Inainte, ianuarie 1968 (Anul 25, nr. 7103-7127)

1968-01-03 / nr. 7103

Cuvântarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al G.G. al P.C.R., președintele Consiliului de Stat, rostită la posturile de radio și televiziune cu prilejul Anului Nou Dragi tovarăși și prieteni. Cetățeni ai Republicii Socialiste Ro­mânia, încheiem încă un an de muncă rod­nică, de creație avîntată pentru ridica­rea edificiului luminos al socialismului pe pămîntul României. Anul 1967 a fost pentru poporul român un an de mari victorii în toate domeniile vieții sociale , îndeplinindu-se cu succes pre­vederile planului de stat, forțele de pro­ducție ale țării au continuat să sporeas­că, economia națională s-a dezvoltat în ritm susținut, au fost obținute noi rea­lizări remarcabile în știință, cultură și artă, în înflorirea multilaterală a socie­tății noastre socialiste. Toate acestea au creat condiții pentru adoptarea în cursul anului care a trecut a unor noi și importante măsuri pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii de la orașe și sate. Sărbătorind două decenii de la insta­urarea republicii — împlinirea uneia din cele mai arzătoare aspirații ale for­țelor progresiste din istoria modernă a României — poporul a făcut bilanțul epocii glorioase a socialismului. Mîndru de ceea ce a înfăptuit cu mintea și cu brațele sale, el privește înainte cu opti­mism, scrutează cu încredere și entu­ziasm ziua de mîine, și mai măreață, a patriei noastre socialiste. Conferința Națională a Partidului Comunist Român a pus în fața tuturor cetățenilor sarcini de cea mai mare în­semnătate pentru progresul orînduirii socialiste, a deschis noi orizonturi ope­rei de construcție socială ce se înfăptu­iește în țara noastră. Concretizînd u­­nele din măsurile preconizate de Con­ferință, Marea Adunare Națională — forul suprem al țării — a adoptat o se­rie de legi a căror aplicare va exercita o influență deosebit de pozitivă asupra mersului înainte al economiei și cultu­rii țării, va contribui la dezvoltarea și perfecționarea continuă a democrației noastre socialiste. Sîntem convinși că în anul care vine clasa muncitoare, ță­rănimea, intelectualitatea, toți oamenii muncii, fără deosebire de naționalitate, își vor consacra energia și forța crea­toare realizării sarcinilor mărețe tra­sate de Conferința Națională, cauzei socialismului în patria noastră, îmbună­tățirii continue a vieții materiale și spirituale a întregului popor, asigurării prosperității țării, viitorului fericit al națiunii noastre socialiste. Anul care a trecut a marcat, de ase­menea, noi victorii în lupta forțelor înaintate ale omenirii contemporane pentru socialism, pentru progres social și pace. In același timp, viața interna­țională a cunoscut noi acte agresive ale imperialismului: continuarea și in­tensificarea războiului din Vietnam, conflictul militar din Orientul Apro­piat, alte focare de încordare și pri­mejdie pentru pacea popoarelor. Pă­trunsă de spirit de răspundere față de interesele majore ale omenirii, Româ­nia a desfășurat în cursul anului 1967 o intensă activitate politică internațio­nală ; ea și-a adus din plin contribuția la lupta împotriva politicii agresive a cercurilor imperialiste, pentru apărarea păcii, pentru promovarea principiilor de încredere și colaborare între popoa­re, pentru egalitate în drepturi și res­pect față de independența și suverani­tatea fiecărei țări, față de dreptul fie­cărei națiuni de a urma nestînjenită calea de dezvoltare pe care o dorește. Partidul și guvernul, întregul popor român vor milita și în viitor, din toate puterile, pentru înfăptuirea obiective­lor fundamentale ale politicii noastre externe : întărirea prieteniei și colabo­rării frățești cu toate țările socialiste, dezvoltarea colaborării și cooperării in­ternaționale cu toate statele, indiferent de orînduirea socială, consolidarea u­­nității mișcării comuniste și muncito­rești internaționale — de care depinde forța și coeziunea întregului front anti­­imperialist. In eforturile pe care le de­punem sîntem animați de convingerea că forțele socialismului, democrației și progresului social vor obține noi suc­cese în lupta împotriva imperialismu­lui, a reacțiunii, pentru încetarea răz­boiului din Vietnam, pentru restabili­rea păcii în Orientul Apropiat, pentru apărarea păcii în lume. Ingăduiți-mi, dragi tovarăși, cu prile­jul Anului Nou, să vă felicit călduros în numele Comitetului Central al Parti­dului Comunist Român, al Consiliului de Stat și al guvernului și să vă urez din toată inima, dumneavoastră , mun­citorilor, țăranilor, intelectualilor, tutu­ror cetățenilor Republicii Socialiste Ro­mânia, noi succese în activitatea socia­lă și în viața personală, sănătate, satis­facții și bucurii depline, înfăptuirea tuturor năzuințelor de mai bine. Să ridicăm paharul pentru prosperi­tatea patriei, pentru bunăstarea și fe­ricirea poporului român, pentru Parti­dul Comunist — conducătorul încercat al națiunii noastre socialiste — pentru socialism, pentru pace și prietenie între popoare ! La mulți ani ! ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL OLTENIA AL P.C.R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXV Nr. 7103 MIERCURI 3 IANUARIE 1968 4 PAGINI 25 BANI eum­muimmmiimmmmmmmmi­mHj 1 • 1 | Actualitatea 1 I internațională | | In pag. a IV-a | 1 | j i­­­immimmmimimmmiimmimm­imi Tovarășul Nicolae Ceaușescu a plecat într-o vizită de prietenie în R.S.F. Iugoslavia Marți, 2 ianuarie, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., pre­ședintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Ro­mânia, împreună cu tovarășii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consi­liului de Miniștri al Republicii Socialiste România, și Niculescu-Mizil, membru Paul al Comitetului Executiv, al Pre­zidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a plecat în R.S.F. Iugoslavia, unde, la in­vitația tovarășului Iosip Broz Tito, președintele R.S.F. Iu­goslavia și președinte al Uniu­nii Comuniștilor din Iu­goslavia, va face o scurtă vi­zită de prietenie. La gara Băneasa erau pre­zenți tovarășii Gheorghe A­­postol, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraș, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Il­i­e Verdeț, membri și membri su­pleanți ai Comitetului Exe­cutiv, secretari ai C.C. al P.C.R., vicepreședinți ai Con­siliului de Stat și Consiliului de Miniștri, membri ai C.C. al P.C.R. și ai guvernului, con­ducători ai instituțiilor centrale și organizațiilor obștești. (Agerpres). OAMENI LA DATORIE In noaptea de Revelion, mii de oameni au ridicat paharul plini de voioșie și speranță — semn al împlinirilor și bună­stării — urîndu-și „La mulți ani“ și dorindu-și în continua­re sănătate, clipe de viață feri­cită, de noi împliniri. Pe mulți, clipa cînd 1967 a predat șta­feta lui 1968 i-a găsit la datorie, întrucît resoartele respective, domeniile de activitate în care lucrau făcea necesară prezența lor la locul de muncă și în cea mai „lungă“ noapte a oricărui an. Am făcut cunoștință cu cîți­­va dintre cei pentru care Reve­lionul s-a contopit cu datoria și fără a căror prezență la locul de muncă organismul social n-ar fi putut funcționa regulat, conform legilor și cerințelor sale permanente. La materni­tatea din Craiova, medicii Ele­na Popescu II și Radu Cuciu­­reanu n-au avut satisfacția ri­dicării unui pahar de șampanie în cinstea noului an, în schimb, au avut alte satisfacții care, puse în balanță cu clipele de petrecere în tovărășia unor prieteni la un pahar cu vin, a­­tîrnă de multe ori mai mult. Ce s-ar fi întimplat fără pre­zența lor la datorie ? Fără doar și poate, multe vieți ar fi fost în pericol. 17 internări, șapte nașteri și șapte urgențe au făcut necesară intervenția celor doi medici. N-au lipsit nici cazurile deosebite. O tî­­nără de 18 ani — Lucia Ni­­culescu — a născut o fetiță în greutate mare, fapt ce a dat mult de lucru celor doi me­dici. La fel s-a intîmplat și cu Stanca Alexandru, care a adus în familie al patrulea copil — un băiețel. Cele mai mari e­­moții le-au dat medicilor cazul Alexandrinei Merfu, care născut un copil cu asfixie al­a­bastră. A fost nevoie de multă atenție, de reanimare chiar, dar copilul a fost salvat. Ori­cum, merită să sacrifici o noapte de petrecere, fie ea și de Revelion, pentru a salva viața celor din jur. La poștă, telegraful a trans­mis toată noaptea. Mesaje, fe­licitări, urări de mai bine erau înscrise pe bandă cu sutele. Telegrafiștii Silvia Pîrvu, Va­­sile Urucu, Olimpia Ciurezu și Angela Cojocaru erau la post. „la post era și factorul poștal Dumitru Uliu care, toată noap­tea de Revelion a bătut străzile Craiovei, ducînd mesaje la do­miciliul destinatarilor. O noap­te „albă“ au făcut, la datorie, și telefonistele Maria Angeles­­cu, Ecaterina Opriceanu, Mi­­lanca Blajovici, Nicoleta Turcu, Constanța Zbrancă, Gertruda Thorverter, împreu­nă cu supraveghetoarea Flo­rentina Ștefan. Fără telegarfiști sau telefo­niste, felicitările sau urările de Revelion n-ar fi ajuns la dis­tanțe de sute de kilometri în mod rapid. Meri­tând stima și considerația noastră, a tuturor acelora care am petrecut Reve­lionul la un pahar cu vin, cei care au făcut de veghe în noaptea cea mai „lungă“, noap­tea predării ștafetei de către 1967 lui 1968, pentru ca întreg organismul social să funcțio­neze perfect, le adresăm prin intermediul ziarului tradițio­nala urare ,,La mulți ani“, multă sănătate și fericire per­sonală. V. CIRJALIU în pag. a IlI-a: Satul contemporan la începutul anului 1968 Cînd noul an a­nmugurit în ram.. Noul an a­ nmugurit in ram, in­­trînd în timp cu noi, în cel de-al treilea deceniu al Republicii. L-am întimpinat cu inimi primitoare, cu urarea glasului și cu sfichiui­­tul de bice, cu zuruitul buhaiului, cu „tac-tacul“ căpriței tradițio­nale, cu sem­nul din priviri și cu jerbele artificiilor, cu pocalele ri­dicate a închinăciune și cu gin­­dul avintat în zbor, spre este vom avea de împlinit de aci înainte. In limpezimea­ albastră a nopții de Ajun, in fiecare fereastră — la oraș și la sat — rîdea ferici­rea, iar în inimile oamenilor a­­dunați la petrecerea după datină a revelionului, băteau spicuri de stea. La multe dintre aceste petreceri minunate de revelion, am fost martor și eu, reporterul, mergînd — tot după datină — sub ninsori­le de omăt ale Rîncăei și sub ninsorile de confeti colorate din toate locurile oltenești, cu urarea semenă cu „Lerui­torul“ din stră­buni . Am venit și noi odată La mulți ani cu sănătate... Am v­enit și noi odată, să In­serăm în cronica bucuriilor și pe acestea ale începutului de an 1968... în La Porțile de Fier, în locurile care oamenii sudează parcă înălțimile munților cu întreg cu­prinsul bolții albastre, flăcăii în bluze albastre au urat pentru soarele inimii și soarele piscurilor cu care intră glorioși în deceniul trei al Republicii. Zece dintre cei care înfrîng apele bătrîne și su­pun munții, au venit cu plugul „din amonte în aval“ și­ au urat la batardou pentru faptele feți­­frumoșilor de azi, care despică — asemenea Iorgovanului din poves­te — căi de lumină în stîncă. Au venit cu plugul, tare-n brâzdare, bun de tăiat matcă-n stei, au în­­vîrtit bice cu sfîrcuri vii de volți, au învîrtit zilnici de ape­ adînci, au pornit buhaiul cu graiul ca al trenului tras prin noile tunele și au urat din piepturi de betoane : „Dunăre, apă bătrînă Tu, Carpat, vatră străbună Și tu, Țară, mamă bună, La cumpăna clipelor Cînd An Nou se-arată-n zbor, Ceata mea de Plugușor Cu cinci mii de urători Surpă bolțile de cer Strigînd de la Porți de Fier : Tu, popor din țara toată Braț voinic, minte-ncordată Să știi că rodul de lapte Pîrguit în “67 Numai bun va fi — și copt De cules în 68 . Că o să deschidem, încă, Drumuri noi prin stîncă-adîncă, Și-o să facem peste val­mași de beton și metal Inaintînd peste creste Ca Novacul din poveste Și sădind încă­ o gradină De putere și lumină Cum spune cuvîntul lui, Cuvîntul partidului Și cum scrie-n cartea mare, Cartea țării, arzătoare Și cu file de văpăi Chiuiți cu foc, flăcăi î... Și flăcăii — mii la număr — au chiuit în noaptea de revelion, ca într-un cint nestemat, ca într-un imn uriaș către viitorul profilat pe acest imens șantier al patri­ei. Cînd maestrul bucătar Oprea Petroianu a apărut în pragul u­­șii, sutele de invitați la petrece­rea de revelion de la „Electro­­putere“ au izbucnit în aplauze , cînd orchestra își termina un cin­­tec de alean sau un dans viu în­vîrtit, invitații aplaudau fără con­tenire ; cînd plugarii au intrat în sală cu plugul tras de căluți iuți și nărăvași, crescuți cu volți și fapte, invitații au aplaudat din toată inima. Fiecare a ținut să a­­rate cit de mulțumit este de or­ganizarea ireproșabilă a revelio­nului. La masa de revelion au luat parte conducătorii întreprinderii, care —■ prin cuvîntul inginerului Alexandru Heinrich, directorul general al uzinei — au arătat în­treaga prețuire pentru minunatul efort de un an al oamenilor a­­cestei cetăți a luminii. Oamenii și-au vorbit despre fiecare dintre anii în care au mai zidit o împli­nire, o bucurie și despre îndato­ririle lor din 1968. Printre oaspe­ții de onoare ai revelionului s-a numărat și bătrinul pensionar Gheorghe Nicolau, poftit de to­varășii săi de muncă de pînă a­cum. Nicolau a fost un artist po­livalent , artist în meseria sa de modelar în lemn și în calitatea de dirijor al fanfarei, pe care a condus-o la toate momentele de sărbătoare ale uzinei și orașului întreg. La acest revelion, mun­citorii uzinei l-au sărbătorit pe Gheorghe Nicolau : fiecare om l-a sărutat cu dragoste, i-a urat ani îndelungați și fericiți de viață, i-a arătat toată cinstea. L-am văzut pe Gheorghe Nico­lau plîngînd de fericire. Intr-un an odată... ★ La mesele de revelion din Gi­­ghera, bluzele albastre au stat a­­lături de albul straiului tradițio­nal țărănesc : țăranii cooperatori au poftit la petrecere pe toți me­canizatorii din brigada lui Vasile Baroană, harnicii care termina­seră de desțelenit 150 de hectare de pămînt (aur nu alta !...) din suprafața cuprinsă în centura în­­diguită de pe malul Dunării. Ti­nerii care au brăzdat pentru pri­ma oară pămînturile din luncă cu boureii lor de oțel au ascul­tat cu sete urările Plugușorului artiștilor gighereni și s-au bucu­rat nespus. In mijlocul bucuriei generale, i-am văzut pe președintele Oprea Călin, pe inginerul Valeriu Cîrs­­toiu, pe brigadierul legumicol Gheorghe Lupu și pe alți gospo­dari, socotind inginerește pe ză­pezile hîrtiei cut va crește firul porumbului, cît de bogat va fi rodul unei noi orezării de 100 de hectare, ce venituri suplimentare vor aduce noile 24 de hectare de grădină din aceeași incintă îndi­­guită. Și-n mintea oamenilor, a­­pareau în acele clipe imaginile fiurilor de belșuguri, ale roții de pîine cu­ lanț, al toamnei de aur din 1968. ...Iar la ferestre răsunau glasuri de prunci și jocuri de lunci ; ură­torii aruncau — după datină — pumni de grîu curat — simbol românesc al belșugului... Datinile, minunatele datini stră­vechi au fost la mare cinste în tot locul. Pretutindeni, la Craio­va și la Tr.­Severin, în locurile de Gorj și în plaiurile dunărene, harapnicul cu fier a vestit veni­rea noului an. In cele două Osiei, vestiții călușari — a căror faimă a făcut înconjurul țării — și-au dat iarăși intilnire la joc. După obiceiul jocului, ei au variantă de căluș specifică, care vestește biruințele noului an. In locurile Calafatului, copiii satelor au pur­tat trăistuțe tradiționale — în fie­care an mereu altele noi — și au urat cu glasuri argintii, cu sor­cove poleite. Tot după datină, la întîlnirile lor din mijlocul satu­lui, s-a făcut numărătoarea co­vrigilor căpătați. Bilanțul a fost mai mult decît satisfăcător... In satul Mușetești-Larga, sat de la poală de Paring, oierii gor­­jeni au împlinit iarăși obiceiul tradițional al „focului viu“, iz­bucnit din frecarea a două sem­ne, care semnifică biruința lu­minii noului an. Oamenii l-au as­cultat din nou pe ciobanul — rap­sod Gheorghe Nistor Ungureanu creind versuri de urare — cum îi veneau atunci în minte, și por­nite din inimă la ceasul unei fe­ricite inspirații — arătînd semni­ficația acestei lumini hărăzită patriei de Partid — cel care a dăltuit poporului drum deschis spre zări largi : Eu-s Înalt, Parîngu-nalt, Dar Partidu-i și mai-nalt ! Eu-s înalt de felul meu Parîngul — cu viciul său, Tot mai-nalt Partidul meu !... Glasu-i răsuna cu­ Parîngul, în­tr-un cald omagiu de An Nou... In ajun, la Craiova s-a petre­cut importantul eveniment inau­gural al dării in folosință a noii AL. FIRESCU (Continuare în pag, a­rt­aj La „Electroputere“ — se toastează pentru un an de noi succese în muncă (clișeul de sus) . Revelionul studenților cra­­ioveni (clișeul de jos). Foto : L. Sandu și FI. Roșoga V Biblio*« ! -®­ tro!* Real­naie Creomo Sondorii întreprinderii de foraj Craiova au petrecut tra­diționala noapte a revelionului de veghe adîncurilor, sfrede­lind pămîntul spre culcușul cald al „vezuviului“ cu aur negru. Atunci cînd semne acus­tice, optice, mecanice vesteau miezul nopții, la cea mai adîn­­că sondă în foraj din Oltenia — 911 B — colectivul ingine­rului Vasile Ionescu, șeful son­dei, raporta talpa sondei la 4770 metri. La o a doua sondă de adîncime — 60 D, talpa a ajuns la 3116 metri, sondorii șefi Ilie C. Ion și Gheorghe Sbîrnaure din brigada comu­nistului Nicolae Ulea, predînd ștafeta unor frumoase realizări, în șantierul unde se sapă son­dele 72 B, 803 etc. tînărul in­giner Andrei Cepoi veghea ală­turi de harnicii sondori la fo­rajul primilor metri din acest an. La sonda nr. 97, proiectată pentru adîncimea de 3 000 m, lucrează brigada tînărului co­munist Constantin F. Popescu, colectiv care în anul trecut a realizat cel mai mare volum de foraj din întreprinderea noastră. In pragul noului­ an, la miezul nopții, brigadierul și cele două schimburi ascultau cu emoție cuvintele calde ros­tite la posturile de radio și de­ Pe prima filă de calendar reviziune de către secretarul general al C.C. al P.C.R., pre­ședintele Consiliului de Stat, tovarășul Nicolae Ceaușescu, întrezărind, în urările de spor­ia muncă, dorința lor fierbinte de a săpa sondele mai rapid, cu cheltuieli reduse. Pășind în prima zi de muncă a lui 1968, sondorii de aci au experimen­tat un nou tip de sape cu role pentru forajul în roci de tărie medie. Cu sentimentul datoriei îm­plinite a muncit, în această primă zi, și schimbul sondoru­lui șef Marin B. Negoescu de la sonda nr. 43, dintr-un alt șantier al întreprinderii. Aci s-au săpat în prima zi a anului 22 metri, față de numai 21 me­tri săpați în zilele de 30—31 decembrie anul trecut. Reali­zări importante au obținut­ și colectivele brigăzilor conduse de maiștrii de foraj Ion Tufă și Gheorghe Mareș, care au să­pat în prima zi a anului 44 metri și, respectiv, 59 metri. Pe prima filă a calendarului, colectivul întreprinderii de foraj Craiova a înscris buche­tul primelor realizări — circa 300 metri, față de 92 metri să­pați în ziuă de 31 decembrie și 229 metri forați în ziua de 30 Decembrie anul trecut. Ing. GHEORGHE FLOREA, coresp. Popas lumea Bătrânul an a avut la activ multe construcții și cu ulti­­mele-i puteri a înscris in zile­le din urmă un capitol de basm — actul de naștere al unui oraș liliputan — în cen­trul Craiovei. E al copiilor. Iar Moș Gerilă a apărut în mijlocul universului de basm, cu nelipsitu-i sac pe umăr, a­­devărat bazar al jucăriilor. De departe, il asemui cu Guliver în țara piticilor. Iar pomul de iarnă, falnic prin măreția lui, străjuiește panorama orașului, aducînd ceva din prospețimea Carpaților noștri. încărcat, ca și sacul unchiașului, cu tot felul de jucării, clipește la in­tervale regulate, din sutele de beculețe multicolore împletite în ghirlande invitând parcă pe oaspeți, trecători de din­colo de zidurile cetății. Și cum să nu poposești în aceas­tă lume de vis, care-ți oferă posibilitatea să răsfoiești pa­gini colorate din Ispirescu și Frații Grimm ! Marea surpriză a micului o­­rășel e, firește, trenulețul e­­lectric cu tot dichisul lui , șase vagoane luminate conti­nuu care pornesc din stația „Prichindel“ pe linia ferată ce străbate trei tunele, miniaturi nostime ale orașului, oferind privitorilor mici și mari, un spectacol inedit. Sutele de cu­rioși urmăresc emoționați pre­miera marii uzine craiovene „Electroputere“, exprimînd mulțumire proiectanților și colectivelor de muncitori din secțiile unde s-au executat di­feritele piese ale minunatului dar, care, fără vreo rezervă, putem afirma, că e principa­lul punct de atracție al orășe­lului. După ce te delectezi privind trenulețul electric, pornești pe aleile orașului, de pe ale că­ in basmelor tei ziduri pictate viu cu cele mai simbolice scene de basm te aștepți parcă să se desprin­dă Făt-Frumos și Ileana Co­­sînzeana, Alba ca Zăpada și cei șapte pitici, iepurași vipi și arici pogonici, vulpea cea șireată și Moș Martinul păcălit. Iți amintești de îndată de a­­tîtea și atîtea întîmplări prin care au trecut eroii povestiri­lor. Și iată că ajungi la labi­rintul copiilor. Lumea lui complicată e asaltată de pri­chindei și de cei mai mări­șori, care se caută și abia de se găsesc. Bucuria e de par­tea celor care se descurcă mai ușor prin ițele încurcate ale labirintului. Alte noutăți răsar în cale î robotul electronic, oglinda fer­mecată. Moș Martinul uriaș. Fiecare cu povestea lui. Dar, la anumite ceasuri ale zilei minunatele povești populare și prelucrate se deapănă pe estrada special amenajată. A­­ici, fie că se vizionează fil­me, fie că evoluează artiști. Și dacă-i orășel, găsești tot ce-ți poftește inima : dulciuri, fructe pe care le consumi pe loc. Din primele ore ale dimine­ții și pînă seara tîrziu ora­șul luminat feeric de bogăția salbelor multicolore e asaltat de copil și părinți, care petrec împreună clipe minunate în această cetate de basm răsă­rită ad-hoc peste noapte în preajma sărbătorilor de iarnă. E una din multele bucurii ale vacanței. PUICA MONDOC ‘ In clișeul de sus : peisaj nocturn în orașul copiilor. Foto : S. Gabriel Asm Caracal— oraș fruntaș pe regiune In după-amiaza zilei de 29 decembrie 1967, în sala Teatru­lui din orașul Caracal a avut loc adunarea festivă cu prile­jul înmînării diplomei de oraș fruntaș pe regiune în întrece­rea patriotică desfășurată în anul 1967. La adunare au luat parte deputații sfatului popu­lar oraș, conducători ai între­prinderilor și instituțiilor din oraș, reprezentanți ai organiza­țiilor de masă, fruntași în gos­podărirea orașului, activiști de partid și de stat, numeroși ce­tățeni. Cu acest prilej, tov. Nițu Va­­lentin, președintele comitetu­lui executiv al Sfatului popular oraș Caracal, a scos în evidență rezultatele obținute în acțiu­nile de bună gospodărire și în­frumusețare a orașului. Aceste acțiuni, la care au participat cu mult entuziasm sute și mii de cetățeni, s-au concretizat în lucrări a căror valoare se ri­dică la suma de 7.116.995 lei, cu peste 4 milioane lei mai mult decât realizările obținute în anul 1966. Realizările impor­tante pe tărîm edilitar gospo­dăresc au situat orașul Caracal în anul celei de a XX-a ani­versări a Republicii, pentru a doua oară fruntaș pe regiune în întrecerea localistă între orașele raionale. Tov. Ciupagea Gabriel, vice­președinte al comitetului exe­cutiv al Sfatului popular re­gional Oltenia, a înmînat di­ploma de oraș fruntaș pe re­giune și un premiu în utilaje în valoare de 250.000 lei. Unui număr de 55 de cetățeni li s-au acordat insigne de fruntași în gospodărirea orașelor și la alți 100 gospodari scrisori de mul­țumire. Adunarea de­ la Caracal a avut o dublă însemnătate: în­­cepînd cu ziua de 30 decembrie 1967 orașul Caracal a fost ra­cordat la noul sistem de ali­mentare cu apă, eveniment care se înscrie pentru totdeau­na în noua istorie a acestui oraș străvechi, ca una din cele mai importante realizări în anii construcției socialiste. Prin racordarea orașului Cara­cal la noul sistem de alimen­tare cu apă se asigură o mai bună aprovizionare a populați­ei cu apă potabilă și implicit noi posibilități și rezerve în acțiunile de continuă gospodă­rire și înfrumusețare. In încheiere, formațiile artis­tice ale Casei raionale de cul­tură au prezentat un frumos program. NICOLAE BIȚU, coresp ,;:a ^ntr# >„ală OUonî ® i

Next