Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1909 (Anul 72, nr. 1-23)

1909-01-18 / nr. 13

Nr. 13.—1909. GAZETA TRANSILVANIEI (de pildă) şi anume spre răsărit. Pănă acuma nu ni­ s’a spus însă unde anume a avut loc. Dar la 12/25 Ianuarie a sosit şi o ştire că la coasta Californiei, un val uriaş a năvălit pe uscat şi a înecat o mul­ţime de localităţi. Păduri întregi a luat valul de pe uscat şi le-a dus în mare. Valul a nimicit căi ferate şi a impedecat circulaţia trenurilor. Deoarece sunt rupte şi telegrafele, nu putuseră sosi şţiri. Au murit o mulţime de oameni. Ne întrebăm deci dacă nu cumva cutremurul înregistrat de observatoarele pomenite nu s-o fi în­tâmplat undeva în Oceanul cel mare şi dacă nu de acolo a pornit valul de care ne vorbesc depeşite. O moştenire curioasă. Din Londra vine ştirea, că văduva cunoscutului componist de valsuri Iosif Lang încetând din viaţă, şi-a testat averea sa în suma de 160.000 cor, cu scopul, ca din banii aceştia să fie îngrijite cele trei mâţe ale ei şi mormân- Ş tul bărbatului său. Două servitoare condamnate la moarte. Din Dresda se anunţă, că curtea cu juraţi din Saxonia, a adus de cincizeci de ani­­ încoace, alaltăeri pentru a doua oară un verdict de condamnare la moarte. Prima sentinţă s’a adus anul trecut în contra cu­noscutei Grete Bayer, care şi-a ucis logod­nicul. Alaltăeri au fost condamnate la moarte două servitoare, cari au ucis un copil de 9 luni scufundându-l în apă rece ca sloiul. Zeppelin II. »Schwab Merkur« află că în Martie va fi gata un balon nou, Zep­pelin II. Are spre a se adăposti un cort mare. Lungimea vasului e de 136 de metri şi lat de 13. Poate cupr­inde 15.000 de metri cubi de gaz. Unul din cele 17 ba­­lonaşe, cel mai mare, are învăliş de foaie de aur,­­ ca să se vază cum se va purta. Gazul din acele balonaşe va eşi, la nevoe, afară prin ţevi anume. Asta spre a înlă­­tura primejdia de amestec primejdios în balonul cel mare. Acest Zeppelin II va avea cârmă ca şi Zeppelinul cel care a ars. O călătorie preste Semmering. De prof. Dr. Valeriu Seni. (Piue.) înaintând tot spre est, ni­ se deschide în dreapta valea Gostritz. In fundul ei se înalţă muntele pleşuv Sonnwendstein, pe care îl vedem întreg ; la poalele acestuia e situat satul Maria Schutz. Biserica mare cu două turnuri, care se înalţă la mar­ginea lui e vestită pentru apa, care isvo­­răşte de după altarul ei, căci e întrebuin­ţată ca mijloc de vindecare. Valea însăşi e atât de îngustă încât în satul Schott­wien, situat la deschizătura ei se pot în­şira numai două rânduri de case dealun­­gul şoselei, pe care o zărim cum trece pasul în zig-zaguri uriaşe. Localitatea a­­ceasta a fost încunjurată cu ziduri puter­nice, a căror ruine se mai văd şi astăzi în partea stângă a străzii, şi dimpreună cu cetatea Klamm din faţa ei serveau la apărarea pasului atât de important şi din punct de vedere strategic. Cetatea Klamm fiind situată pe un pisc, a cărui lături sunt păreţi prăpăstioşi de stânci, era în­tărită şi din partea naturii şi a avut rol important în istoria Stiriei şi a Austriei de jos, pe când acestea două nu erau încă ■sub acelaş sceptru. A fost ocupată şi de Matia, regele Ungariei, în decursul luptelor purtate cu Frideric III, împăratul Austriei. Turcii încă au asediat-o de mai multe ori. La poalele stâncilor, pe cari stă cetatea, zărim casele satului Klamm, în mijloc cu biserica, care are turn gros tâmpit, şi edi­ficiul cu etagiu al şcoalei. întreg peisagiul, pe care îl privim cât se opreşte trenul, cu amestecul lui de colori, face asupra noastră impresia cea mai bună. După câteva tunele tot în partea dreaptă a căii, răsare de după o pădure de brad cetăţuia Wartenstein cu murii ei bine păstraţi şi restauraţi din nou. La Eichberg linia, care încinge ca un brâu coastele dealurilor, se îndreaptă spre nord coborându-se spre valea râuleţului Schwarza pe carea privirile noastre o întâlnesc des încă înainte de a fi ajuns în ea. In tot decursul călătoriei prin Semmering zărim la locuri scutite vite, cele mai multe însă ne întâmpină coborând spre Schwarza. O­­colonie întreagă de acestea ne iese în cale şi la Kinl. Viaductele şi tunelurile urmează aproape alternativ, în şir ce pare a nu se mai sfârşi. Apropiindu-ne de Payerbach,aruncăm o privire în stânga pe valea Schwarza în sus, care se vâră printre munţii Rax şi Gahns şi de aceea e un adevărat loc de lin apropiere se urcă şi coboară totdeauna l­ume multă. Aici ţărmurii înalţi ai văii­­ sunt împreunaţi prin un viaduct, care are o­­ lungime de 227 m. şi se sprijineşte pe c­ircuri puternice. De pe acesta vedem in­ele, cari împodobesc orăşelul Reichenau, oc de vilegiatură foarte cercetat. De acelaş­i renume se bucură şi localitatea din dreapta viaductului, Payerbach şi acestuia are de a-i mulţămi că a devenit un adevărat oraş de vile. De aici calea se coboară în direcţie estică prin valea râului Schwarza, care în dreapta se deschide treptat, de cealaltă parte însă e închisă de coastele ţăpişe ale muntelui Gahns. Lângă satul Schlöglmühle vedem fabrica de hârtie, unul dintre sta­bilimentele cele­ mai bine adjustate ale Austriei. Dacă o privim şi după ce am ajuns mai spre sud, în dosul ei, la depăr­tare, apar stâncile pleşuve a lui Gahns. La staţiunea următoare, Gloggnitz, unde întâlnim de nou şoseaua, de care ne-am despărţit la Semmering, suntem nu­mai la o înălţime de 439 m, peste nivelul mării. Aici părăsim regiunea Semeringu­­l lui şi linia se îndreaptă spre nord. In­­ stânga noastră avem tot ramuri de ale Alpilor, dar cu înălţimi mai mici. Din in-­­­teriorul acestora se scoate piatră de edili­­i cat escelentă. In dreapta însă câmpia se tot lăţeşte şi putem admira sârguinţa po­­pulaţiunei din jur, care a făcut-o atât de roditoare. Wiener-Neustadt e situat deja pe un şes estins şi în treacăt vedem mul­ţimea fabricelor cu urloaiele lor uriaşe, apoi casarmele, institutele militare şi lo­curile de exerciţiu, cari ne dau a înţelege că e un oraş ostăşesc. In drumul nostru mai departe ne apropiem de pădurea Vie­­nei şi tot pe la marginile ei călătorim până în Viena. Dintre staţiunile următoare amintim oraşul Baden, loc de cură renu­mit cu vile şi stabilimente frumoase. De la acesta spre dreapta, la o depărtare mare, zărim ruinele cetăţilor Ravenstein şi Rau­­henegg. In vreme ce trenul se apropia de ţânta călătoriei noastre, înoptase binişor. De ambele părţi a drumului zărim contu­­rele tablelor uriaşe de reclamă, ridicate în mijlocul câmpiei — semn că ne apr­opiem de Viena. Nu peste mult şi apare învă­luită în o atmosferă luminoasă. După câteva minute suntem coborâţi din gară şi ne îndreptăm paşii spre una dintre stra­dele principale. Aici ni se desfăşură una dintre scenele vieţii fascinante ale oraşului. La lumina puternică a felinarelor îşi fac preumblarea obicinuită o mulţime de fe­mei şi bărbaţi, cari se învălmăşesc pe tro­tuar conversând şi râzând. De pe feţele tuturor par’că radiază spiritul lor »ge­mütlich« cum îl numesc ei înşişi. Captivat de aceasta şi încântat de priveliştea mi­nunată, pe care o ofere oraşul pas de pas, streinul la depărtare repetează cu toată convingerea a ceea ce a auzit de atâtea­ ori în decursul petrecerii lui acolo: „s'gibt nur a Kaiserstadt, ’s gibt nur a Wecin“, fi mort. De aceea e în drept să se întrebe, ce-l aşteaptă în cealaltă lume. Despre viaţa de dincolo se spun multe. Dăm aici una: a »specialistului« Hans-Arnold. Iată ce spune : In atmosfera, care înconjoară Pămân­tul, deosebim mai multe regiuni. Cea mai de lângă Pământ, înaltă de 1500 de me­tri, e plină de tot felul de puteri sufle­teşti, organizate după anumite legi şi sub ascultarea îngerilor, se întrupează în plante, animale şi oameni. Intr’a doua regiune a văzduhului în­­naltă de 3000 m., e locul unde stau sufle­tele celor morţi. E aceea întindere spiri­tuală, care desparte iadul de cer ; cu alte cuvinte, acolo şed acele spirite, cari nu sunt nici bune, nici rele. Aci se face ale­gerea : unele menite raiului pentru cer, îşi iau zborul spre înnălţime, altele osân­dite la iad, se coboară câtră fundul Pă­mântului. A treia regiune e cea mai de sus şi se începe dela 3000 m. până deasupra ce­lor mai înalte vârfuri de munţi, ba chiar până unde eterul înlocueşte văzduhul. A­­ceasta e sfera »a, miezei«. Aci stau acu­fundate în sine duhurile cari au putut a­­junge până aci. Deasupra acestei regiuni, în eter, e împărăţia cea desăvârşită perfect, cerul cel mai de sus, »dimineaţa«, cerul iubirei cu­rate, care cuprinde »Ierusalimul ceresc« sau »oraşul sfânt al lui Dumnezeu«. I­ se zice »oraşul lui Dumnezeu«, fiind­că aici îşi are locuinţa spiritul cel mai înnalt, pro­­trivnicul lui Satan din măruntaele Pămân­tului. Pământul e deci, după Hans Arnold acel trup ceresc, pe care e cu putinţă cea mai adâncă treaptă de desăvârşire : cea de »copii ai lui Dumnezeu«. Mulţi se interesează de ce se petrece în iad, aşa le cere interesul, se vede, in­teresul personal. Mare lucru nu ne spune Arnold, dar cel puţin ne încredinţează, că odată ajunşi acolo nu mai murim din nou... Varietăţi. Anul 1908 poate cu drept cuvânt să fie numit anul navigaţiiinii aeriene, fiind­că cele mai multe, m­ai serioase şi mai reuşite încercări s’au făcut în acest an. Problema aviaţiunii a ajuns la ordinea zi­lei în toate ţările civilizate — şi fie­care popor, care se poate mândri cu un trecut de cultură, a ţinut să-şi dea tributul său în rezolvirea acestei probleme. Şi în ade­văr, însemnate sume s’au cheltuit şi mai sunt încă destinate pentru acest scop. In iuţeală, toţi eroii aviaţiunii din zi­lele noastre, au făcut progrese mulţumi­toare. S-au făcut câte 75, 80 şi mai mulţi kilometri pe ceas. Un cunoscător al problemei prevede că în scurtă vreme se vor putea străbate 200 km. pe ceas (numai cu motoarele ac­tuale) şi chiar câte 500 km. pe ceas cu turbinele cu esenţă. Se vor putea străbate atunci distanţele cu o iuţeală cel puţin în­­cincită decât aceia a trenurilor celor mai iuţi din America. Dar se pare că punctul cel mai în­semnat în problema aviaţiunii nu e iuţeala, ci stabilitatea, adecă putinţa de­ a ţine ba­lonul cât mai lungă vreme ridicat, de a-i putea micşora şi mări iuţeala cu uşurinţă şi se pare că e un punct mai însemnat de a-i da o iuţeală cât de mică. Un aviator cere să se decearnă premii pentru mersul încet... Numai astfel aeroplanele se vor putea transforma din instrumente de sport (ceia­ ce sunt astazi) în vehicule de folos practic. ..* Viaţa după moarte. — Omul trăeşte peregrinagiu pentru turişti. La staţiunea prea puţin faţă cu timpul cel lung, cât va ULTIME ŞTIRI. Budapesta, 30 Ianuarie. Deputa- I­­ul Aladar Burgyan a făcut ori în cu­­t­­oarele dietei următoarea declaraţiune , cu privire la banca independentă: • Este tot atâta, dacă vom cere acum­­ sau mai târziu banca independentă, ? întotdeauna vom da de aceiaşi resis­­tenţă şi de aceleaşi pericole de tran­­­­siţie. E prin urmare mai bine să luăm­­acuma lupta. Ministrul Andrassy i-a­­ răspuns următoarele : Nu sunt nici aderentul dar nici duşmanul băncii independente Nu ţin timpul de sosit şi nici constelaţiunea favorabilă pen­­­­tru banca independentă. In m­omen- I tul însă când financiarii noştri We­­kerle şi Szell vor spune, că lucrul se­­ poate face, voiu fi şi eu pe par­tea lor. Budapesta, 30 Ian. In şedinţa de eri a dietei a luat cuvântul dep. sas Karl Schmidt, care primeşte proiec­tele de dare în speranţa, că în des­­baterea specială se vor lua în consi­derare dorinţele juste ale cercurilor comerciale şi industriale. In şedinţa de astăzi a dietei dep. Nagy György şi-a motivat propunerea sa de a se da în judecată guvernul dărăbanţilor. Sofia,­­ 10 Ian. Ministrul de ex­terne Paprikov s’a exprimat în mod foarte optimist despre situaţia din Balcani. In cercurile diplomatice de aici se crede, că dacă Turcia, ur­mând sfaturile Puterilor, va accepta suma de 100 milioane franci drept despăgubire, Bulgaria se va obliga a plăti această sumă. In cazul acesta va dispare orice pericol de războiu. Constantinopol : 50 Ian. Se afirmă în cercurile Portei, că ambasadorul turc la Londra ar fi zis, că la prân­zul, la care a fost invitat la castelul de Windsor, Regele ia spus: „Poarta va trebui să se înţeleagă cu Bulgaria şi să primească suma oferită, răsboiul putând provoca perturbaţiuni în Bal­cani, de care Turcia ar fi responsabilă. Roma, 31 Ianuarie. Ştirea despre moartea regelui Menelik se desminte. Pagina 3. Constantinopol, 30 Ian. Poarta a atras atenţiunea puterilor asupra agi­taţiunilor, cari au cuprins poporul turcesc în faţa înarmărilor Bulgariei. Puterile au sfătuit Poarta şi Bulgaria, ca să se înţeleagă în cazul dacă Bulgaria se va arăta dispusă a plăti o despăgubire de 100 milioane fr. Se crede că Poarta va accepta acest ofert. Messina, 30 Ian. Aici s’au re­simţit ori nouă cutremure de pământ, cari însă n’au produs nici o strică­ciune. Constantinopol, 30 Ian. Un co­municat oficial asupra sănătăţii Sul­tanului zice: „Sultanul răcind uşor, catarul de care suferea s’a agravat în ziua bairamului, dar acum e com­plect restabilit. Constantinopol, 30 Ian. Privitor la mobilizarea Bulgariei, cercurile Portei declară că se consideră sufi­ciente forţele corpului II de armată. S’au dat însă ordine de a se trimite puternice detaşamente la graniţă, spre a se împiedeca un atac even­tual. Glume. Medicul (cătră criticul literar, bolnav): Ţi-am adus un teanc de cărţi şi de ga­zete. Vei citi mai întâi ziarele, pe cari le-am însemnat cu creion albastru. Ele sunt scrise cu atâta venin, autorii artico­lelor sunt atât de perverşi, atât de necin­stiţi, încât te vei înfuria şi vei năduşi. Apoi vei citi romanele şi novelele însem­nate cu creion roşu ; acele scrieri sunt atât de greţoase, încât vei vărsa şi te vei simţi mai uşurat. In sfârşit vei citi aceste două romane ; ele sunt atât de plicticoase, în­cât vei adormi. După ce te vei deştepta din somn, te vei simţi cu mult mai bine! * Soacra (care citise o descriere a Nea­­polului) — Ah ! ginere, să văz Neapolul şi apoi să mor... Ginerele. — Hai mamă soacră, să ple­căm cât mai curând. Bibliografie. Ecaterina Colonel Steriad. „ Buna Me­­sagerâu. Carte de bucate practică, care conţine recete de la cele mai fine mâncări, prăjituri, gelatine, creme, conserve, dulce­ţuri, după bucătăria fină din România. Preţul cărţi­i de 5 coroane, plus 30 bau porto. „O roşă veştejită“ cu text nemţesc după Heine şi românesc de Matilda Cug­­ler-Poni pentru voce şi pian. Preţul 1 coronă, plus 5 bani. T. Lugojanu: „De ducă“, cor băr­bătesc pe motiv poporal. Preţul 1 cor. plus 5 bani porto. Intâiu Maiu romanţă pentru voce şi pian de G. Fr. Creşmereanu, dedicată d-nei Elena Dr. I. Meţianu. Preţul 1 cor. (Lei P20) plus 10 bani porto. Vasile C. T­svadă: „Băncile populare din România“. Cu un adaus informativ Preţul 1 coroană, Mihai Eminescu. „Poezii“, cu o notiţă biografică de Ioan Săndulescu. Ediţia II complectată şi adăugită. Preţul 2 lei. Porto 10 bani. Octavian Goga. „Poezii premiate la Academie. In Biblioteca pentru toţi sub numărul 286 — 287. Preţul 60 bani. Porto 5 bani. Haralm­b Lecca. „Femeea îndărăt­nică“, comedie în 5 acte, tradusă după Shakespeare.­­In Biblioteca pentru toţi. No. 284. Preţul 30 bani. Porto 5 bani. Imn festiv şi Hora dela Plevna co­ruri mixte de G. Fr. Preşmereanu. Preţul 1 cor. plus porto 10 bani. Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu Redactor respons.: Victor Braniae?

Next