Împreună, 2000 (Anul 10, nr. 94-102)
2000-01-01 / nr. 94
Anul X Numărul 1 (94) 2000 „ ÎIM I (P LIâ(M UIUJ iS Lumina stelelor măreţe Dragii mei prieteni, Aduc mesajul poeţilor din Ungaria la serata eminesciană. Amintindu-i de Petőfi, Vajda János scria undeva că, din cauza circumstanţelor din cea de-a doua jumătate a secolului trecut, Petőfi ar fi ajuns în pragul demenţei. De circumstanţe asemănătoare a avut parte şi marele poet al poporului român, Mihai Eminescu, care, cu o abnegaţie înrudită cu cea a lui Petőfi, promulga dezideratele iminente până în zilele noastre ale revoluţiei franceze: sfânta trinitate a libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, a căror realizare le aşteaptă omenirea zadarnic de atunci încoace. „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi! Atunci când după moarte răsplata nu v-aşteaptă, Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!” (traducere de Kálnoky László) Iată ce scria Eminescu în poezia sa „împărat şi proletar”. De el ne amintim când vedem lumina traseelor stelare ce ne parvine din neant şi ne urmăreşte în noapte cu dorinţele noastre de ieri, de astăzi şi de mâine. Lumina stelelor măreţe este inexpugnabilă. Simor András Sinoi András Mihai Eminescu De-or trece anii.... De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăce Pentru că-n toata ei făptură E-un «nu ştiu cum» ş-un «nu ştiu ce» M-a fermecat cu vro scânteie De-or trece anii... Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, «nu ştiu cum». De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăce Dac-al ei glas e armonie, E şi-n tăcere-i «nu ştiu ce». Astfel robit de-aceeaşi jale Petrec mereu acelaşi drum... în taina farmecelor sale E-un «nu ştiu ce» s-un «nu ştiu cum». 3 „Rareori se întâlneşte în literatura ultimelor două secole o poezie mai complexă şi mai completă decât aceea a lui Mihai Eminescu.” ’ . GIUSEPPE UNGARETTI „Pare incredibil, deşi este adevărat, că de aproape un deceniu mă canonesc cu traducerea unei poezii de-a lui Eminescu, cu renumita sa Glossă. Poezia este neîndoielnic frumoasă, fiind una dintre cele mai caracteristice creaţii eminesciene... Şi limbajul său poetic constituie un vârf al perfecţiunii, fiind pătruns de pacea sa melancolică şi de vibraţia sa poetică dulce împlinită. Dacă ţin morţiş să traduc în limba maghiarăfidel şi frumos această poezie, nu e numai din dorinţa ca această poezie deosebit de frumoasă să poată fi citită în ungureşte şi de cei care nu cunosc limba română. Această traducere a devenit pentru mine o obsesie reală deoarece versificarea scânteietoare a Glossei constituie o probă fundamentală, iar traducătorul este pus în faţa unei sarcini rare şi de neînvins din cauza magistralei şi stupefiantei forme poetice pe care şi-a propus să o traducă”. DSIDA JENŐ Imagini dinul rând: Ion