Informatia Bucureştiului, august 1965 (Anul 13, nr. 3723-3751)
1965-08-30 / nr. 3750
Pag. a 2-a Producţia editorială a anului viitor Sondaje pentru stabilirea necesarului de tiraje In cadrul unei discuţii pe aceasta temă avută recent cu tov. CONSTANTIN PANCIU, director-adjunct al Centrului regional de librării şi difuzare a cărţii, a fost subliniată, în mod deosebit, marea importanţă care se acordă în acest an stabilirii, pe baze ştiinţifice, a unui cît mai real necesar departe pentru producţia editorială a anului 1966. In acest sens, accentul principal cade pe o cît mai largă consultare a specialiştilor, a oamenilor muncii din întreprinderi şi instituţii, încă de la 1 iulie, C.L.D.C. a trimis adrese către întreprinderile bucureştene în vederea desemnării, dintre cei mai competenţi salariaţi, a consultanţilor pentru cartea tehnico-ştiinţifică. Un număr de 800 de asemenea tovarăşi sunt antrenaţi în acţiunea de stabilire a tirajelor pentru lucrările din acest domeniu. In marile întreprinderi, instituţii, institute de învăţămînt superior, spitale, pentru lucrările de nivel superior se fac înscrieri anticipate. Iniţiativa aceasta a C.L.D.C. — regionala Bucureşti contribuie la asigurarea unor operative condiţii de difuzare a titlurilor de acest fel în momentul apariţiei. Asemenea înscrieri se fac şi în cadrul secţiei de reţineri anticipate, care funcţionează în cadrul Librăriei nr. 50 din bd. Gheorghe Gheorghiu- Dej nr. 17. Pentru fiecare etapă a acestei largi acţiuni sunt fixate termene precise, impuse de ritmul ei de desfăşurare. Astfel, recent au avut loc la C.L.D.C. şedinţe de instructaj privind metodologia stabilirii tirajelor, cunoaşterea conţinutului planurilor editoriale , de către toţi lucrătorii din reţeaua Centrului de librării şi difuzare a cărţii. Pînă la 15 septembrie se vor întocmi fişele documentare pentru fiecare titlu din proiectele planurilor pe 1966. Ele vor fi completate cu toate datele bibliografice ale lucrării, elemente de comparaţie cu alte titluri similare, date statistice, norme de creditare, părerea factorilor consultaţi Pentru o mai sigură apreciere a necesarului de tiraje la unele lucrări, pînă la 5 septembrie vor fi consultate instituţii ca : Comitetul pentru cultură şi artă al oraşului Bucureşti (pentru lucrările beletristice, de artă şi de popularizare), Secţia de învăţămînt a Sfatului Popular al Capitalei (pentru titlurile prevăzute în programa şcolară şi pentru cele de teorie, istorie şi critică literară), Societatea de ştiinţe medicale (pentru volumele din acest domeniu), Uniunea compozitorilor, Uniunea artiştilor plastici, Casa creaţiei populare (pentru cărţile de teatru, folclor, albume de artă), filiala U.C.F.S. (pentru cărţile cu tematică sportivă). Intre 1 şi 20 septembrie se vor centraliza comenzile unităţilor anchetate, în baza cărora serviciul de carte al centrului de librării îşi va stabili punctul de vedere privind necesarul la fiecare titlu în parte. Un referat de analiză a producţiei editoriale pe anul 1966, ce va fi întocmit ulterior, va conţine propuneri de îmbunătăţire a proiectelor de plan, ţinîndu-se seama de sugestiile primite din partea întreprinderilor şi instituţiilor, în cadrul consultărilor efectuate. De remarcat atenţia care se acordă acestei acţiuni în cadrul unităţilor Cartea la locul de muncă. Există planuri amănunţite privind desfăşurarea consultării în cadrul tuturor întreprinderilor deservite. Un astfel de plan există şi în cadrul Colecturii bibliotecilor, care întreprinde şi ea largi sondaje, prin intermediul bibliotecarilor, în rîndurile oamenilor muncii. Pentru lucrările editurilor tehnică, ştiinţifică, Academiei, medicală, stabilirea necesarului de tiraje se face direct în secţii, ateliere, birouri, împreună cu consultantul şi difuzorul de carte şi cu sprijinul nemijlocit al şefilor de ateliere. Intre 20 şi 30 septembrie se va întruni comisia regională pentru stabilirea necesarului de carte al C.L.D.C pentru anul viitor. Din comisie fac parte directorul, şefi de servicii şi de temă în cadrul centrului, responsabilii şi bibliografii unităţilor C.L.M., responsabilii şi şefii de raioane ai principalelor librării, care vor participa la discutarea planurilor după specificul unităților de care răspund. D. PĂCURAR Ion Ghica După ce a publicat în 1959 un volum de Documente literare inedite, rezultat al unor cercetări de ani de zile prin arhivele bibliotecilor noastre, D. Păcurariu adaugă la activitatea de istoric literar, competent şi laborios, o lucrare întinsă, documentată, originală în concepţia organizării materialului. Un capitol important de istorie literară se completează cu date noi, cu amănunte semnificative în legătură cu mişcarea culturală din a doua jumătate a secolului trecut. Analiza etapelor activităţii lui Ion Ghica se integrează intr-o amplă arie de reconstituiri istorice; tendinţe, idei, personalităţi politice şi culturale de prim rang sunt evocate în capitolele acestei lucrări. Am aminti mai ales paginile despre anul revoluţionar, despre legăturile lui Ghica cu Alecsandri, Bălcescu, Gr. Alexandrescu, Kogălniceanu etc. în epoca Unirii, şi după aceea, sub domnia lui Cuza, cînd scriitorul a jucat un rol atît de important. Partea din urmă a vieţii lui Ghica este cea mai rodnică din punct de vedere literar. Prin numeroase iniţiative de înnoire a preocupărilor ştiinţifice şi literare, el a stimulat creaţia originală in toate direcţiile. Deşi opera lui literară nu este vastă, originalitatea ei este incontestabilă. Scrisorile sale, enorma corespondenţă, din păcate în bună parte neinventariată încă (!), din care D. Păcurariu citează adesea fragmente revelatoare, conţine imaginea vie, bine conturată prin descrieri şi portrete amănunţite, a vieţii noastre din trecut. Marile figuri ale istoriei şi ale literaturii noastre de la 1810 pină pe la 1890 sunt con- NOTE DE______ LECTURĂ turate în trăsături memorabile şi prin dinamica activităţii lor de către memorialistul neîntrecut care a fost Ion Ghica. Scriitorul muntean atit de divers, atit de complex şi nu o dată contradictoriu în judecăţile şi acţiunile sale, cu vaste relaţii politice şi culturale, şi-a găsit interpretul potrivit în autorul monografiei de acum. D. Păcurariu a urmărit cu cea mai mare grijă, pas cu pas, viaţa şi creaţia lui I. Ghica şi a scris pagini bine gîndite de evocări şi de analize subtile, de comentarii şi reconstituiri instructive sub toate raporturile. Am sublinia in special valoarea inedită a datelor extrase din documente necercetate pînă acum şi calităţile stilistice de claritate şi de ordonare logică a vastului material inclus în monografia aceasta reuşită. Am fi aşteptat însă o mai amplă analiză a activităţii lui Ghica la Academia Română, în locul unui prea scurt capitol (5 pagini) despre acel moment de luptă contra unor tendinţe eronate, latinizante, şi includerea în capitolul final, pe drept cuvînt dezvoltat, despre arta stilistică a prozatorului, a unor date precise despre contribuţia lui Ghica la înnoirea vocabularului şi a limbii literare, probleme cercetate cu cîţiva ani în urmă de către criticul Şerban Cioculescu în „Contribuţii la istoria limbii literare in secolul al XIX-lea”, vol. II, 1958, sub redacţia regretatului profesor Tudor Vianu. Intr-o asemenea monografie aceste date ar fi contribuit la sublinierea unor merite personale ale lui Ghica, scop urmărit în primul rînd de autorul monografiei. D. Păcurariu ne-a dat totuşi o carte cu adevărat bună, care va rămîne ca o cercetare fundamentală pentru cunoaşterea culturii, a literaturii din secolul trecut, prin soliditatea documentării şi ampla reconstituire a vieţii şi activităţii unuia dintre promotorii progresului modern. Ion Ghica merita acest omagiu al epocii noastre şi D. Păcurariu l-a scris cu pricepere şi căldură. Gh. Bulgăr Spaţioasa sală de lectură a periodicelor din cadrul „Bibliotecii centrale universitare“ de numeroşi cititori este zilnic solicitată ia Spectacolul 200 Mîine are loc la Teatrul de vară din parcul Herăstrău un spectacol cu piesa „Zizi şi... formula ei de viaţă“ de Sidonia Drăguşanu, în interpretarea unui colectiv al Teatrului „C. I. Nottara". O reprezentaţie care marchează o cifră de bilanţ, deoarece „Zizi" împlineşte de la premiera ce a avut loc anul trecut 200 de spectacole Printre creatorii spectacolului: Sanda Manu — regie, Lidia Ipser — scenografie, Sanda Rodica Ţuţuianu — interpreta eroinei principale. Oameni de artă peste hotare Azi dimineaţă a plecat în Uniunea Sovietică o delegaţie a Uniunii artiştilor plastici din care fac parte criticul de artă Ion Frunzetti şi Maria Ciupe, artistă decoratoare din Cluj. „Periniţa“ in turneu După turneul efectuat in nordul Ardealului şi Moldovei timp de o lună de zile, Ansamblul „Periniţa“ al Sfatului Popular al Capitalei Întreprinde un nou turneu. Printre localităţile ce vor fi vizitate se numără: Craiova, T. Severin, Slatina, Caransebeş, Lugoj, Timişoara, Hunedoara, Sibiu Expoziţie germană de artă plastică Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă va deschide în luna septembrie în Bucureşti o expoziţie de artă plastică a doi artişti germani — Teodor Rosenhauer, pictor, şi Walter Arnold, sculptor. Oaspeţii vor expune peisaje, portrete, compoziţii, sculptură mică. Expoziţia se va deschide la Muzeul Bucureşti în arta plastică şi colecţia Simu. „Aport, Muhtar!“un neobişnuit film de aventuri „Rănit în războaie, soldatul căzuse“... Istorioarele prieteniilor dintre oameni şi clini înduioşează îndeobşte prin fidelitatea patrupedului. Iată însă că „Aport Muhtar !” inversează raportul, emoţionând în ultimă instanţă, prin fidelitatea oamenilor care acordă o adevărată pensie viageră eroului patruped al filmului Nu este acesta singurul lucru prin care uimeşte filmul lui S. Tumanov. Fie şi dezinvoltura cu care unul din cei doi autori ai subtilului, delicatului film liric „Dragostea lui Alioşa“ se mişcă între coordonatele filmului de aventuri ar fi de natură să surprindă. ..Aport, Muhtar !“, romanul vieţii unui cline poliţist, aminteşte de Jack London cu al său de neuitat „Colţ alb“. Ca şi clasicul american, autorii filmului doresc să tălmăcească în imagine fapte din viaţa psihică a clinelui, pentru a convinge că aceasta este mai complexă decit o cred unii. Purtaţi poate de zelul demonstraţiei, cineaştii exagerează uneori atunci cînd vorbesc de pildă, despre „sufletul curat“ al lui Muhtar. în general însă, experienţa artistică şi psihologică pe care o întreprind, înfăţişindu-ne drumul lui Muhtar, de la începutul dresajului şi pînă la „pensionare“, ne pare pasionantă. Evident că filmul, ne-ar fi interesat mai puţin dacă în prim-plan ar fi fost numai cîinele pur şi simplu şi nu raporturile sale, cu omul. Alături de Muhtar pe ecran evoluează unul din cei mai buni actori de film sovietici contemporani, Iuri Nikulin, protagonistul din ,,Cînd copacii erau mari“. Şi există între personajul său, sublocotenentul Glazîncev şi Muhtar o permanentă comunicare de intenţii şi afecte care poate fi urmărită pe întreg parcursul filmului. Glazîncev îi transmite „elevului“ său nu numai precizie şi calm ci parcă pînă şi propriul său simţ al datoriei. încâlcind poate prescripţiile regulamentare, sublocotenentul este convins că dresajul ştiinţific nu exclude tonul prietenos, pentru că lui Muhtar îi place să-i vorbeşti frumos (Cui nu-i place asta ?— continuă un personaj. Vină şi oamenilor !) Are ce-i drept şi ciudăţenii. Cînd simte supravegherea şefilor, devine recalcitrant. Iar dezvoltarea armonioasă aptitudinilor sale de poliţist, „disciplina”, faptul că poate lucra în cele mai grele condiţii atmosferice sunt explicate în ultimă instanţă prin umanitatea şi inteligenţa comportării prietenului său, omul. La rîndul său, Glazîncev are o încredere nestrămutată în Muhtar, reflectată în răspunsul stereotip pe care-l dă la întrebarea dacă va rezista încercărilor cîinele său : „O să se străduiască !“. Cînd, grav rănit, cîinele e transportat la infirmerie și comandantul întreabă da ft va scăpa, Glazîncev răspunde mașinal cu un „O să se străduiască !“. Fără îndoială, filmul este infinit mai bogat decât aceste succinte elemente expuse mai sus. Există o infinitate de caractere umane care se perindă în episoadele al căror erou este Muhtar, remarcabile nu numai prin fineţea interpretării actoriceşti dar în egală măsură prin adevărurile pe care le revelează. Pe de altă parte, emoţia din ce în ce mai pregnantă pe care o trezeşte şi susţine filmul în desfăşurarea sa, ne pare a deriva mereu din analogiile cu viaţa socială, admirabil sugerate şi de fel deplasate, care culminează cu imaginea aceea finală în care tinerii cîini poliţişti îl privesc fără înţelegere şi cu gelozie pe veteranul pensionar, fără să ştie nimic despre meritele sale. Dar, mai uluitor ca orice, este jocul fantastic de nuanţat al animalului care trebuie să aibă în film o adevărată evoluţie caracterologică — la început recalcitrant, apoi din ce în ce mai „priceput“, în cele din urmă, amnezic şi neputincios — şi care se achită cu bravură de obligaţiile rolului său. Am fi dorit nespus de mult să fi asistat la turnări pentru a vedea prin ce mijloace se pot obţine de la un cîine asemenea comportări de interpret. T. Caranfil ÎNSEMNĂRI„PERFORMANTE" INTR-UN SPECTACOL Adesea, publicul se îndură cu greu să-şi părăsească locurile la sfîrşitul unui spectacol, continuînd să aplaude artiştii pentrucalitatea interpretării lor, pentru țnuta reprezentaţiei la care au asistat. E normal deci să încerci să-ţi explici ce poate determina totuşi plecarea publicului în timpul unor spectacole ? Şi cu atît mai mult de la un spectacol de estradă, gen deosebit de agreat de public care mai poartă şi titlul — afiş de atracţie — „Olimpiada veseliei". Deci, „Olimpiadă", deci performante de valoare! O denumire ce obligă O.S.T.A. la organizarea unui spectacol care prin „înălţimea ştachetei" să-şi justifice aspiraţiile concretizate în titlu. Adevărul e că ceea ce a avut comun vesela „Olimpiadă" de la patinoarul 23 August cu jocurile olimpice, a fost durata. A ţinut... mult de tot, patru ore, ba mai bine (fără pauză). Timp în care, din nefericire n-am avut ocazia să ascultăm performanţele promise de afiş. Nu înseamnă că programul nu a cuprins şi numere de bună calitate artistică. Ne referim la o serie de interpreţi valoroşi ai scenelor bucureştene, la formaţia Los Paraguayos, la cei doi cîntăreţi oaspeţi. Dar de ce atîta aglomerare de numere aruncate unele peste altele, în tocul unei riguroase şi decente selecţii ? Selecţie care ar fi putut transforma eşecul acestui spectacol, poate, intr-un succes, însă interminabila si neexplicabila înşiruire de cîntece şi momente vesele dintre care unele de o valoare discutabilă, a atentat pur şi simplu la timpul şi răbdarea spectatorilor care, de altfel, o mare parte dintre ei, nu au rezistat pînă la sfîrşit. Ca să nu mai discutăm deproblema iisului". Sincer vorbind cie bisuri ale cinstăreţilor „Olimpiadei" au avut justificare? Puţine, cu siguranţă. Faptul că 10, 20 sau, hai să zicem, 50 de „suporteri" bisează iar o parte dintre spectatori prelungesc oarecum condescendent aplauzele, să fie oare de-ajuns? Şi, de ce să nu o spunem, o parte din cîntăreti au „pîndit bisul". Iar această „cursă" intre cintăreti „care ia mai multe bisuri", s-a soldat cu prezentarea în fata publicului a unor bucăţi cu venerabile state de vechime. Observaţie la care ne mai permitem un supliment. Jocul de scenă al cîntăretilor are, de bună seamă, un rol important, dar atenţie! Mişcările pe ritm de twist care reuşesc în general să producă antren sunt dizgraţioase cînd numărul de kilograme ale interpretului au depăşit o anumită cifră! Merită amintit, de asemenea, organizatorilor că nu întotdeauna „momentele vesele" impregnate copios cu sos picant, sint cele mai de succes si mai nimerite de spus in public. Că o parte din glumele nesărate debitate la „Olimpiada" cea veselă și-au dat întîlnire cu vulgaritatea, este doar un amănunt în plus. Completat — spre a sublinia neglijenta si dezinteresul organizatorilor — cu faptul că nici măcar din punct de vedere tehnic ţinuta reprezentaţiei nu s-a înscris la capitolul „pozitiv" , cînd un acompaniament de tiuituri careţi spărgea timpanul, cînd... linişte absolută ! Trecînd sumar în revistă veselia „Olimpiadei" de săptămîna trecută, concluziile se desprind de la sine. O.S.T., are posibilitatea să organizeze olimpiade de prestigiu. Și trebuie. T. Botez POSTAL REDACŢIEI I. PETROVAN Pentru asigurarea unei aprovizionări corespunzătoare cu gheaţă în perimetrul străzilor Carol Davila şi Dr. Lister, O. C. L. „Alimentara“ raionul V. I. Lenin, a majorat comenzile remizierilor în funcţie de necesarul real al zonei respective. Sâmbătă şi duminică, zile în care consumul este mai ridicat, se repartizează cantităţi suplimentare de gheaţă. ELENA LEOVEANU Cu darea in folosinţă a magazinului „Alimentara“ din complexul A 7 , Balta Albă, care funcţionează cu două schimburi de lucrători, a fost uşurată aprovizionarea locatarilor din această zonă. De altfel, s-a luat măsura ca şi magazinul „Alimentara" din blocul G 3 să funcţioneze cu două schimburi. SIRBU DUMITRESCU Desenele cuprinse in colecţiile stofelor de mobilă şi decorative sunt supuse avizării unei comisii din care fac parte şi reprezentanţi ai Fondului plastic, arhitecţi, etc., al căror aport constă in orientarea creaţiei spre linia modernă care să corespundă celor mai variate gusturi. Prin intrarea in funcţiune la capacitatea totală a Fabricii de stofă de mobilă din Bucureşti, anul viitor magazinele vor fi aprovizionate cu o gamă variată de asemenea produse. FLOAREA MATEESCU „Pentru a putea deveni asistentă medicală la obstetrică-ginecologie — ne informează Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale — trebuie să aveţi diploma de maturitate şi încadrarea pe post de terier-mamos, la una din unităţile sanitare. In acest caz, sunteţi de drept asistentă medicală, fără alt examen de specialitate. Dacă sunteţi încadrată pe alt post (telcer-asistent medical, igienist etc.), urmează să vă prezentaţi la examenul de verificare a cunoştinţelor pentru atestare pe post, cu condiţia să aveţi şi diploma de maturitate. Examenul va avea loc intre 5 si 10 septembrie a. c." P. IONESCU Pină la darea in folosinţă a complexului comercial nr. 1, afiat in construcţie in cartierul Berceni-Sud, Direcţia comercială a oraşului Rumresti si organizaţiile comerciale respective au luat unele măsuri. Astfel, pentru o mai bună aprovizionare a cetăţenilor, pe această arteră au fost instalate două chioşcuri pentru desfacerea legumelor şi fructelor. Vinzarea laptelui şi a gheţei este asigurată printr-un număr de patru lăzi izoterme, instalate in cele mai potrivite puncte ale cartierului. Aceste măsuri vin să rezolve in bună parte și problemele semnalate de dv. FILARMONICĂ înainte de primul acord (Urmare din pag. 1) Telefoane şi la casieria Filarmonicii. — Cînd începe prelungirea abonamentelor ? — Mai aveţi locuri ? Solicitări suplimentare faţă de stagiunea trecută, probleme în plus la serviciul de abonamente. Secretariatul muzical a definitivat repertoriul, şi a început tratative cu tipografia pentru tipărirea programelor. Iar pe scenă orchestra s-a întors la uneltele ei. Şi iată că au rămas puţine zile pînă ce porţile Ateneului se vor deschide ca să-şi primească oaspeţii. Reţinem din calendarul muzical două date deosebite : 18 şi 19 septembrie. Un concert memorial George Georgescu dirijat de Mircea Basarab şi cu concursul pianistului Gabor Gabos din R.P. Ungară. Inaugurarea stagiunii va avea loc cu concertele programate la 30 septembrie şi 1 octombrie, dirijate de Mircea Basarab şi avînd ca solist pe Sviatoslav Richter. Şi cu aceasta, anul muzical la Filarmonică va fi declarat deschis. Cu concertele de sîmbătă seară şi duminică dimineaţă, cu o suită de solişti şi dirijori români şi străini. Pe podiumul Ateneului nu va lipsi nici corul, colaborator indispensabil la prezentarea pieselor vocalsimfonice. Dar aspirînd şi la exclusivităţi, corul dirijat de D. D. Botez a programat două concerte speciale : unul cuprinzînd cantate de Bach, altul consacrat muzicii vechi. în prima parte a stagiunii, Filarmonica va relua şi ciclul de concerte simfonice educative pentru studenţi. După cum am mai anunţat, vor fi prezentate simfonii şi concerte de Beethoven. . . . Porţile de la intrarea principală a Ateneului rămîn în continuare închise. In schimb, pe uşile laterale ale clădirii se circulă intens. Instrumentiştii vin la repetiţii, de la secretariatul muzical pleacă emisari la tipografie. La casierie se eliberează ultimele abonamente. Preludii caracteristice la noua stagiune pe care o dorim cel puţin la înălţimea celei trecute. ,,Să vorbim spaniola“... Aşa se intitulează cursul scurt pentru avansaţi, alcătuit pe baza metodei de Învăţare a limbii spaniole fără profesor şi insolit de şase discuri pe care sunt înregistrate textele in formă dialogată. Lucrarea a apărut In Editura ştiinţifică in colaborare cu Casa de ,discuri „Electrecord“. Sesizări, întrebări, răspunsuri Muzica mea, distracţia lor. Pe data de 28 mai a.c la unitatea 39 a cooperativei „Radio-Progres” a fost dus pentru reparaţie un magnetofon. Tehnicianul Constantin Deşliu l-a luat în primire cu bonul de comandă nr. 291 şi, de atunci au început tărăgănările. Tovarăşul Pavel Cotîrţă — posesorul magnetofonului şi autorul scrisorii către redacţie — de nenumărate ori a „bătut“ drumul pînă la cooperativă dar fără nici un rezultat. Ba, o dată l-a văzut... în raft... oarecum deteriorat. La altă „vizită”, i s-a propus de către susnumitul tehnician, să-l vîndă. Pierzînd orice speranţă de a-şi vedea magnetofonul reparat, clientul s-a adresat cu două reclamaţii, dintre care una scrisă, cu nr. 5540, inspectorului de teren Voiculescu. Ceea ce a obţinut a fost... transferul aparatului la unitatea din piaţa IVI. Kogălniceanu nr. 8, unde se află in aceeaşî situaţie. Oare tovarăşilor vizaţi le place chiar atît de mult... muzica ? La limita dintre două raioane Strada Vătafului delimitează raioanele 16 Februarie şi V. I. Lenin. Mergînd pe această stradă — ne sesizează cetăţeanul Grigore Singureanu vi observi într-o parte zonele verzi bine îngrijite şi înfrumuseţate, flori proaspete şi udate la timp, iar în cealaltă, iarba şi florile veştejite, amintindu-ţi parcă de nostalgia toamnei. Este partea care aparţine raionului V. I. Lenin. Cetăţenii ar ajuta cu dragă inimă la înfrumuseţarea străzii dar este necesar şi concursul sfatului popular raional. Operaţie complicată? Acum cîtva timp, pe strada Sălatului din raionul Nicolae Bălcescu — ne informează Ion Grigoriu — s-a infiltrat o şuviţă de apă ca urmare a unei spărturi la conductă. La sesizarea cetăţenilor, I.C.A.R.-ul a intervenit prompt, dar apa a reapărut la numai două zile după reparaţie. A urmat o nouă intervenţie a T.C.A.R.-ului soldată însă cu acelaşi rezultat. Desigur, nu poate fi vorba de o operaţie complicată. Neînlăturarea defecţiunii după două intervenții de „specialitate" demonstrează însă superficialitatea de care au dat dovadă cei care au executat reparațiile. Liviu C. Ca în fiecare an, secţia de preparare a tomatelor de la Fabrica de conserva „Flora" cunoaşte in aceste zile o vie activitate Bucureştenii La ancheta noastră cu titlul de mai sus am primit, în continuare, răspunsuri de la instituţiile vizate cît şi scrisori şi sesizări de la cetăţeni. Ca urmare la articolul „Bucureştenii despre sursele de zgomot“ , se spune în răspunsul primit de la întreprinderea chimică de industrie locală „Victoria“ din str. Izvor 109 — întreprinderea noastră a luat măsuri pentru respectarea liniştii locatarilor din împrejurimi. Bunăoară, matrițele grele au fost mutate din camera alăturată imobilului din str. Izvor 107, urmînd ca la presele hidraulice ce lucrează în această cameră să se folosească numai matriţe cu greutate pînă la 15—20 kg. Pe mesele metalice pe care se lucrează, sau puhraturi de lemn pentru atenuarea zgomotului. In plus s-a făcut un instructaj cu toţi lucrătorii secţiei, atrăgîndu-lise atenţia asupra modului cum trebuie să mînuiască matriţele pentru a nu produce zgomot. In viitor se vor lua şi alte măsuri menite să atenueze zgomotul produs în timpul orelor de lucru. Direcţia regională C.F.R. Bucureşti ne anunţă că pentru reducerea fumului şi a patinajului locomotivelor la demararea trenurilor cît şi pentru folosirea strictă a fluierului de către personalul de manevră, s-au dat dispoziţii corespunzătoare depourilor Bucureşti-călători, Bucureşti-Triaj, Ploieşti şi Feteşti şi s-a prelucrat cu întreg personalul de locomotivă din aceste depouri importanţa respectării măsurilor luate pentru reducerea zgomotului şi a fumului în staţiile Bucureşti-Nord şi Basarab. In ce priveşte semnalul de plecare din staţii, prevăzut în instrucţiunile referitoare la circulaţia trenurilor, s-au dat indictaţii să fie foarte scurt şi de o intensitate redusă, incit să nu deranjeze pe locatarii imobilelor situate în apropiere. Intr-adevăr, măsurile luate corespund unor necesităţi. Trebuie urmărit insă ca ele să fie aplicate de toţi mecanicii. Facem această precizare deoarece nu toţi ţin seama de ele. Să ne oprim pe scurt şi asupra unor scrisori primite la redacţie pe această temă. Un grup de cetăţeni reluînd problema ridicată în legătură cu zgomotul pe care îl produc echipele de noapte ale întreprinderii de salubritate Bucureşti, se referă şi la un alt aspect. Şi anume, la modul în care se manipulează lăzile de gunoi menajer. — Manipularea lăzilor se face intr-un mod cu totul necorespunzător— ne scrie pensionarul P. Popescu. Datorită acestui fapt, pe lingă că lăzile se degradează intr-un timp scurt, zgomotul produs, în special în orele de dimineaţă, deranjează pe cetăţeni. Aş propune I.S.B. să studieze introducerea unui cărucior (de genul celor din Gara de Nord) pentru transportul lăzilor de la locul în care se află pînă la maşină. S-ar evita astfel atît degradarea lor cît şi zgomotul produs în timpul transportului. Este o propunere care merită atenţie din partea I.S.B. Locatarii blocurilor B-2 şi B-1 din cartierul Balta Albă se referă, într-o sesizare, la zgomotul pe care sunt nevoiţi să-l suporte de la betoniera din vecinătate. — Propriu-zis — scriu ei — nu ne deranjează faptul că betoniera este aşezată în apropierea locuinţelor noastre. Ritmul construcţiilor din această parte a oraşului necesită un mare volum de materiale şi deci betoniera trebuie să lucreze. Altceva ne supără. Nu ne împăcăm, cu larma pe care o fac şoferii in timpul staţionării cît şi la plecarea în cursă. De aceea solicităm celor care lucrează la această betonieră să ţină seama că în apropiere se află locatari care trebuie să se odihnească. O cerere îndreptăţită şi sperăm că cei în cauză o vor lua în considerare. Scrisoarea locatarilor blocului 6C din Bucureştii Noi se referă la necazurile pe care le au din partea unui depozit de materiale de construcţii. — Dacă cu cîţiva ani în urmă depozitul era la o oarecare distanţă de blocul nostru, acum el s-a întins pînă sub ferestrele apartamentelor. Aproape în fiecare noapte vin vagoane cu materiale. Gălăgia produsă în timpul descărcatului din partea personalului de serviciu şi şuieratul locomotivei fac să nu ne putem odihni. In plus o unitate de pompieri a amenajat alături un teren de sport. Şi în acest caz, forurile în drept pot lua măsuri, pe plan local, ca liniştea cetăţenilor să fie respectată într-o măsură cît mai mare. Am citit cu mult interes articolul „Bucureştenii despre sursele de zgomot“ — ne scrie inginerul M. Grecu. Aş vrea să semnalez şi eu o sursă despre care nu s-a vorbit, şi anume : cocoşii care cîntă în centrul Bucureştiului, la revărsatul zorilor, într-o întrecere stăruitoare. Locuiesc în str. Ceauş Radu nr. 2, în apropierea clădirii în care îşi are sediul Sfatul popular al raionului T. Vladimirescu. Vecinii mei ţin cocoşi, curcani şi chiar un porc. Nu credeţi că ar fi cazul — scrie el în continuare — ca în Capitala noastră frumoasă, în plină dezvoltare, şi în care se iau atîtea măsuri pentru combaterea zgomotului, să existe un perimetru în cadrul căruia să fie interzisă ţinerea unor anumite păsări şi animale ? întrebări şi totodată propunerile au fost adresate şi de alţi cetăţeni. Se impune ca, în afara unor măsuri ce trebuie luate de către inspecţiile raionale pentru igienă şi protecţia muncii şi de întreprinderile de administraţie locativă, înşişi locatarii să ia atitudine împotriva celor ce transformă curţile, băile sau balcoanele în crescătorii de păsări, sa-i determine pe aceştia să renunţe la asemenea obiceiuri care dăunează bunei convieţuiri. ★ Problema zgomotului, aşa cum arătam şi în ancheta la care ne referim, interesează îndeaproape pe fiecare cetăţean. Dovadă, numeroasele scrisori şi sesizări pe care le primim la redacţie. Se impun deci măsuri în continuare. Printre acestea pe prim plan trebuie să se înscrie şi munca de educaţie la locul respectiv în rîndurile celor care provoacă zgomotul. I. Bălan despre sursele de zgomot RĂSPUNSURI ȘI ECOURI LA ANCHETELE ZIARULUI