Graiul Sălajului, ianuarie 2009 (Anul 20, nr. 4247-4265)

2009-01-15 / nr. 4254

15 ianuarie 2009 159 de ani de la nașterea poetului nepereche, Mihai Eminescu Al șaptelea copil al lui Gheorghe Eminovici și al Ralucăi, Mihai Eminescu, cel pe care Nicolae Iorga avea să-l numească "expresia integrală a spiritului românesc", a­ văzut lu­mina zilei la Botoșani, în 15 ianuarie 1850. Primii ani ai copilăriei și-i petrece la Botoșani, iar din 1856 la Ipotești, unde familia își cumpărase o mică moșie. Ipoteștii, locul mirific al copilăriei, l-a dezmierdat și l-a fermecat pentru eternitate cu­ șoapta pădurilor și susurul izvoarelor vegheate de astrul tutelar al liricii eminesciene, luna, perioadă pe care poetul o evocă mai târziu cu nostalgie și regret: "Fiind băiet păduri cutreieram / Și mă culcam ades lângă izvor". Acumulările din vremea copilăriei - atracția către folclor prin doine, basme și povești, precum și imaginea naturii eterne se vor sedimenta în memoria afectivă a poetului și se vor metamorfoza, peste ani, în poezie, în anii de școală petrecuți la Cernăuți (astăzi oraș al Ucrainei), a fost găzduit în casa profesorului ardelean de limba română Aron Pumnul, unde va găsii o bibliotecă impresionantă cu scrieri începând de la cronicile românești până la prețioase cărți din literatura universală, pe care tânărul le va citi cu pasiune. Primele încercări în versuri datează din 1866, când închină profesorului său dispărut prematur poezia "La mormântul lui Aron Pumnul", publicată într-o broșură omagială a elevilor gimnaziului, unde semnează Mihai Eminovici; în același an debutează în revista "Familia" cu poezia "De-aș avea...", debut salutat cu entuziasm de Iosif Vulcan, directorul revistei, care îi preschimbă numele din Eminovici în Eminescu, nume ce va fi adoptat de poet. După peregrinările prin țară, ca membru al unei trupe de teatru, sutler, copist al Teatrului Național bucureștean, călător prin Blajul supranumit "Mica Romă", poetul este trimis de tatăl său la­ studii la Viena, unde frecventează cursuri de filozofie, limbi romanice, medicină, istorie și economie, în perioada studiilor de la Viena se produce adevăratul debut literar, trimițând spre publicare revistei ieșene "Convorbiri literare" poeziile: "Veneră și madonă", "Mortua est" și "Epigonii" (1872), creații ce-i vor servi lui Maiorescu drept argumente principale în definirea direcției noi în cultura română, marele critic literar trimițându-l la Berlin, cu o bursă de studii în vederea pregătirii doctoratului în filozofie. După 1874, reîntors la Iași, va ocupa diferite funcții, precum: bibliotecar, director al Bibliotecii Centrale, revizor școlar și redactor la "Curierul de Iași". Tot la insistențele lui Maiorescu, Eminescu vine, în 1877, la București, ca redactor principal la ziarul "Timpul", alături de Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici. Activitatea febrilă desfă­șurată la "Timpul" este epuizantă, grăbește izbucnirea bolii care pune capăt istovitoarei tensiuni a gândului. Până la trecerea în veșnicie, survenită în zorii zilei de 15 iunie 1889, mintea poetului rămâne, cu scurte momente de­­ luciditate, cufundată în­­ întuneric, 1883-1889 , fiind o perioadă în care "Luceafărul" poeziei românești se va stinge încet, pregătindu-se pentru eternitate. Deosebit de exigent în cei 17 ani de activitate literară, a publicat puțin, imensa lui operă, ce cuprinde peste 15.000 de pagini de manuscris - poezii, poeme, nuvele, un ro­man, încercări dra­matice - fiind publicată după trecerea sa în lumea fără dor. Toate direcțiile și orientările din literatura română și-l dispută pe Eminescu: analiștii și modernii, clasicii și romanticii, simboliștii și impresioniștii și, în mod surprinzător, fiecare găsește temeiuri de afiliere, căci Eminescu reprezintă pentru toți nostalgia eternă a artei și ipostaza desăvârșirii ei posibile, pentru că așa cum afirma George Călinescu, "opera sa depășește limitele epocii și ale țării unde a luat ființă și se adresează întregii umanități". ms Prof. POMPEI MOLDOVAN, Grupul Școlar Surduc 4 In loc de portret Să aluneci pe-o rază din înalturi, să fii De-a pururi Lucea­făr printre stelele vii, Sara pe deal să auzi cum se-ngână Murmurul apei intr-un ochi de fântână Atât de fragede ca o floare albastră Fuioarele lunii să-ți bată-n fereastră Niciodată a pus în singuru­ ț­ dor Dumnezeu peste limba acestui popor. ms VIOREL VARGA Eminescu, omagiat la Liceul Pedagogic Aniversarea nașterii lui Mihai Eminescu ia, astăzi, la Liceul Pedagogic "Gheorghe Șincai" din Zalău, forma unui moment de readucere aminte a ceea ce a însemnat marele poet pentru istoria literaturii românești: în pauza mare, elevii clasei a XI-a A, îndrumați de diriginta Ioana Mărcuș, vor prezenta, astfel, la biblioteca liceului, un recital din poezia eminesciană, pentru ca o oră mai târziu, adică de la 12.00, tot biblioteca să găzduiască o altă manifestare dedicată poetului nostru național. Este vorba despre un parteneriat între Liceul Pedagogic și o clasă (a IV-a B, învățătoare Aurica Bogdan) de la Școala Gimnazială "Mihai Eminescu" Zalău, prin care elevii celor două unități vor învăța, ajutați de materialele și surprizele pregătite de bibliotecara Maria Suciu, cât mai multe lucruri despre viața și activitatea literară a poetului. ms OLIMPIA MAN Lui Eminescu Dor mi se face câteodată De plopii fără soț, de ieri cu tei De steaua care plânge-nsingurata Și-atât de tristă-n nemurirea ei Și mă petrec tăcută-n stihul meu C-am fost iubită când nu am iubit, Dor mi se face doar de-un Zeu Al Poeziei - veșnic tânăr mit ELINA PRODAN Luceafărul nostru­­ strălucitor în veci! Când se pătrunde cu respect și sfială în Biblioteca Județeană din Zalău, citim pe frontispiciul clădirii numele poetului, gazetarului și omului de școală și învățătură Ioniță Scipione Bădescu. Nu mulți dintre sălăjeni cunosc că bardul nostru s-a născut în satul Răstolțu Mare, comuna Buciumi, fiind al 12-lea copil al protopopului loan Bădescu. Puțini știu că Ioniță Scipione Bădescu a învățat cititul și scrisul în satul natal, urmând apoi școli înalte la Beiuș și Oradea, devenind student la Budapesta, iar din anul II, la facultatea de literatură din București. Ca ziarist, colaborează în presă la "Curierul de Iași", "Concordia", "Familia" și la "Curierul Botoșanilor" și "Curierul român", unde este principalul redactor; în poezie se remarcă mai cu seamă, prin "Trâmbițele răsună", pus pe note de compozitorul Gavril Muzicescu, ce pentru timpurile acelea a devenit imn național. Recunoașterea valorii spirituale ale cărturarului sălăjean este confirmată și de hotărârea din 1867 a "Societății Junimea", care îl alege ca membru cu carnetul nr.35. Dar lucrul cel mai important din viața lui Ioniță Scipione Bădescu este prietenia sa statornică, până la moarte, cu Mihai Eminescu. Este o mare satisfacție și o mândrie pentru poetul nostru sălăjean să împartă bucuriile și neajunsurile cu cel mai mare poet român. Scriitorul din Reteag - Ion Pop Reteganu­­ dar și profesorul gherlean Ion Apostol-Popescu remarcau în cercetările lor: "Ioniță Scipione Bădescu s-a cunoscut cu Mihai Eminescu la Blaj, în timpul studiilor de la Iași s-au reîntâlnit în cercul Junimii, activând împreună la revista "Convorbiri Literare", unde devine pentru marele poet un bun și apreciat amic", care o vreme, la ziarul "Timpul" conservatorilor strălucea pe scena tineretului bucureștean "celebrul trio Eminescu - Bădescu - Caragiale". Relațiile de colaborare ale lui Ioniță Scipione Bădescu cu poetul nostru național, devotamentul nemărginit pentru Mihai Eminescu s-a manifestat și în revista "Curierul de Iași", în vremea studenției. Marea lor prietenie continuă și după ce Ioniță Scipione Bădescu se stabilește definitiv la Botoșani, unde timp de 18 ani scoate ziarul "Curierul Botoșanilor". Cărturarul nostru sălăjean își dovedește prietenia, alăturându-se suferințelor poetului, mai ales în ultima parte a vieții, când "Curierul român"­­ inițiază activități caritabile și un mare spectacol dat de trupa "Fanny Tardini", beneficiile să fie date poetului, pentru îngrijire și însănătoșire. Moartea poetului l-a îndoliat profund pe Ioniță Scipione Bădescu, care, îndurerat, semnează articolul "Poetul Mihai Eminescu", în care deplânge despărțirea de cel mai mare poet al țării, "fiul cel mai scump al cetății noastre... al țării și al întregii națiuni române". Deplângând moartea prematură a Luceafărului, Ioniță Scipione Bădescu ia inițiativa de a ridica la Botoșani un monu­ment închinat poetului, finalizând opera la 9 septembrie 1890, cu sprijinul societăților studențești din București și Iași. ION IVĂNESCU. Subredactia Jibou ® ÎLȘi3L’fe@)în 1 ÎLS Prin abonament, economisiți într-o lună peste 10 lei (100.000 lei vechi), față de cât v-ar costa dacă ați cumpăra ziarul de la chioșc! Așadar, abonamentul vă aduce, cu certitudine, un avantaj!

Next