre fericiţii muritori, cari să fie scutiţi şi să fi fost la adăpost. Cu bieţii Români se petrece ceva trist de tot. Românii naţionalişti, sunt ur­măriţi cu cea din urmă furie şi asasinaţi fără nici o cruţare de antarţii şi teroriştii greci. Cei grecomani sunt omorâţi de Bul­gari, ba chiar deseori şi de înşişi Grecii, cari n’au încredere în sentimentele lor ele­­neşti şi cari — de altfel cu drept cuvânt — îi bănuesc că într’o bună dimineaţă, când va înceta regim­ul sălbătăciei teroriste, ei se vor grăbi să reintre în rândurile de cinste ale naţionaliştilor. ULTIME ŞTIRI. Budapesta, 8 Aprilie. — După ce i-a succes guvernului să facă să i­ se voteze partea I a propunerei de revizuire, care este cea mai capitală, era de prevăzut, că va isbuti curând şi cu celelalte două părţi. In şedinţa de ori a camerei s’a pri­mit şi partea 11-a a propunerii revizuirei, nu fără ca vicepreşedintele Rakowsky, care a prezidat să fi dat o nouă probă despre violenţa sa în conducerea desbateriior. Revizuit ori nerevizuit regulamentul se calcă şi deputaţii naţionalişti în frunte cu Dr. Maniu în zadar protestează contra procedurei volnice, căci preşedintele le re­trage cuvântul şi majoritatea trece cu sgomot şi cu urlete preste protestele lor la ordinea zilei. Deputatul Vlad a făcut unele amen­damente. Preşedintele şi alţii din majori­tate l-au întrerupt mereu. Preşedintele i-a imputat că ar face ca Croaţii şi ar spune una şi aceeaşi a doua şi a treia oară. Vlad a protestat şi şi-a terminat vorbirea. Nu aşa de norocoşi au fost alţi de­putaţi, precum deputatul român Dr. Şte­fan Petrovici, care vrând să prezente vreo 25 de propuneri a f­ost întrerupt în ceti­rea lor şi preşedintele i-a de­tras cuvântul. Disidentul Farkashazy a fost chemat la ordine, fiindcă a zis: „Aşa­ e! Preşedin­tele apără şi părtineşte interesul majorită­ţii , precum şi este un adevăr. Deputatului Molnar Jenö, preşedintele i-a interzis să întrerupă. Molnár vrând să se apere, pre­şedintele i-a detras cuvântul. După ce i-a detras cuvântul şi deputatului Petrovici, Dr. Maniu şi Ivanka au sărit în apărarea acestuia. Lui Ivanka i s’a luat cuvântul, Maniu abia a putut protesta. Vlad strigă: Trăiască ghilotina ! (sgomot mare). Preşe­dintele: Cine a întrerupt. Vlad: Eu. Preşe­dintele: Pentru această vătămare groso­lană te chem la ordine! Milan Hodza cere cuvânt la regula­ment şi zice : După ce nu pot să dea ex­­presiune liberă părerilor lor deputaţii,clu­bului naţionalist nu mai pot lua parte la.... (mare sgomot.) îndată ce preşedintele a înţeles încă trău vrea să bată Hodza, i-a re­tras acestuia cuvântul. (El­en­uri şi aplause.) Toţi naţionaliştii, cari erau de faţă (vr’o 6­7) s’au ridicat atunci şi au pără­sit sala şedinţelor. După aceea s’a încheiat desbaterea. Au urmat apoi discursurile propunătorilor şi constatându-se că sunt 116 deputaţi de faţă şi că prin urmare pot lua deciziuni valabile s-a primit şi a doua parte a pro­punerii de revizuire. Budapesta, 8 Aprilie. Corespon­denţa „Keleti Értesítő" anunţă: Mem­brii partidului parlamentar naţionalist au ţinut azi după amiază la clubul naţionalist o conferinţă, în care s-au discutat evenimentele din şedinţa de azi. Asupra conferinţei, partidul a dat următorul comunicat: „Conferinţa constată î­n unanimitate că preşedintele a atacat în­ şedinţa de azi a Camerei cu aprobarea majorităţii, libertatea cuvântului şi de acţiune în parlament şi consideră atacurile aduse azi regu­lamentului camerei, ca întrecând pe toate, cari au caracterizat dezbaterile de până acum cu privire la revizuirea regulamentului camerei. Procedeul brutal, prin care pre­şedintele a împedecat pe deputaţii Petrovici, Ivanca şi Hodja să-şi pre­zinte propunerile, a hotărât pe depu­taţii naţionalişti să părăsească sala de şedinţe. Conferinţa a luat cunoştinţă cu aplauze de hotărârea deputaţilor de a nu mai lua parte la desbaterile pro­iectului regulamentului camerei, deşi deputaţii Bela, Suciu, Ştefan C. Pop, Blaho, Mihali şi Novac, mai aveau in­­tenţiune să vorbească. Partidul con­sideră că aducerea proiectului pentru revizuirea regulamentului camerei s’a făcut cu o brutalitate, care nu e de demnitatea acestui regulament. Membrii partidului nu vor mai lua parte la dezbaterile paragrafului al treilea al proiectului lui Emil Nagy pentru că nu vor să contribue la în­coronarea acestei opere. Pe cât a fost cu putinţă partidul şi-a făcut datoria. Budapesta, 1 Aprilie. In ultimul timp ziarele au anunţat o grevă a studenţilor români la gimnaziul ro­mân din Năsăud. Directorul gimna­ziului, Ioan Gheţie declară acum în­­tr’un ziar de seară, că greva anun­ţată de ziare nici n’a avut loc şi nu e adevărat că studenţii au prezentat un memoriu, pe care profesorii l’au primit sub ameninţarea studenţilor că nu vor mai intra în clasă. De fapt totul s-a redus la refuzul câtorva studenţi de a intra în sala de curs. Ei au fost însă readuşi la linişte prin intervenţia directorului şi a doua zi cursurile au fost reluate în ordine. Bibliograf­ie. Mihai Eminescu, „Poezii“, or o notiţă biografică de Ioan Sandulescu. Ediţia H, complectată şi adăugită. Preţul 2 lei. Porto 10 bani. Octavian Goga. „Poezii premiate de Academie. In Biblioteca pentru toţi sub numărul 286—287. Preţul 60 bani. Porto 5 bani. Haralamb Lecca. „Femeea îndărăt­nică“, comedie în 5 sete, tradusă după Shakespeare. (In Biblioteca pentru toţi. No. 284. Preţul 30 bani. Porto 5 bani. Vasile C. T­svadă. „Băncile populare din România“. Cu un adaus informarii Preţul 1 coroană. Ecatrina Colonel Steri­a. „Buna Me­­nageră“. Carte de buoata practică, care conţine recete de la cele mai fine mâncări prăjituri, gelatine, creme, conserve, dulce­ţuri, după bucătăria fină din România. Preţul cărţei e de 5 coroane, plus 30 bani porto. „Compassul Românesc“ de N. P. Petrescu partea I. şi II. care conţine şi legea comercială. Se poate procura prin librăria A. Mureşianu, Braşov. Preţul am­belor tomuri 3 cor. plus 20 bani porto. Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Redactor respons.: Victor Branisee.

Next