Gazeta Transilvaniei, iunie 1912 (Anul 75, nr. 119-143)
1912-06-17 / nr. 133
Nr. 133,—1912, mită Optophon, cu ajutorul căreia razele de lumină pot fi conduse şi simţite şi de organul auzului. Inventatorul acestui aparat este profesorul de fizică al universităţii din Birmingham, Fourner d’Albe. Numitul profesor a inventat un telefon foarte sensibil, care conduce raza la ureche. Experienţele cu acest aparat au reuşit de minune şi s-a constatat, că lumina de soare produce un ton cu totul deosebit şi mai tare decât a lunei; lumina electrică «cântă» iară altfel şi se deosebeşte de a lampei de petrol. Carne de om în conservele americane- nn o carte apărută zilele trecute, scriitoarea Haare a adus grave acuze trusturilor de carne americane. Pe baza articolelor d-nei Haare, camera din Washington a esmis o comisie, care să cerceteze măcelăriile şi prăvăliile de de cărnuri. Deși cercetările continuă încă, descoperirile de până acum ale acestei comisii au scos la iveală lucruri de necrezut. S-a constatat, între altele, că în marile ateliere pentru pregătirea diferitelor cârnătării s-a fiert şi carne de om. S-a întâmplat de multe ori că în uriaşele cazane în cari se fierbea carnea a câte o jumătate duzină de boi, să cadă câte unul din oamenii de serviciu. Până să se observe dispariţia acestor nenorociţi, trupurile lor fierbeau, aşa că chiar dacă mai puteau fi aflaţi printre mormanul de carne din cazan, şi s-ar fi încercat scoaterea lor, bucăţi din carnea lor fiartă se deslipeau de pe oase şi rămâneau în cazan. Se întâmpla însă de multe ori că aceşti nenorociţi nu erau observaţi de nime şi astfel fierbeau cu totul şi se făceau una cu mormanul de carne din cazan. Pe jos în jurul pământului. Ziaristul din Haga, Gerardus Pertros dimpreună cu soţia sa au trecut alaltaeri prin Szabatka, unde cu documente în regulă şi-a adeverit identitatea, declarând totodată că ambii (el şi soţia) au plecat la o călătorie în jurul pământului — pe jos. Amândoi sunt colaboratorii unui ziar olandez şi această călătorie este voiajul lor de nuntă. Călătoria în jurul pământului, care au început-o în 16 iulie 1911 din Amsterdam, e proiectată pe 8 ani. Princesă Sinucigaşă- Din Roma se anunţă, că alaltaeri s a sinucis prin otrăvire princesă Mariana Ranzia Aprincena. Ea împreună cu soţul său locuiau în castelul din Torre del Greco. O stăpânea o gelozie atât de mare, încât nu se învoia ca soţul său să facă cea mai mică călătorie singur. Alalta ori pe când el voia să plece în călătorie, princesa a voit să-l abată de la acest plan. Cu toate împotrivirile ei, soţul său a a plecat, iar princesă într’un acces de gelozie şi-a stins viaţa, dând soluţie de sublimat. Abdul-Hamid n-a murit, ştirea care şi-a făcut turneul prin aproape toate ziarele şi care am publicat-o şi noi în numărul precedent, că exsultanul Abdul-Hamid ar fi murit, — după cum se anunţă din Roma — n-ar fi exactă. E adevărat insă, că fostul sultan e greu bolnav, aşa câ starea lui e cât se poate de îngrijitoare. Oficer italian condamnat la muncă SilnicăDupă o pertractare agitată de câteva zile, curtea cu juraţi din Roma a condamnat alaltaeri seară la muncă silnică pe sublocotenentul Faterno, care într’un acces de gelozie şi-a ucis pe amanta sa contesa Tricona. Când s’a cetit sentinţa nenorocitul sublocotenent a leşinat. La fondul Eschnitz pentru răspândirea de cărţi folositoare între meseriaşi, al »Reuniunii socialilor români din Sibiiu«, au mai dăruit: Ierofteiu Viscrianu, paroh (Criş), 15 bani, I. Balea, contabil la firma croitorului I. Petraşcu, 20 bani, Nicolae Nestor, canonic (Blaj) 15 bani, Dumitru Crăciun, primar (Cârpeniş), 20 bani, loan Pop, paroh (Sâmbăta sup.), 20 bani, Ştefan Morariu, paroh (Cunţa), 15 bani, Alexandru Ciocaş, preot (Cărbunar), 15 bani, loan Orăștianu, rigorosant în drepturi, loan Ignaton, absolvent în teologie, câte 20 bani și Miorica Tordășianu, 10 bani. Aviz. Cu 1 Septemvrie a. c. află aplicare la cancelaria mea notarială din Şinca-nouă (u. p. Ursinka) un practicant de notar. — Valeriu Danga, notar corn. —4—5. Atragem atenţiunea cumpărătorilor de mobile asupra anunţului: Székely şi Réti? fabrică de mobile. GAZETA TRANSILVANIEI. Din Braşov şi Ţara-Bârsei. Parastas- Azi s’a servit în capela din Groaveri (Braşov) un parastas întru pomenirea de veci a fostului paroh şi protopop de pre memorie, Bartolomeiu Baiulescu. Sunt tocmai trei ani de la moartea acestui vrednic slujitor la altarul Domnului, care în decurs de 58 de ani de preoţie şi-a pus puterile în întregime pentru biserica şi pentru binele poporului său, muncind şi luptând din răsputeri pentru luminarea şi înaintarea lui. Examenul de gimnastică al şcoalelor noastre medii şi comerciale va avea loc în cas de timp favorabil mâne, Duminecă, la orele 5 p. m. In decursul examenului va cânta muzica militară. Intrarea: loc numerotat 60 bani, loc nenumerotat 20 bani. In caz de timp nefavorabil examenul se amână pe ziua de Luni la 5 oare p. m. Cinema-Venus. In 30 Iunie 1 şi 2 Iulie se va reprezenta următorul program: Aleward (Vedere după natură). Floarea lacurilor, frumoasă dramă senzaţională. Femeile pun capăt unei greve a lucrătorilor, comedie nouă. — Umbra vieţii, mare dramă din vieaţa reală şlager de seson. Mayer merge la bal mascat, comedie de salon. Din vieaţa lui Caragiale. — Amintiri şi anecdote. — Nuvelistul I. Slavici, care a fost coleg cu Caragiale la Timpul pe vremea când scria la acea gazetă şi Eminescu, îmi povestea : «Eu eram şi redactor şi administrator şi casier plătitor. Toţi luau leafa la vreme,numai Caragiale Îmi cerea bani în fiecare zi, aşa că la finele lunei el datora casei 250 de Iei. N’ar fi fost nimic, dar Caragiale venea la sfârşitul lunei c’un aer nevinovat şi’mi zicea: — Mă, Slavici, dă-’mi leafa că e sfârşitul lunei. Eu îi răspundeam : — Ai luat 250 lei, mai ai atât de luat... — Numai atât? — Atât. — Eu nu ştiu; treime să-’mi dai leafa. — Ai luat’o aproape. — Am luat’o ! De ce ’mi-ai dat’o ? Mă ştii că sunt uşuratec, că cheltuesc.. Să îţi fie ruşine că mă corupi, că vrei să mă ai la mână, să faci din mine ce vrei. Slavici râdea de aerul serios cu care îi făcea Caragiale imputările şi-i plătea leafa întreagă. * Pe când juca Novelli la Teatrul Naţional, Caragiale se întâlneşte seara cu Nerva Hodoş şi li spune : — Aidi, mă, Nerva, s’ascultăm și noi pe italianu ăla dă Novelli. — Haidi, îi răspunde Nerva. — Dar nu stăm până la urmă. Vedem un singur act, și plecăm. Din asta ne facem noi o idee de talentul lui... Eu am văzut tragedieni mai ceva decât Novelli. — Bine, Iancule. Și s’au dus la Teatru, au privit și ascultat actul întâi din nu știu ce piesă. Când s’a lăsat cortina nea lancu a zis plictisit: — Haidi Nerva să plecăm. Și au întrat într’o berărie unde au băut câte-o halbă de bere. După bere, nea lancu li zice lui Nerva: — Hai Nerva să vedem și actu al doilea. — Haidi ! Și, după al doilea act au băut a doua halbă, iar după al cincelea act, a cincia halbă. E curios că nenea Iancu, care era dificil pentru o reprezentaţie s’a dus regulat la toate reprezentaţiile lui Novelli... * Caragiale avea frica focului în teatre, poate asta i’a împiedecat d’a mai primi direcţia Teatrului Naţional. Odată artistul I. Livescu ii propune să meargă la Teatru unde se juca o piesă nouă şi foarte frumoasă. — Merg, merg cu plăcere. — Luăm un benoar? — O, nu ! — Un beletaj ? — Nu, nu. — O loje ordinară? — Nu! — Poate vrei, d-le Caragiale, un fotoliu d’orchestră? — Şi mai puţin. — Un star întâi? — Nu. — Al doilea? — Nu. — Păi atunci unde vrei să stai? — Ascultă mă, Livescule, ia pentru mine un loc în statu-ul treilea, banca din urmă, scaunul de lângă uşe. De ce ? — Ca să pot fugi cel dintâi la un caz de incendiu şi la un caz când o fi piesa proastă. Litere, arte şi ştiinţe. Animal ori plantă? La baza vieţii organice este celula. Vegetală ori animală? O şcoală Întreagă al cărei cel mai de seamă fruntaş este marele învăţat Haeckel1), o socoteşte vegetală ; plantele s’au format la început şi dintrânsele s’au născut mai pe urmă celulele animale. Asupra acestei chestiuni se discută de multă vreme şi se va mai discuta fără îndoială încă mult, până se va putea ajunge la vreo înţelegere definitivă. Un lucru este însă sigur : în starea de azi a cunoştinţelor noastre, nu este posibil ca scoborându-ne pe scara biologică, să determinăm exact punctul comun de la care pornesc cele două ramuri ale vieţii. De asemenea nu este cu putinţă de a aşeza cu siguranţă fie între plante, fie printre animale, fiinţe care trăesc şi se reproduc şi sunt înzestrate cu însuşiri uneori binefăcătoare, cele mai de multe ori însă dăunătoare organismelor superioare. In faţa lor omul de ştiinţă se opreşte, cercetează, însă răspuns hotărâtor nu poate da. Naturaliştii îşi reprezintă în mod obişnuit regnul animal şi cel vegetal, ca doi copaci ale căror vârfuri se depărtează, dar ale căror rădăcini se ating, şi se amestecă până când se încâlcesc. Dacă cu toate metoadele şi instrumentele perfecţionate de care dispune technica ştiinţifică modernă, multe probleme de felul acesteia rămân nedeslegate, apoi desigur, că organizaţia fiinţelor inferioare mai are încă multe lucruri ascunse. Acum un secol nu aveam nici obişnuinţa, nici mijloacele de cercetare de care dispunem astăzi, pentru a observa în amănunţime şi cu toată rigoarea ştiinţifică. Greşelile erau numeroase şi destul de mari. Iacă şi un exemplu : Printre rămăşiţele organice pe care orice Mare (flux şi reflux) le lasă pe coastele mării, se găsesc cantităţi mari de Coralline şi de Flustre. Lamarck* 2) şi Cuvier3) luau Corallinele drept Polipi deci animale, pe când în realitate ele sunt Alge, deci plante, nişte alge foarte delicate şi acoperite de o ţeastă văroasă albă ori roşioară, iar Flustrele erau socotite drept Alge pe când în realitate, sunt Bryozoari (animale) Dacă chiar Savanţii se înşeală, apoi profanului L se iartă când deschizând un atlas de Botanică criptogamică ar crede un moment, că s’au amestecat (din greşală) şi figuri din zoologie. Incolţirea unei Marsilee, (trifoi de apă cu patru foi) o plantă acvatică foarte frumoasă, ne face impresia unei larve târându-se pe labele sale ovale. Gura (peristomul) unui Muscineu din neamul Fontinalis, se aseamănă cu o ulcică, a cărei margine este garnisită cu nişte şerpişori cu corpul prins pe jumătate în lanţuri. O bucată de Sargassum ne aminteşte ramificările sistemului arterial, şi totuşi Sargassum aparţine marelui grup de Alge, din care cunoaştem nu mai puţin de 15 mii de specii în vieaţă. Această plantă este una din cele mai voluminoase forme ale regnului vegetal, dacă au şi cel mai distins, căci un singur individ poate să ajungă până la 300 m. lungime, deci un gigant ! Tot în grupul Algelor întâlnim însă şi pitici. Ia adevăr ne trebue ajutorul microscopului pentru a descoperi ornamentarea delicată a Diatomeelor, ele însăşi aproape invizibile şi totuşi Berlinul şi toate împrejurimile lui, este zidit pe depozite de Diatomee de apă dulce. ') Haeckel E. H. biologist german, născut la Potsdam In 1838, fost profesor de zoologie la Jena.) Lamarck (J B. P. A. de Monet chevalier de celebru naturalist francez. 3) Cuvier (G. L. Ch. F. D. alt naturalist francez. Tot Alge sunt şi Bacteriile, cărora omenirea le plăteşte însemnate dăjdii: tifos, angină, dalac, tetanos, ciumă, oftică, holeră şi alte multe de aceeaşi valoare. Toate plante ! Cu multă dreptate însă ar merita să fie socotite printre fiarele sălbatice, cele mai sălbatice chiar, căci netăgăduit sunt cu mult mai periculoase, decât cuprinsul întregei Menagerii Mondiale, format din toţi lupii, tigrii, leii, şerpii şi vulturii existenţi. Şi cu ce ochi răi sunt privite, adecă vorba vine, căci sunt cu totul invizibile pentru ochiul liber! Mai puţin compromisă este reputaţia Ciupercilor, cu toate, că pe socoteala lor circulă sgomote, care nu sunt totdeauna calomnii. De Muşchi (vegetaţiuni) şi de Licheni nu se prea vorbeşte, nici chiar între vecini când se ocărăsc. Totuşi ei nu merită acest exces de indiferenţă. Ei sunt vrednici de simpatie şi interes. Ei nu fac decât bine, dar nu-i trâmbiţează ; tăcuţi din firea lor, nu tulbură simţurile nici prin culoarea lor vie, nici prin mirosul lor parfumat. Mulţimea trece pe lângă sau peste ei fără să-i bage in seamă, şi totuşi... Ar fi de prisos poate, a spune cetitorilor, ce este un Lieben; amintim însă, că el este format din tovărăşia nedespărţită a unei ciuperci cu o algă. Lichenii cresc în pământurile cele uscate, neproductive, pietre, stânci, copaci, ziduri, acoperişuri de case vechi, formând un fel de covoraşe ţepoase, ori plăci divers colorate : cenuşii, galbene, portocalii, etc. In Biblia ei ocupă o pagină destul de interesantă. Evreii plecaţi din Egipt şi străbătând deşertul Arabiei fură gata să piară de foame din cauza lipsei de hrană. Deodată însă — minune Dumnezeiască — suprafaţa pământului se acopere de un fel de corpuşoare mici rotunde, ca o grindină. Ei au numit-o Mană (a nu se confunda cu mana siroposă şi purgativă ce este secretată de câteva specii de Frasin). Era un lichen mic, albicios, Parmelia esculenta, pe care adeseori vânturile îl aduce şi îl depune in mare cantitate din Crimea, din Asia Mică şi cu cari în lipsă de altceva, se hrănesc şi oamenii şi turmele lor. Se ştie, că un alt lichen, comun în regiunile temperate, dar mai ales în cele reci, formează exclusiv hrana de iarnă a Renilor. S-a zis chiar şi cu multă dreptate, că fără lichenul renilor (Cladonia vangiferma) Laponia ar fi condamnată la cea mai spăimântătoare singurătate. Folosul altor specii de Licheni este destul de apreciat în Lăpsitorii şi Medicină. Importanţa lor cea mare reese din felul de vieaţă; în adevăr ei trăesc, se desvoaltă şi prosperă în condiţiunile în care oricărui alt vegetali-ar fi imposibil de trăit. Rămăşiţele lor se îngrămădesc, şi prepară în felul acesta stratul de humus în care alte plante vor putea vieţui. De la ei şi prin ei începe stabilirea vieţei vegetale pe oricare punct al pământului: câţiva spori (corp reproducător al vegetalelor interioare) de ciupercă şi algă au fost de ajuns la început ca să dea rezultate aşa de minunate. Sus deci Lichenii ! Sic * ♦ Dar nici Muşchii nu sunt mai cunoscuţi şi totuşi sunt şi ei folositori. Fără îndoială, că pe ici şi colo mai înăbuşe câte o graminee din câmpiile şi poenile înverzite, păcatul acesta este răscumpărat prin însemnatele servicii ce ne aduce. Saltele effeine, mături, pămătufuri, ba chiar din cauză că sunt rău conducători de căldură, sunt întrebuinţaţi la căptuşitul zidurilor de lemn al locuinţelor din ţările nordice şi la facerea păreţilor gheţăriilor, excelente pentru păstrarea gheţei mult mai multă vreme decât chiar dacă ar fi făcute din piatră. In horticultură se întrebuinţează pentru culturile în sere calde. Ca şi Lichenii servesc şi ei la formarea himusului. In focuri secetoase şi lacome cum sunt de apă, reţinând mari cantităţi, ei sunt câteodată ia munţi moderatori ai inundaţiilor, iar în păduri regulatori de scurgere preţioşi, pentru alimentarea isvoarelor. Multe din muscinee desvălue celui ce ştie să observe, graţii necunoscute de cei ce n a văzut la microscop ţesătura minunată a unei frunze. Şi ce curioase şi amănunţite îngrijiri n-a luat natura ca să le ferească de câldură prea mare, de ger tare şi a le asigura înmulţirea! Priviţi cu o lupă bună capsula unui muşchi copt: un urcior adesea ori foarte elegant, format dintr’un strat ori mai multe de celule lan şi ’n care se adăpostesc sporii; câte odată urciorul este închis cu un capac a cărui margine este dinţată şi pe deasupra un fel de scufie lustruită ca mătasea ori moale şi presărată cu peri lungi şi galbeni ca o pâslă. La maturitate scufia şi capacul cad, dinţii se deschid şi se închid prin mişcări ritmice înlesnind răspândirea sporilor. Plante sau animale? Că sunt plante nu se mai îndoeşte azi nimeni. Totuşi cei dintâi cercetători observând cu mirare iuţeala cu care se mişcă în toate direcţiile în rouă dimineţii anterozoizii (organele de reproducere bărbăteşti ale muşchilor) cu cilii lor vibratili, au crezut cum se credea în vremuri despre câteva Alge înzestrate de mişcare, că aceşti minunaţi acrobaţi ai naturii erau animale. Se vede clar că toate fiinţele sunt din aceiaşi familie, aceleaşi Legi care au ordonat creaţiunea Universală, aceleaşi legi cari domnesc, aceleaşi forţe le susţin, toţi copiii Naturei sunt fraţi, toţi sunt uniţi prin aceleaşi legături. De la plantă la animal prin trepte nesimţite, anumite însuşiri aparţin şi unora şi altora vegetal şi animal formează unitatea cea mai perfectă. Studiul minunăţiilor vegetale oferă mare atracţiune celor ce li se dedau cu stăruinţă , însă nu este din cele mai uşoare. Dificultăţile nu descurajează însă decât pe slabi, întăreşte şi stimulează pe ceilalţi. Natura nu ’şi desvălue minunatele ei secrete decât acelora ce o iubesc şi au meşteşug să o roage. (»Natura«). Victor Anastasiu, profesor la liceul Lazăr, Pagina 3. Ajutoare pentru învăţăceii dela comerciu. După cum s’a mai publicat şi până acuma, publicăm şi de astădată, că societatea comercianţilor români din Braşov oferă pe anii 1912—1913 ajutoare de câte 50—100 de coroane anual, pentru învăţăceii aplicaţi deja sau cari se vor aplica de aci înainte în Braşov la vre-o ramură de negoţ. Aceste ajutoare se asigură învăţăceilor pe 3 ani cât se vor alia în Braşov ca ucenici la vre-o ramură de negoţ, dacă se poartă bine şi dacă-i vor cere. Petenţii după aceste ajutoare au să substearnă următoarele documente: 1) carte de botez, 2. atestat de şcoală, 3. atestat despre starea materială a părinţilor, 4. cei aplicaţi deja la vreun stăpân au să alăture şi contractul cu şeful şi aprobat de autoritatea industrială şi comercială din loc, precum şi, 5. atestat, că au frecventat oarele de religie, şi in fime, 6. atestat de la şcoala comercială de seara din loc. Cererile de ajutoare sunt a se adresa D-lui loan Babadeanu, comerciant în Braşov, Braşov, în 15/28 Iunie 1912. 1. Săbadeanu, m. p. 1. Lengeni, m. p. preşedinte, secretar. CONVOCARE. — Comitetul despărţământului Diciosânmărtin a! Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român va ţinea la 30 Iunie a. c. trei prelegeri poporale şi anume: la 9 oare a. m. In comuna Gamfalău, la 11 oare a. m. In Deaj şi la 1 oară p. r., în comuna Hărănglav, la care invită cu dragoste pe toţi din Gamfalău, Deaj, Hârănglav şi jur, cari doresc înaintarea culturală a poporului român. — Comitetul despărţământului. Clarism şi reviste. Au apărut: Chestiuni de Economie Rurală de Dr. Horia Lupan agronom {Capitalul şi Munca, Intensiv Extensiv). De vânzare la librăria Socec et Co. Bucureşti. Proprietar: Tip. A. Mureşianu. Branisoe & Comp Redactor responzabil : Ioan Brotea. Illatig Lug Atelier fotografic artistic 52 BRAŞOV, Strada Porţii Telefon 443. Specialist în fotografii de copii la minut. Fotografii în grupe pentru societăţi, şcoli . . . . şi familii................. Tablouri şi albume. 178, 29.40. Dacă aveţi lipsă de MOBILE nu vi le procuraţi pana în luna lui Octomvrie. Atunci se deschide Filiala fabricei de mobile din Marosvásárhelyo, Szekely şi Exeti, în Braşov, Strada Porţi nr. 10.