Informatia Bucureştiului, septembrie 1965 (Anul 13, nr. 3752-3777)

1965-09-04 / nr. 3755

“Steagurile lui Pristanda— Interlocutorul nostru este tovarăşul N. Tălăpănescu, muzeograf la Muzeul „Bucureşti în arta plastică şi colecţia Simu". — Activitatea ştiinţifică o avem aici, înregistrată, sub cristal, două pliante, patru lucrări ştiinţifice, două seri muzeale, două expoziţii. •— Mai concret, vă rugăm. — Două cataloage : la expoziţiile Ţuculescu (pe care am organizat-o în colaborare cu Muzeul de artă) şi la expoziţia Vasile Popescu. Nu s-a tipărit însă decît cel de-al doilea. Patru lucrări ştiinţifice: cataloa­gele la expoziţiile Ţuculescu şi Vasile Popescu. Celelalte două nu mai le amintesc. Intrebaţi-l pe tovarăşul Pauleţ. — Dar expoziţiile şi serile muzeale ? — Expoziţia Ţuculescu şi expoziţia Vasile Popescu, iar seri muzeale am socotit de fapt vernisajele acestor expoziţii; ştiţi, au venit multe personalităţi şi au luat cuvîntul, aşa că... O situație statistică... „clasică" pe care ar invidia-o însuși Pristanda. Colindind săli de muzeu P­regătirea îndrumătorului de muzeu şi priceperea lui de a prezenta vizitatorului cît mai atractiv şi interesant cele mai valo­roase exponate, fac ca publicul să calce des pragul muzeelor. Capitala se mândreşte cu 33 de unităţi mu­zeale dintre care 16 sunt îndrumate şi controlate de Comitetul de cultură şi artă al oraşului. Bucureşteni, tu­rişti din ţară şi oaspeţi de peste ho­tare vizitează muzeele noastre de artă plastică, ştiinţifice şi memoriale. Dar instituţiile muzeale nu au numai un rol pasiv de­ a pune la dispoziţia vizitatorilor o serie de valori, ci sînt învestite, prin specificul lor şi cu un atribut activ , de a contribui la edu­carea şi culturalizarea maselor. De aici o arie de preocupări deosebit de complexe şi de mare răspundere. Desigur, creşterea numărului de vizitatori este un factor principal în activitatea muzeistică dar şi mai im­portantă este atragerea publicului de cele mai diferite categorii şi vîrste. In această ordine de idei un exemplu elocvent ni-l oferă Muzeul de istorie a oraşului Bucureşti care, printr-o legătură sistematică cu şco­lile, cu instituţiile, cu uzinele şi casele de cultură, atrage un public numeros şi variat. Sunt deosebit de apreciate atît ciclurile de conferinţe, lectora­tele, cît şi expoziţiile la sediul şi în afara muzeului (anual se organizează 50—60 astfel de expoziţii). Şi totuşi în muzeu sunt numai 5 000 de obiecte expuse faţă de peste 100 000 din de­pozit ! Este păcat că nu se caută un sistem de valorificare mai eficientă a imensului tezaur depozitat. De succes se bucură şi expoziţiile volante de artă contemporană or­ganizate de Muzeul „Bucureşti în arta plastică şi colecţia Simu" la cluburi, cooperative agricole de producţie, case de cultură, instituţii. Datorită unei popularizări sistematice şi Mu­zeul „Gh. Tattarescu" se bucură de un mare număr de vizitatori. Dar, pentru ca informarea vizita­torilor să fie realizată la nivelul e­­xigențelor, în unele muzee s-ar cere o revizuire a modului de expunere. Deşi la Muzeul de istorie a oraşului există o preocu­pare pentru reîn­noirea unor vitrine şi a unor săli, to­tuşi, în ansamblul său, muzeul este monoton, încărcat. Muzeul „C. Me­­drea“ e şi el re­­strîns într-un spa­ţiu foarte mic ; ex­ponatele pierd din valoare deoarece sunt urcate pe o pădure de socluri severe şi impună­toare şi aranjate într-o simetrie o­­bositoare. Mai mult curaj în ex­punerea lucrări­lor în muzee — bineînţeles acolo unde specificul o permite — mai multă fantezie şi îndrăzneală în crearea unei am­bianţe grafice mo­derne ar împros­păta mult aspectul muzeelor noastre. C­olindînd Ca­pitala putem întîlni cîteva panouri mari — de o valoare ar­tistică mai mult decît îndoielnică— un oarecare nu­măr de vitrine, şi cîteva afişe de popularizare a muzeelor. Complet insuficient. La Gara de Nord, înghesuite la intrarea dinspre calea Griviţei, sunt cîteva vitrine care cuprind fotografii şi texte de la Muzeul militar central, de la Muzeul „Grigore Antipa" şi Muzeul româno-rus, precum şi foto­grafii răzleţe fără nici un text, doar cu adresa şi orele de vizitare de la Muzeul de artă din strada Ştirbei Vodă. Asupra eficienţei acestor vi­­trine permanente ne îndoim, deoa­rece locul de trecere în care sînt puse nu e de natură să îmbie la privit. Mai mult efect ar fi avut am­plasarea lor lîngă sălile de aştep­tare sau ghişeele de predare a ba­gajelor de mînă, lîngă panoul cu adresele hotelurilor sau lîngă biroul O.N.T. (Oaspeţii, în trecere prin Bucureşti, şi-ar fi putut completa programul cu vizite la muzee). La plecarea din muzeu multă lume ar dori să rămînă cu o amintire con­cretă. Dar nu primeşte un pliant de­cît după îndelungi insistenţe. Expli­caţia e simplă. De trei-patru, iar la unele muzee chiar de şapte ani, n-au mai fost tipărite pliante sau flutu­raşi, iar cele existente sînt depăşite. Muzeele „C. Medrea" şi „K. Zambac­­cian" sînt popularizate prin filme de scurt metraj. Numai că vizitatorii nu le pot lua acasă... Se pare că există o comandă făcută de Comitetul de cultură şi artă al oraşului Bucureşti la Editura „Meridiane“ pentru zece serii de cărţi poştale ilustrate, cu­ reproduceri ale operelor din muzee, care, pînă la sfîrşitul anului se vor pune în vînzare. O altă iniţiativă utilă a Comitetului de cultură şi artă al oraşului Bucureşti este aceea de a edita afişe pentru zece muzee. Dacă unele dintre acestea sînt frumoase, realizate în linii moderne, colorit adecvat şi într-o concepţie unitară,­­afişele pentru Muzeul de artă com­parată, Muzeul „C. Medrea", Mu­zeul „Storck", Casa memorială „C. I. şi­ C. C. Nottara") altele sînt anoste: îşi fac doar datoria de a informa despre existenţa muzeului şi adresa lui (afişul Muzeului „Doctor Victor Babeş" de pildă). P­opularizarea muzeelor nece­sită folosirea unor mijloace mai variate. O preocupare ace, tivă din­ partea Studioului „Al. Sa-,­hia" în realizarea jurnalelor cinema­tografice de actualităţi care să cu­prindă opere valoroase din muzee, ar fi bine venită, iar diapozitivele („Animafilm") cu tematică din mu­zee, ar deveni un îndrăgit material didactic pentru elevi. Editarea unor serii de timbre cu muzeele Capitalei ar ajuta pe filatelişti să-şi procure şi pe această cale reproduceri ale unor opere de artă valoroase. Un mijloc eficace de popularizare îl constituiau la un moment dat cercu­rile de prieteni ai muzeelor. In afară de Muzeul ştiinţelor experimentale şi cel de istorie a oraşului, celelalte şi-au pierdut pe drum... prietenii. Ar fi de amintit şi rezultatele pozitive înregistrate în colaborarea dintre muzee şi Comisia pentru răspândirea cunoştinţelor cultural-ştiinţifice, a­tunci cînd a existat (organizări de lecţii, simpozioane, cicluri de confe­rinţe etc.). N­e vom opri şi asupra muncii de cercetare ştiinţifică ce se duce de către personalul muzeistic. Vizitatorii nu cunosc amănunte­ ine-­­dite, valorile artistice deosebite, do­cumentele şi cărţile din muzee. Per­sonalul de specialitate este obligat să le arate, să vorbească despre ele, să facă studii şi comunicări. în a­­ceastă direcţie este de lăudat bogata activitate ştiinţifică de cercetare şi editorială desfăşurată de Muzeul de istorie a oraşului Bucureşti (11 bro­şuri de popularizare a unor momente din istoria oraşului şi realizări în Bucureştii anilor noştri, două diafil­­me, trei volume de „Materiale de istorie şi muzeografie", două volume de „Cercetări arheologice în Bucu­reşti", precum şi o amplă lucrare de sinteză „Istoria oraşului Bucureşti“ aflată în prezent în fază de finisare). Un muzeu mai mic, „Gh. Tattarescu“, identifică mereu şi achiziţionează noi lucrări, iniţiază seri muzeale pe tematici. Este de aşteptat mai multă acti­vitate de popularizare a vastului ma­terial documentar (o mare biblio­tecă cu cărţi de teatru şi una cu partituri­ existent la Casa memorială „C. I. şi C. C. Nottara". Exemplul s-ar putea extinde şi la alte muzee. P­ersonalul „ştiinţific" al muze­elor se ocupă în multe locuri mai mult de conservarea patri­moniului decît de cercetarea ştiinţi­fică. în ce priveşte pregătirea profe­sională a acestor cadre, remarcăm la cele 15 muzee (fără Muzeul de istorie a oraşului), 21 de oameni cu studii de specialitate şi 6 fără. Dar chiar la muzeele unde sînt încadraţi specia­lişti se simte nevoia unei ridicări a nivelului profesional. Aceasta însă este lăsată la bunul plac al fiecăruia , nici documentări, nici fişiere, nici reviste de specialitate. Comitetul de cultură şi artă al oraşului Bucureşti ar putea să reflecteze la iniţierea unor discuţii bilunare, gen cenaclu, în cadrul cărora s-ar face şi utile schimburi de experienţă, comunicări, dări de seamă. Oricât s-ar încerca lărgirea activităţii de popularizare şi munca ştiinţifică, acestea nu s-ar pu­tea realiza fără un rodnic şi perma­nent schimb de experienţă şi preocu­pare pentru ridicarea nivelului pre­gătirii profesionale a muzeografilor. Semne de întrebare == ...O publicaţie deosebit de =3 Utilă pentru oamenii de artă şi =5 In special pentru muzeografi este „Revista muzeelor“. In pa- === ginire ei işi spun cuvintul oa­­meni de specialitate, academi­ — eleni, cercetători, apar recenzii — şi note despre publicaţii simi- EH­­­are din alte ţări, au Ioc schim­­=­buri de experienţă In ce pri­=5 veste păstrarea şi Îmbogăţirea == patrimoniului muzeistic, meto­­­dele de cercetare ştiinţifică şi 5H de popularizare. Şi totuşi, din­­ E5 cele 16 muzee din reţeaua Co­­­mitetului de cultură şi artă al Si oraşului Bucureşti numai două „ sînt abonate la această revistă. ...Nici pînă astăzi nu­ există ES un regulament şi instrucţiuni pentru reglementarea şi norma- = rea activităţii muzeistice din ţara == noastră, o ierarhizare a sarci­­­nilor pe categorii de muzee, în --E raport cu schema de personal EH etc. ...Profilul unor muzee ca de — pildă- „București în arta plas­­ ~­tică" nu este încă definitivat. ■E5 ...De­­ce nu există In Bucu-E5 rești citeva puncte centrale, cu SS vitrine permanente, unde mu-BB zeele să expună reproduceri =3 pentru popularizare, însoţite de orarul muzeelor şi adresele lor? Anchetă realizată de Gabriela Bucur UN EDUCATOR ACTIV • DOCUMENTE DIN ISTORIA ORAŞULUI ÎN DEPOZIT­, ACASĂ LA VIZITATORI • VITRINE NEPRIVITE VEACURILE SUB LUPA — Intrarea în Muzeul de artă brincovenească constituie ea însăşi o invitaţie Cîteva dintre afişele reuşite. Aşteptăm şi altele Aman, arta abstractă şi cronica cinematografică Pe un scaun Îmbrăcat în piele de Cordoba, la masa din mijlocul sălii mari a Muzeului „Theo­dor Aman“, muzeograful unităţii scria: — Ne-ar interesa acti­vitatea de cercetare şti­inţifică de la acest mu­zeu. — Tot ce s-a putut spune, a spus Radu Bog­dan in monografia sa. — Dumneavoastră vă ocupați de vreun studiu de specialitate ? — Da... Un studiu des­pre pictura abstractă ! — ? ! Ce legătură are cu Aman ? — Nici una. . Pe masa sculptată de Aman, o vedetă îmbră­cată intr-un „bichini" de plasă zîmbea insinuant — de pe coperta unei re­viste străine — către ca­pul lui Andrei Báthory din pictura expusă în muzeu. Muzeograful scria o cronică cinematografi­­că. Curat interes pentru problemele ştiinţifice ale muzeului „ O sală din Muzeul­­Frederic­ Storck şi Cecília Cules cu Storck“ ­In „medicament“ complex şi natural... AMARA Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit natura, pentru a căuta în plante, sucuri din arbori, sau în miracu­loase iz­voare, vindecarea suferinţelor. Vechii egipteni au folosit delta Nilului ca loc de tratament, şi de la ei a rămas mis­mele de metodă egipteană, dat acelui tratament care azi este numit ,,băi reci de nămol“. Ţara noastră, numără, prin­tre multiple alte bogăţii naturale, ine­puizabile­ surse de ape minerale în iz­voare sau lacuri mineralizate, nămoluri terapeutice, ca şi condiţiuni climatice di­ferenţiate pentru tratamentul unui număr ele suferinţe. In anii puterii populare, staţiunile balneare au fost reamenajate şi organizate pe baze noi, ştiinţifice, pentru a fi­ folosite cu maximum de efi­cienţă în tratamentul oamenilor muncii. Şi astfel, a fost posibil, ca micuţa şi neînsemnata Amara să vadă zorile pe care chimistul român P. Pont i le pre­vestise în 1887. Aici, la dispoziţia oamenilor muncii, veniţi la tratament, se află pavilioane moderne prevăzute cu tot confortul. Situată la numai 130 km de Capitală, Amara a cunoscut în ultimii 20 de ani o impresionantă dezvoltare, şi cer­cetările ştiinţifice, tratamentele judicios aplicate, cu rezultate din cele mai bune, au făcut ca renumele ei depăşească cu mult graniţele ţării noastre. Factorii de tratament de la Amara se împart în factori de cură externă şi factori de cură internă. Factorii de cură externă cuprind : climatul de antestepă, apa mi­neralizată a lacului şi nămolul sapropo­­lie, iar în cura internă se foloseşte apa sulfuroasă din izvorul de foraj, indi­cată în multiple suferinţe ale aparatu­lui renal, digestiv sau respirator. Sfatul medicului Helioterapia la Amara se desfăşoară într-un climat de antestepă, caracterizat prin veri calde, cînd temperatura aeru­lui urcă frecvent peste 30°. Presiunea atmosferică mai scăzută, ca şi lipsa aerosolilor marini în aer conferă clima­tului de aci un caracter mai puţin exci­tant decit al climatului de pe litoral, dar cu acţiune puternică rezorbtivă în procesele inflamatorii, apropiindu-l prin aceasta de climatul de deşert. Apa lacu­lui este indicată sub formă de băi generale calde, sau băi de lac într-o mare varietate de afecţiuni. Şi, în sfîr­­şit, nămolul sapropelic , care căptu­şeşte pe o suprafaţă de 128 ha fundul lacului, reprezintă azi cel mai valoros factor balnear de cură externă din ţară, prin componentele sale minerale şi or­ganice, şi prin excepţionalele calităţi fizice pe care le are. Pentru cura internă, izvorul sulfuros din Amara, constituie un preţios ad­juvant în boli asociate, ale aparatului renal, hepatobiliar, digestiv sau în boli ale metabolismului. Şi acum pentru căutătorii de sănătate, cîteva sfaturi referitoare la bolile în care acest complex „medicament“ este eficace. Boli ale aparatului loco­motor ; stări alergice după reuma­tismul poliarticular acut (f)—8 luni de la debut) ; toate formele de reumatism cronic degenerativ (artroze, spondilo­ze) ; poliartrită cronică evolutivă și spondilita ankilopoietică in perioada in­cipientă și de remisiune; artrite infec­­ţioase cronice secundare; stări după in­tervenţii ortopedice; reumatismul me­tabolic ; fracturi cu consolidare întîr­­ziată sau cu căluşuri dureroase; osteite postinfecţioase sau traumatice nefistuli­­zate; miozite, mialgii, fibromiozite , bur­­site, tendinite; periartrite toxice sau traumatice; rahitism etc. Boli de nutri­ţie, boli ale sistemului nervos periferic, nevralgii secundare, sechele de polio­mielită în perioada de regresiune, ca și în cea de sechelă, boli ale aparatului genital feminin etc. l­a această listă se adaugă indicaţiile legate de folosirea izvorului sulfuros pentru: cura de diureză în bolile rini­chilor şi căilor urinare, afecţiuni hepato­­biliare, diabetul simplu, guta, gastritele cronice, ca şi în acţiunile căilor aeriene superioare. Dr. Ştefan Ionescu-Călinesti director al Serviciului medical balnear Amara Pe plaja lacului Amara Instalaţie Roentgen cu televiziune pentru controlul ţevilor sudate O noutate pentru controlorii tehnici de calitate. Recent, la Fabrica de ţevi sudate , Bucureşti a intrat în funcţiune o instalaţie de control de­­fectoscopic cu raze Roentgen şi cu televiziune industrială. Cu ajutorul acestei moderne instalaţii se poate controla continuu Întregul cordon de sudură a ţevilor sudate elicoidal sau porţiuni socotite ca avind de­fecte­ in felul acesta se detectează toate defectele ascunse contribuind cu efi­cienţă sporită la asigurarea unei pro­ducţii de calitate superioară. Şi Încă un amănunt: in prezent, cordonul de sudură poate fi suprave­gheat de mai mulţi controlori şi chiar de muncitorii care au efectuat aceste operaţii de sudură, permiţînd luarea din timp a unor măsuri de imbunătă­­țire a parametrilor tehnologici. O carte despre un mare cîntâreţ român *„ După publicarea unei serii de monografii dedicate unor figuri ilustre ale creaţiei muzi­cale universale (Rossini, Puc­cini, Johann Strauss etc.), mu­zicologul clujean George Sbâr­­cea şi-a îndreptat atenţia asu­pra cercetării vieţii unuia din marii cîntăreţi români din ultima parte a secolului trecut şi în primul deceniu al veacu­lui nostru : Dimitrie Popovici- Bayreuth. Parcurgînd filele cărţii lui George Sbârcea, ni se oferă un tablou variat şi pitoresc al multiplelor ambianţe în care s-a desfăşurat viaţa şi cariera eminentului cântăreţ,­­— totodată un animator prin ele iniţiativă al vieţii muzicale din ţara noastră. Descoperit ca un mare talent vocal de către George Stephănescu, Popovici înţe­lege curînd că în condiţiile precare existente în acea vreme pentru dez­voltarea artei româneşti, singurul mijloc de afirmare era cucerirea re­­numelui dincolo de hotare. Studiile la Veneţia şi la Viena l-au pus în contact cu viaţa muzicală din două­ importante centre artistice europene. Urmează, la 17 septembrie 1889, de­butul pe scena Operei din Praga în rolul Wolfram din „Tannhäuser" de Wagner, marele succes obținut cu acest prilej duce la un angajament de lungă durată, Popovici impunîn­­du-se ca unul din marii baritoni ai timpului. Atracția pentru repertoriul wagne­rian îl determină pe Popovici să as­pire în chip firesc la suprema con­sacrare rezervată interpreţilor opere­lor lui Wagner: apariţia pe scena de la Bayreuth. Se prezintă la un con­curs în 1893, reuşeşte primul, şi ia­­tă-l debutînd în sanctuarul reformato­rului operei germane, în rolul lui Teliamund din „Lohengrin“­ Din pri­ma clipă, Popovici cucereşte publicul şi îi entuziasmează pe Cosima şi pe Siegfried Wagner — văduva şi fiul maestrului — care-i purtară în con­tinuare o admiraţie nedezminţită, a­­cordîndu-i şi dreptul de a adăuga la numele său eponimul „Bayreuth“. Urmează, tot la Bayreuth, rolurile : Klingsor din „Parsifal" şi Alberich din Tetralogie, apoi la Berlin şi Ham­burg un succes răsunător în Tonio din „Paiaţe", la Stuttgart „Rigoletto“, în 1895—1896 un turneu triumfal în­­ 32 de oraşe ale Statelor Unite ale Americii, sub conducerea dirijorului american Walter Damrosch şi în con­tinuare angajamente pe cele mai de seamă scene muzicale europene: Ma­drid, Barcelona, Palermo, München, Viena (sub directoratul lui Gustav Mahler), Petersburg etc. în tot acest timp, Popovici revine periodic în ţară şi concertează la Bucureşti, Craiova, dar mai ales în­tr-o serie de centre culturale din Transilvania — Sibiu, Braşov, Timi­şoara, Arad, Lugoj etc. —, spre care i-a atras prietenia cu marele muzi­cian ardelean Gheorghe Dima, în martie 1902 apare în „Rigoletto“ la­­ Teatrul Naţional din Bucureşti. Con­ştient că trebuie să-şi pună energia şi­­ cunoştinţele în slujba promovării vieţii muzicale din patria sa. Popovici se stabileşte în 1903 la Bucureşti,­­ unde este numit director al Conser­vatorului. Aci desfăşoară o neobo­sită activitate didactică şi organiza­torică, formează cîntăreţi, care au dus mai departe faima şcolii vocale româneşti, ca George Folescu, Geor­ge Niculescu-Basu, Jean Athanasiu, A. Costescu-Duca, Mircea Lazăr, Nicu Apostolescu etc. Mai tîrziu, în 1920, acceptă conducerea Operei din Cluj,­­ ridicînd în scurtă vreme prestigiul tinerei instituţii prin formarea a nu­­­­meroase talente remarcabile­ A murit la Cluj în 1927, în plină afirmare a unei energii neobosite, pusă în ser­viciul dezvoltării vieţii muzicale ro­ - mâneşti. Bazată pe o bogată documentare, noua monografie a lui George Sbâr­cea reconstituie zbuciumata viaţă a lui Dimitrie Popovici-Bayreuth, evo­­cînd pentru fiecare etapă a c arierei sale artistice cadrul social-politic şi cultural în care s-a desfăşurat. Stilul alert, vădind practica autorului in domeniul scrisului literar, face ca lectura cărţii să fie deopotrivă ins­tructivă şi agreabilă. Un valoros şi inedit material ilustrativ, presărat de-a lungul paginilor, sporește inte­resul pe care volumul lui George Sbârcea merită să-l stîrnească în rîn­­durile iubitorilor cărţii muzicale. E. Elian *) George Sbârcea: „Dimitrie Popovici- Bayreuth“, Editura muzicală - 1965. g­if # BAnminkat Locuri si călătorii ORIZONTAL : 1. Naturalist ro­mân care a participat la cerce­tarea Polului Sud, pe vasul Bel­­giei — Autorul volumului „Carte despre drumuri lungi” — 2. Așe­zare urbană — La capătul extra­ordinarelor călătorii ale lui Ulise. 3. Celebru călător Venetian cîntat In opera lui Lopez. (2 cuvinte) — Odinioară. 4. Imediat (pop.) — Tulpină de cereale — Insulă grecească, unde a fost găsită ce­lebra statuie a lui Venus. 5. Cu­noscut explorator norvegian ves­tit prin călătoria sa spre Polul Nord. — întocmai — La Sovata ! 6. Capitală europeană. 7. Poftim î — A fi urmărit de un gînd. 8. Anotimp favorabil excursiilor — Loc de teatru — Literă cirilică. 9. Lac pitoresc în apropiere de Tuşnad — Autorul poeziilor „Veneţia“, „Egiptul“, „La steaua“. 10. Cursa de la Troia­n — Cutii la moară 11. „Drum bun” şi „Pe Mureş şi pe Tîrnave“ — Foaie de tablă. 12. Fluviu in U.R.S.S. și vas sovietic care în 1955 a călătorit in Antarctica — in Norvegia ! — Una din corăbiile lui Cristofor Columb. VERTICAL : 1. „O călătorie spre cen­trul pâmîntului”, „De la pămînt la lună“, „Ocolul pămîntului în 80 de zile“ — „...de Gama, primul navigator care a ocolit Capul Bunei Speranţe. 7. Autorul cărţii „Păsări călătoare“ — Popas rustic — Idem. 3. Sur — A striga tare. 4. Din neamul oscilor — „Cale lungă drum de fier” — Căluţul dobrogean. 5. „Italianca In Alger“ de Rossini — Vechi locuitor al Greciei. 6. A umple (fig.) — Consoane — Cobalt. 7. Coboară toamna de la munte — însemnări. 8. Cap în Franţa — Găzduiesc turişti. 9. Nume masculin — Istovită. 10. La revedere ! — Cămaşă ţărănească — Termen sportiv. 11. „...De­parte“, dramă de Mircea Ştefânescu — Blînzi. 12. Autorul scrierilor: „Ţara de dincolo de negură”, „împărăţia apelor“, „Dumbrava minunată“ — Se vaită. Aneta Bartolomeu Filatelie In luna septembrie se vor PUNE IN circulaţie noi emi- SIUNI DE mărci poştale • în cursul acestei luni, Direcţia generală a poştelor şi telecomunica­ţiilor pune in circulaţie noi emisiuni de mărci poştale româneşti. Una din­tre ele este intitulată : „A şasea con­ferinţă a miniştrii"* ---------­ caţii din ţările so­cialiste“. Este o e­misiune comună pentru toate ţăriie socialiste, formată dintr-o singură va­loare. Marca a fost tipărită în sis­tem­ul ofset pe hi­tiraj de 4 milioane bucăţi. Prin reţeaua magazinelor şi ghi­­şeelor filatelice plicul „prima zi­" a emisiunii se va afla la dispoziţia fila­­teliştilor începînd cu data de 6 sep­tembrie. • O altă emisiune ale cărei plicuri prima zi (3 bucăţi) vor fi puse în cir­culaţie în ziua de 10 septembrie se intitulează „Vînatul migrator". Emisiunea este formată din 10 valori şi reprezintă cîteva dintre principa­lele păsări migratoare, cu siluetele de repaus şi zbor. Mărcile au fost tipărite în sistemul tierdruk, în patru culori, pe hîrtie cretată, după ma­chetele grafice realizate de Florin Ivănuş. GHIŞEU PENTRU OBLITERAREA MĂRCILOR CU ŞTAMPILE SPECIALE I.C.S. „Filatelia“, începînd cu data pune­a la circulat­ie a emisiunii ,,A şasea Conferinţa a miniştrilor de telecomunicaţii din ţările socialiste“( 16 septembrie), organizează, la ghi­­şeul filatelic din incinta Oi­teiului special Poşta centrala — Bucureşti (calea Victoriei nr. 12), obliterarea mărcilor din noile emisiuni şi aran­jarea lor pe diferite plicuri, după dorinţa filateliştilor. In acest scop la dispoziţia amatorilor se vor alia mărci poştale, plicuri, precum si ştampile speciale la toate emisiunile. Această operaţiune se va face nu­mai in prima zi, la punerea In circu­­laţie a emisiunilor. MATERIAL DOCUMENTAR PENTRU FILATELIŞTI Pentru a veni în ajutorul filateliş­­tilor, în vederea documentării asupra subiectelor oglindite pe mărcile poş­tale, I.C.S. „Filatelia" tipăreşte pros­pecte pentru fiecare emisiune în lim­bile română, engleză şi franceză. Pe aceste prospecte filateliştii pot găsi toate detaliile în legătură cu mărcile poştale din emisiunea respectivă,, (tiraj, dimensiuni, sistemul de impri­mare, data de apariţie etc.). De asemenea, I.G.S. „Filatelia“ a tipărit şi difuzat recent un interesant pliant în culori cu tema: „Ce îmi trebuie pentru a deveni un bun fi* latelist", în care sunt prezentate a­­matorilor accesoriile și literatura fi* latelică necesare unui colecționar.

Next