Informatia Bucureştiului, mai 1965 (Anul 12, nr. 3650-3674)
1965-05-24 / nr. 3668
Pag. 2-a DE SIMBATA PINA LUNI BRIGĂZI • BRIGĂZI Ieri a Început cea dle a doua fază a întrecerii artistice pe tema „Slavă Partidului" și în raionul 30 Decembrie. Pe scena casei de cultură a tineretului au evoluat primele formafii selecționate pentru a participa la faza raionala : orchestre și solişti, coruri, echipe de dansuri şi brigăzi artistice de agitaţie. Asupra programelor prezentate de către acestea tiin urmă vrem să ne oprim puţin. Întîi o remarcă valabilă pentrutoate brigăzile : programele au fost bine alcătuite iar fiiuţa interpreţilor impecabilă. Interesul vădit pentru corectitudine, dacă nu chiar eleganța vestimentară denotă preocuparea artiștilor amatori și față de acest capitol pe nedrept ignorat cîteodată. Brigada artistică a comitetului sindicatului Întreprinderii de panificație „Herăstrău" a adus în scenă o dată cu programul ei „Ca plinea caldă". ...seamă de probleme specifice muncii, în panificaţie şi altele... nespecifice dar adevărate : confecţionarea unor haine de lucru atît de mari încît sînt bune pentru a costuma nişte Guliveri, discutarea muncii culturale în şedinţele de sindicat ce aduce foarte mult cu un property sunînd cam aşa — „bate apa în piuă" și alte aspecte. _ „Varietafi de pe la noi" s-a intitulat textul brigăzii de la I.C.S.I.M. Brigada și-a axat programul aproape în întregime pe scenete umoristice ce tratau aspecte din institut. Este adevărat că unele dintre ele au avut haz iar interpretarea a fost la înălţime dar problemele abordate nu au depăşit nivelul criticii portarului şi dactilografelor. Un spectacol bun, vîoî, cu ritm a prezentat brigada de la Institutul de • Concursul de ieri a fost inaugurat de formaţia corală de la Ministerul Industriei Metalurgice şi Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini. Artiştii amatori au interpretat cîntecele: „Glorios partid" de Mircea Neagu, „Cintec de brigadier" de Eugen Teger, „Cintec de august" de Ion Chirescu şi „Scînteiuţa din Palant" şi „Suita din Maramureș" de Vasile Timiș. întrecerea artistică pe tema „Slavă Partidului“ proiectări maşini construcţii Bucureşti. Cu o mica observaţie , în cadrul unei brigăzi muzicale nu-şi găsesc locul recitările interminabile. Şi, în sfîrşit, o a patra brigadă de la Fabrica de medicamente „Fiola“. Trebuie salutat efortul interpreţilor şi apreciate unele momente ca cel al popularizării fruntaşilor, „Aurul să-l cauţi în munca ta", sau al consumului specific. Nu este mai puţin adevărat însă că programul s-a caracterizat prin lipsă de fantezie din partea instructorului care a soluţionat unele probleme declarativ prin versuri de slabă calitate și lipsă de haz. T. B. Actorii din Tîrgu Mureş la Bucureşti*) Secţia română a Teatrului de stat din Tg. Mureş se află zilele acestea într-un turneu prin capitală. Piesa „Vedere de pe pod“ a dramaturgului Arthur Miller este drama emigranţilor care şi-au părăsit casa, familia şi ţara, pentru a-şi oferi forţa de muncă pe nimica toată, pentru a cîştiga un ban, o pîine. Pe acest fundal uman şi social Miller surprinde schilodirea morală a lui Eoy Carbone care, încercînd stupid să se opună dragostei sincere dintre frumoasa sa nepoată Chaterine şi tinărul emigrant Rodolfo, îşi pierde raţiunea, acţionează nefiresc, lamentabil şi sfîrşeşte tragic. Regizorul Gh. Harag împreună cu entuziastul colectiv actoricesc are meritul de a fi reuşit. In primul rînd, să descifreze cu limpezime şi autenticitate sensurile umane şi profund realiste ale dramei, să evite alunecarea spre tentaţiile unui spectaculos colorat cu accente violente şi să pună în valoare ideea că zădărnicia vieţii acestor oameni înstrăinaţi nu poate fi desprinsă de condiţiile sociale obtuze ale angrenajului orînduirii capitaliste. Spectacolul, bun în ansamblul său, are darul, aşadar, să comunice direct şi clar că „aşa nu se mai poate”, că soluţia ieşirii — chiar dacă Miller nu o pronunţă — este alta şi trebuie deci căutată. Se cuvine remarcată decenţa ţinutei artistice a spectacolului, şi amintim doar două momente rezolvate cu multă sensibilitate şi emoţie: discuţia dintre Chaterine şi Beatrice, precum şi finalul, moartea lui Edy. Piesa reclamă o contribuţie actoriceasca însemnată şi sub acest aspect spectacolul corespunde onorabil, chiar dacă nu a avut acoperire pentru toate partiturile; avocatul Alfieri, interpretat de Marcel Gingulescu, nu are vibraţia şi căldura necesare confesiunii ce o face publicului, iar tinerii Marco şi Rodolfo, întruchipaţi de Mihai Gingulescu şi respectiv Mihai Dobre, au jucat doar ipostazele, nu şi drama personajelor lor. In schimb trei roluri fundamentale au cunoscut o interpretare scenică demnă de subliniat. Şi în primul rînd tinăra Mariana Pojar, excelenta interpretă a Chaterinei, actriţa nu numai că a intuit perfect frumuseţea eroinei care se deschide ca o floare la prima întîlnire cu dragostea, dar a şi redat cu gingăşie cuceritoare feminitatea şi inocenţa adolescenţei. Pe tristul şi bunul Carbone l-a interpretat tînărul Valentino Dani, un actor cu temperament şi farmec scenic deosebit; el a sugerat cu discreţie natura pătimaşă a dragostei orbite, dezvăluind cumplita măcinare lăuntrică a eroului său cu un dramatism reţinut. I se poate reproşa totuşi o tendinţă vădită de a poza frumos, de a se asculta, care nu convine deloc profilului dur, colţuros, al masivului Carbone, abrutizat, de condiţiile primitive de muncă. Am remarcat sensibilitatea artistei emerite Ana Dukasz care a ştiut să joace cu atîta firesc teama femeii simple căreia viaţa nu-i mai poate oferi nimic în afara suferinţelor. Apreciind nivelul profesional al reprezentaţiei acestui tinăr colectiv nu putem omite contribuţia decorului (L. Paulovics), sugestiv mai mult ca imagine vizuală decit ca funcţionalitate scenică, dar nici nu putem subscrie la calitatea literară a traducerii (Zeno Fodor). Aici tinereţea nu mai scuză ci, dimpotrivă, obligă. Emil Riman *) „VEDERE DE PE POD” de Arthur Miller. Doi gravori Expoziţia Elvira şi Fred Micoş Fred Micoş este, la noi, unul dintre cei mai buni cunoscători ai tehnicilor gravurii, aşa cum o dovedeşte expoziţia sa deschisă sîmbătă la Galeriile de artă din bd. Magheru, împreună cu cea a Elvirei Micoş, amîndoi pasionaţi slujitori ai acestui gen de artă. Arta lui Fred Micoş solicită adeziunea emoţională a privitorului prin subtilitatea ei, prin lirismul stăpînit şi acel caracter de confesie intimă, care invită la meditaţie. Intru totul remarcabilă ni se pare seria de lito-color şi folografii (tehnică mai recentă, care dă un uşor relief hîrtiei, dar încă puţin răspîndită la noi prilejuite de o călătorie în R. P. Ungară. O notă de poezie se desprinde din Luminile oraşului, din Acoperişurile bine ritmate, din Chei pe Dunăre sau din Sens interzis, această din urmă lucrare avînd şi o semnificaţie mai adîncă, socială, de evocare a urmărilor războiului, şi implicit de protest al artistului. ★ Cunoscută din participările la manifestările colective de grafică din ultimul deceniu, Elvira Micoş se află la prima sa expoziţie personală. Cu o singură excepţie, cele 25 de lucrări expuse sînt consacrate în întregime reprezentării omului. Folosind şi ea tehnici multiple, uneori mixte, dar cu o altă viziune, Elvira Micoş dovedeşte exigenţă şi străduinţă pentru autodepăşire. In gravuri ca Mireasa şi Zestrea, prin utilizarea rafinată a albului hîrtiei, obţine prospeţime de valori şi gingăşie de tonuri. Bună desenatoare, ea redă cu vigoare mişcarea în linii sigure, cum se vede în sud şi îndeosebi în acea monumentală imagine a Baletului, realizată cu vervă şi spontaneitate. Gîndită ca o friză, lucrarea La mare, al cărei ritm sugerează valurile, ar putea fi cu succes transpusă în mozaic, pentru a împodobi unul din edificiile litoralului. Multă fantezie vădeşte şi seria de păpuşi din vitrină, realizate din paginile unor reviste, mărturisind încă o dată posibilităţile acestei înzestrate artiste. Marin Mihalache Din nou Pentru a înlocui concertul care urma să fie dirijat de Igor Stravinski, şi Robert Craft, Filarmonica a invitat sîmbătă şi ieri pe Jean Marie Auberson, valorosul muzician elveţian, forlat încă in ţară. Dacă în concertul dirijat tot la Filarmonica in urmă cu două săptămîni, Auberson a pus accentul pe muzica modernă, de data aceasta el a ţinut să se afirme ca interpret al romanticilor, înscriind pe afiş uvertura „Coriolan" de Beethoven şi Simfonia în re minor de Franck. Sunt două creaţii bine cunoscute ale repertoriului simfonic, prin mijlocirea cărora mulţi dirijori şi-au încercat puterea de atragere a publicului, în ceea ce-l priveşte pe Auberson, interesant este felul în care el împacă fără nici o stridenţă justeţea stilistică şi înţelegerea fondului cu o anumită spectaculozitate, cu un simţ sigur al efectului. El nu se teme de a da execuţiilor o strălucire care ar părea gratuită, dacă n-ar avea un temeinic fond muzical, altfel spus, dacă efectul n-ar avea acel substrat emoţional pe care l-am simţit în permanenţă in Beethoven ca şi în Franck sau, acum două săptămîni, in „Marea" de Debussy. Viaţa muzicală Auberson Cit de mult îşi respectă Auberson arta s-a văzut încă o dată din grija acordată acompaniamentului; citeva „accidente" ale suflătorilor (în execuţia de sîmbătă seara) nu au putut şterge impresia bună creată de realizarea Concertului nr. 5 de Beethoven a cărui solistă a fost, susţinîndu-l cu autoritatea tehnică necesară şi pe o linie expresivă adecvată, Sofia Cosma. Radu Gheciu In foaier, cronica la prima parte a concertului Premieră la televiziune Mens sana in corpore sano Pelicula muzicală pe care ne-a prezentat-o aseară televiziunea avea ca pretext vag tribulaţiile unor tineri artişti care pregătesc — in intemperiile iernii alpine — premiera unui spectacol. In intenţia autorilor — Valeriu Lazarov şi Radu Anagnoste — pretextul putea justifica atit evoluţia muzical-coregrafică cit şi broderia umoristică a filmului. S-ar putea spune însă că realizatorii s-au străduit atît de mult să dizolve partea muzicală a peliculei in cea umoristică incit aproape fiecare număr muzical al emisiunii a căzut victimă comentariului comic. Astfel spectatorul obişnuit să fie lăsat să urmărească un cintec sau un balet a fost mereu stinjenit de apariţia in gagului“. Ceea ce ar fi trebuit să destindă a iritat şi dezorientat, cu atît mai mult cu cit intenţiile de parodie au ajuns defectuos la public, pentru că aluziile — umoristice, coregrafice sau muzicale — au fost prea vagi. Tocmai modul de tratare a lăsat acea impresie de aglomerare întîmplătoare, de neînchegare care a nemulţumit după cum umorul excentric şi gratuit, ostentaţia in a provoca buna dispoziţie cu orice preţ a sfirşit prin a indispune. Am fi nedrepţi dacă n-am sublinia totuşi şi unele din virtuţile peliculei. Compozitorii George Grigoriu şi Temistocle Popa au creat o partitură antrenantă din care am remarcat cel puţin o melodie cu şanse de a deveni şlagăr şi citeva tratări orchestrale originale. Se cuvine subliniat de asemenea limbajul cinematografic al filmului care a tradus uneori, prin mişcarea aparatului ca şi prin ritmul montajului, verva melodică la care ne-am referit. Pitorescul ambianţei ca şi interpretarea bogată în tinere talente n-a reuşit totuşi să înlăture sentimentul de nemulţumire lăsat de acest film, care dacă ar fi fost mai scurt, mai consecvent şi fără excentricităţi ar fi putut fi reuşit. T. Caranfil în parcuri şi pe estrade Hotărât lucru, dacă primăvara s-a lăsat aşteptată un întreg anotimp, vara se precipită spre noi cu valuri de căldură. în faţa acestora, bucureştenii îşi caută refugiu in răcoroasa fortăreaţă a parcurilor sau pădurilor, unde au prilejul să asiste şi la interesante manifestări cultural-artistice. VARIETĂŢI ÎN CIŞMIGIU Vizitatorii Cişmigiului, ieri în acelaşi număr mare ca în fiecare duminică însorită, au avut prilejul să urmărească, pe estrada instalată în acest parc, câteva formaţii artistice ale Casei de cultură a raionului 16 Februarie. Prima care a apărut pe scenă a fost orchestra de muzică populară dirijată de Walter Năsturică, solist F. Novac. Un program mai complet a susţinut orchestra de muzică uşoară dirijată de Gioni Murgeanu. Solistele Sofica Zota şi Cristina Răducanu au interpretat cu succes cîteva melodii de muzică uşoară. In concluzie , programul intitulat „Varietăţi“ s-a bucurat de succes. CU UŞILE ÎNCUIATE încadrat de liziera arborilor tineri dătători de umbră abundentă, Teatrul de vară din parcul 23 August, cu cele cîteva mii de locuri, a găzduit, de multe ori, diverse spectacole susţinute de artişti amatori din raion sau de artişti profesionişti. Şi ieri, numeroşi vizitatori s-au oprit la intrare, uşile erau insa încuiate cu o surprinzătoare stricteţe. Prin grilaj nu se vedea nimic decit, razant, o parte din acest vast amfiteatru în aer liber. Unii dintre ei, îndărătnici in curiozitatea lor, au intrat pe o alee lăturalnică în parc, sperînd că, cine ştie, intrarea publicului se face pe acolo, şi că totuşi vor putea asista la un spectacol. Panorama teatrului gol li s-a dezvăluit, însă, cu o severă certitudine , un lacăt uriaş, pecetluit la intrare, i-a convins că teatrul e în întregime pustiu. TRISTEŢI MIGRATOARE ieri seară, la Intrarea în parcul Izvor, un afiş, neîngrijit scris, anunţa o conferinţă şi un program artistic. 50—60 de persoane punctau lungile şiruri de scaune goale. Conferinţa luînd sfîrşit ascultătorii au luat cunoştinţă cu surprindere că programul artistic nu va mai avea loc Mai precis, corul, brigada dansurile şi orchestra artiştilor amatori de la Uzinele „Vulcan" şi „Frigocom" urmau să se achite altă dată de promisiunea făcută. Ultimul punct al afişului informa doritorii că seara se va încheia cu „dans" — intrarea liberă; surprizele au continuat însă. După ce au aflat că cele două formaţii de amatori nu vor mai veni, cei prezenţi au fost invitaţi să părăsească incinta estradei în scopul procurării biletului de intrare pentru seara de dans. Ce părere au tovarăşii de la casa de cultură ? Unele deficienţe de acest fel au fost semnalate, deja, duminica trecută pe estrada din parcul Herăstrău. După cum se vede, ele persistă incă şi în cazul altor parcuri bucureştene. E timpul ca programul acestora să intre in pas cu vremea, din ce în ce mai călduroasă, cu interesul crescînd al oamenilor muncii faţă de petrecerea timpului liber nu numai plăcut ci şi util. KaT zzmzzzmn&sm La Casa ziariştilor In cadrul programului care a avut loc duminică seară la Casa ziariştilor şi-a dat concursul formaţia muzicală a întreprinderii de stat pentru comerţul exterior „Exportlemn". Conducerea muzicală a aparţinut dirijorului şi compozitorului Jean Ionescu, instructorul formației. • La muzeul „Bucureşti în arta plastică" s-a deschis, zilele acestea, o expoziţie de artă plastică contemporană. în fotografie reproducem lucrarea lui Gh. Ionescu intitulată „Parcul Herăstrău". O tradiţie continuată ieri - dimineaţă, pe scena Casei de cultură a raionului 1 Mai s-a deschis „Săptămâna cultural-educativă a tineretului din Grupul şcolar poligrafic „Dimitrie Marinescu". Un mic caiet, tipărit cu acest prilej, ne-a amintit că sărbătoarea şcolilor poligrafilor este organizată în acest an pentru a şaptea oară, că ea a devenit o tradiţie solidă, bine înrădăcinată în viaţa elevilor. Săptămîna a fost precedată de competiţii preliminarii cu teme din „Istoria tiparului“. Eleva Ioana Voinea, de pildă, cîştigătoare în clasa II (profesional) a trebuit să-şi măsoare forţele cu primii clasaţi ai altor clase pentru ca să fie selecţionată printre cei 9 reprezentanţi ai şcolilor care se vor întrece în finală. Zile de-a rîndul au repetat corul, brigada artistică şi celelalte formaţii de artişti amatori ale grupului şcolar. Elevii şi-au îmbrăcat sărbătoreşte sălile de curs pentru a găzdui aşa cum se cuvine pe invitaţii lor din fiecare an, foştii absolvenţi ai şcolii, mulţi dintre ei, astăzi, ingineri poligrafi, maiştri în producţie, tehnicieni de înaltă calificare. Sărbătoarea viitorilor poligrafi s-a deschis într-o atmosferă de unanimă bucurie și mîndrie. f !Sesiunea bate la uşă! (Urmare din pag. I) prinderea ei nu există altă decit studiul soluţie „Notiţele nu sint suficiente!" « — adaugă tovarăşul C. Atanasiu.— "Şi în facultăţile noastre sfatul acesta a devenit un fel de al doilea... „bună «ziua". Oricît ar fi de bune şi de complete, notiţele nu pot substitui bogâtăia de material a bibliografiei, careconferă, deopotrivă, cititorului aprofundarea problemelor şi viziunea lor mai amplă. S-a discutat cu bibliotecarii facultăţilor noastre, s-au pus la punct o largă bibliografie şi un prompt sistem de distribuire. Invităm "pe restanţieri să utilizeze cărţile ! Sunt ale lor, în aceeaşi măsură ca şi ale integraliştilor !—Totul depinde numai de el ! — continuă asistentul Leonard Buda,locţiitorul secretarului U.TM. pe institut. Şi, în direcţia aceasta, importantă ni se pare o bună organizare şi o utilizare a timpului, inclusiv a celuiliber. Distracţiile uşoare nu pot ducerecit la pierdere de timp, de energie şi... examene. La acest capitol, tovarăşul pro- rector Radu Voinea atacă problema ■ studenţilor anilor întîi, veniţi dinprovincie. Capitala noastră, cu frumuseţile, cu bulevardele şi farmecul ei îi ameţeşte pe unii. Şi-i distrage de la învăţătură şi preocupările de bază — Este rolul nostru — intervine tovarăşul C. Atanasiu — al asociaţiei, al U.T.M.-ului şi al studenţilor bucureşteni mai mari, să-i ajutăm pe aceşti tineri ca să cuprindă noul şi frumuseţea intr-un chip constructiv. Departe de a le crea preocupări periferice, Bucureştiul nostru, leagăn al studenţiei lor, trebuie să-i formeze şi ca specialişti, şi ca cetăţeni şi ca oameni de cultură. 3 „împotriva mediocrităţii!" Aşadar, citiva factori care favori- F zează restantele. Dar dacă restanta iţeşte un fenomen mai frecvent în anul c» întîi, nu este şi exclusiv. Există destui restantieri şi în anii mai mari. * Atunci, cauza esenţială comună este... V — Lipsa studiului individual te-meinic — răspunde concis şi categoric tovarăşul prorector. Iată marele secret... public al reuşitei la examene. « Şi, în legătură cu temeinicia studiu- J lui, tovarăşul Leonard Buda ridică o problemă foarte importantă. Aceea a notelor mici de trecere. A învăţă»turii pentru a nu „pica" la examen. Ja promovării pe jumătate. Intr-un f cuvînt: a mediocrităţii. « — Nu avem dreptul să dăm drumul în viata tării la ingineri slabi pregătiţi. Promoţiile noastre trebuie «să se ridice progresiv la nivelul ce- trut de tehnica mondială și de dez- voltarea impetuoasă a economiei «noastre. încă din acest an am pornit, în special la anii mai mari, campania împotriva mediocrităţii. O vom continua şi inteţi ! (Aviz amatorilor) Semnal de alarmă « Şi-acum, să stăm de vorbă cu staff denţii... » — Grupa 334, anul III, Facultatea «de electrotehnică s-a prezentat insesesiunea din iarnă sub posibilităţile ei. Din 24 de studenţi, numai unul au trecut toate examenele — Maria Ef Ciocan. In grupa 623, anul II AUFacultatea de metalurgie, situaţia "este asemănătoare: din 17 studenţi, S numai trei sunt integralişti, iar din Ggrupa 1061, anul I, Facultatea de mecanică agricolă, au promovat toate Fexamenele numai 4 studenţi. Cum se explică acest fenomen ? De ce aşa e puţini integralişti ? Răspunsul ni l-a dat tovarăşul Mihail Duca, integrate tist cu media 9, student în grupa I 1.061. — Sesiunea nu se pregăteşte în «ajunul examenelor, ci din prima zi de şcoală. Cred că colegii mei care n-au obţinut rezultate mulţumitoare în iarnă au subapreciat pregătirea lor de zi cu zi, au studiat superficial, n-au luat în serios examenele. Sesiunea din iarnă a constituit pentrutoată grupa noastră un serios semnal de alarmă în vederea pregătirii examenelor care se apropie. Studentului Ion Hoinaru, din grupa ^ 1061 i-am pus următoarea intrebare : — Cum vă explicati faptul că In sesiunea din iarnă aţi pierdut toate examenele ? Insuccesul de la examene se f datoreşte slabei mele pregătiri teoretice din semestrul I. Deşi n-am avut alte preocupări decit învăţătura, totuşi neaprofundînd materia, neînsuşindu-mi-o cum trebuie, mi-am creat lacune serioase în pregătirea mea. Sînt hotărît să mă prezint în sesiunea din vară mai bine. Ştiu că mă aşteaptă un examen greu, că va trebui să fac un efort dublu — am şi cele 4 restante — dar mă străduiesc să învăţ şi mai ales să-mi însuşesc tot ce învăţ. Vreau să dau o impresie bună în facultate... Anul Inuii de facultate poate fi socotit, pe drept cuvînt, mai dificil deoarece „bobocii" nu sunt deprinşi cu munca independentă, cu programul şi cerinţele facultăţii. Rezultatele obţinute la sesiunea din iarnă de studenţii anului I sunt concludente. Dar cum poate fi explicată situaţia nesatisfăcătoare in care se află studenta din anul II A, grupa 623, (Facultatea de metalurgie), cei din anul III, grupa 334, (Facultatea de electrotehnică), care au acumulat o oarecare experienţă de studiu, au avut suficient timp de acomodare cu viaţa studenţească, sunt pe punctul de a deveni ingineri ? Răspunsuri fără... răspundere Iată cum motivează studentul visarion Bildoi, din grupa 334, insuccesul grupei în prima sesiune : — Toţi din grupă am avut un program încărcat, avem multe ore de laborator, facem referate, proiecte... — Dar numai aşa puteţi deveni buni specialişti. — E adevărat, însă avem şi profesori prea exigenţi. — Vă referiţi la vreo disciplină anume? — Da, la Bazele electrotehnicii, — disciplină care îţi asigură înţelegerea materiei de specialitate — tovarăşul conf. Mocanu e prea exigent. — Dar şi la fizică au căzut mulţi studenţi din grupa dumneavoastră ! — Cu fizica e altceva. Credeam că e un examen pe care îl vom susţine cu uşurinţă. Fizica nu era o disciplină nouă pentru noi. Şi abia la examen ne-am dat seama că n-am învăţat destui. — Dumneavoastră aţi repetat şi anul II.Cum vă explicaţi aceasta ? — Nu m-am putut acomoda cu „Rezistenţa materialelor". Era prea exigent tov. conf. Pascal. — E totuşi inexplicabil de ce grupa dumneavoastră e atit de slab pregătită, de ce nu aţi avut decit un singur integralist ? — Pentru mine e clar. Grupa e formată din „elemente refuzate de toți". De fapt, nici nu ne-am prea cunoscut pînâ la examen... Continuarea ne aparţine: ....cînd au căzut aproape toţi“. E un umor, dar un umor trist. Răspunsurile date de studentul Vistarion Rădoi sînt dovada lipsei de răspundere cu care priveşte pregătirea sa de viitor. Nu-i oare cazul ca tinerii rămaşi în urmă cu învăţătura să se gîndească mai matur la grija părintească ce li se poartă, la marile sume de bani pe care statul nostru le cheltuieşte pentru a le asigura optime condiţii de viaţă şi de pregătire — şi să răspundă dragostei şi grijii aşa cum se cuvine ? Studenţi prin corespondenţă? In sesiunea din iarnă, studenţii anului I C de la Facultatea de energetică s-au prezentat la examene, sub aşteptările tuturor. — In anul I C, sînt foarte mulţi studenţi buni — ne spune Iov. conf. Simion Florea, prodecanul Facultăţii de energetică. Ei manifestă un interes deosebit pentru completarea cunoştinţelor căpătate la orele de curs, consultă şi studiază diferite tratate şi lucrări de specialitate care îi ajută să-şi îmbogăţească cultura tehnică şi ştiinţifică. Dar mai sînt unii care se cred studenţi prin... corespondenţă. Nu vin la cursuri, la seminarii, n-au notiţe, dau răspunsuri proaste. Bineînţeles că au căzut şi la examenele din sesiunea trecută. De pildă, Emil Viteric n-a promovat nici un examen. Cum ar fi putut promova cînd în semestrul I are 30 de absente? Deci, goluri serioase în pregătirea sa, în semestrul al II-lea are tot 30 de absente. Sau, Gheorghe Chiricioiu cu 45 de absente în semestrul I şi 30 în semestrul acesta care, de asemenea, n-a promovat nici un examen. Printre restantierii cu absente multe se numără şi Călin Moraru, Maria Negritu, Emil Vieru. Prin absente repetate, aceşti tineri se exmatriculează de fapt singuri din viaţa studenţească. E şi firesc. Meseria de inginer nu se poate învăţa fără participare şi mai ales fără muncă perseverentă. 3 Din discuţiile şi faptele prezenţi:tate, se desprinde necesitatea unui temeinic studiu individual, care , departe de a se limita la notiţe, 2 trebuie să cuprindă o bogată li-2 teratură de specialitate. = ...Sesiunea bate la uşă. Restan- 2 ţierii au posibilitatea să-şi dovedească dorinţa de a promova toate examenele acum în sesiunea 2 din vară şi în cea de susţinere a restanţelor. Ei trebuie să recupera reze timpul pierdut şi să ajungăm în pas cu colegii lor care fac cinste facultăţilor noastre. In raionul nostru studiază in diferite forme ale invăţămîntului de partid aproape 23 000 de tovarăşi. Dintre aceştia peste 10 000 sint cuprinşi în cercuri şi cursuri ale învăţămintului economic (cu 2 400 mai mulţi decit in anul trecut). După cum se ştie, studiul economic are menirea să înarmeze pe cursanţi cu cunoaşterea principalelor legi şi categorii ale economiei politice marxist-leniniste, să-i ajute să cunoască politica partidului nostru de construire a orînduirii socialiste şi problemele economice concrete ale organizării şi conducerii întreprinderii, în acest fel cursanţii pot înţelege mai bine însemnătatea măsurilor pe care Ie adoptă partidul pentru dezvoltarea economiei naţionale. In anul de studiu care se încheie am acordat o deosebită atenţie principalelor probleme ce au fost dezbătute pe larg la Plenara C.C. al P.M.R. din 30 noiembrie—1 decembrie 1964 : îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor, îndeplinirea exemplară a sarcinilor de export, predarea în funcţiune la termen a noilor obiective de investiţii. Pornind de la necesitatea sporirii eficacităţii invăţămîntului de partid, comitetul nostru raional a acordat o mai mare atenţie formelor noi care permit lărgirea sferei de cuprindere a problemelor economice. Una din aceste forme o constituie şcoliie economice serale de doi ani care se bucură de o bună apreciere în rândurile membrilor şi candidaţilor de partid şi ale altor oameni ai muncii. Programul lor bogat, cuprinzând probleme de economie politică, construcţie economică şi construcţie de partid, asigură cursanţilor o pregătire multilaterală. în prezent funcţionează în raion două asemenea şcoli in care studiază 373 tovarăşi. La Uzina „Autobuzul”, de exemplu, a fost organizată încă din anul trecut o şcoală economică serală, care funcţionează cu anul II. Experienţa acumulată, precum şi solicitările mai multor muncitori cu înaltă calificare, maiştri, tehnicieni, ingineri şi economişti, secretari şi membri ai comitetelor şi birourilor organizaţiilor de partid şi U.T.M., preşedinţi ai comitetelor sindicatelor ş. a. ne-au determinat să deschidem pentru anul in curs încă o şcoală economică serală, pe ramura industriei textile şi de încălţăminte in cadrul căreia studiază 192 tovarăşi, muncitori cu înaltă calificare, maiştri, tehnicieni, ingineri şi economişti de la întreprinderile „Industria bumbacului“, „Ţesătoriile reunite“, „Adesgo”, „Flamura roşie”, „Dîmboviţa" şi „Pionierul“. Pentru conducerea acestor şcoli, comitetul raional de partid s-a îngrijit îndeaproape de selecţionarea unui număr de lectori şi conducători de seminarii cu o temeinică pregătire. In raport cu varietatea condiţiilor din fiecare întreprindere, în programe au fost incluse unele teme specifice, cu deosebire la cursul de construcţie economică. La Uzina „Autobuzul“, de pildă, s-a prevăzut o lecţie specială despre unele aspecte privind tehnologia prelucrării şi montajului in construcţia de maşini. La Şcoala economică serală pentru întreprinderile din ramura textile-pielărie, chiar şi in cadrul ciclului de lecţii de construcţie de partid au fost incluse teme privind munca politică desfăşurată de organizaţiile de partid pentru îmbunătăţirea calităţii produselor. Intrucît procesul de învăţămînt în şcoala economică serală se bazează pe lecţii şi seminarii, asigurarea unei înalte calităţi a acestora depinde de pregătirea propagandiştilor. In acest sens, de un real ajutor a fost sprijinul pe care l-am primit din partea Comitetului Orăşenesc Bucureşti al P.M.R. care ne-a trimis lectori bine pregătiţi, cu ajutorul cărora am reuşit să asigurăm un conţinut bogat de idei lecţiilor predate. Un număr de lecţii au fost ţinute de secretari ai comitetului raional de partid şi alţi activişti de partid şi din economie. Comitetul raional de partid se îngrijeşte şi de pregătirea conducătorilor de seminarii, cărora colectivele de catedră le acordă consultaţii, îi ajută la pregătirea conducerii seminariilor. Suntem în plină pregătire a examenelor de sfîrşit de an, prilej de verificare atentă a cunoştinţelor acumulate. După elaborarea întrebărilor şi fixarea comisiilor de examinare, am trecut la ajutorarea cursanţilor, dîndu-le indicaţii în ce priveşte recapitularea materiilor, sau organizind diferite consultaţii colective şi individuale pe cele mai recente documente de partid şi de stat. Rezultatele de pînă acum ne-au întărit convingerea că şcolile economice serale de doi ani din uzine sau pe ramuri reprezintă o apreciată şi eficientă formă a invăţămîntului de partid în studierea şi aprofundarea politicii economice a partidului. Pentru viitorul an de studiu ne-am propus ca pe lingă extinderea cursurilor de economie concretă să înfiinţam o nouă şcoală economică serală pe ramură, în care să includem cursanţi din întreprinderile constructoare de maşini şi o nouă secţie de filozofie a Universităţii serale de marxism-leninism pe lingă cabinetul raional de partid. Gheorghe Sfetcu secretar al Comitetului raional de partid N. Bălcescu O formă eficientă de stadiu ȘCOALA ECONOMICĂ SERALA '.