Informatia Bucureştiului, mai 1965 (Anul 12, nr. 3650-3674)

1965-05-24 / nr. 3668

Pag. 2-a D­E SI­MB­ATA PINA L­UNI BRIGĂZI • BRIGĂZI Ieri a Început cea dle a doua fază a întrecerii artistice pe tema „Slavă Partidului" și în raionul 30 Decem­brie. Pe scena casei de cultură a ti­neretului au evoluat primele formafii selecționate pentru a participa la faza raionala : orchestre și solişti, coruri, echipe de dansuri şi brigăzi artistice de agitaţie. Asupra progra­melor prezentate de către acestea tiin­ urmă vrem să ne oprim puţin. Întîi o­­ remarcă valabilă pentru­­toate brigăzile : programele au fost bine alcătuite iar fiiuţa inter­preţilor impecabilă. Interesul vădit pentru corectitudine, dacă nu chiar eleganța vestimentară denotă preo­cuparea artiștilor amatori și față de acest capitol pe nedrept ignorat cîteodată. Brigada artistică a comitetului sin­dicatului Întreprinderii de panificație „Herăstrău" a adus în scenă o dată cu programul ei „Ca plinea caldă". ...seamă de probleme specifice mun­­cii, în panificaţie şi altele... nespe­cifice dar adevărate : confecţiona­rea unor haine de lucru atît de mari încît sînt bune pentru a cos­tuma nişte Guliveri, discutarea mun­cii culturale în şedinţele de sindicat ce aduce foarte mult cu un pro­perty sunînd cam aşa — „bate apa în piuă" și alte aspecte. _ „Varietafi de pe la noi" s-a in­titulat textul brigăzii de la I.C.S.I.M. Brigada și-a axat programul aproa­pe în întregime pe scenete umoris­tice ce tratau aspecte din institut. Este adevărat că unele dintre ele au avut haz iar interpretarea a fost la înălţime dar problemele abordate nu au depăşit nivelul criticii porta­rului şi dactilografelor. Un spectacol bun, vîoî, cu ritm a prezentat brigada de la Institutul de­ ­• Concursul de ieri a fost inaugurat de formaţia corală de la Ministerul Industriei Metalurgice şi Ministerul Industriei Construc­ţiilor de Maşini. Artiştii amatori au interpretat cîntecele: „Glorios partid" de Mircea Neagu, „Cintec de brigadier" de Eugen Teger, „Cintec de august" de Ion Chirescu şi „Scînteiuţa din Palant" şi „Suita din Maramureș" de Vasile Timiș. întrecerea artistică pe tema „Slavă Partidului“ proiectări maşini construcţii Bucu­reşti. Cu o mica observaţie , în cadrul unei brigăzi muzicale nu-şi găsesc locul recitările interminabile. Şi, în sfîrşit, o a patra brigadă de la Fabrica de medicamente „Fiola“. Trebuie salutat efortul interpreţilor şi apreciate unele momente ca cel al popularizării fruntaşilor, „Aurul să-l cauţi în munca ta", sau al consu­mului specific. Nu este mai puţin a­­devărat însă că programul s-a ca­racterizat prin lipsă de fantezie din partea instructorului care a soluţio­nat unele probleme declarativ prin versuri de slabă calitate și lipsă de haz. T. B. Actorii din Tîrgu Mureş la Bucureşti*) Secţia română a Teatrului de stat din Tg. Mureş se află zilele acestea în­­tr-un turneu prin capitală. Piesa „Vedere de pe pod“ a drama­turgului Arthur Miller este drama emi­granţilor care şi-au părăsit casa, fami­lia şi ţara, pentru a-şi oferi forţa de muncă pe nimica toată, pentru a cîştiga un ban, o pîine. Pe acest fundal uman şi social­ Miller surprinde schilodirea morală a lui Eoy Carbone care, încercînd stupid să se opună dragostei sincere dintre frumoasa sa nepoată Chaterine şi tinărul emigrant Rodolfo, îşi pierde ra­ţiunea, acţionează nefiresc, lamentabil şi sfîrşeşte tragic. Regizorul Gh. Harag împreună cu en­tuziastul colectiv actoricesc are meritul de a fi reuşit. In primul rînd, să desci­freze cu limpezime şi autenticitate sen­surile umane şi profund realiste ale dramei, să evite alunecarea spre tenta­ţiile unui spectaculos colorat cu accen­te violente şi să pună în valoare ideea că zădărnicia vieţii acestor oameni în­străinaţi nu poate fi desprinsă de con­diţiile sociale obtuze ale angrenajului orînduirii capitaliste. Spectacolul, bun în ansamblul său, are darul, aşadar, să comunice direct şi clar că „aşa nu se mai poate”, că soluţia ieşirii — chiar dacă Miller nu o pronunţă — este alta şi trebuie deci căutată. Se cuvine re­marcată decenţa ţinutei artistice a spec­tacolului, şi amintim doar două momen­te rezolvate cu multă sensibilitate şi e­­moţie: discuţia dintre Chaterine şi Bea­trice, precum şi finalul, moartea lui Edy. Piesa reclamă o contribuţie acto­riceasca însemnată şi sub acest aspect spectacolul corespunde onorabil, chiar dacă nu a avut acoperire pentru toate partiturile; avocatul Alfieri, interpretat de Marcel Gingulescu, nu are vibraţia şi căldura necesare confesiunii ce o face publicului, iar tinerii Marco şi Rodolfo, întruchipaţi de Mihai Gingulescu şi res­pectiv Mihai Dobre, au jucat doar ipos­tazele, nu şi drama personajelor lor. In schimb trei roluri fundamentale au cu­noscut o interpretare scenică demnă de subliniat. Şi în primul rînd tinăra Ma­riana Pojar, excelenta interpretă a Cha­­terinei, actriţa nu numai că a intuit perfect frumuseţea eroinei care se des­chide ca o floare la prima întîlnire cu dragostea, dar a şi redat cu gingăşie cuceritoare feminitatea şi inocenţa a­­dolescenţei. Pe tristul şi bunul Carbone l-a interpretat tînărul Valentino Dani, un actor cu temperament şi farmec sce­nic deosebit; el a sugerat cu discreţie natura pătimaşă a dragostei orbite, dez­văluind cumplita măcinare lăuntrică a eroului său cu un dramatism reţinut. I se poate reproşa totuşi o tendinţă vă­dită de a poza frumos, de a se asculta, care nu convine deloc profilului dur, colţuros, al masivului Carbone, abruti­zat, de condiţiile primitive de muncă. Am remarcat sensibilitatea artistei emerite Ana Dukasz care a ştiut să joace cu atîta firesc teama femeii sim­ple căreia viaţa nu-i mai poate oferi nimic în afara suferinţelor. Apreciind nivelul profesional al reprezentaţiei a­­cestui tinăr colectiv nu putem omite contribuţia decorului (L. Paulovics), su­gestiv mai mult ca imagine vizuală decit ca funcţionalitate scenică, dar nici nu putem subscrie la calitatea literară a traducerii (Zeno Fodor). Aici tinere­ţea nu mai scuză ci, dimpotrivă, obligă. Emil Riman *) „VEDERE DE PE POD” de Arthur Miller. Doi gravori Expoziţia Elvira şi Fred Micoş Fred Micoş este, la noi, unul dintre cei mai buni cunoscători ai tehnicilor gravurii, aşa cum o dovedeşte expo­ziţia sa deschisă sîmbătă la Galeriile de artă din bd. Magheru, împreună cu cea a Elvirei Micoş, amîndoi pa­sionaţi slujitori ai acestui gen de artă. Arta lui Fred Micoş solicită ade­ziunea emoţională a privitorului prin subtilitatea ei, prin lirismul stăpînit şi acel caracter de confesie intimă, care invită la meditaţie. Intru totul remarcabilă ni se pare seria de lito-color şi folograf­ii (tehnică mai recentă, care dă un uşor relief hîrtiei, dar încă puţin răspîndită la noi­ pri­lejuite de o călătorie în R. P. Ungară. O notă de poezie se desprinde din Luminile oraşului, din Acoperişurile bine ritmate, din Chei pe Dunăre sau din Sens interzis, această din urmă lu­crare avînd şi o semnificaţie mai a­­dîncă, socială, de evocare a urmărilor războiului, şi implicit de protest al ar­tistului. ★ Cunoscută din participările la mani­festările colective de grafică din ulti­mul deceniu, Elvira Micoş se află la prima sa expoziţie personală. Cu o sin­gură excepţie, cele 25 de lucrări ex­puse sînt­ consacrate în întregime re­prezentării omului. Folosind şi ea tehnici multiple, une­ori mixte, dar cu o altă viziune, Elvira Micoş dovedeşte exigenţă şi străduinţă pentru autodepăşire. In gravuri ca Mireasa şi Zestrea, prin utilizarea ra­finată a albului hîrtiei, obţine pros­peţime de valori şi gingăşie de tonuri. Bună desenatoare, ea redă cu vigoare mişcarea în linii sigure, cum se vede în sud şi îndeosebi în acea monu­mentală imagine a Baletului, realizată cu vervă şi spontaneitate. Gîndită ca o friză, lucrarea La mare, al cărei ritm sugerează valurile, ar putea fi cu suc­ces transpusă în mozaic, pentru a îm­podobi unul din edificiile litoralului. Multă fantezie vădeşte şi seria de păpuşi din vitrină, realizate din pagi­nile unor reviste, mărturisind încă o dată posibilităţile acestei înzestrate ar­tiste. Marin Mihalache Din nou Pentru a înlocui concertul care urma să fie dirijat de Igor Stravins­­ki, şi Robert Craft, Filarmonica a invitat sîmbătă şi ieri pe Jean Ma­rie Auberson, valorosul muzician el­veţian, forlat încă in ţară. Dacă în concertul dirijat tot la Filarmonica in urmă cu două săptămîni, Auber­­son a pus accentul pe muzica moder­nă, de data aceasta el a ţinut să se afirme ca interpret al romanticilor, înscriind pe afiş uver­tura „Coriolan" de Be­ethoven şi Simfonia în re minor de Franck. Sunt două creaţii bine cunos­cute ale repertoriului simfonic, prin mijloci­rea cărora mulţi dirijori şi-au încercat puterea de atragere a publicului, în ceea ce-l priveşte pe Auberson, interesant este felul în care el împacă fără nici o stridenţă jus­teţea stilistică şi înţele­gerea fondului cu o anu­mită spectaculozitate, cu un simţ sigur al efectului. El nu se teme de a da execuţiilor o strălucire care ar părea gratuită, dacă n-ar avea un temei­nic fond muzical, altfel spus, dacă efectul n-ar avea acel substrat emo­ţional pe care l-am sim­ţit în permanenţă in Be­ethoven ca şi în Franck sau, acum două săptă­mîni, in „Marea" de De­bussy. Viaţa muzicală Auberson Cit de mult îşi respectă Auberson arta s-a văzut încă o dată din grija acordată acompaniamentului; citeva „accidente" ale suflătorilor (în exe­cuţia de sîmbătă seara) nu au putut şterge impresia bună creată de reali­zarea Concertului nr. 5 de Beetho­ven a cărui solistă a fost, susţinîn­­du-l cu autoritatea tehnică necesară şi pe o linie expresivă adecvată, Sofia Cosma. Radu Gheciu In foaier, cronica la prima parte a concertului Premieră la televiziune Mens sana in corpore sano Pelicula muzicală pe care ne-a prezen­tat-o aseară televiziunea avea ca pretext vag tribulaţiile unor tineri artişti care pregătesc — in intemperiile iernii alpi­ne — premiera unui spectacol. In inten­ţia autorilor — Valeriu Lazarov şi Radu Anagnoste — pretextul putea justifica atit evoluţia muzical-coregrafică cit şi broderia umoristică a filmului. S-ar pu­tea spune însă că realizatorii s-au stră­duit atît de mult să dizolve partea mu­zicală a peliculei in cea umoristică in­cit aproape fiecare număr muzical al e­­misiunii a căzut victimă comentariului comic. Astfel spectatorul obişnuit să fie lăsat să urmărească un cintec sau un balet a fost mereu stinjenit de apariţia in gagului“. Ceea ce ar fi trebuit să des­tindă a iritat şi dezorientat, cu atît mai mult cu cit intenţiile de parodie au a­­juns defectuos la public, pentru că alu­ziile — umoristice, coregrafice sau mu­zicale — au fost prea vagi. Tocmai mo­­dul de tratare a lăsat acea impresie de aglomerare întîmplătoare, de neînchega­­re care a nemulţumit după cum umorul excentric şi gratuit, ostentaţia in a pro­voca buna dispoziţie cu orice preţ a sfirşit prin a indispune. Am fi nedrepţi dacă n-am sublinia to­tuşi şi unele din virtuţile peliculei. Com­pozitorii George Grigoriu şi Temistocle Popa au creat o partitură antrenantă din care am remarcat cel puţin o me­lodie cu şanse de a deveni şlagăr şi ci­­teva tratări orchestrale originale. Se cu­vine subliniat de asemenea limbajul ci­nematografic al filmului care a tradus uneori, prin mişcarea aparatului ca şi prin ritmul montajului, verva melodică la care ne-am referit. Pitorescul ambian­ţei ca şi interpretarea bogată în tinere talente n-a reuşit totuşi să înlăture sen­timentul de nemulţumire lăsat de acest film, care dacă ar fi fost mai scurt, mai consecvent şi fără excentricităţi ar fi putut fi reuşit. T. Caranfil în parcuri şi pe estrade Hotărât lucru, dacă primăvara s-a lăsat aştep­tată un întreg anotimp, vara se precipită spre noi cu valuri de căldură. în faţa acestora, bucu­­reştenii îşi caută refugiu in răcoroasa fortă­reaţă a parcurilor sau pădurilor, unde au pri­lejul să asiste şi la interesante manifestări cul­­tural-artistice. VARIETĂŢI ÎN CIŞ­­MIGIU Vizitatorii Cişmigiului, ieri în acelaşi număr mare ca în fiecare duminică însori­tă, au avut prilejul să ur­mărească, pe estrada in­stalată în acest parc, câte­­va formaţii artistice ale Casei de cultură a raio­nului 16 Februarie. Prima care a apărut pe scenă a fost orchestra de muzică populară dirijată de Walter Năsturică, so­list F. Novac. Un program mai com­plet a susţinut orchestra de muzică uşoară dirijată de Gioni Murgeanu. Solis­tele Sofica Zota şi Cris­tina Răducanu au in­terpretat cu succes cîteva melodii de muzică uşoară. In concluzie , programul intitulat „Varietăţi“ s-a bucurat de succes. CU UŞILE ÎNCUIATE încadrat de liziera ar­borilor tineri dătători de umbră abundentă, Teatrul de vară din par­cul 23 August, cu cele cîteva mii de locuri, a găzduit, de multe ori, di­verse spectacole susţinu­te de artişti amatori din raion sau de artişti pro­fesionişti. Şi ieri, nume­roşi vizitatori s-au oprit la intrare, uşile erau insa încuiate cu o sur­prinzătoare stricteţe. Prin grilaj nu se vedea nimic decit, razant, o parte din acest vast amfiteatru în aer liber. Unii dintre ei, în­dărătnici in curiozitatea lor, au intrat pe o alee lăturalnică în parc, spe­­rînd că, cine ştie, intra­rea publicului se face pe acolo, şi că totuşi vor pu­tea asista la un spectacol. Panorama teatrului gol li s-a dezvăluit, însă, cu o severă certitudine , un lacăt uriaş, pecetluit la intrare, i-a convins că teatrul e în întregime pus­tiu. TRISTEŢI MIGRATOARE ieri seară, la Intrarea în parcul Izvor, un afiş, ne­îngrijit scris, anunţa o conferinţă şi un program artistic. 50—60 de persoane punctau lungile şiruri de scaune goale. Conferinţa luînd sfîrşit ascultătorii au luat cunoştinţă cu sur­prindere că programul ar­tistic nu va mai avea loc Mai precis, corul, brigada dansurile şi orchestra ar­tiştilor amatori de la Uzi­nele „Vulcan" şi „Frigo­­com" urmau să se achite altă dată de promisiunea făcută. Ultimul punct al afişu­lui informa doritorii că seara se va încheia cu „dans" — intrarea liberă; surprizele au continuat însă. După ce au aflat că cele două formaţii de a­­matori nu vor mai veni, cei prezenţi au fost invi­taţi să părăsească incinta estradei în scopul procu­rării biletului de intrare pentru seara de dans. Ce părere au tovarăşii de la casa de cultură ? Unele deficienţe de a­­cest fel au fost semnala­te, deja, duminica trecu­tă pe estrada din parcul Herăstrău. După cum se vede, ele persistă incă şi în cazul altor parcuri bucu­­reştene. E timpul ca pro­gramul acestora să intre in pas cu vremea, din ce în ce mai călduroasă, cu interesul crescînd al oamenilor muncii faţă de petrecerea timpului liber nu numai plăcut ci şi util. KaT zzmzzzmn&sm La Casa ziariştilor In cadrul programului care a avut loc duminică seară la Casa ziariştilor şi-a dat concursul formaţia muzicală a întreprinderii de stat pentru co­merţul exterior „Exportlemn". Conducerea muzicală a aparţinut dirijorului şi compozitorului Jean Io­­nescu, instructorul formației. • La muzeul „Bucureşti în arta plastică" s-a deschis, zilele acestea, o expoziţie de artă plastică contemporană. în fotografie reproducem lucrarea lui Gh. Ionescu intitulată „Parcul Herăstrău". O tradiţie continuată ieri - dimineaţă, pe scena Casei de cultură a raionului 1 Mai s-a deschis „Săptămâna cultural-educativă a tineretului din Grupul şcolar poligrafic „Di­­mitrie Marinescu". Un mic caiet, tipărit cu acest prilej, ne-a amintit că săr­bătoarea şcolilor poligrafilor este organizată în acest an pentru a şaptea oară, că ea a devenit o tradiţie solidă, bine înrădăcinată în viaţa elevilor. Săptămîna a fost precedată de competiţii preliminarii cu teme din „Istoria tiparului“. Eleva Ioana Voinea, de pildă, cîştigătoare în clasa I­I (profesional) a trebuit să-şi măsoare forţele cu primii clasaţi ai altor clase pentru ca să fie selecţionată printre cei 9 reprezentanţi ai şcolilor care se vor întrece în finală. Zile de-a rîndul au repetat corul, brigada artistică şi celelalte formaţii de artişti amatori ale grupului şcolar. Elevii şi-au îmbrăcat sărbătoreşte sălile de curs pentru a găzdui aşa cum se cuvine pe invitaţii lor din fiecare an, foştii absolvenţi ai şcolii, mulţi dintre ei, astăzi, ingineri poligrafi, maiştri în pro­ducţie, tehnicieni de înaltă calificare. Sărbătoarea viitorilor poligrafi s-a deschis într-o atmosferă de unanimă bucurie și mîndrie. f !Sesiunea bate la uşă! (Urmare din pag. I) prinderea ei nu există altă decit studiul soluţie „Notiţele nu sint suficiente!" « — adaugă tovarăşul C. Atanasiu.— "Şi în facultăţile noastre sfatul acesta­­ a devenit un fel de al doilea... „bună «ziua". Oricît ar fi de bune şi de com­­­­plete, notiţele nu pot substitui bogâ­tă­­ia de material a bibliografiei, care­­conferă, deopotrivă, cititorului apro­fundarea problemelor şi viziunea lor­­ mai amplă. S-a discutat cu biblio­tecarii facultăţilor noastre,­ s-au pus la punct o largă bibliografie şi un­­ prompt sistem de distribuire. Invităm "pe restanţieri să utilizeze cărţile ! Sunt ale lor, în aceeaşi măsură ca şi ale integraliştilor !­­—Totul depinde numai de el ! — continuă asistentul Leonard Buda,­­locţiitorul secretarului U.TM. pe in­­stitut. Şi, în direcţia aceasta, impor­­­­tantă ni se pare o bună organizare şi o utilizare a timpului, inclusiv a celui­­liber. Distracţiile uşoare nu pot duce­­recit la pierdere de timp, de ener­­­gie şi... examene.­­ La acest capitol, tovarăşul pro-­­ rector Radu Voinea atacă problema ■ studenţilor anilor întîi, veniţi din­­provincie. Capitala noastră, cu fru­museţile, cu bulevardele şi farmecul ei îi ameţeşte pe unii. Şi-i distrage de la învăţătură şi preocupările de bază — Este rolul nostru — intervine tovarăşul C. Atanasiu — al asocia­ţiei, al U.T.M.-ului şi al studenţi­lor bucureşteni mai mari, să-i ajutăm pe aceşti tineri ca să cuprindă noul şi frumuseţea intr-un chip construc­tiv. Departe de a le crea preocupări periferice, Bucureştiul nostru, lea­găn al studenţiei lor, trebuie să-i formeze şi ca specialişti, şi ca cetă­ţeni şi ca oameni de cultură. 3 „împotriva mediocrităţii!" Aşadar, citiva factori care favori- F zează restantele. Dar dacă restanta iţeşte un fenomen mai frecvent în anul c» întîi, nu este şi exclusiv. Există­­ destui restantieri şi în anii mai mari. * Atunci, cauza esenţială comună este... V — Lipsa studiului individual te-­­meinic — răspunde concis şi cate­­­goric tovarăşul prorector. Iată marele­­ secret... public al reuşitei la examene. « Şi, în legătură cu temeinicia studiu- J lui, tovarăşul Leonard Buda ridică o­­ problemă foarte importantă. Aceea a­­ notelor mici de trecere. A învăţă­­»turii pentru a nu „pica" la examen. Ja promovării pe jumătate. Intr-un f cuvînt: a mediocrităţii. « — Nu avem dreptul să dăm dru­­­mul în viata tării la ingineri slab­i pregătiţi. Promoţiile noastre trebuie «să se ridice progresiv la nivelul ce- trut de tehnica mondială și de dez-­­ voltarea impetuoasă a economiei «noastre. încă din acest an am por­­­­nit, în special la anii mai mari, cam­pania împotriva mediocrităţii. O vom continua şi inteţi ! (Aviz amatorilor­­) Semnal de alarmă « Şi-acum, să stăm de vorbă cu sta­ff denţii... » — Grupa 334, anul III, Facultatea «de electrotehnică s-a prezentat inse­­sesiunea din iarnă sub posibilităţile ei.­­ Din 24 de studenţi, numai unul a­u trecut toate examenele — Maria Ef Ciocan. In grupa 623, anul II A­­UFacultatea de metalurgie, situaţia "este asemănătoare: din 17 studenţi, S­ numai trei sunt integralişti, iar din Ggrupa 1061, anul I, Facultatea de me­­­canică­ agricolă, au promovat toate Fexamenele numai 4 studenţi. Cum se­­ explică acest fenomen ? De ce aşa e puţini integralişti ? Răspunsul ni l-a­­ dat tovarăşul Mihail Duca, integra­te tist cu media 9, student în grupa I 1.061.­­ — Sesiunea nu se pregăteşte în «ajunul examenelor, ci din prima zi de şcoală. Cred că colegii mei care n-au obţinut rezultate mulţumitoare în iarnă au subapreciat pregătirea­­ lor de zi cu zi, au studiat superficial,­­ n-au luat în serios examenele. Se­­­siunea din iarnă a constituit pentru­­toată grupa noastră un serios semnal de alarmă în vederea pregătirii exa­menelor care se apropie. Studentului Ion Hoinaru, din grupa ^ 1061 i-am pus următoarea intre­­­bare : — Cum vă explicati faptul că In sesiunea din iarnă aţi pierdut toate examenele ? Insuccesul de la examene se f datoreşte slabei mele pregătiri teo­retice din semestrul I. Deşi n-am a­­vut alte preocupări decit învăţătura, totuşi neaprofundînd materia, neînsu­­şindu-mi-o cum trebuie, mi-am creat lacune serioase în pregătirea mea. Sînt hotărît să mă prezint în sesiunea din vară mai bine. Ştiu că mă aş­teaptă un examen greu, că va tre­bui să fac un efort dublu — am şi cele 4 restante — dar mă străduiesc să învăţ şi mai ales să-mi însuşesc tot ce învăţ. Vreau să dau o impresie bună în facultate... Anul Inuii de facultate poate fi socotit, pe drept cuvînt, mai dificil deoarece „bobocii" nu sunt deprinşi cu munca independentă, cu progra­mul şi cerinţele facultăţii. Rezulta­tele obţinute la sesiunea din iarnă de studenţii anului I sunt conclu­dente. Dar cum poate fi explicată si­tuaţia nesatisfăcătoare in care se a­­flă studenta din anul II A, grupa 623, (Facultatea de metalurgie), cei din anul III, grupa 334, (Facultatea de electrotehnică), care au acumulat o oarecare experienţă de studiu, au avut suficient timp de acomodare cu viaţa studenţească, sunt pe punctul de a deveni ingineri ? Răspunsuri fără... răspundere Iată cum motivează studentul visarion Bildoi, din grupa 334, insuccesul grupei în prima sesiune : — Toţi din grupă am avut un program încărcat, avem multe ore de laborator, facem referate, proiecte... — Dar numai aşa puteţi deveni buni specialişti. — E adevărat, însă avem şi profesori prea exigenţi. — Vă referiţi la vreo disciplină anume? — Da, la Bazele electrotehnicii, — dis­ciplină care îţi asigură înţelegerea ma­teriei de specialitate — tovarăşul conf. Mocanu e prea exigent. — Dar şi la fizică au căzut mulţi stu­denţi din grupa dumneavoastră ! — Cu fizica e altceva. Credeam că e un examen pe care îl vom susţine cu uşurinţă. Fizica nu era o disciplină nouă pentru noi. Şi abia la examen ne-am dat seama că n-am învăţat des­tui. — Dumneavoastră aţi repetat şi anul II.­­Cum vă explicaţi aceasta ? — Nu m-am putut acomoda cu „Rezis­tenţa materialelor". Era prea exigent tov. conf. Pascal. — E totuşi inexplicabil de ce grupa dumneavoastră e atit de slab pregătită, de ce nu aţi avut decit un singur inte­gralist ? — Pentru mine e clar. Grupa e for­mată din „elemente refuzate de toți". De fapt, nici nu ne-am prea cunoscut pînâ la examen... Continuarea ne aparţine: ....cînd au căzut aproape toţi“. E un umor, dar un umor trist. Răspunsurile date de stu­­dentul Vistarion Rădoi sînt dovada lipsei de răspundere cu care priveşte pregăti­rea sa de viitor. Nu-i oare cazul ca tinerii rămaşi în urmă cu învăţătura să se gîndească mai matur la grija părintească ce li se poar­tă, la marile sume de bani pe care statul nostru le cheltuieşte pentru a le asigura optime condiţii de viaţă şi de pregătire — şi să răspundă dragostei şi grijii aşa cum se cuvine ? Studenţi prin corespondenţă? In sesiunea din iarnă, studenţii a­­nului I C de la Facultatea de energe­tică s-au prezentat la examene, sub aşteptările tuturor. — In anul I C, sînt foarte mulţi studenţi buni — ne spune Iov. conf. Simion Florea, prodecanul Facultăţii de energetică. Ei manifestă un inte­res deosebit pentru completarea cu­noştinţelor căpătate la orele de curs, consultă şi studiază diferite tratate şi lucrări de specialitate care îi aju­tă să-şi îmbogăţească cultura teh­nică şi ştiinţifică. Dar mai sînt unii care se cred studenţi prin... cores­pondenţă. Nu vin la cursuri, la semi­­narii, n-au notiţe, dau răspunsuri proaste. Bineînţeles că au căzut şi la examenele din sesiunea trecută. De pildă, Emil Viteric n-a promovat nici un examen. Cum ar fi putut promo­va cînd în semestrul I are 30 de ab­sente? Deci, goluri serioase în pre­gătirea sa, în semestrul al II-lea are tot 30 de absente. Sau, Gheorghe Chiricioiu cu 45 de absente în se­mestrul I şi 30 în semestrul acesta care, de asemenea, n-a promovat nici un examen. Printre restantierii cu absente multe se numără şi Călin Moraru, Maria Negritu, Emil Vieru. Prin absente repetate, aceşti tineri se exmatriculează de fapt singuri din viaţa studenţească. E şi firesc. Me­seria de inginer nu se poate învăţa fără participare şi mai ales fără muncă perseverentă. 3 Din discuţiile şi faptele prezen­ţi:­tate, se desprinde necesitatea unui­­ temeinic studiu individual, care , departe de a se limita la notiţe, 2 trebuie să cuprindă o bogată li-­2 teratură de specialitate. = ...Sesiunea bate la uşă. Restan- 2 ţierii au posibilitatea să-şi dove­­­­dească dorinţa de a promova toa­­­­te examenele acum în sesiunea 2 din vară şi în cea de susţinere a­­ restanţelor. Ei trebuie să recupe­ra reze timpul pierdut şi să ajungă­m în pas cu colegii lor care fac cins­­­­te facultăţilor noastre. ­ In raionul nostru studiază in dife­rite forme ale invăţămîntului de partid aproape 23 000 de tova­răşi. Dintre aceştia peste 10 000 sint cuprinşi în cercuri şi cursuri ale învă­­ţămintului economic (cu 2 400 mai mulţi decit in anul trecut). După cum se ştie, studiul economic are menirea să înar­meze pe cursanţi cu cunoaşterea princi­palelor legi şi categorii ale economiei politice marxist-leniniste, să-i ajute să cunoască politica partidului nostru de construire a orînduirii socialiste şi problemele economice concrete ale organizării şi conducerii întreprinde­rii, în acest fel cursanţii pot înţelege mai bine însemnătatea măsurilor pe care Ie adoptă partidul pentru dez­voltarea economiei naţionale. In anul de studiu care se încheie am acordat o deosebită atenţie prin­cipalelor probleme ce au fost dezbă­tute pe larg la Plenara C.C. al P.M.R. din 30 noiembrie—1 decembrie 1964 : îmbunătăţirea continuă a calităţii pro­duselor, îndeplinirea exemplară a sar­cinilor de export, predarea în func­ţiune la termen a noilor obiective de investiţii. Pornind de la necesitatea sporirii eficacităţii invăţămîntului de partid, comitetul nostru raional a acordat o mai mare atenţie formelor noi care permit lărgirea sferei de cuprindere a problemelor economice. Una din aceste forme o constituie şcoliie economice serale de doi ani care se bucură de o bună apreciere în rândurile membrilor şi candidaţilor de partid şi ale altor oameni ai muncii. Programul lor bogat, cuprinzând pro­bleme de economie politică, construc­ţie economică şi construcţie de partid, asigură cursanţilor o pregătire multi­laterală. în prezent funcţionează în raion două asemenea şcoli in care studiază 373 tovarăşi. La Uzina „Au­tobuzul”, de exemplu, a fost organizată încă din anul trecut o şcoală econo­mică serală, care funcţionează cu anul II. Experienţa acumulată, pre­cum şi solicitările mai multor mun­citori cu înaltă calificare, maiştri, teh­nicieni, ingineri şi economişti, secre­tari şi membri ai comitetelor şi birouri­lor organizaţiilor de partid şi U.T.M., preşedinţi ai comitetelor sindicatelor ş. a. ne-au determinat să deschidem pentru anul in curs încă o şcoală economică serală, pe ramura industriei textile şi de încălţăminte in cadrul căreia studiază 192 tovarăşi, munci­tori cu înaltă calificare, maiştri, teh­nicieni, ingineri şi economişti de la întreprinderile „Industria bumbacu­lui“, „Ţesătoriile reunite“, „Adesgo”, „Flamura roşie”, „Dîmboviţa" şi „Pio­nierul“. Pentru conducerea acestor şcoli, co­mitetul raional de partid s-a îngrijit îndeaproape de selecţionarea unui nu­măr de lectori şi conducători de se­­minarii cu o temeinică pregătire. In raport cu varietatea condiţiilor din fiecare întreprindere, în progra­me au fost incluse unele teme speci­fice, cu deosebire la cursul de con­strucţie economică. La Uzina „Auto­buzul“, de pildă, s-a prevăzut o lecţie specială despre unele aspecte privind tehnologia prelucrării şi montajului in construcţia de maşini. La Şcoala economică serală pentru întreprinderile din ramura textile-pie­­lărie, chiar şi in cadrul ciclului de lecţii de construcţie de partid au fost incluse teme privind munca politică desfăşurată de organizaţiile de partid pentru îmbunătăţirea calităţii produ­selor. Intrucît procesul de învăţămînt în şcoala economică serală se bazează pe lecţii şi seminarii, asigurarea unei înalte calităţi a acestora depinde de pregătirea propagandiştilor. In acest sens, de un real ajutor a fost sprijinul pe care l-am primit din partea Comite­tului Orăşenesc Bucureşti al P.M.R. care ne-a trimis lectori bine pregătiţi, cu ajutorul cărora am reuşit să asigu­răm un conţinut bogat de idei lec­ţiilor predate. Un număr de lecţii au fost ţinute de secretari ai comitetului raional de partid şi alţi activişti de partid şi din economie. Comitetul raional de partid se îngrijeşte şi de pregătirea conducă­torilor de seminarii, cărora colectivele de catedră le acordă consultaţii, îi ajută la pregătirea conducerii semi­­nariilor. Suntem­ în plină pregătire a exame­nelor de sfîrşit de an, prilej de verifi­care atentă a cunoştinţelor acumulate. După elaborarea întrebărilor şi fixa­rea comisiilor de examinare, am tre­cut la ajutorarea cursanţilor, dîndu-le indicaţii în ce priveşte recapitularea materiilor, sau organizind diferite consultaţii colective şi individuale pe cele mai recente documente de partid şi de stat. Rezultatele de pînă acum ne-au întărit convingerea că şcolile econo­mice serale de doi ani din uzine sau pe ramuri reprezintă o apreciată şi eficientă formă a invăţămîntului de partid în studierea şi aprofundarea politicii economice a partidului. Pentru viitorul an de studiu ne-am propus ca pe lingă extinderea cursu­rilor de economie concretă să înfiin­ţam o nouă şcoală economică serală pe ramură, în care să includem cursanţi din întreprinderile construc­toare de maşini şi o nouă secţie de filozofie a Universităţii serale de marxism-leninism pe lingă cabinetul raional de partid. Gheorghe Sfetcu secretar al Comitetului raional de partid N. Bălcescu O formă eficientă de stadiu ȘCOALA ECONOMICĂ SERALA '.

Next