Adevărul Harghitei, aprilie-iunie 1991 (Anul 3, nr. 327-375)

1991-06-28 / nr. 375

Cei dintâi chemaţi, cei mai de încredere şi cei mai de aproape lucră­tori in via Domnului au fost apostolii. La începutul propovă­duirii lisus şi-a ales doi­sprezece apostoli, doi­sprezece ucenici, doi­sprezece prieteni. La a­­legerea lor lisus n a ţi­nut socoteală nici de fa­milie, nici de bogăţie, nici de învăţătură, ci a ţinut socoteală de su­flet. Cele pământeşti nu se numără, pentru că îm­părăţia pe care sunt che­maţi s-o slujească nu e din lumea aceasta. Bă­tălia începută de Iisus Hristos nu se cîştigă în numele unui neam ma­re, nici cu bani, nici cu arme ucigătoare, nici cu învăţătură. Ci se cîştigă în numele lui Dumn­zeu şi cu armele Duhu­lui. Biserica noastră cin­steşte cu dra­goste şi re­cunoştinţă t­e toţi apos­tolii Domnului. Totuşi, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, prin dragostea, rîvna neobosită, prin roadele deosebit de fru­moase in via Domnului, s-au învrednicit să stea in rîndul apostolilor pe scaunul cel mai de sus Petru a fost cel dirdîi chemat la apostolie, iar Pavel cel dip urmă. Pe­tru a fost un pescar să­rac, iar Pavel de oiţă boierească. Petru era un suflet simplu şi ''urat, care ţinea la datina din bătrîni. Predica lu­ era de o dumnezeiască lim­pezime, plină de călău­ră şi neţărmurită dra­goste întru mântuirea lui Hristos Viaţa lui e pli­nă de cotituri şi de va­luri. E cel mai aprins dintre apostoli, pata ori­­cînd să strige : „Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumne­zeu celui viu“. îndoieli­le, ca şi mărturisirile de înfocată credinţă, cade­rile prin tăgăduiri şi le­pădări, ridicările la vi­tejească dragoste de Hristos sunt sem­nele u­­nei vieţi deosebit de în­volburate. Pavel, meşter al vorbirii slobode, s-a războit cu toţi cărturarii vremii s­ale. Pe drumul Damascului, Iisus Hris­tos a făcut din cel ma mare prigonitor al evere­tinilor, vas ales al său, aprig vestitor, care cu neasemuită putere şi is­cusinţă a vestit nea­mu­rilor păgîne pe Hristos cel răstignit şi­­ înviat. Drumul vieţii lui e drum drept. Bucuriile vieţii sale sunt ostenelile, bă­tăiie peste măsură, tem­niţa şi p­imejdiile de moarte. El singur ne mărturiseşte : „De la iu­dei de cinci ori cite pa­truzeci fără de una am luat. De trei ori cu teze­le am fost bătut, o da­tă cu pietre am fost îm­proşcat, de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mi­ne, o noapte şi o zi în­tru adine am petrecut. In călătorii de multe ori am fost în primejdii pe rîuri, in primejdii din partea tîlharilor, în pri­mejdii din partea rude­niilor, in primejdii din partea paginilor, in pri­m­ejdii în pustie, in pri­mejdii pe mare, in pri­mejdii în cetăţi, in pri­mejdii între fraţii­ cei mincinoşi. Intru oste­neală şi intru necazuri, în privegheri de multe ori, în foame şi în sete, in posturi adeseori, in frig şi in golătate. Afară de aceste necazuri din afară, zilnic rabd năva­la oamenilor asupra mea şi port grija tuturor bi­sericilor" (II Cor. 24, 28) Aşa cu trupul din du­rere în durere, iară cu­­sufletul din fericire în fericire au ajuns şi Pe­tru și Pavel la Roma, unde în 29 iunie anul tip, amândoi au mărit pe Dumnezeu cu moarte de mucenic. Petru a fost răstignit cu creștetul în jos, iar lui Pavel i tăiat capul cu sabia. Kirot Victor BUCUR, Făcerel P.S. Miine, 20 iunie, de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, la BILBOR are loc hra­mul parohiei din locali­tate. Prilej cu care preo­tul Apostol face o invi­taţie de suflet credincio­şilor şi preoţilor din lo­calităţile învecinate spre a fi prezenţi la această sfin­t­ă sărbătoare. Ace­eaşi invitaţie este adre­sată şi bilborenilor, năs­cuţi şi crescuţi aici, ca­re acum trăiesc în alte localităţi ale judeţului Tot cu ocazia sărbă­torii Sfinţilor Apostoli Petru­­şi Pavel vor avea loc, sâmbătă şi duminică hramurile parohiilor cu acelaşi nume din MIEIέ­CUREA-CIUC (preot pa­roh Emil Pop) şi SICU­­LENI (preot paroh Du­mitru Merluşcă). Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Anul III, Nr. 375 Vineri, 28 iunie 2001 •1 pagini — 2 lei „Una din cele mai complicate probleme politice din sud-estul Europei — problema Basarabiei şi a nordului Bucovinei“ — afirmă preşedintele Republicii Moldova, Mircea Ion Snegur în alocuţiunea rostită la deschiderea Conferinţei internaţionale de la Chişinău cu privire la pactul Ribbentrop-Molotov, şi consecinţele sale asupra­ Basarabiei. — TEXT PRESCURTAT Doamnelor -şi domni­lor, Permi­teți-mi ca să vă salut şi să urez tuturor sănătate şi prosperară. Fie ca în viaţa noastră să triumfe numai, şi nu­ma, adevărul istoric. Viaţa popou­lu este o perpetuă şi încordată luptă, o luptă pentru dreptate şi pentru drep­turi, o luptă pentru a­­firmare şi înălţare. I­­deal­urile democraţiei, libertatea şi independen­ţa, au fost dintotdeauna proprii tuturor popoare­lor lumii, ele fiind con­firmate de întreaga evo­luţie a istoriei. Numai vicisitudinile timpului şi ale istoriei au împiedi­cat unele popoare să-şi realizeze aceste dezide­rate sacre. Pornit pe harta isto­rică a Europei de mai bine de două milenii, cunoscând şi preţuind li­bertatea, democraţia şi i­ndependenţa naţ­iona­l­ă, poporul nostru, ca o străveche parte­­ organi­că a omenirii, timp de aproape două secole a fost exclus din viaţa in­ternaţională de către di­ferite forţe ostile demo­craţiei şi independenţei naţionale. Sper că asis­tenţa din această sală îşi dă seama despre ci­ne este vorba. Ca urmare a dezmem­brării de către imperiile hrăpăreţe, la sfîrşitul secolului XVIII, şi înce­putul secolului XIX, a a pămînturilor statului moldovenesc, apare una dintre cele mai compli­cate probleme politice în sud-estul Europei cunoscută sub numele Continuare in pag. a 2-a 4 sus M -1­­ In stațiunea­ Iooatie Tușnad I ...... I i Acasă la bădia Mi­hai... i „Eminescu este numele acestei ţări. Ro-La acest mijloc de iu­nie am păşit cu pioşe­nie pe cărările Ţării de Sus. In dulcea Bucovină al cărei pămînt musteş­te de istorie. Ne-am a­­propiat de Ipoteştii lui Eminescu, Lucea­fă r u'­ ­H Hl I A STANESCU poeziei româneşti- Cu ■ emoţie şi vibraţie pa-­­ triotică. Şi ne au venit­­ în minte cuvintele lui Continuare în pag. a 2-a C­heorgh­e CHIPER — la pag. a 3 a — SPORT in legătură cu greva persona­lului medico-sanitar... .. . Am stat de vor­bă cu domnul dr. Veress Albert, lider al Sindica­tului independent al me­dicilor și purtător de cuvînt al , Alianței inter­­sindicale sanitare. — Deci, incepind de assi (ieri n.n.) aţi trecut la forma radicalizată a grevei. Care sînt re­vend­icările dumneavoas­tră ? — Abrogarea Hotă­rî­rii 307/91 ca fiind nea­venită și prematură, îna­intea introducerii siste­mului de asigurări de boală. De asemenea, nu sunt condiții create să realizăm acel procent de Continuare in pag. a 3-a Consemnare de Iuliu CONDRAT H­ie facet lepus Noi,' românii, ne-am obişnuit să fim minţiţi încă­ de pe vremea tătucului 'Stalin, a lui Chişinevschi, a răposatului Ceauşescu. Ne-am obişnuit şi după Revoluţie, cind au început să ne mintă scriitorii, sindicaliştii, majoritatea politicienilor, şi tot felul de isteţi de teapa lui George Şerban şi Ticu Du­­mi­trescu. Dar, să recunoaştem, că se va apuca vîrtos de treie oara asta şi Regina Angliei, asta n-am mai crezut-o ! Dar iată, dînsa o face, detaşat,'.fără com­plexe nobiliare, afirmînd că fusese avertizată de cleptomania Ceauşeştilor de însuşi Valery Giscard d'Estaigne, in urma vizitei acestora la Paris, în 1980. Aproape toată presa românească a-nghiţit capul, chiar şi unele ziare care serveau model pentru „documentarele“ consacrate activităţii internaţio­nale a lui N.C. Numai că vizita în Anglia (vă a­­mintiţi, celebra caleaşca...) avu loc în 1978, deci cu doi ani mai devreme decît întâlnirea cu Giscard d'Estaigne ! I'm sorry, Majestate, prea v-aţi dedat la modele şi obişnuinţe balcanice ! In 1978 vă uitaţi la Ceau­­şegeu ca la soare, azi o imitaţi pe Doina Cornea... M. GROZA ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI Flori pentru o vocaţie Aş fi vrut ca, pentru această zi festivă, să scriu un articol festiv, ca de obicei, , subliniind succesele obţinute de în­­­văţămîntul harghitean şi slujitorii săi. N-am putut să fiu­­ipocrit cu aceşti oameni din secto­rul neproductiv al ţării. Ei nu produc nimic. A­­tît că îi învaţă pe oa­meni să fie oameni, să scrie, să citească şi să practice o meserie. Niş­te dascăli de ţară sau de oraş, cam sărăcuţi, cam modest îmbrăcaţi, umblînd cu trfişini cei care au, cam îmbătrâni­te. Nu au avut timp să bată Occidentul după limuzine. Sunt chinuiţi de nevroze provocate de elevi, unii îmbrăcaţi mai bine ca profesorii, cu Continuare in pag. a 2-a Iuliu CONDRAT Vaier ROMPA

Next