Informatia Bucureştiului, august 1965 (Anul 13, nr. 3723-3751)

1965-08-30 / nr. 3750

Pag. a 2-a Producţia editorială a anului viitor Sondaje pentru stabilirea necesarului de tiraje In cadrul unei discuţii pe aceasta temă avută recent cu tov. CONSTAN­TIN PANCIU, director-adjunct al Cen­trului regional de librării şi difuzare a cărţii, a fost subliniată, în mod deo­sebit, marea importanţă care se acordă în acest an stabilirii, pe baze ştiinţifi­ce, a unui cît mai real necesar de­parte pentru producţia editorială a a­­nului 1966. In acest sens, accentul prin­cipal cade pe o cît mai largă consul­tare a specialiştilor, a oamenilor mun­cii din întreprinderi şi instituţii, încă de la 1 iulie, C.L.D.C. a trimis adrese către întreprinderile bucureştene în vederea desemnării, dintre cei mai competenţi salariaţi, a consultanţilor pentru cartea tehnico-ştiinţifică. Un nu­măr de 800 de asemenea tovarăşi sunt antrenaţi în acţiunea de stabilire a ti­rajelor pentru lucrările din acest do­meniu. In marile întreprinderi, institu­ţii, institute de învăţămînt superior, spitale, pentru lucrările de nivel su­perior se fac înscrieri anticipate. Ini­ţiativa aceasta a C.L.D.C. — regionala Bucureşti contribuie la asigurarea unor operative condiţii de difuzare a titlu­rilor de acest fel în momentul apari­ţiei. Asemenea înscrieri se fac şi în cadrul secţiei de reţineri anticipate, care funcţionează în cadrul Librăriei nr. 50 din bd. Gheorghe Gheorghiu- Dej nr. 17. Pentru fiecare etapă a acestei largi acţiuni sunt fixate termene precise, im­puse de ritmul ei de desfăşurare. Ast­fel, recent au avut loc la C.L.D.C. şe­dinţe de instructaj privind metodo­logia stabilirii tirajelor, cunoaşterea conţinutului planurilor editoriale , de către toţi lucrătorii din reţeaua Centru­lui de librării şi difuzare a cărţii. Pînă l­a 15 septembrie se vor în­tocmi fişele documentare pentru fie­care titlu din proiectele planurilor pe 1966. Ele vor fi completate cu toate datele bibliografice ale lucrării, ele­mente de comparaţie cu alte titluri si­milare, date statistice, norme de cre­ditare, părerea factorilor consultaţi Pentru o mai sigură apreciere a nece­sarului de tiraje la unele lucrări, pînă la 5 septembrie vor fi consultate insti­tuţii ca : Comitetul pentru cultură şi artă al oraşului Bucureşti (pentru lu­crările beletristice, de artă şi de popularizare), Secţia de învăţămînt a Sfatului Popular al Capitalei (pentru titlurile prevăzute în pro­grama şcolară şi pentru cele de teorie, istorie şi critică literară), So­cietatea de ştiinţe medicale (pentru volumele din acest domeniu), Uniunea compozitorilor, Uniunea artiştilor plas­tici, Casa creaţiei populare (pentru cărţile de teatru, folclor, albume de artă), filiala U.C.F.S. (pentru cărţile cu tematică sportivă). Intre 1 şi 20 septembrie se vor centraliza comenzile unităţilor anche­tate, în baza cărora serviciul de carte al centrului de librării îşi va stabili punctul de vedere privind necesarul la fiecare titlu în parte. Un referat de analiză a producţiei editoriale pe anul 1966, ce va fi întocmit ulterior, va conţine propuneri de îmbunătăţire a proiectelor de plan, ţinîndu-se seama de sugestiile primite din partea între­prinderilor şi instituţiilor, în cadrul consultărilor efectuate. De remarcat a­­tenţia care se acordă acestei acţiuni în cadrul unităţilor Cartea la locul de muncă. Există planuri amă­nunţite privind desfăşurarea con­sultării în cadrul tuturor întreprin­derilor deservite. Un astfel de plan există şi în cadrul Colecturii biblio­tecilor, care întreprinde şi ea largi sondaje, prin intermediul biblioteca­rilor, în rîndurile oamenilor muncii. Pentru lucrările editurilor tehnică, ştiinţifică, Academiei, medicală, sta­bilirea necesarului de tiraje se face direct în secţii, ateliere, birouri, îm­preună cu consultantul şi difuzorul de carte şi cu sprijinul nemijlocit al şefilor de ateliere. Intre 20 şi 30 septembrie se va în­truni comisia regională pentru stabili­rea necesarului de carte al C.L.D.C pentru anul viitor. Din comisie fac parte directorul, şefi de servicii şi de temă în cadrul centrului, responsabilii şi bibliografii unităţilor C.L.M., res­ponsabilii şi şefii de raioane ai prin­cipalelor librării, care vor participa la discutarea planurilor după specificul unităților de care răspund. D. PĂCURAR Ion Ghica După ce a publicat în 1959 un volum de Docu­mente literare inedite, re­zultat al unor cercetări de ani de zile prin arhi­vele bibliotecilor noastre, D. Păcurariu adaugă la activitatea de istoric lite­rar, competent şi laborios, o lucrare întinsă, docu­mentată, originală în con­cepţia organizării materia­lului. Un capitol impor­tant de istorie literară se completează cu date noi, cu amănunte semnificati­ve în legătură cu mişca­rea culturală din a doua jumătate a secolului tre­cut. Analiza etapelor activi­tăţii lui Ion Ghica se in­tegrează intr-o amplă arie de reconstituiri istorice; tendinţe, idei, personalităţi politice şi culturale de prim rang sunt evocate în capitolele acestei lucrări. Am aminti mai ales pa­­ginile despre anul revolu­ţionar, despre legăturile lui Ghica cu Alecsandri, Bălcescu, Gr. Alexandres­­cu, Kogălniceanu etc. în epoca Unirii, şi după a­­ceea, sub domnia lui Cuza, cînd scriitorul a jucat un rol atît de im­portant. Partea din urmă a vieţii lui Ghica este cea mai rodnică din punct de vedere literar. Prin numeroase iniţiative de înnoire a preocupărilor ştiinţifice şi literare, el a stimulat creaţia originală in toate direcţiile. Deşi opera lui literară nu este vastă, originalitatea ei este incontestabilă. Scrisorile sale, enorma corespon­denţă, din păcate în bună parte neinventariată încă (!), din care D. Păcura­riu citează adesea frag­mente revelatoare, conţine imaginea vie, bine contu­rată prin descrieri şi por­trete amănunţite, a vieţii noastre din trecut. Marile figuri ale istoriei şi ale li­teraturii noastre de la 18­10 pină pe la 1890 sunt con- NOTE DE______ LECTURĂ turate în trăsături memo­rabile şi prin dinamica ac­tivităţii lor de către me­morialistul neîntrecut care a fost Ion Ghica. Scriitorul muntean atit de divers, atit de com­plex şi nu o dată contra­dictoriu în judecăţile şi acţiunile sale, cu vaste re­laţii politice şi culturale, şi-a găsit interpretul po­trivit în autorul mono­grafiei de acum. D. Pă­curariu a urmărit cu cea mai mare grijă, pas cu pas, viaţa şi creaţia lui I. Ghica şi a scris pagini bine gîndite de evocări şi de analize subtile, de comentarii şi reconstituiri instructive sub toate ra­porturile. Am sublinia in special valoarea inedită a datelor extrase din docu­mente necercetate pînă a­­cum şi calităţile stilistice de claritate şi de ordona­re logică a vastului ma­terial inclus în monogra­fia aceasta reuşită. Am fi aşteptat însă o mai amplă analiză a activităţii lui Ghica la Academia Ro­mână, în locul unui prea scurt capitol (5 pagini) despre acel moment de luptă contra unor tendinţe eronate, latinizante, şi in­cluderea în capitolul final, pe drept cuvînt dezvoltat, despre arta stilistică a pro­zatorului, a unor date pre­cise despre contribuţia lui Ghica la înnoirea vocabu­larului şi a limbii lite­rare, probleme cercetate cu cîţiva ani în urmă de către criticul Şerban Cio­­culescu în „Contribuţii la istoria limbii literare in secolul al XIX-lea”, vol. II, 1958, sub redacţia re­gretatului profesor Tudor Vianu. Intr-o asemenea monografie aceste date ar fi contribuit la sublinierea unor merite personale ale lui Ghica, scop urmărit în primul rînd de autorul monografiei. D. Păcurariu ne-a dat totuşi o carte cu adevărat bună, care va rămîne ca o cercetare fundamentală pentru cunoaşterea cultu­rii, a literaturii din seco­lul trecut, prin soliditatea documentării şi ampla re­constituire a vieţii şi acti­vităţii unuia dintre pro­motorii progresului mo­dern. Ion Ghica merita a­­cest omagiu al epocii noa­stre şi D. Păcurariu l-a scris cu pricepere şi căl­dură. Gh. Bulgăr Spaţioasa sală de lectură a periodicelor din cadrul „Bibliotecii centrale universitare“ de numeroşi cititori este zilnic solicitată ia Spectacolul 200 Mîine are loc la Teatrul de vară din parcul Herăstrău un spectacol cu piesa „Zizi şi... formula ei de via­ţă“ de Sidonia Drăguşanu, în inter­pretarea unui colectiv al Teatrului „C. I. Nottara". O reprezentaţie care marchează o cifră de bilanţ, deoarece „Zizi" împlineşte de la premiera ce a avut loc anul trecut 200 de spec­tacole­ Printre creatorii spectacolului: San­da Manu — regie, Lidia Ipser — sce­nografie, Sanda Rodica Ţuţuianu — interpreta eroinei principale. Oameni de artă peste hotare Azi dimineaţă a plecat în Uniunea Sovietică o delegaţie a Uniunii artiş­tilor plastici din care fac parte criti­cul de artă Ion Frunzetti şi Maria Ciupe, artistă decoratoare din Cluj. „Periniţa“ in turneu După turneul efectuat in nordul Ardealului şi Moldovei timp de o lună de zile, Ansamblul „Periniţa“ al Sfatului Popular al Capitalei În­treprinde un nou turneu. Printre lo­­calităţile ce vor fi vizitate se nu­mără: Craiova, T. Severin, Slatina, Caransebeş, Lugoj, Timişoara, Hune­doara, Sibiu Expoziţie germană de artă plastică Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă va deschide în luna septem­brie în Bucureşti o expoziţie de artă plastică a doi artişti germani — Teo­dor Rosenhauer, pictor, şi Walter Ar­nold, sculptor. Oaspeţii vor expune peisaje, portrete, compoziţii, sculptură mică. Expoziţia se va deschide la Mu­zeul Bucureşti în arta plastică şi co­lecţia Simu. „Aport, Muhtar!“­­un neobişnuit film de aventuri „Rănit în războaie, soldatul căzuse“... Istorioarele prieteniilor dintre oameni şi clini înduioşează îndeobşte prin fi­delitatea patrupedului. Iată însă că „Aport Muhtar !” inversează raportul, emoţionând în ultimă instanţă, prin fide­litatea oamenilor care acordă o adevă­rată pensie viageră eroului patruped al filmului Nu este acesta singurul lucru prin care uimeşte filmul lui S. Tuma­nov. Fie şi dezinvoltura cu care unul din cei doi autori ai subtilului, delica­tului film liric „Dragostea lui Alioşa“ se mişcă între coordonatele filmului de aventuri ar fi de natură să surprindă. ..Aport, Muhtar !“, romanul vieţii unui cline poliţist, aminteşte de Jack Lon­don cu al său de neuitat „Colţ alb“. Ca şi clasicul american, autorii filmului doresc să tălmăcească în imagine fap­te din viaţa psihică a clinelui, pentru a convinge că aceasta este mai com­plexă decit o cred unii. Purtaţi poate de zelul demonstraţiei, cineaştii exage­rează uneori atunci cînd vorbesc de pildă, despre „sufletul curat“ al lui Muhtar. în general însă, experienţa ar­tistică şi psihologică pe care o între­prind, înfăţişindu-ne drumul lui Muhtar, de la începutul dresajului şi pînă la „pensionare“, ne pare pasionantă. Evident că filmul, ne-ar fi interesat mai puţin dacă în prim-plan ar fi fost numai cîinele pur şi simplu şi nu ra­porturile sale, cu omul. Alături de Muh­tar pe ecran evoluează unul din cei mai buni actori de film sovietici contempo­rani, Iuri Nikulin, protagonistul din ,,Cînd copacii erau mari“. Şi există în­tre personajul său, sublocotenentul Glazîncev şi Muhtar o permanentă co­municare de intenţii şi afecte care poate fi urmărită pe întreg parcursul filmului. Glazîncev îi transmite „elevului“ său nu numai precizie şi calm ci parcă pînă şi propriul său simţ al datoriei. încâl­cind poate prescripţiile regulamentare, sublocotenentul este convins că dresa­jul ştiinţific nu exclude tonul prietenos, pentru că lui Muhtar îi place să-i vor­beşti frumos­ (Cui nu-i place asta ?— continuă un personaj. Vină şi oameni­lor !) Are ce-i drept şi ciudăţenii. Cînd simte supravegherea şefilor, devine re­calcitrant. Iar dezvoltarea armonioasă aptitudinilor sale de poliţist, „disciplina”, faptul că poate lucra în cele mai grele condiţii atmosferice sunt explicate în ultimă instanţă prin umanitatea şi inte­ligenţa comportării prietenului său, o­­mul. La rîndul său, Glazîncev are o încredere nestrămutată în Muhtar, re­flectată în răspunsul stereotip pe care-l dă la întrebarea dacă va rezista încer­cărilor cîinele său : „O să se străduias­că !“. Cînd, grav rănit, cîinele e tran­sportat la infirmerie și comandantul întreabă da ft va scăpa, Glazîncev răs­punde mașinal cu un „O să se stră­duiască !“. Fără îndoială, filmul este infinit mai bogat decât aceste succinte elemente ex­puse mai sus. Există o infinitate de ca­ractere umane care se perindă în epi­soadele al căror erou este Muhtar, re­marcabile nu numai prin fineţea inter­pretării actoriceşti dar în egală măsură prin adevărurile pe care le revelează. Pe de altă parte, emoţia din ce în ce mai pregnantă pe care o trezeşte şi susţine filmul în desfăşurarea sa, ne pare a deriva mereu din analogiile cu viaţa socială, admirabil sugerate şi de fel deplasate, care culminează cu ima­ginea aceea finală în care tinerii cîini poliţişti îl privesc fără înţelegere şi cu gelozie pe veteranul pensionar, fără să ştie nimic despre meritele sale. Dar, mai uluitor ca orice, este jocul fantastic de nuanţat al animalului care trebuie să aibă în film o adevărată evoluţie carac­terologică — la început recalcitrant, apoi din ce în ce mai „priceput“, în cele din urmă, amnezic şi neputincios — şi care se achită cu bravură de obligaţiile ro­lului său. Am fi dorit nespus de mult să fi asistat la turnări pentru a vedea prin ce mijloace se pot obţine de la un cîine asemenea comportări de interpret. T. Caranfil ÎNSEMNĂRI„PERFORMANTE" INTR-UN SPECTACOL Adesea, publicul se îndură cu greu să-şi părăsească locurile la sfîrşitul unui spectacol, continuînd să aplaude artiştii pentru­­calitatea interpretării lor, pentru țnuta reprezentaţiei la care au asistat. E normal deci să în­cerci să-ţi explici ce poate determina totuşi plecarea publicului în timpul unor spectacole ? Şi cu atît mai mult de la un spectacol de estradă, gen deosebit de agreat de public care mai poartă şi titlul — afiş de atracţie — „Olimpiada veseliei". Deci, „Olimpiadă", deci performante de valoare! O denumire ce obligă O.S.T.A. la organizarea unui spec­tacol care prin „înălţimea ştachetei" să-şi justifice as­piraţiile concretizate în titlu. Adevărul e că ceea ce a avut comun vesela „Olimpiadă" de la patinoarul 23 Au­gust cu jocurile olimpice, a fost durata. A ţinut... mult de tot, patru ore, ba mai bine (fără pauză). Timp în care, din nefericire n-am avut ocazia să ascultăm per­formanţele promise de afiş. Nu înseamnă că programul nu a cuprins şi numere de bună calitate artistică. Ne referim la o serie de interpreţi valoroşi ai scenelor bucureştene, la formaţia Los Paraguayos, la cei doi cîntăreţi oaspeţi. Dar de ce atîta aglomerare de numere aruncate unele peste altele, în tocul unei riguroase şi decente selecţii ? Selecţie care ar fi putut transforma eşecul acestui spectacol, poate, intr-un succes, însă interminabila si neexplicabila înşiruire de cîntece şi momente vesele dintre care unele de o valoare dis­cutabilă, a atentat pur şi simplu la timpul şi răbdarea spectatorilor care, de altfel, o mare parte dintre ei, nu au rezistat pînă la sfîrşit. Ca să nu mai discutăm de­­problema iisului". Sincer vorbind ci­e bisuri ale cins­tăreţilor „Olimpiadei" au avut justificare? Puţine, cu siguranţă. Faptul că 10, 20 sau, hai să zicem, 50 de „suporteri" bisează iar o parte dintre spectatori prelun­gesc oarecum condescendent aplauzele, să fie oare de-ajuns? Şi, de ce să nu o spunem, o parte din cîn­tăreti au „pîndit bisul". Iar această „cursă" intre cin­­tăreti „care ia mai multe bisuri", s-a soldat cu prezen­tarea în fata publicului a unor bucăţi cu venerabile state de vechime. Observaţie la care ne mai permitem un supliment. Jocul de scenă al cîntăretilor are, de bună seamă, un rol important, dar atenţie! Mişcările pe ritm de twist care reuşesc în general să producă antren sunt dizgraţioase cînd numărul de kilograme ale interpretului au depăşit o anumită cifră! Merită amintit, de aseme­nea, organizatorilor că nu întotdeauna „momentele ve­sele" impregnate copios cu sos picant, sint cele mai de succes si mai nimerite de spus in public. Că o parte din glumele nesărate debitate la „Olimpiada" cea veselă și-au dat întîlnire cu vulgaritatea, este doar un amănunt în plus. Completat — spre a sublinia neglijenta si dezin­teresul organizatorilor — cu faptul că nici măcar din punct de vedere tehnic ţinuta reprezentaţiei nu s-a în­scris la capitolul „pozitiv" , cînd un acompaniament de tiuituri careţi spărgea timpanul, cînd... linişte absolută ! Trecînd sumar în revistă veselia „Olimpiadei" de săp­­tămîna trecută, concluziile se desprind de la sine. O.S.T­., are posibilitatea să organizeze olimpiade de prestigiu. Și trebuie. T. Botez POSTA­L REDACŢIEI I. PETROVAN Pentru asigurarea unei aprovizionări corespunzătoare cu gheaţă în perimetrul străzilor Carol Davila şi Dr. Lister, O. C. L. „Alimentara“ ra­ionul V. I. Lenin, a majorat comenzile remizierilor în funcţie de necesarul real al zonei respective. Sâmbătă şi duminică, zile în care consumul este mai ridicat, se repartizează cantităţi suplimentare de gheaţă. ELENA LEOVEANU Cu darea in folosinţă a magazinului „Alimentara“ din complexul A 7 , Balta Albă, care funcţionează cu două schimburi de lucrători, a fost uşu­rată aprovizionarea locatarilor din această zonă. De altfel, s-a luat măsura ca şi magazinul „Alimentara" din blocul G 3 să funcţioneze cu două schimburi. SIRBU DUMITRESCU Desenele cuprinse in colecţiile stofelor de mobilă şi decorative sunt supuse avizării unei comisii din care fac parte şi reprezentanţi ai Fondului plastic, arhitecţi, etc., al căror aport constă in orientarea creaţiei spre linia modernă care să corespundă celor mai variate gusturi. Prin intrarea in funcţiune la capacitatea totală a Fabricii de stofă de mobilă din Bucureşti, anul viitor magazinele vor fi aprovizionate cu o gamă variată de asemenea produse. FLOAREA MATEESCU „Pentru a putea deveni asistentă medicală la obstetrică-ginecologie — ne informează Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale — trebuie să aveţi diploma de maturitate şi încadrarea pe post de terier-mamos, la una din unităţile sanitare. In acest caz, sunteţi de drept asistentă medicală, fără alt examen de spe­cialitate. Dacă sunteţi încadrată pe alt post (telcer-asistent medical, igienist etc.), urmează să vă prezentaţi la examenul de verificare a cunoştinţelor pentru atestare pe post, cu condiţia să aveţi şi diploma de maturitate. Examenul va avea loc intre 5 si 10 septembrie a. c." P. IONESCU Pină la darea in folosinţă a complexului comercial nr. 1, afiat in con­strucţie in cartierul Berceni-Sud, Direcţia comercială a oraşului Rumresti si organizaţiile comerciale respective au luat unele măsuri. Astfel, pentru o mai bună aprovizionare a cetăţenilor, pe această arteră au fost instalate două chioşcuri pentru desfacerea legumelor şi fructelor. Vinzarea laptelui şi a gheţei este asigurată printr-un număr de patru lăzi izoterme, instalate in cele mai potrivite puncte ale cartierului. Aceste măsuri vin să rezolve in bună parte și problemele semnalate de dv. FILARMONICĂ înainte de primul acord (Urmare din pag. 1) Telefoane şi la casieria Filarmo­nicii. — Cînd începe prelungirea abona­mentelor ? — Mai aveţi locuri ? Solicitări suplimentare faţă de sta­giunea trecută, probleme în plus la serviciul de abonamente. Secretaria­tul muzical a definitivat repertoriul, şi a început tratative cu tipografia pentru tipărirea programelor. Iar pe scenă orchestra s-a întors la unel­tele ei. Ş­i iată că au rămas puţine zile pînă ce porţile Ateneului se vor deschide ca să-şi primeas­că oaspeţii. Reţinem din calendarul muzical două date deosebite : 18 şi 19 septembrie. Un concert memorial George Georgescu dirijat de Mircea Basarab şi cu concursul pianistului Gabor Gabos din R.P. Ungară. Inau­gurarea stagiunii va avea loc cu con­certele programate la 30 septembrie şi 1 octombrie, dirijate de Mircea Basarab şi avînd ca solist pe Sviato­slav Richter. Şi cu aceasta, anul mu­zical la Filarmonică va fi declarat deschis. Cu concertele de sîmbătă seară şi duminică dimineaţă, cu o suită de solişti şi di­rijori români şi străini. Pe podiumul Ateneului nu va lipsi nici corul, colaborator indispen­sabil la prezentarea pieselor vocal­­simfonice. Dar aspirînd şi la exclu­sivităţi, corul dirijat de D. D. Botez a programat două concerte speciale : unul cuprinzînd cantate de Bach, al­tul consacrat muzicii vechi. în prima parte a stagiunii, Filarmonica va relua şi ciclul de concerte simfonice edu­cative pentru studenţi. După cum am mai anunţat, vor fi prezentate sim­fonii şi concerte de Beethoven. . . . Porţile de la intrarea principală a Ateneului rămîn în continuare în­chise. In schimb, pe uşile laterale ale clădirii se circulă intens. Instrumen­tiştii vin la repetiţii, de la secreta­riatul muzical pleacă emisari la tipo­grafie. La casierie se eliberează ulti­mele abonamente. Preludii caracteris­tice la noua stagiune pe care o dorim cel puţin la înălţimea celei trecute. ,,Să vorbim spaniola“... Aşa se intitulează cursul scurt pen­tru avansaţi, alcătuit pe baza meto­dei de Învăţare a limbii spaniole fără profesor şi insolit de şase discuri pe care sunt înregistrate textele in formă dialogată. Lucrarea a apărut In Editura ştiinţifică in colaborare cu Casa de ,discuri „Electrecord“. Sesizări, întrebări, răspunsuri Muzica mea, distracţia lor. Pe data de 28 mai a.c la unitatea 39 a cooperativei „Radio-Progres” a fost dus pentru reparaţie un magnetofon. Tehnicianul Constantin Deşliu l-a luat în primire cu bonul de comandă nr. 291 şi­, de atunci au început tărăgănă­rile. Tovarăşul Pavel Cotîrţă — posesorul magnetofonului şi autorul scrisorii că­tre redacţie — de nenumărate ori a „bă­tut“ drumul pînă la cooperativă dar fără nici un rezultat. Ba, o dată l-a vă­zut... în raft... oarecum deteriorat. La altă „vizită”, i s-a propus de către sus­­numitul tehnician, să-l vîndă. Pierzînd orice speranţă de a-şi vedea magnetofonul reparat, clientul s-a adresat cu două reclamaţii, dintre care una scrisă, cu nr. 5540, inspectorului de teren Voiculescu. Ceea ce a obţinut a fost... transfe­rul aparatului la unitatea din piaţa IVI. Kogălniceanu nr. 8, unde se află in a­ceeaşî situaţie. Oare tovarăşilor vizaţi le place chiar atît de mult... muzica ? La limita dintre două raioane Strada Vătafului delimitează raioa­nele 16 Februarie şi V. I. Lenin. Mer­­gînd pe această stradă — ne sesizea­ză cetăţeanul Grigore Singureanu vi observi într-o parte zonele verzi bine îngrijite şi înfrumuseţate, flori proas­pete şi udate la timp, iar în cealaltă, iarba şi florile veştejite, amintindu-ţi parcă de nostalgia toamnei. Este par­tea care aparţine raionului V. I. Lenin. Cetăţenii ar ajuta cu dragă inimă la înfrumuseţarea străzii dar este ne­cesar şi concursul sfatului popular raional. Operaţie complicată? Acum cîtva timp, pe strada Săl­a­­tului din raionul Nicolae Bălcescu —­ ne informează Ion Grigoriu — s-a infiltrat o şuviţă de apă ca urmare a unei spărturi la conductă. La sesizarea cetăţenilor, I.C.A.R.-ul a intervenit prompt, dar apa a rea­părut la numai două zile după repa­raţie. A urmat o nouă intervenţie a T.C.A.R.-ului soldată însă cu acelaşi rezultat. Desigur, nu poate fi vorba de o o­­peraţie complicată. Neînlăturarea de­fecţiunii după două intervenții de „specialitate" demonstrează însă su­perficialitatea de care au dat dovadă cei care au executat reparațiile. Liviu C. Ca în fiecare an, secţia de preparare a tomatelor de la Fabrica de conserva „Flora" cunoaşte in aceste zile o vie activitate Bucureştenii La ancheta noastră cu titlul de mai sus am primit, în continuare, răspunsuri de la instituţiile vizate cît şi scrisori şi sesizări de la cetă­ţeni. C­a urmare la articolul „Bucu­reştenii despre sursele de zgo­mot“ , se spune în răspunsul primit de la întreprinderea chimică de industrie locală „Victoria“ din str. Izvor 109 — întreprinderea noastră a luat măsuri pentru respectarea liniştii locatarilor din împrejurimi. Bunăoară, matrițele grele au fost mutate din ca­mera alăturată imobilului din str. Iz­vor 107, urmînd ca la presele hi­draulice ce lucrează în această cameră să se folosească numai matriţe cu greutate pînă la 15—20 kg. Pe mesele metalice pe care se lucrează, s­au pu­­hraturi de lemn pentru atenuarea zgo­motului. In plus s-a făcut un instructaj cu toţi lucrătorii secţiei, atrăgîndu-li­­se atenţia asupra modului cum trebuie să mînuiască matriţele pentru a nu produce zgomot. In viitor se vor lua şi alte măsuri menite să atenueze zgomotul produs în timpul orelor de lucru. D­irecţia regională C.F.R. Bucu­reşti ne anunţă că pentru redu­cerea fumului şi a patinajului locomotivelor la demararea trenurilor cît şi pentru folosirea strictă a flu­ierului de către personalul de mane­vră, s-au dat dispoziţii corespunzătoa­re depourilor Bucureşti-călători, Bucu­­reşti-Triaj, Ploieşti şi Feteşti şi s-a prelucrat cu întreg personalul de loco­motivă din aceste depouri importan­ţa respectării măsurilor luate pentru reducerea zgomotului şi a fumului în staţiile Bucureşti-Nord şi Basarab. In ce priveşte semnalul de plecare din staţii, prevăzut în instrucţiunile referitoare la circulaţia trenurilor, s-au dat indictaţii să fie foarte scurt şi de o intensitate redusă, incit să nu de­ranjeze pe locatarii imobilelor situa­te în apropiere. Intr-adevăr, măsurile luate cores­pund unor necesităţi. Trebuie urmă­rit insă ca ele să fie aplicate de toţi mecanicii. Facem această precizare deoarece nu toţi ţin seama de ele. S­ă ne oprim pe scurt şi asupra unor scrisori primite la redac­ţie pe această temă. Un grup de cetăţeni reluînd proble­ma ridicată în legătură cu zgomotul pe care îl produc echipele de noapte ale întreprinderii de salubritate Bucu­reşti, se referă şi la un alt aspect. Şi anume, la modul în care se manipulează lăzile de gunoi menajer. — Manipularea lăzilor se face in­tr-un mod cu totul necorespunzător— ne scrie pensionarul P. Popescu. Dato­rită acestui fapt, pe lingă că lăzile se degradează intr-un timp scurt, zgo­motul produs, în special în orele de dimineaţă, deranjează pe cetăţeni. Aş propune I.S.B. să studieze introducerea unui cărucior (de genul celor din Gara de Nord) pentru transportul lăzilor de la locul în care se află pînă la ma­şină. S-ar evita astfel atît degrada­rea lor cît şi zgomotul produs în timpul transportului. Este o propunere care merită aten­ţie din partea I.S.B. L­ocatarii blocurilor B-2 şi B-1 din cartierul Balta Albă se re­feră, într-o sesizare, la zgomo­tul pe care sunt nevoiţi să-l suporte de la betoniera din vecinătate. — Propriu-zis — scriu ei — nu ne deranjează faptul că betoniera este a­­şezată în apropierea locuinţelor noas­tre. Ritmul construcţiilor din aceas­tă parte a oraşului necesită un mare volum de materiale şi deci betoniera trebuie să lucreze. Altceva ne supără. Nu ne împăcăm, cu larma pe care o fac şoferii in timpul staţionării cît şi la plecarea în cursă. De aceea solici­tăm celor care lucrează la această be­tonieră să ţină seama că în apropie­re se află locatari care trebuie să se odihnească. O cerere îndreptăţită şi sperăm că cei în cauză o vor lua în considerare. S­crisoarea locatarilor blocului 6C din Bucureştii Noi se referă la necazurile pe care le au din par­­tea unui depozit de materiale de cons­trucţii. — Dacă cu cîţiva ani în urmă depo­zitul era la o oarecare distanţă de blocul nostru, acum el s-a întins pînă sub ferestrele apartamentelor. Aproa­pe în fiecare noapte vin vagoane cu materiale. Gălăgia produsă în timpul descărcatului din partea personalului de serviciu şi şuieratul locomotivei fac să nu ne putem odihni. In plus o unitate de pompieri a amenajat a­­lături un teren de sport. Şi în acest caz, forurile în drept pot lua măsuri, pe plan local, ca liniştea cetăţenilor să fie respectată într-o măsură cît mai mare. A­m citit cu mult interes articolul „Bucureştenii despre sursele de zgomot“ — ne scrie inginerul M. Grecu. Aş vrea să semnalez şi eu o sursă despre care nu s-a vorbit, şi anume : cocoşii care cîntă în centrul Bucureştiului, la revărsatul zorilor, într-o întrecere stăruitoare. Locuiesc în str. Ceauş Radu n­r. 2, în apropierea clădirii în care îşi are sediul Sfatul popular al raionului T. Vladimirescu. Vecinii mei ţin cocoşi, curcani şi chiar un porc. Nu credeţi că ar fi cazul — scrie el în continuare — ca în Capitala noas­tră frumoasă, în plină dezvoltare, şi în care se iau atîtea măsuri pentru combaterea zgomotului, să existe un perimetru în cadrul căruia să fie in­terzisă ţinerea unor anumite păsări şi animale ? întrebări şi totodată propuneri­le au fost adresate şi de alţi cetăţeni. Se impune ca, în afara unor măsuri ce trebuie luate de către inspecţiile raio­nale pentru igienă şi protecţia muncii şi de întreprinderile de administraţie locativă, înşişi locatarii să ia atitu­dine împotriva celor ce transformă curţile, băile sau balcoanele în cres­cătorii de păsări, sa-i determine pe aceştia să renunţe la asemenea obi­ceiuri care dăunează bunei convie­ţuiri. ★ Problema zgomotului, aşa cum ară­tam şi în­ ancheta la care ne referim, interesează îndeaproape pe fiecare ce­tăţean. Dovadă, numeroasele scrisori şi sesizări pe care le primim la redac­ţie. Se impun deci măsuri în continua­re. Printre acestea pe prim plan tre­buie să se înscrie şi munca de educaţie la locul respectiv în rîndurile celor care provoacă zgomotul. I. Bălan despre sursele de zgomot RĂSPUNSURI ȘI ECOURI LA ANCHETELE ZIARULUI

Next