Informatia Bucureştiului, aprilie 1963 (Anul 10, nr. 3003-3028)

1963-04-02 / nr. 3004

,,­Uniuni lipsite de logica“ Săptămînalul danez „FINANSTIDENDE“ eflîică isollîica bonnisti a obstacolelor în calea dezvoltării comerţului Est-Vest COPENHAGA 2 (Agerpres). „ Săptăminalul , ,FIN­ANSTIDENDE“, organ influent al cercurilor industria­le şi financiare din Danemarca, cri­tică in ultimul număr hotărirea gu­vernului R. F. Germane de a inter­zice exportul tovilor de oţel in Uni­unea Sovietică. Această hotărire, scrie revista, a ptîrnit o puternică nemulţumire nu numai in rîndurile industriaşilor, dar şi în cercurile opiniei publice, care consideră că acţiunile guvernului de la Bonn sunt lipsite de orice logi­că. Argumentele N.A.T.O. nu pot convinge pe nimeni. Mulţi, scrie in continuare revista, consideră că em­bargoul este cu totul nedorit şi pen­tru faptul că comerţul exterior poate exercita o influenţă binefăcătoare asupra politicii externe, în scopul micșorării încordării internaționale. Asasinarea lui ministrul Afacerilor VIENTIANE 2 (Agerpres). Corespondenţii agenţiilor de presă din Vientiane anunţă că în noaptea de 1 spre 2 aprilie, Quintii Folsena, ministrul de externe din guvernul de coaliţie al Laosului, a fost asasinat în momentul în care împreună cu soţia se întorcea la vila sa situată în car­tierul comercial al oraşului Vientiane. Corespondentul agenţiei Associated Press anunţă că ministrul de externe laoţian a fost împuşcat de către unul din membrii gărzii care-i păzeau vila şi că soţia sa a fost, de asemenea, ră­nită. Vinovatul a fost arestat ; cerce­tările în legătură cu asasinatul sunt in curs de desfăşurare. Quinim Folsena este cunoscut pen­tru participarea sa activă la viaţa po­litică a ţării. El a fost deputat în Adunarea naţională, vicepreşedinte şi apoi preşedinte al Comitetului pentru apărarea păcii şi neutralităţii Laosu­lui. El a acţionat în vederea starii­ Quinim Folsena, Externe al Laosului lirii păcii şi neutralităţii Laosului, s-a dovedit un activ apărător al liniei politice de rezolvare pe cale paşnică a problemei laoţiene şi a lup­tat împotriva agresiunii imperialiste. -o­o­o. O NOUĂ SAMAVOLNICIE A AUTORITĂŢILOR COLONIALE DIN RHODESIA DE SUD JOSHUA NKOMO, LIDERUL POPULAŢIEI AFRICANE, CONDAMNAT LA ŞASE LUNI MUNCA SILNICA SALISBURY 2 (Agerpres).­­După cum relatează coresponden­tul agenţiei Associated Press din Salisbury, la 1 aprilie, Joshua Nko­­mo, liderul populaţiei africane din Rhodesia de sud, a fost condamnat de autorităţile coloniale la şase luni muncă silnică. El a fost acuzat de „încălcarea legii cu privire la men­ţinerea ordinii“, de organizarea unor demonstraţii împotriva regimului co­lonial. O dată cu Nkomo, au fost condam­naţi alţi doi membri din conducerea partidului Uniunea poporului afri­can — „Zimbabwe“ (Zapu) — Geor­ge Nyagumbe la 3 ani muncă silnică şi James Chi­kerema — la 6 luni mun­că silnică. Nkomo s-a întors in Rhodesia de­ sud la 31 martie după vizitele pe care le-a f­ăcut la Londra şi New York. In capitala Angliei el a avut întrevederi cu Butler, prim-ministru adjunct al Marii Britanii şi ministru pentru problemele Africii centrale, cu privire la situaţia populaţiei din Rho­desia de sud, iar la New York a luat cuvîntul in cadrul Comitetului pentru aplicarea Declaraţiei cu pri­vire la acordarea independenţei ţări­lor şi popoarelor coloniale şi a avut, de asemenea, întrevederi cu U Thant, secretar general al O.N.U. ♦ In seara zilei de 29 martie sute de americani s-au întrunit pentru a sărbători pe cunoscuta activistă a P.C. din S.U.A., Elizabeth Gurley Flynn, cu ocazia apariţiei cărţii sale „Povestire despre Aldermaston“ în care ea descrie închisoarea federală pentru femei din Aldermaston (Virgi­nia de vest), unde s-a aflat ca de­ţinută politică. (Din presa de dimi­neață). ■ Cum sunt folosite utilajele pe şantiere? (Urmare din pag. I) lităţii unor mecanici sau macaragii. Pe de altă parte, de vină, nu pot fi scutiţi nici constructorii. Ei nu creează întotdeauna condiţii bune de muncă Celor ce le mînuiesc. BETONIERE CARE... STAU Pe şantierele de construcţii cerin­ţele de beton sunt­ însemnate. Iată de ce vizitarea staţiilor de betoane este deosebit de actuală. De menţio­nat că la ora actuală în staţiile de betoane dăinuie defecţiuni destul de serioase. Ele sunt mai frecvente pe şantierul­­ I.C.M. 4. In ziua de 20 martie, pe acest şantier, a sta­ţionat betoniera 51 656. Aceasta, pen­tru că mecanicul Ştefan Neagu nu s-a prezentat la lucru, iar pină cînd s-a adus un alt mecanic agregatul nu a produs. Pontajul arată că me­canicul St. Neagu a lipsit şi a doua zi, şi că situaţia s-a repetat intim­ati­va. Sunt de semnalat şi alte proble­me. Betoniera nr. 3 dă o producţie scăzută, deşi recent a venit din re­paraţii capitale. Maistrul C. Voicu, de la întreprinderea de utilaj-trans­­port, ne lămureşte. „ I s-a pus un motor cu turaţie redusă. Din această cauză nu are productivitatea dorită. Aşadar, şi mecanicii, electricienii din atelierele de reparat utilaje, pot aduce o contribuţie mai importantă la buna folosire a utilajelor. Evident, numai dacă vor executa reparaţii de calitate, dacă vor analiza cu aten­ţie lucrările pe care le execută. O altă observaţie privind beto­nierele , pe şantierul nr. 3 — I.C.M. nr. 2, staţia de betoane este pro­tejată de ploi cu ajutorul unor în­­velitori din P.F.L. Betonierele de pe şantierul nr. 4 al aceleiaşi în­treprinderi­­ stau sub cerul des­chis, deşi normele de protecţie a muncii interzic exploatarea în acest fel a agregatelor menţionate. Şi acum cîteva probleme legate de transport. Dacă dintre şoferi, utemistul Gheorghe Manghiuc de pe auto­basculanta 56 965—B este conştiincios şi „trage la staţie“ regulat înaintea începerii programului, ceilalţi vin de obicei după ora 7. Sîmbătă, 23 martie de pildă, la o­ra 14,30, din două maşini planificate pentru deservirea staţiei de betoane în schimbul II, nu so­sise decit una. Luni 25 martie, la ora 7, din 3 autobasculante — prezente două. A treia a sosit abia la ora 10,45. Dar, iată, autobasculanta 56 798—B trage la staţie, la prima betonieră. Şoferul se opreşte, bascu­lează maşina şi după ce intră sub betonieră o aduce în poziţie norma­lă. De ce oare ? Pentru că altfel nu poate intra. Distanţa dintre sol şi grinzile staţiei de betoane este prea mică. Oare constructorul nu putea săpa din pămînt, ca maşina să poată intra sub betonieră, la încărcat, fără să basculeze ? Soluţionarea problemei ar fi dus la cîştigarea a cîtorva mi­nute la fiecare maşină. O altă maşină trage la betoniera nr. 3, unde se prepară mortar. Me­canicul face încărcarea, dar morta­rul sare, stropeşte spatele cabinei. Şoferul coboară enervat : — E aşa greu să fixaţi un panou de protecţie şi să prelungiţi jgheabul de scurgere ? Acum, trebuie să stau, să spăl cabina şi s-o şterg. Altfel, organele de circulaţie mă sancţio­nează. Şi iar pierdere de timp pentru că constructorul a „pierdut din vedere un amănunt“. Faptele arată că macaralele pot a­­vea o productivitate mai mare. Din păcate punctele de aprovizionare ale macaralelor nu sunt întotdeauna situ­ate corect, se fac mişcări in gol, iar semnalizatorii nu dovedesc suficientă atenţie. Iată şi un exemplu. Luni 25 martie, in jurul orei 10, macaraua 3­004 a ridicat un butoi cu apă la etajul V al blocului K­ (tronsonul maistrului Predescu) pentru ca după aceea să facă o rotire de 180 grade, să transporte la tronsonul vecin mate­riale și in cele din urmă să revină la primul punct, unde dusese butoiul. Aceasta fiindcă, intre timp, construc­torii scoseseră un alt butoi, care era gol, dar pe care au uitat să-l aducă in clipa cînd macaraua se depărta fără nici o sarcină. Asemenea cazuri, se intilnesc des­tul de frecvent. Sunt de semnalat unele probleme și în privința vibratoarelor pentru beton. In general ele funcţionează bine. Dar se ivesc şi cazuri cind re­paraţiile se fac superficial. Nu de­mult a fost adus pe şantier vibrato­rul 52—391. După mai puţin de o oră de funcţionare s-a defectat. Construc­torul susţine că n-a fost bine repa­rat. Tov. C. Voicu, maistru la Între­prinderea de utilaje—transport este de altă părere... — Nu sunt minuite cu grijă vibra­toarele. Muncitorul se lasă cu toată greutatea corpului pe ele şi din acest motiv se rup frecvent lăncile. Concluzia care se desprinde ? Se cere mai multă atenţie şi la repara­re, dar şi la folosirea lor! Vibra­toarele date pe miinile unor munci­tori cu o calificare necorespunză­toare, se vor defecta repede. In sfirşit, se impune o colaborare mai strinsă intre constructori şi re­prezentanţii I.U.T. , care asigură u­­tilaje constructorilor. Dacă s-ar dis­cuta in comun lipsurile existente, s-ar putea lua, operativ, măsuri pen­tru soluţionarea problemelor care se ivesc în legătură cu exploatarea uti­lajelor de pe şantiere. I­I MEMBRII CORPULUI DIDACTIC CHILIAN CONTINUĂ GREVA SANTIAGO 2 (Agerpres).­­ Peste 30 000 de învăţători şi profe­sori chilieni au declarat grevă după ce tratativele purtate timp de citeva săptămini cu autorităţile in problema măririi salariilor corpului didactic au eşuat. Agenţia Prensa Latina re­latează că reprezentanţii greviştilor au fost primiţi de preşedintele Re­publicii Chile, Jorge Alessandri, dar propunerile acestuia din urmă în vederea reglementării conflictului au fost respinse ca nesatisfăcătoare. Ei au declarat că profesorii şi învăţăto­rii chilieni vor continua lupta lor revendicativă pină ce salariile vor fi mărite proporţional cu creşterea cos­tului vieţii in ţară. Pe de altă parte, agenţia Reuter transmite că 4 000 de muncitori mi­neri ai societăţii nord-americane „A­­naconda Copper Co“ din regiunea Chuquicamata au hotărit să anuleze ordinul de grevă după ce patronii, au acceptat revendicările lor privind mărirea salariilor. * Agenţia United Press Internatio­nal transmite că luni dimineaţa au izbucnit în diferite puncte ale capi­talei siriene ciocniri armate între adepţi ai preşedintelui R.A.U., Nas­ser, care se pronunţă pentru reuni­­ficarea imediată a Siriei cu Egiptul, şi adepţi ai partidului naţionalist ar­ab Baas. (Din presa de dimineață). Văk Pag. a 3-a. In ciuda tuturor presiunilor autorităţilor Greva minerilor francezi continuă să fie totală PARIS 2 (Agerpres).­­In timp ce greva generală a mine­rilor francezi continuă, agenţiile oc­cidentale de presă relevă, ca un fapt nou, reluarea în cursul zilei de marţi a tratativelor dintre reprezentanţii celor patru uniuni sindicale ale mun­citorilor din subteran şi patronii mi­nelor. Tot marţi urmează să aibă loc şi tratative intre autorităţi şi munci­torii din transporturi, precum şi cu lucrătorii din serviciile de gaz şi electricitate. Agenţia France Presse reaminteşte că primele tratative între mineri şi patroni, desfăşurate in urmă cu opt zile, au eşuat după ce reprezentanţii minerilor au considerat drept nesa­tisfăcătoare propunerile cercurilor pa­tronale. De aceea, se aşteaptă cu interes noile convorbiri menite să aducă o rezolvare celui mai impor­tant conflict de muncă care a avut loc în Franţa de la venirea la putere a preşedintelui de Gaulle. „Uşoara destindere“ care se mani­festă şi în conflictul dintre mun­citorii de la societăţile de gaz şi electricitate şi patroni este confirma­tă, potrivit agenţiei France Presse, şi de hotărirea sindicatelor de a pre­lungi­­ „armistiţiul“ pînă marţi seara astfel incit gazul şi electricitatea nu vor fi întrerupte. In întreaga Franţă se lărgeşte între timp mişcarea de solidaritate cu greviştii. Ziarul „l’Humanité“ a anunţat la 2 aprilie că numai una din cele trei mari uniuni sindicale din ţară, Confederaţia generală a muncii, a colectat pînă acum 2 275 000 franci noi pentru fondul­­de ajutorare a minerilor. De la începutul grevei, minerii şi familiile lor au primit aju­toare în sumă de peste 15 milioane franci noi. Consiliul municipal al ora­şului Paris­ a vărsat la­ fondul de aju­­torare a greviştilor 100 000 franci noi, iar municipalitatea oraşului Di­jon a alocat suma de 10 000 franci noi. Comentind reluarea tratativelor din­tre reprezentanţii greviştilor şi pa­troni ziarul „LE POPULAIRE“ a scris marţi dimineaţa: „Guvernul nu tre­buie să-şi facă iluzii, greşelile sale­­ vor costa mult mai scump decit dacă ar fi purtat tratative cinstite încă înainte de începerea grevei”. „In rea­litate, scrie ziarul „LIBERATION“, guvernul a crezut toată săptămina trecută că va reuşi să divizeze pe mineri, să opună sindicatele unul al­tuia şi, intr-un cuvint, să „limpezeas­că“ situaţia. Aceste speranţe s-au do­vedit a fi deşarte". Din rîndurile cui sunt recrutaţi contrarevoluţionarii cubani CIUDAD DE PANAMA 2 (Ager­pres). — într-unul din articolele sale, zia­ristul panamez Luis Rogero Villalo­bos relatează despre acţiunile con­trarevoluţionarilor cubani. Dacă la Miami (S.U.A.), scrie el, populaţiei îi este lehamite de emigranţii cu­bani, în Panama ei stîrnesc repul­sie, întrucît se amestecă în treburi­le interne ale ţării, în viaţa ei ci­vilă. „Aceşti domni, subliniază ziaris­tul, caută să se dea drept oameni care duc o viaţă austeră, deşi este îndeobşte cunoscut că in Cuba ei au fost pur şi simplu speculanţi, traficanţi de stupefiante şi că in America se îndeletnicesc mereu cu contrabandă“. Contrarevoluţionarii cubani sunt clienţi permanenţi ai tripourilor şi se îndeletnicesc cu fel de fel de treburi murdare. Ziaristul ii com­pară cu o cangrenă odioasă. Villalobos cheamă poporul pana­mez să lupte împotriva acestor „oameni certaţi cu justiţia“. Omero Velasquez, proprietarul unui post de radio din Panama, a calificat pe contrarevoluţionarii cu­bani drept „hoţi şi întreţinuţi“, ce­­rînd ca ei să fie expulzaţi din ţară. liwr<# b á ■ ♦ La Ministerul Comerţului Exte­rior au început luni discuţiile cu o delegaţie italiană pentru stabilirea listelor de mărfuri care vor fi livrate reciproc in acest an în cadrul acor­dului comercial de durată — valabil pină in 1965 — încheiat între R. P. Romină şi Italia. (Din presa de di­mineaţă), GUAYAQUIL. La 31 martie a avut loc un miting în sprijinul Con­gresului latino-american de solidari­tate cu Cuba, la care au participat s­ute de persoane. Reprezentanţii partidelor politice, organizaţiilor sin­dicale şi studenţeşti au declarat că poporul din Ecuador este hotărit să apere revoluţia cubană şi s-au pro­nunţat in apărarea unităţii de acţiu­ne a maselor populare. 33 de ani de la apariţia ziarului „DAILY WORKER“ LONDRA 2 (Agerpres).­­ Peste 2 000 de locuitori din Man­chester au sărbătorit, intr-un cadru festiv, 33 de ani de la apariţia zia­rului „DAILY WORKER“,, organ al C.C. al P.C. din Marea Britanie. A luat cuvîntul cunoscutul luptător pentru pace decanul de Canterbury, Hewlett Johnson. La miting, a rostit o amplă cuvîn­­tare John Gollan, secretar general al Partidului Comunist din Marea Bri­tanie. ♦ Ziarul Cuban „Noticias de Hoy“ a publicat la 1 aprilie un articol bio­grafic şi o culegere de versuri ale lui Tudor Arghezi. Biografia, scrisă de Manuel Serrano Perez, aminteşte aspectele cele mai importante ale vieţii poetului pe care autorul îl califică „un tînăr de 82 de ani“, dată fiind vigoarea şi fermitatea ideilor sale, puternic inspirate din creaţia poporului român. (Din presa de di­mineaţă). PE MARGINEA DATELOR UNUI RAPORT OFICIAL... PARIS 2 (Agerpres). — Ziarul „Libération“ analizează intr-un recent articol, datele unui ra­port oficial cu privire la situaţia so­cială şi a asigurărilor sociale din Paris şi din împrejurimile capitalei. In raport se recunoaşte, scrie zia­rul, că, situaţia invăţămintului la Paris este dificilă, din cauza lipsei de localuri de şcoli, lipsei de rechi­zite. Lipsa de săli de clasă face ca numărul elevilor să depăşească ma­ximul admis prin lege al persoanelor care ocupă o sală. In ce priveşte asistenţa sanitară, continuă „Liberation", in comunele suburbane ale Parisului numai trei spitale au fost construite intre 1914 şi 1945. De la această dată n-a mai fost investită nici cea mai mică sumă pentru construirea de spitale. Comerţul suferă, de asemenea, de pe urma neglijenţei autorităţilor. Potrivit ziarului, pieţele sunt organi­zate de obicei în plină stradă, făcind aproape impracticabilă circulaţia. 1 000 DE DEŢINUŢI POLITICI IN TEM­NIŢELE PERUVIENE LIMA 2 (Agerpres). — Agenţia Prensa Latina anunţă că partidele de opoziţie din Peru — „Acţiunea populară“ şi Partidul cre­­ştin-democrat au cerut autorităţilor să pună imediat in libertate pe deţi­nuţii politici. Agenţia menţionează că in prezent în temniţele peruviene zac aproape 1 000 de deţinuţi politici ♦ La 30 martie Departamentul de Stat şi Ministerul Justiţiei din S.U.A. au dat publicităţii o declaraţie co­mună în legătură cu poziţia guver­nului S.U.A. faţă de atacurile ban­diteşti ale contrarevoluţionarilor cu­bani împotriva navelor sovietice. In această declaraţie guvernul ame­rican susţine că el „nu sprijină aceste atacuri şi nu le încurajează“. (Din presa de dimineaţă). MITINGUL partizanilor păcii DIN FRANŢA PARIS 2 (Agerpres).­­ La 31 martie peste 3 500 de parti­zani ai păcii din Franţa s-au întru­nit în cadrul unui miting în oraşul Chinon (departamentul Indre et Loi­re) in sprijinul dezarmării şi folosi­rii energiei atomice numai în scopuri paşnice. La miting au luat cuvîntul reprezentanţi ai mişcării partizanilor păcii care au subliniat că prin acţiuni active popoarele pot să obţină din partea guvernelor rezolvarea proble­mei dezarmării ♦ Răspunzând invitaţiei preşedin­telui Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone, Alexander Zavadski, la 1 aprilie a sosit la Varşovia intr-o vizită oficială preşedintele Mexicu­lui, Lopez Mateos, şi persoanele care 11 însoţesc. (Din presa de dimineaţă). TUNIS. — La 1 aprilie s-a de­schis la Tunis o conferinţă a agen­ţiilor de presă din ţările africane in­dependente, convocată din iniţiativa UNESCO, la care participă delegaţi din 30 de ţări, precum şi observatori din partea celor mai mari agenții de presă din lume. —OQ~­— Situaţie încordată in statul Mississippi NEW YORK 2 (Agerpres). — Situaţia din statul Mississippi continuă să rămînă încordată în urma acţiunilor rasiste ale poliţiei oraşului Greenwood împotriva grupurilor de cetăţeni de cu­loare care încearcă să se înregistreze pe listele de vot. După cum se ştie, poliţia a împrăştiat numeroase grupuri de ne­gri şi, potrivit agenţiei United Press International, a arestat cetăţeni de cu­loare sub pretextul că „provoacă dezor­dine“. Potrivit Buletinului de ştiri al Casei Albe, Ministerul Justiţiei al S.U.A. a cerut Curţii districtuale din Aberdeen, (Statul Mississippi), să ceară autorităţi­lor din oraşul Greewood să nu mai îm­piedice înregistrarea negrilor pe listele electorale. Ministerul Justiţiei al S.U.A. cere, de asemenea, ca negrii arestaţi in urma demonstraţiilor să fie eliberaţi şi totodată să fie trecuţi pe listele electo­rale. Agenţia Associated Press anunţă că judecătorul districtului Aberdeen, C. Clayton a respins luni cererea Ministe­rului Justiţiei al S.U.A. declarînd că este de părere că „trebuie să aleagă o cale proprie pentru a soluţiona pro­blema“. „STAT IN STAT“ De aproape 60 de ani, principalul stăpîn al Guatemalei este „monstrul verde“ — faimoasa societate ame­ricană „United Fruit Company“. Astăzi acest trust deţine cele mai fertile terenuri agricole ale ţării — peste 300 000 de hectare — cultivate O Guvernul rasist al lui Verwoerd plasează noi comenzi militare în străinătate JOHANNESBURG 2 (Agerpres).­­Rasiştii din Republica Sud-Africană fac în ultima vreme intense pregă­tiri militare.­ Ministrul de război al R.S.A., J. Fouche, a declarat că uzi­nele militare sud-africane sporesc producţia şi vor fabrica de două ori mai mult armament decit înainte. Din declaraţia lui Fouche reiese că rasiştii se înarmează pentru că se tem de acţiunile populaţiei africane băştinaşe şi caută să menţină cu forţa armelor puterea­­minorităţii, albe. In afară de sporirea producţiei de armament în ţară, guvernul R.S.A. face importante comenzi militare in străinătate. Ziarul englez „DAILY EXPRESS“ scrie că guvernul sud­­african a comandat pentru forţele sale armate firmei engleze „Hawker Sideley“ două escadrile­­ de bombar­diere. Totodată se duc tratative cu concernul englez „British Air­craft“ cu privire la achiziţionarea a cel puţin 50 de avioane cu reacţie. CAPETOWN 2 (Agerpres). După care s-a mai anunţat, ziarul pro­gresist sud-african „SPARK“ şi-a încetat apariţia, în urma intensificării repre­siunilor dezlănţuite de către autorită­ţile rasiste împotriva colaboratorilor săi. Una din cele mai recente acţiuni Îm­potriva presei a fost prezentarea în parlament a unui proiect de lege cu privire la cenzură. Potrivit nou­lui proiect de lege, în Republica Sud Africană ar urma să se instituie un co­mitet special care să controleze toate ziarele, filmele, spectacolele teatrale, cărţile etc. Dar, după cum se scria într-un articol apărut în ultimul număr al ziarului „Spark“, „aceste represiuni nu vor putea opri lupta poporului sud-african pentru dreptate şi egalitate, pentru li­chidarea discriminării rasiale. Această luptă va continua pină la triumful defi­nitiv al libertăţii şi democraţiei in tara noastră“. TOOCOOOOOCXlOOOOOOOOCCO<X>OOOCOOOtX)OC)OOOOOOOOOOOCC)OCx: Din ţările socialiste jpg # UNGARĂI TRANSPORTURILE IN COMUN LA BUDAPESTA PE STRĂZILE Budapestei se desfăşoară o circulaţie intensă. Cei două milioane de locuitori ai capitalei R.P. Ungare dispun de variate mijloace de transport. Nu­mărul călătorilor din tramvaie şi autobuze se ridică zilnic la a­­proape patru milioane, iar anual el atinge un miliard şi patru sute de­­milioane. Reţeaua transportu­lui in comun, cuprinde 2 000 de tramvaie şi troleibuze, şi 1000 de autobuze; la dispoziţia publi­cului se află un mare număr de taxiuri. In 1963, parcul acestor ve­hicule va creşte cu 210 autobuze, 65 autobuze articulate, 50 de garnituri de tramvaie şi 15 tre­nuri pentru traficul suburban. Iată un exemplu caracteristic pentru circulaţia intensă din capi­tala ungară : prin piaţa Marx — urmi din punctele cele mai frec­ventate din Budapesta — trec zil­nic 500 000 de cetăţeni. Specialiştii elaborează proiecte in vederea asigurării unor con­diţii de transport cit mai bune in Budapesta. Ei au, în primul rind, in vedere construirea unor artere­­ de circulaţie adecvate transportului rapid. Oraşul va a­vea aşa numite „inele circula­re“, care vor asigura o legătură lesnicioasă a cartierelor industria­le. Tramvaie rapide, care nu vor mai trece prin centrul aglome­­­­rat, vor fi puse la dispoziţia mun­citorilor din uzine. In felul a­­cesta, va fi mult uşurată şi cir­culaţia pe străzile centrale. In prezent, unul din şantierele orăşeneşti cele mai importante este acela al podului Elisabeta de peste Dunăre. La intrarea pe pod se construieşte primul pasaj de nivel din Budapesta. Pe străzile oraşului şi-a făcut de curind apariţia un vagon de tramvai cu o capacitate de 200 de persoane. El este încă o rea­lizare in cadrul măsurilor care se iau pentru asigurarea unor mij­loace de transport rapide și con­fortabile in capitala ungară. TEATRUL DIN RAIONUL ERZSEBET Erzsébet nu este numai un fru­mos nume de femeie, dar şi denu­mirea unuia dintre cele mai mari raioane muncitoreşti ale capitalei ungare, cu o populaţie de 105 000 locuitori. Raionul Erzsébet este situat des­tul de departe de centrul oraşului. Mulţi dintre muncitorii care lo­cuiesc aici lucrează la uzinele Csepel. Nu de mult raionul Erzsé­bet s-a îmbogăţit cu un teatru, deschis in cinstea Congresului al Vlll-lea al P.M.S.U. La început, atit actorii cit şi conducerea Casei de cultură a metalurgiştilor — CSIL1 — unde au loc spectacolele, au avut de intimpinat greutăţi. Transformarea sălii clubului intr-un teatru ade­vărat a necesitat multă muncă. Dar în timp ce se înfăptuiesc pla­nurile de reorganizare, colectivul teatrului ziua repetă, iar seara joacă. Iar­ publicul răsplăteşte cu aplauze jocul actorilor. Unul din podurile de peste Dunăre, la Budapesta CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE VIOLONCEL „PABLO CASALS In octombrie 1963, concursul in­ternaţional de violoncel „Pablo Casals”, care va întruni pentru prima oară la Budapesta tineri interpreţi de talent din lumea în­treagă — transmite M.T.I. — va constitui un important eveniment în viaţa muzicală a Ungariei. Co­mitetul organizatoric l-a invitat şi pe marele violoncelist Pablo Casals. Concomitent va avea loc şi con­cursul comemorativ „Leo Weiner“, compozitor ungur, mort in 1960 Participanţii la acest concurs vor trebui să interpreteze în mod obligatoriu o lucrare de Mozart, Beethoven, Bach, Bartók, Kodály și Leo Weiner și la liberă alegere lucrări ale unor compozitori un­guri contemporani. H- 4 » » * +44-» ♦ + ♦ »4 » 4 ♦♦♦+ ff ♦♦♦♦♦♦♦ f ♦♦♦♦♦♦♦♦♦ ■♦ încheierea lucrărilor Congresului naţional al oamenilor muncii din Venezuela CARACAS 2 (Agerpres). — Lucrările celui de-al IV-lea Con­gres naţional al oamenilor muncii din Venezuela, care s-a deschis la 29 martie, au luat sfirşit la 1 aprilie. Congresul a discutat problema uni­tăţii mişcării sindicale şi a solidari­tăţii internaţionale a oamenilor mun­cii. La Congres a fost adoptată ho­tărirea cu privire la crearea noii organizaţii a oamenilor muncii — Centrul sindical unic al oamenilor muncii din Venezuela. Congresul şi-a exprimat Solidaritat­­ea sa cu revoluţia cubană şi cu po­porul din Cuba. El a condamnat per­secutarea patrioţilor irakieni. In rezoluţia adoptată Congresul a adresat guvernului din Venezuela chemarea de a restabili relaţiile di­plomatice cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări socialiste. <Xăocccoooo<yxcxxi^axxxxăOOocccaoaMoocxxx^ R ECENTELE evenimente au adus din nou în actualitate cea mai mare dintre micile republici ale Americii Centrale — Guatemala. După ce au relatat despre ul­timul şi vigurosul atac întreprins de partizani în regiunea localităţii Puerto-Barrios, despre declararea, la 25 martie, a stării excepţio­nale, ca măsură extremă luată de clica dictatorială a lui Ydigoras Fuentes, agenţiile occidentale de presă au anunţat în noaptea de 31 martie că în urma unei lovi­turi de stat puterea a fost pre­luată de o juntă militară în frunte cu colonelul Enrique Peralta Azurdia. Primele măsuri luate de noua juntă militară — dizolvarea Con­gresului, suspendarea garanţiilor constituţionale şi interzicerea par­tidelor politice — atestă că sin­gurul element nou intervenit în situaţia politică din Guatemala îl constituie faptul că o dictatură a venit în locul alteia. Caracterul profund reacţionar al noului regim de la Ciudad de Guatemala este marcat de valul de arestări dez­lănţuit cu furie în întreaga ţară şi de intensificarea acţiunilor îm­potriva patrioţilor. Certificatul dat de fostul dic­tator Ydigoras Fuentes, plecat în „exil“ în Nicaragua, care a de­clarat că „schimbarea este bună pentru Guatemala şî pentru Ame­rica Centrală", este semnificativ după cum semnificativă este de­claraţia unui purtător de cuvint­ al Departamentului de Stat care a afirmat că lovitura de stat din Guatemala „nu a constituit o sur­priză“ pentru S.U.A. Instaurarea noii junte în Gua­temala reprezintă încă o încer­care de a stăvili lupta pentru li­bertate a acestui mic, dar eroic popor­ , cu banane, cacao, cocotieri. Pentru a-şi asigura dominaţia asupra co­merţului exterior al ţării „United Fruit Co.“ şi-a asigurat controlul întregului trafic maritim al ţării. Şi alte monopoluri yankee s-au grăbit să-şi plaseze capitalurile în Guatemala. Astfel, sursele de energie electrică, porturile, căile ferate şi celelalte mijloace de comunicaţie sunt în miinile capitaliştilor nord-ameri­­cani. In urma jefuirii sistematice a bo­găţiilor ţării şi a exploatării nemi­loase a populaţiei, monopolurile din S.U.A au realizat în ultimele şase decenii nu mai puţin de 3 miliarde dolari. (Guatemala are o suprafaţă de 109 000 kilometri patraţi şi o popu­laţie de 3 900 000 locuitori). Ce a mai rămas din bunurile ne­încăpute pe mina monopolurilor stră­ine — ter­enuri, păduri, mine, plan­taţii — a fost acaparat de „cele 20 de familii“, oligarhia feudalo-mo­­şierească guatemaleză. Dar, dacă exploatatorii străini şi autohtoni îşi dau mina pentru a jefui şi asupri poporul — poporul vrea să fie liber şi de unii şi de alţii. In 1950, in urma unor grele şi în­delungate lupte duse de către for­ţele democratice din Guatemala, pre­şedinte al republicii a devenit Iacobo Arbenz, primul preşedinte al ţării la alegerea căruia „statul în stat“, „United Fruit“, nu adusese nici o „contribuţie“. Evenimente remarcabile — înfăp­tuirea unor reforme cu caracter de­mocratic, printre care la loc de frun­te se situa reforma agrară — au pe­cetluit luarea frînelor puterii de către un preşedinte-patriot. Lezate profund în interesele lor, monopolurile au organizat lichidarea acestui regim „incomod“. Răsturnarea guvernului Arbenz a fost înfăptuită de forţe mercenare înarmate cu arme americane, plătite cu dolarii lui „United Fruit“. Castillo Armas, tiranul care a ur­mat primului preşedinte legal ales al ţării, a şters dintr-un condei toate cuceririle poporului, în aplauzele en­tuziaste ale foştilor exploatatori că­rora le-au fost înapoiate moşiile, plantaţiile, întreprinderile. După asa­sinarea, în 1957, a lui Armas, mono­polurile au găsit un înlocuitor „demn“ de predecesorul său , Miguel Ydigoras Fuentes, omul căruia poporul guatemalez avea să-i spună: „El Gringo“ — străinul. SUB CAMARILA LUI FUENTES O dată cu venirea la putere a lui Fuentes, monopolurile au intensificat jefuirea, bogăţiilor ţării. Profitul ob­ţinut în anul­ 1962, de pildă, de com­pania „Empresa Electrica de Gua­temala“ a fost de 15 milioane de quetzali (moneda naţională), în timp ce capitalul companiei nu depăşeşte 7 milioane de quetzali. „International Railways of Central America“ a ob­ţinut un profit ■ de 31 milioane de quetzali, în timp ce întregul capital investit în întreprinderile sale nu de­păşeşte 22 milioane quetzali. Partea leului, 100 000 milO dolari anual, revine, bineînţeles „monstrului verde“. „Poporului guatemalez , scrie ziarul brazilian „ULTIMA HORA“ ,­ i-au fost luate toate drepturile, i s-au jefuit toate bogăţiile. Satele sunt nişte ruine jalnice; la oraşe, cartierele mizeriei cresc din zi în zi, oamenii mor pur şi simplu de foame. Iar la „Casa Creme“ (palatul prezidenţial, n.r.), dictatorul benchetuieşte încon­jurat de camarila lui odioasă, prive­gheat de bunăvoinţa ambasadei nord­­americane“. Un demnitar guatemalez, căruia un gazetar francez, de la revista „L’EXPRESS“, i-a exprimat uimirea că în asemenea cumplită mizerie oa­menii mai pot trăi, a răspuns : „Să nu exagerăm. Trei pătrimi din popu­laţie este formată din indieni, iar aceştia nu au nevoie de bani. Ei îşi caută hrana prin copaci şi nu doresc decit să nu le tulbure nimeni... fe­ricirea“. POPORUL, HOTARÎT SA-ŞI CUCE­REASCĂ LIBERTATEA Numeroasele răscoale din ultimii ani atestă din plin că poporul guatemalez respinge cu hotărire „fericirea“ rezer­vată de exploatatori. Cu arma în mină, cei mai buni fii ai săi luptă pentru ade­vărata fericire, pe care n-o pot cunoaşte decit popoarele libere. Puternica miş­care de partizani este confirmată de Înseşi comunicatele guvernamentale. Tot mai des poporul află de acţiunile între­prinse de detaşamentul muncitoresc de partizani „Frontul 20 octombrie“ şi ale detaşamentului „Alejandro de Leon-13 noiembrie“, alcătuit îndeosebi din mili­tari. Foarte recent, în noaptea de 23 spre 24 martie, in urma unor puternice atacuri ale detaşamentelor de guerille­­ros, trupele guvernamentale au suferit mari pierderi în luptele din preajma lo­calităţilor Puerto-Barrios şi Bannanera aflate practic sub controlul partizanilor. Acesta a fost răspunsul poporului gua­temalez hotărîrilor antipopulare ale în­trunirii de la San José, luate, la inspi­raţia S.U.A., de preşedinţii republicilor din America Centrală. Izbucnite cu in-­ tensitate deosebită în preajma Congre­sului latino-american de solidaritate­ cu Cuba, „răscoalele din Guatemala — scrie ziarul chilian „EL SIGLO“ — arată clar care este pulsul opiniei publice latino­­americane faţă de regimurile dictatoriale ca acela al lui Fuentes“, înlocuirea lui Fuentes cu Azurdia apare ca o manevră pentru salvarea re­gimului antipopular, „made In S.U.A.“, din Guatemala. Lupta poporului guate­malez nu va putea fi, însă, stăvilită. M. VASILIU Un nou tiran la

Next