Gazeta Transilvaniei, iunie 1912 (Anul 75, nr. 119-143)

1912-06-17 / nr. 133

Nr. 133,—1912, mită Optophon, cu ajutorul căreia ra­zele de lumină pot fi conduse şi sim­ţite şi de organul auzului. Inventatorul acestui aparat este profesorul de fizică al universităţii din Birmingham, Fourner d’Albe. Numitul profesor a inventat un telefon foarte sensibil, care conduce raza la ureche. Experienţele cu acest aparat au reuşit de minune şi s-a con­statat, că lumina de soare produce un ton cu totul deosebit şi mai tare decât a lunei; lumina electrică «cântă» iară altfel şi se deosebeşte de a lampei de petrol. Carne de om în conservele ameri­cane- nn o carte apărută zilele trecute, scriitoarea Haare a adus grave acuze trusturilor de carne americane. Pe baza articolelor d-nei Haare, camera din Washington a esmis o comisie, care să cerceteze măcelăriile şi prăvăliile de de cărnuri. Deși cercetările continuă încă, descoperirile de până acum ale a­­cestei comisii au scos la iveală lucruri de necrezut. S-a constatat, între altele, că în marile ateliere pentru pregătirea diferitelor cârnătării s-a fiert şi carne de om. S-a întâmplat de multe ori că în uriaşele cazane în cari se fierbea carnea a câte o jumătate duzină de boi, să cadă câte unul din oamenii de serviciu. Până să se observe dispariţia acestor nenorociţi, trupurile lor fierbeau, aşa că chiar dacă mai puteau fi aflaţi printre mormanul de carne din cazan, şi s-ar fi încercat scoaterea lor, bucăţi din carnea lor fiartă se deslipeau de pe oase şi rămâneau în cazan. Se întâm­pla însă de multe ori că aceşti neno­rociţi nu erau observaţi de nime şi astfel fierbeau cu totul şi se făceau una cu mormanul de carne din cazan. Pe jos în jurul pământului. Zia­ristul din Haga, Gerardus Pertros dim­preună cu soţia sa au trecut alaltaeri prin Szabatka, unde cu documente în regulă şi-a adeverit identitatea, decla­rând totodată că ambii (el şi soţia) au plecat la o călătorie în jurul pământu­lui — pe jos. Amândoi sunt colabora­torii unui ziar olandez şi această călă­torie este voiajul lor de nuntă. Călăto­ria în jurul pământului, care au înce­put-o în 16 iulie 1911 din Amsterdam, e proiectată pe 8 ani. Princesă Sinucigaşă- Din Roma se anunţă, că alaltaeri s a sinucis prin o­­trăvire princesă Mariana Ranzia Aprin­­cena. Ea împreună cu soţul său locu­iau în castelul din Torre del Greco. O stăpânea o gelozie atât de mare, încât nu se învoia ca soţul său să facă cea mai mică călătorie singur. Alalta ori pe când el voia să plece în călătorie, prin­­cesa a voit să-l abată de la acest plan. Cu toate împotrivirile ei, soţul său a a plecat, iar princesă într’un acces de gelozie şi-a stins viaţa, dând soluţie de sublimat. Abdul-Hamid n-a murit, ştirea care şi-a făcut turneul prin aproape toate ziarele şi care am publicat-o şi noi în numărul precedent, că exsul­­tanul Abdul-Hamid ar fi murit, — după cum se anunţă din Roma — n-ar fi exactă. E adevărat insă, că fostul sultan e greu bolnav, aşa câ starea lui e cât se poate de îngrijitoare. Oficer italian condamnat la muncă Silnică­­După o pertractare agitată de câteva zile, curtea cu juraţi din Roma a condamnat alaltaeri se­ară la muncă silnică pe sublocotenentul Fater­no, care într’un acces de gelozie şi-a ucis pe a­­manta sa contesa Tricona. Când s’a cetit sentinţa nenorocitul sublocotenent a leşinat.­ La fondul Eschnitz pentru răspân­­direa de cărţi folositoare între meseri­aşi, al »Reuniunii socialilor români din Sibiiu«, au mai dăruit: Ierofteiu Vis­­crianu, paroh (Criş), 15 bani, I. Balea, contabil la firma croitorului I. Petraşcu, 20 bani, Nicolae Nestor, canonic (Blaj) 15 bani, Dumitru Crăciun, primar (Câr­­peniş), 20 bani, loan Pop, paroh (Sâm­băta sup.), 20 bani, Ştefan Morariu, paroh (Cunţa), 15 bani, Alexandru Cio­­caş, preot (Cărbunar), 15 bani, loan Orăștianu, rigorosant în drepturi, loan Ignaton, absolvent în teologie, câte 20 bani și Miorica Tordășianu, 10 bani. Aviz. Cu 1 Septemvrie a. c. află aplicare la cancelaria mea notarială din Şinca-nouă (u. p. Ursinka) un prac­ticant de notar. — Valeriu Danga, no­tar corn. —­4—5. Atragem atenţiunea cumpărători­lor de mobile asupra anunţului: Szé­kely şi Réti? fabrică de mobile. GAZETA TRANSILVANIEI. Din Braşov şi Ţara-Bârsei. Parastas- Azi s’a servit în ca­pela din Groaveri (Braşov) un parastas întru pomenirea de veci a fostului paroh şi protopop de pre memorie, Bartolomeiu Baiu­­lescu. Sunt tocmai trei ani de la moartea acestui vrednic slujitor la altarul Domnului, care în decurs de 58 de ani de preoţie şi-a pus puterile în întregime pentru bise­rica şi pentru binele poporului său, muncind şi luptând din răsputeri pentru luminarea şi înaintarea lui. Examenul de gimnastică al şcoa­­lelor noastre medii şi comerciale va avea loc în cas de timp favorabil mâne, Duminecă, la orele 5 p. m. In decursul examenului va cânta muzica militară. Intrarea: loc numerotat 60 bani, loc nenumerotat 20 bani. In caz de timp nefavorabil exame­nul se amână pe ziua de Luni la 5 oare p. m. Cinema-Venus. In 30 Iunie 1 şi 2 Iulie se va reprezenta următorul program: Aleward (Vedere după na­tură). Floarea lacurilor, frumoasă dramă senzaţională. Femeile pun capăt unei greve a lucrătorilor, comedie nouă. — Umbra vieţii, mare dramă din vieaţa reală şlager de seson. Mayer merge la bal mascat, comedie de salon. Din vieaţa lui Caragiale. — Amintiri şi anecdote. — Nuvelistul I. Slavici, care a fost coleg cu Caragiale la Timpul pe vremea când scria la acea gazetă şi Eminescu, îmi povestea : «Eu eram şi redactor şi adminis­trator şi casier plătitor. Toţi luau leafa la vreme,­­numai Caragiale Îmi cerea bani în fiecare zi, aşa că la finele lunei el datora casei 250 de Iei. N’ar fi fost nimic, dar Caragiale venea la sfârşitul lunei c’un aer nevinovat şi­’mi zicea: — Mă, Slavici, dă-’mi leafa că e sfârşitul lunei. Eu îi răspundeam : — Ai luat 250 lei, mai ai atât de luat... — Numai atât? — Atât. — Eu nu ştiu; treime să-’mi dai leafa. — Ai luat’o aproape. — Am luat’o ! De ce ’mi-ai dat’o ? Mă ştii că sunt uşuratec, că cheltuesc.. Să îţi fie ruşine că mă corupi, că vrei să mă ai la mână, să faci din mine ce vrei. Slavici râdea de aerul serios cu care îi făcea Caragiale imputările şi-i plătea leafa întreagă. * Pe când juca Novelli la Teatrul Naţional, Caragiale se întâlneşte seara cu Nerva Hodoş şi li spune : — Aidi, mă, Nerva, s’ascultăm și noi pe italianu ăla dă Novelli. — Haidi, îi răspunde Nerva. — Dar nu stăm până la urmă. Vedem un singur act, și plecăm. Din asta ne facem noi o idee de talentul lui... Eu am văzut tragedieni mai ceva de­cât Novelli. — Bine, Iancule. Și s’au dus la Teatru, au privit și ascultat actul întâi din nu știu ce piesă. Când s’a lăsat cortina nea lancu a zis plictisit: — Haidi Nerva să plecăm. Și au întrat într’o berărie unde au băut câte-o halbă de bere. După bere, nea lancu li zice lui Nerva: — Hai Nerva să vedem și actu al doilea. — Haidi ! Și, după al doilea act au băut a doua halbă, iar după al cincelea act, a cincia halbă. E curios că nenea Iancu, care era dificil pentru o reprezentaţie s’a dus regulat la toate reprezentaţiile lui No­velli... * Caragiale avea frica focului în teatre, poate asta i’a împiedecat d’a mai primi direcţia Teatrului Naţional. Odată artistul I. Livescu ii propune să meargă la Teatru unde se juca o piesă nouă şi foarte frumoasă. — Merg, merg cu plăcere. — Luăm un benoar? — O, nu ! — Un beletaj ? — Nu, nu. — O loje ordinară? — Nu! — Poate vrei, d-le Caragiale, un fotoliu d’orchestră? — Şi mai puţin. — Un star întâi? — Nu. — Al doilea? — Nu. — Păi atunci unde vrei să stai? — Ascultă mă, Livescule, ia pen­tru mine un loc în statu-ul treilea, banca din urmă, scaunul de lângă uşe. De ce ? — Ca să pot fugi cel dintâi la un caz de incendiu şi la un caz când o fi piesa proastă. Litere, arte şi ştiinţe. Animal ori plantă? La baza vieţii organice este ce­lula. Vegetală ori animală? O şcoală Întreagă al cărei cel mai de seamă fruntaş este marele învăţat Haeckel1), o socoteşte vegetală ; plan­tele s’au format la început şi dintrân­­sele s’au născut mai pe urmă celulele animale. Asupra acestei chestiuni se discută de multă vreme şi se va mai discuta fără îndoială încă mult, până se va putea ajunge la vre­o înţelegere definitivă. Un lucru este însă sigur : în starea de azi a cunoştinţelor noastre, nu este posibil ca scoborându-ne pe scara biologică, să determinăm exact punctul comun de la care pornesc cele două ramuri ale vieţii. De asemenea nu este cu putinţă de a aşeza cu sigu­ranţă fie între plante, fie printre ani­male, fiinţe care trăesc şi se reproduc şi sunt înzestrate cu însuşiri une­ori binefăcătoare, cele mai de multe­ ori însă dăunătoare organismelor superi­oare. In faţa lor omul de ştiinţă se opreşte, cercetează, însă răspuns hotă­­râtor nu poate da. Naturaliştii îşi reprezintă în mod obişnuit regnul animal şi cel vegetal, ca doi copaci ale căror vârfuri se de­părtează, dar ale căror rădăcini se ating, şi se amestecă până când se în­câlcesc. Dacă cu toate metoadele şi instrumentele perfecţionate de care dispune technica ştiinţifică modernă, multe probleme de felul acesteia ră­mân nedeslegate, apoi de­sigur, că or­ganizaţia fiinţelor inferioare mai are încă multe lucruri ascunse. Acum un secol nu aveam nici obişnuinţa, nici mijloacele de cercetare de care dispu­nem astăzi, pentru a observa în amă­nunţime şi cu toată rigoarea ştiin­ţifică. Greşelile erau numeroase şi des­tul de mari. Iacă şi un exemplu : Prin­tre rămăşiţele organice pe care ori­ce Mare (flux şi reflux) le lasă pe coas­tele mării, se găsesc cantităţi mari de Coralline şi de Flustre. Lamarck* 2) şi Cuvier3) luau Corallinele drept Polipi deci animale, pe când în realitate ele sunt Alge, deci plante, nişte alge foarte delicate şi acoperite de o ţeastă vă­roasă albă ori roşioară, iar Flustrele erau socotite drept Alge pe când în realitate, sunt Bryozoari (animale) Dacă chiar Savanţii se înşeală, apoi profanu­lui L se iartă când deschizând un atlas de Botanică criptogamică ar crede un moment, că s’au amestecat (din gre­­şală) şi figuri din zoologie. Incolţirea unei Marsilee, (trifoi de apă cu patru foi) o plantă acvatică foarte frumoasă, ne face impresia unei larve târându-se pe labele sale ovale. Gura (peristomul) unui Muscineu din neamul Fontinalis, se aseamănă cu o ulcică, a cărei margine este garni­sită cu nişte şerpişori cu corpul prins pe jumătate în lanţuri. O bucată de Sargassum ne amin­teşte ramificările sistemului arterial, şi totuşi Sargassum aparţine marelui grup de Alge, din care cunoaştem nu mai puţin de 15 mii de specii în vieaţă. A­ceastă plantă este una din cele mai vo­luminoase forme ale regnului vegetal, dacă au şi cel mai distins, căci un sin­gur individ poate să ajungă până la 300 m. lungime, deci un gigant ! Tot în grupul Algelor întâlnim însă şi pi­tici. Ia adevăr ne trebue ajutorul mi­croscopului pentru a descoperi orna­mentarea delicată a Diatomeelor, ele însă­şi aproape invizibile şi totuşi Ber­linul şi toate împrejurimile lui, este zi­dit pe depozite de Diatomee de apă dulce. ') Haeckel E. H. biologist german, năs­cut la Potsdam In 1838, fost profesor de zoo­logie la Jena.­­) Lamarck (J B. P. A. de Monet che­valier de­ celebru naturalist francez. 3) Cuvier (G. L. Ch. F. D. alt naturalist francez. Tot Alge sunt şi Bacteriile, că­rora omenirea le plăteşte însemnate dăjdii: tifos, angină, dalac, tetanos, ciumă, oftică, holeră şi alte multe de aceeaşi valoare. Toate plante ! Cu multă dreptate însă ar merita să fie socotite printre fiarele sălbatice, cele mai săl­batice chiar, căci netăgăduit sunt cu mult mai periculoase, decât cuprinsul întregei Menagerii Mondiale, format din toţi lupii, tigrii, leii, şerpii şi vulturii existenţi. Şi cu ce ochi răi sunt privite, a­­decă vorba vine, căci sunt cu totul in­vizibile pentru ochiul liber! Mai puţin compromisă este repu­taţia Ciupercilor, cu toate, că pe soco­teala lor circulă sgomote, care nu sunt totdeauna calomnii. De Muşchi (vegetaţiuni) şi de Li­cheni nu se prea vorbeşte, nici chiar între vecini când se ocărăsc. Totuşi ei nu merită acest exces de indiferenţă. Ei sunt vrednici de simpatie şi interes. Ei nu fac decât bine, dar nu-i trâmbi­ţează ; tăcuţi din firea lor, nu tulbură simţurile nici prin culoarea lor vie, nici prin mirosul lor parfumat. Mulţimea trece pe lângă sau peste ei fără să-i bage in seamă, şi totuşi... Ar fi de prisos poate, a spune ce­titorilor, ce este un Lieben; amintim însă, că el este format din tovărăşia nedespărţită a unei ciuperci cu o algă. Lichenii cresc în pământurile cele us­cate, neproductive, pietre, stânci, co­paci, ziduri, acoperişuri de case vechi, formând un fel de covoraşe ţepoase, ori plăci divers colorate : cenuşii, gal­bene, portocalii, etc. In Biblia ei ocupă o pagină des­tul de interesantă. Evreii plecaţi din Egipt şi străbătând deşertul Arabiei fură gata să piară de foame din cauza lipsei de hrană. Deodată însă — mi­nune Dumnezeiască — suprafaţa pă­mântului se acopere de un fel de cor­­puşoare mici rotunde, ca o grindină. Ei au numit-o Mană (a nu se confunda cu mana siroposă şi purgativă ce este secretată de câteva specii de Frasin). Era un lichen mic, albicios, Par­­melia esculenta, pe care adeseori vân­turile îl aduce şi îl depune in mare cantitate din Crimea, din Asia Mică şi cu cari în lipsă de altceva, se hrănesc şi oamenii şi turmele lor. Se ştie, că un alt lichen, comun în regiunile temperate, dar mai ales în cele reci, formează exclusiv hrana de iarnă a Renilor. S-a zis chiar şi cu multă dreptate, că fără lichenul renilor (Cladonia vangiferm­a) Laponia ar fi condamnată la cea mai spăimântătoare singurătate. Folosul altor specii de Licheni este destul de apreciat în Lăpsitorii şi Medicină. Importanţa lor cea mare reese din felul de vieaţă; în adevăr ei trăesc, se desvoaltă şi prosperă în con­­diţiunile în care ori­cărui alt vegetal­­i-ar fi imposibil de trăit. Rămăşiţele lor se îngrămădesc, şi prepară în felul acesta stratul de humus în care alte plante vor putea vieţui. De la ei şi prin ei începe stabilirea vieţei vegetale pe oricare punct al pământului: câţiva spori (corp reproducător al vegetalelor interioare) de ciupercă şi algă au fost de ajuns la început ca să dea rezul­tate aşa de minunate. Sus deci Li­chenii ! Sic * ♦ Dar nici Muşchii nu sunt mai cu­noscuţi şi totuşi sunt şi ei folositori. Fără îndoială, că pe ici şi colo mai înăbuşe câte o graminee din câmpiile şi poenile înverzite, păcatul acesta este răscumpărat prin însemnatele servicii ce ne aduce. Saltele effeine, mături, pămă­­tufuri, ba chiar din cauză că sunt rău conducători de căldură, sunt întrebu­inţaţi la căptuşitul zidurilor de lemn al locuinţelor din ţările nordice şi la fa­cerea păreţilor gheţăriilor, excelente pentru păstrarea gheţei mult mai multă vreme decât chiar dacă ar fi făcute din piatră. In horticultură se întrebuinţează pentru culturile în sere calde. Ca şi Lichenii servesc şi ei la formarea hi­­­musului. In focuri secetoase şi lacome cum sunt de apă, reţinând mari can­tităţi, ei sunt câte­odată ia munţi mo­deratori ai inundaţiilor, iar în păduri regulatori de scurgere preţioşi, pentru alimentarea isvoarelor. Multe din muscinee desvălue ce­lui ce ştie să observe, graţii necunos­cute de cei ce n a văzut la microscop ţesătura minunată a unei frunze. Şi ce curioase şi amănunţite în­grijiri n-a luat natura ca să le ferească de câldură prea mare, de ger tare şi a le asigura înmulţirea! Priviţi cu o lupă bună capsula unui muşchi copt: un urcior adesea ori foarte elegant, format dintr’un strat ori mai multe de celule lan şi ’n care se adăpostesc sporii; câte odată urcio­rul este închis cu un capac a cărui margine este dinţată şi pe deasupra un fel de scufie lustruită ca mătasea ori moale şi presărată cu peri lungi şi galbeni ca o pâslă. La maturitate scufia şi capacul cad, dinţii se deschid şi se închid prin miş­cări ritmice înlesnind răspândirea spo­rilor. Plante sau animale? Că sunt plan­te nu se mai îndoeşte azi nimeni. To­tuşi cei dintâi cercetători observând cu mirare iuţeala cu care se mişcă în toate direcţiile în rouă dimineţii anterozoizii (organele de reproducere bărbăteşti ale muşchilor) cu cilii lor vibratili, au cre­zut cum se credea în vremuri despre câteva Alge înzestrate de mişcare, că aceşti minunaţi acrobaţi ai naturii erau animale. Se vede clar că toate fiinţele sunt din aceiaşi familie, aceleaşi Legi care au ordonat creaţiunea Universală, aceleaşi legi cari domnesc, aceleaşi forţe le susţin, toţi copiii Naturei sunt fraţi, toţi sunt uniţi prin aceleaşi legături. De la plantă la animal prin trepte ne­simţite, anumite însuşiri aparţin şi u­­nora şi altora vegetal şi animal for­mează unitatea cea mai perfectă. Studiul minunăţiilor vegetale oferă mare atracţiune celor ce li se dedau cu stăruinţă , însă nu este din cele mai uşoare. Dificultăţile nu descurajează însă decât pe slabi, întăreşte şi stimulează pe ceilalţi. Natura nu ’şi desvălue mi­nunatele ei secrete decât acelora ce o iubesc şi au meşteşug să o roage. (»Natura«). Victor Anastasiu­, profesor la liceul Lazăr, Pagina 3. Ajutoare pentru învăţăceii dela comerciu. După cum s’a mai publicat şi până acuma, publicăm şi de astădată, că so­cietatea comercianţilor români din Bra­şov oferă pe anii 1912—1913 ajutoare de câte 50—100 de coroane anual, pen­tru învăţăceii aplicaţi deja sau cari se vor aplica de aci înainte în Braşov la vre-o ramură de negoţ. Aceste ajutoare se asigură învă­ţăceilor pe 3 ani cât se vor alia în Braşov ca ucenici la vre-o ramură de negoţ, dacă se poartă bine şi dacă-i vor cere. Petenţii după aceste ajutoare au să substearnă următoarele documente: 1) carte de botez, 2. atestat de şcoală, 3. atestat despre starea mate­rială a părinţilor, 4. cei aplicaţi deja la vre­un stăpân au să alăture şi contrac­tul cu şeful şi aprobat de autoritatea industrială şi comercială din loc, pre­cum şi, 5. atestat, că au frecventat oa­rele de religie, şi in fim­e, 6. atestat de la şcoala comercială de seara din loc. Cererile de ajutoare sunt a se a­­dresa D-lui loan Babadeanu, comerciant în Braşov, Braşov, în 15/28 Iunie 1912. 1. Săbadeanu, m. p. 1. Lengeni, m. p. preşedinte, secretar.­ ­ CONVOCARE. — Comitetul despărţământului Dicio­­sânmărtin a! Asociaţiunii pentru litera­tura română şi cultura poporului român va ţinea la 30 Iunie a. c. trei prelegeri poporale şi anume: la 9 oare a. m. In comuna Gamfalău, la 11 oare a. m. In Deaj şi la 1 oară p. r., în comuna Hă­­rănglav, la care invită cu dragoste pe toţi din Gamfalău, Deaj, Hârănglav şi jur, cari doresc înaintarea culturală a poporului român. — Comitetul despărţământului. Claris­m şi reviste. Au apărut: Chestiuni de Economie Rurală de Dr. Horia Lupan agronom {Capitalul şi Munca, Intensiv Extensiv). De vânzare la librăria Socec et Co. Bucureşti. Proprietar: Tip. A. Mureşianu. Branisoe & Comp Redactor responzabil : Ioan Brotea. Illatig Lug Atelier fotografic artistic 52 BRAŞOV, Strada Porţii Telefon 443. Specialist în fotografii de co­pii la minut. Fotografii în grupe pentru societăţi, şcoli . . . . şi familii................. Tablouri şi albume. 178, 29.40. Dacă aveţi lipsă de MOBILE nu vi­ le procuraţi pana în luna lui Octomvrie. Atunci se deschide Filiala fabricei de mobile din Marosvásárhely­­o, Szek­el­y şi Exeti, în Braşov, Strada Porţi nr. 10.

Next