Informatia Bucureştiului, septembrie 1965 (Anul 13, nr. 3752-3777)
1965-09-04 / nr. 3755
“Steagurile lui Pristanda— Interlocutorul nostru este tovarăşul N. Tălăpănescu, muzeograf la Muzeul „Bucureşti în arta plastică şi colecţia Simu". — Activitatea ştiinţifică o avem aici, înregistrată, sub cristal, două pliante, patru lucrări ştiinţifice, două seri muzeale, două expoziţii. •— Mai concret, vă rugăm. — Două cataloage : la expoziţiile Ţuculescu (pe care am organizat-o în colaborare cu Muzeul de artă) şi la expoziţia Vasile Popescu. Nu s-a tipărit însă decît cel de-al doilea. Patru lucrări ştiinţifice: cataloagele la expoziţiile Ţuculescu şi Vasile Popescu. Celelalte două nu mai le amintesc. Intrebaţi-l pe tovarăşul Pauleţ. — Dar expoziţiile şi serile muzeale ? — Expoziţia Ţuculescu şi expoziţia Vasile Popescu, iar seri muzeale am socotit de fapt vernisajele acestor expoziţii; ştiţi, au venit multe personalităţi şi au luat cuvîntul, aşa că... O situație statistică... „clasică" pe care ar invidia-o însuși Pristanda. Colindind săli de muzeu Pregătirea îndrumătorului de muzeu şi priceperea lui de a prezenta vizitatorului cît mai atractiv şi interesant cele mai valoroase exponate, fac ca publicul să calce des pragul muzeelor. Capitala se mândreşte cu 33 de unităţi muzeale dintre care 16 sunt îndrumate şi controlate de Comitetul de cultură şi artă al oraşului. Bucureşteni, turişti din ţară şi oaspeţi de peste hotare vizitează muzeele noastre de artă plastică, ştiinţifice şi memoriale. Dar instituţiile muzeale nu au numai un rol pasiv de a pune la dispoziţia vizitatorilor o serie de valori, ci sînt învestite, prin specificul lor şi cu un atribut activ , de a contribui la educarea şi culturalizarea maselor. De aici o arie de preocupări deosebit de complexe şi de mare răspundere. Desigur, creşterea numărului de vizitatori este un factor principal în activitatea muzeistică dar şi mai importantă este atragerea publicului de cele mai diferite categorii şi vîrste. In această ordine de idei un exemplu elocvent ni-l oferă Muzeul de istorie a oraşului Bucureşti care, printr-o legătură sistematică cu şcolile, cu instituţiile, cu uzinele şi casele de cultură, atrage un public numeros şi variat. Sunt deosebit de apreciate atît ciclurile de conferinţe, lectoratele, cît şi expoziţiile la sediul şi în afara muzeului (anual se organizează 50—60 astfel de expoziţii). Şi totuşi în muzeu sunt numai 5 000 de obiecte expuse faţă de peste 100 000 din depozit ! Este păcat că nu se caută un sistem de valorificare mai eficientă a imensului tezaur depozitat. De succes se bucură şi expoziţiile volante de artă contemporană organizate de Muzeul „Bucureşti în arta plastică şi colecţia Simu" la cluburi, cooperative agricole de producţie, case de cultură, instituţii. Datorită unei popularizări sistematice şi Muzeul „Gh. Tattarescu" se bucură de un mare număr de vizitatori. Dar, pentru ca informarea vizitatorilor să fie realizată la nivelul exigențelor, în unele muzee s-ar cere o revizuire a modului de expunere. Deşi la Muzeul de istorie a oraşului există o preocupare pentru reînnoirea unor vitrine şi a unor săli, totuşi, în ansamblul său, muzeul este monoton, încărcat. Muzeul „C. Medrea“ e şi el restrîns într-un spaţiu foarte mic ; exponatele pierd din valoare deoarece sunt urcate pe o pădure de socluri severe şi impunătoare şi aranjate într-o simetrie obositoare. Mai mult curaj în expunerea lucrărilor în muzee — bineînţeles acolo unde specificul o permite — mai multă fantezie şi îndrăzneală în crearea unei ambianţe grafice moderne ar împrospăta mult aspectul muzeelor noastre. Colindînd Capitala putem întîlni cîteva panouri mari — de o valoare artistică mai mult decît îndoielnică— un oarecare număr de vitrine, şi cîteva afişe de popularizare a muzeelor. Complet insuficient. La Gara de Nord, înghesuite la intrarea dinspre calea Griviţei, sunt cîteva vitrine care cuprind fotografii şi texte de la Muzeul militar central, de la Muzeul „Grigore Antipa" şi Muzeul româno-rus, precum şi fotografii răzleţe fără nici un text, doar cu adresa şi orele de vizitare de la Muzeul de artă din strada Ştirbei Vodă. Asupra eficienţei acestor vitrine permanente ne îndoim, deoarece locul de trecere în care sînt puse nu e de natură să îmbie la privit. Mai mult efect ar fi avut amplasarea lor lîngă sălile de aşteptare sau ghişeele de predare a bagajelor de mînă, lîngă panoul cu adresele hotelurilor sau lîngă biroul O.N.T. (Oaspeţii, în trecere prin Bucureşti, şi-ar fi putut completa programul cu vizite la muzee). La plecarea din muzeu multă lume ar dori să rămînă cu o amintire concretă. Dar nu primeşte un pliant decît după îndelungi insistenţe. Explicaţia e simplă. De trei-patru, iar la unele muzee chiar de şapte ani, n-au mai fost tipărite pliante sau fluturaşi, iar cele existente sînt depăşite. Muzeele „C. Medrea" şi „K. Zambaccian" sînt popularizate prin filme de scurt metraj. Numai că vizitatorii nu le pot lua acasă... Se pare că există o comandă făcută de Comitetul de cultură şi artă al oraşului Bucureşti la Editura „Meridiane“ pentru zece serii de cărţi poştale ilustrate, cu reproduceri ale operelor din muzee, care, pînă la sfîrşitul anului se vor pune în vînzare. O altă iniţiativă utilă a Comitetului de cultură şi artă al oraşului Bucureşti este aceea de a edita afişe pentru zece muzee. Dacă unele dintre acestea sînt frumoase, realizate în linii moderne, colorit adecvat şi într-o concepţie unitară,afişele pentru Muzeul de artă comparată, Muzeul „C. Medrea", Muzeul „Storck", Casa memorială „C. I. şi C. C. Nottara") altele sînt anoste: îşi fac doar datoria de a informa despre existenţa muzeului şi adresa lui (afişul Muzeului „Doctor Victor Babeş" de pildă). Popularizarea muzeelor necesită folosirea unor mijloace mai variate. O preocupare ace, tivă din partea Studioului „Al. Sa-,hia" în realizarea jurnalelor cinematografice de actualităţi care să cuprindă opere valoroase din muzee, ar fi bine venită, iar diapozitivele („Animafilm") cu tematică din muzee, ar deveni un îndrăgit material didactic pentru elevi. Editarea unor serii de timbre cu muzeele Capitalei ar ajuta pe filatelişti să-şi procure şi pe această cale reproduceri ale unor opere de artă valoroase. Un mijloc eficace de popularizare îl constituiau la un moment dat cercurile de prieteni ai muzeelor. In afară de Muzeul ştiinţelor experimentale şi cel de istorie a oraşului, celelalte şi-au pierdut pe drum... prietenii. Ar fi de amintit şi rezultatele pozitive înregistrate în colaborarea dintre muzee şi Comisia pentru răspândirea cunoştinţelor cultural-ştiinţifice, atunci cînd a existat (organizări de lecţii, simpozioane, cicluri de conferinţe etc.). Ne vom opri şi asupra muncii de cercetare ştiinţifică ce se duce de către personalul muzeistic. Vizitatorii nu cunosc amănunte ine-dite, valorile artistice deosebite, documentele şi cărţile din muzee. Personalul de specialitate este obligat să le arate, să vorbească despre ele, să facă studii şi comunicări. în această direcţie este de lăudat bogata activitate ştiinţifică de cercetare şi editorială desfăşurată de Muzeul de istorie a oraşului Bucureşti (11 broşuri de popularizare a unor momente din istoria oraşului şi realizări în Bucureştii anilor noştri, două diafilme, trei volume de „Materiale de istorie şi muzeografie", două volume de „Cercetări arheologice în Bucureşti", precum şi o amplă lucrare de sinteză „Istoria oraşului Bucureşti“ aflată în prezent în fază de finisare). Un muzeu mai mic, „Gh. Tattarescu“, identifică mereu şi achiziţionează noi lucrări, iniţiază seri muzeale pe tematici. Este de aşteptat mai multă activitate de popularizare a vastului material documentar (o mare bibliotecă cu cărţi de teatru şi una cu partituri existent la Casa memorială „C. I. şi C. C. Nottara". Exemplul s-ar putea extinde şi la alte muzee. Personalul „ştiinţific" al muzeelor se ocupă în multe locuri mai mult de conservarea patrimoniului decît de cercetarea ştiinţifică. în ce priveşte pregătirea profesională a acestor cadre, remarcăm la cele 15 muzee (fără Muzeul de istorie a oraşului), 21 de oameni cu studii de specialitate şi 6 fără. Dar chiar la muzeele unde sînt încadraţi specialişti se simte nevoia unei ridicări a nivelului profesional. Aceasta însă este lăsată la bunul plac al fiecăruia , nici documentări, nici fişiere, nici reviste de specialitate. Comitetul de cultură şi artă al oraşului Bucureşti ar putea să reflecteze la iniţierea unor discuţii bilunare, gen cenaclu, în cadrul cărora s-ar face şi utile schimburi de experienţă, comunicări, dări de seamă. Oricât s-ar încerca lărgirea activităţii de popularizare şi munca ştiinţifică, acestea nu s-ar putea realiza fără un rodnic şi permanent schimb de experienţă şi preocupare pentru ridicarea nivelului pregătirii profesionale a muzeografilor. Semne de întrebare == ...O publicaţie deosebit de =3 Utilă pentru oamenii de artă şi =5 In special pentru muzeografi este „Revista muzeelor“. In pa- === ginire ei işi spun cuvintul oameni de specialitate, academi — eleni, cercetători, apar recenzii — şi note despre publicaţii simi- EHare din alte ţări, au Ioc schim=buri de experienţă In ce pri=5 veste păstrarea şi Îmbogăţirea == patrimoniului muzeistic, metodele de cercetare ştiinţifică şi 5H de popularizare. Şi totuşi, din E5 cele 16 muzee din reţeaua Comitetului de cultură şi artă al Si oraşului Bucureşti numai două „ sînt abonate la această revistă. ...Nici pînă astăzi nu există ES un regulament şi instrucţiuni pentru reglementarea şi norma- = rea activităţii muzeistice din ţara == noastră, o ierarhizare a sarcinilor pe categorii de muzee, în --E raport cu schema de personal EH etc. ...Profilul unor muzee ca de — pildă- „București în arta plas ~tică" nu este încă definitivat. ■E5 ...Dece nu există In Bucu-E5 rești citeva puncte centrale, cu SS vitrine permanente, unde mu-BB zeele să expună reproduceri =3 pentru popularizare, însoţite de orarul muzeelor şi adresele lor? Anchetă realizată de Gabriela Bucur UN EDUCATOR ACTIV • DOCUMENTE DIN ISTORIA ORAŞULUI ÎN DEPOZIT, ACASĂ LA VIZITATORI • VITRINE NEPRIVITE VEACURILE SUB LUPA — Intrarea în Muzeul de artă brincovenească constituie ea însăşi o invitaţie Cîteva dintre afişele reuşite. Aşteptăm şi altele Aman, arta abstractă şi cronica cinematografică Pe un scaun Îmbrăcat în piele de Cordoba, la masa din mijlocul sălii mari a Muzeului „Theodor Aman“, muzeograful unităţii scria: — Ne-ar interesa activitatea de cercetare ştiinţifică de la acest muzeu. — Tot ce s-a putut spune, a spus Radu Bogdan in monografia sa. — Dumneavoastră vă ocupați de vreun studiu de specialitate ? — Da... Un studiu despre pictura abstractă ! — ? ! Ce legătură are cu Aman ? — Nici una. . Pe masa sculptată de Aman, o vedetă îmbrăcată intr-un „bichini" de plasă zîmbea insinuant — de pe coperta unei reviste străine — către capul lui Andrei Báthory din pictura expusă în muzeu. Muzeograful scria o cronică cinematografică. Curat interes pentru problemele ştiinţifice ale muzeului „ O sală din MuzeulFrederic Storck şi Cecília Cules cu Storck“ In „medicament“ complex şi natural... AMARA Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit natura, pentru a căuta în plante, sucuri din arbori, sau în miraculoase izvoare, vindecarea suferinţelor. Vechii egipteni au folosit delta Nilului ca loc de tratament, şi de la ei a rămas mismele de metodă egipteană, dat acelui tratament care azi este numit ,,băi reci de nămol“. Ţara noastră, numără, printre multiple alte bogăţii naturale, inepuizabile surse de ape minerale în izvoare sau lacuri mineralizate, nămoluri terapeutice, ca şi condiţiuni climatice diferenţiate pentru tratamentul unui număr ele suferinţe. In anii puterii populare, staţiunile balneare au fost reamenajate şi organizate pe baze noi, ştiinţifice, pentru a fi folosite cu maximum de eficienţă în tratamentul oamenilor muncii. Şi astfel, a fost posibil, ca micuţa şi neînsemnata Amara să vadă zorile pe care chimistul român P. Pont i le prevestise în 1887. Aici, la dispoziţia oamenilor muncii, veniţi la tratament, se află pavilioane moderne prevăzute cu tot confortul. Situată la numai 130 km de Capitală, Amara a cunoscut în ultimii 20 de ani o impresionantă dezvoltare, şi cercetările ştiinţifice, tratamentele judicios aplicate, cu rezultate din cele mai bune, au făcut ca renumele ei depăşească cu mult graniţele ţării noastre. Factorii de tratament de la Amara se împart în factori de cură externă şi factori de cură internă. Factorii de cură externă cuprind : climatul de antestepă, apa mineralizată a lacului şi nămolul sapropolie, iar în cura internă se foloseşte apa sulfuroasă din izvorul de foraj, indicată în multiple suferinţe ale aparatului renal, digestiv sau respirator. Sfatul medicului Helioterapia la Amara se desfăşoară într-un climat de antestepă, caracterizat prin veri calde, cînd temperatura aerului urcă frecvent peste 30°. Presiunea atmosferică mai scăzută, ca şi lipsa aerosolilor marini în aer conferă climatului de aci un caracter mai puţin excitant decit al climatului de pe litoral, dar cu acţiune puternică rezorbtivă în procesele inflamatorii, apropiindu-l prin aceasta de climatul de deşert. Apa lacului este indicată sub formă de băi generale calde, sau băi de lac într-o mare varietate de afecţiuni. Şi, în sfîrşit, nămolul sapropelic , care căptuşeşte pe o suprafaţă de 128 ha fundul lacului, reprezintă azi cel mai valoros factor balnear de cură externă din ţară, prin componentele sale minerale şi organice, şi prin excepţionalele calităţi fizice pe care le are. Pentru cura internă, izvorul sulfuros din Amara, constituie un preţios adjuvant în boli asociate, ale aparatului renal, hepatobiliar, digestiv sau în boli ale metabolismului. Şi acum pentru căutătorii de sănătate, cîteva sfaturi referitoare la bolile în care acest complex „medicament“ este eficace. Boli ale aparatului locomotor ; stări alergice după reumatismul poliarticular acut (f)—8 luni de la debut) ; toate formele de reumatism cronic degenerativ (artroze, spondiloze) ; poliartrită cronică evolutivă și spondilita ankilopoietică in perioada incipientă și de remisiune; artrite infecţioase cronice secundare; stări după intervenţii ortopedice; reumatismul metabolic ; fracturi cu consolidare întîrziată sau cu căluşuri dureroase; osteite postinfecţioase sau traumatice nefistulizate; miozite, mialgii, fibromiozite , bursite, tendinite; periartrite toxice sau traumatice; rahitism etc. Boli de nutriţie, boli ale sistemului nervos periferic, nevralgii secundare, sechele de poliomielită în perioada de regresiune, ca și în cea de sechelă, boli ale aparatului genital feminin etc. la această listă se adaugă indicaţiile legate de folosirea izvorului sulfuros pentru: cura de diureză în bolile rinichilor şi căilor urinare, afecţiuni hepatobiliare, diabetul simplu, guta, gastritele cronice, ca şi în acţiunile căilor aeriene superioare. Dr. Ştefan Ionescu-Călinesti director al Serviciului medical balnear Amara Pe plaja lacului Amara Instalaţie Roentgen cu televiziune pentru controlul ţevilor sudate O noutate pentru controlorii tehnici de calitate. Recent, la Fabrica de ţevi sudate , Bucureşti a intrat în funcţiune o instalaţie de control defectoscopic cu raze Roentgen şi cu televiziune industrială. Cu ajutorul acestei moderne instalaţii se poate controla continuu Întregul cordon de sudură a ţevilor sudate elicoidal sau porţiuni socotite ca avind defecte in felul acesta se detectează toate defectele ascunse contribuind cu eficienţă sporită la asigurarea unei producţii de calitate superioară. Şi Încă un amănunt: in prezent, cordonul de sudură poate fi supravegheat de mai mulţi controlori şi chiar de muncitorii care au efectuat aceste operaţii de sudură, permiţînd luarea din timp a unor măsuri de imbunătățire a parametrilor tehnologici. O carte despre un mare cîntâreţ român *„ După publicarea unei serii de monografii dedicate unor figuri ilustre ale creaţiei muzicale universale (Rossini, Puccini, Johann Strauss etc.), muzicologul clujean George Sbârcea şi-a îndreptat atenţia asupra cercetării vieţii unuia din marii cîntăreţi români din ultima parte a secolului trecut şi în primul deceniu al veacului nostru : Dimitrie Popovici- Bayreuth. Parcurgînd filele cărţii lui George Sbârcea, ni se oferă un tablou variat şi pitoresc al multiplelor ambianţe în care s-a desfăşurat viaţa şi cariera eminentului cântăreţ,— totodată un animator prin ele iniţiativă al vieţii muzicale din ţara noastră. Descoperit ca un mare talent vocal de către George Stephănescu, Popovici înţelege curînd că în condiţiile precare existente în acea vreme pentru dezvoltarea artei româneşti, singurul mijloc de afirmare era cucerirea renumelui dincolo de hotare. Studiile la Veneţia şi la Viena l-au pus în contact cu viaţa muzicală din două importante centre artistice europene. Urmează, la 17 septembrie 1889, debutul pe scena Operei din Praga în rolul Wolfram din „Tannhäuser" de Wagner, marele succes obținut cu acest prilej duce la un angajament de lungă durată, Popovici impunîndu-se ca unul din marii baritoni ai timpului. Atracția pentru repertoriul wagnerian îl determină pe Popovici să aspire în chip firesc la suprema consacrare rezervată interpreţilor operelor lui Wagner: apariţia pe scena de la Bayreuth. Se prezintă la un concurs în 1893, reuşeşte primul, şi iată-l debutînd în sanctuarul reformatorului operei germane, în rolul lui Teliamund din „Lohengrin“ Din prima clipă, Popovici cucereşte publicul şi îi entuziasmează pe Cosima şi pe Siegfried Wagner — văduva şi fiul maestrului — care-i purtară în continuare o admiraţie nedezminţită, acordîndu-i şi dreptul de a adăuga la numele său eponimul „Bayreuth“. Urmează, tot la Bayreuth, rolurile : Klingsor din „Parsifal" şi Alberich din Tetralogie, apoi la Berlin şi Hamburg un succes răsunător în Tonio din „Paiaţe", la Stuttgart „Rigoletto“, în 1895—1896 un turneu triumfal în 32 de oraşe ale Statelor Unite ale Americii, sub conducerea dirijorului american Walter Damrosch şi în continuare angajamente pe cele mai de seamă scene muzicale europene: Madrid, Barcelona, Palermo, München, Viena (sub directoratul lui Gustav Mahler), Petersburg etc. în tot acest timp, Popovici revine periodic în ţară şi concertează la Bucureşti, Craiova, dar mai ales într-o serie de centre culturale din Transilvania — Sibiu, Braşov, Timişoara, Arad, Lugoj etc. —, spre care i-a atras prietenia cu marele muzician ardelean Gheorghe Dima, în martie 1902 apare în „Rigoletto“ la Teatrul Naţional din Bucureşti. Conştient că trebuie să-şi pună energia şi cunoştinţele în slujba promovării vieţii muzicale din patria sa. Popovici se stabileşte în 1903 la Bucureşti, unde este numit director al Conservatorului. Aci desfăşoară o neobosită activitate didactică şi organizatorică, formează cîntăreţi, care au dus mai departe faima şcolii vocale româneşti, ca George Folescu, George Niculescu-Basu, Jean Athanasiu, A. Costescu-Duca, Mircea Lazăr, Nicu Apostolescu etc. Mai tîrziu, în 1920, acceptă conducerea Operei din Cluj, ridicînd în scurtă vreme prestigiul tinerei instituţii prin formarea a numeroase talente remarcabile A murit la Cluj în 1927, în plină afirmare a unei energii neobosite, pusă în serviciul dezvoltării vieţii muzicale ro - mâneşti. Bazată pe o bogată documentare, noua monografie a lui George Sbârcea reconstituie zbuciumata viaţă a lui Dimitrie Popovici-Bayreuth, evocînd pentru fiecare etapă a c arierei sale artistice cadrul social-politic şi cultural în care s-a desfăşurat. Stilul alert, vădind practica autorului in domeniul scrisului literar, face ca lectura cărţii să fie deopotrivă instructivă şi agreabilă. Un valoros şi inedit material ilustrativ, presărat de-a lungul paginilor, sporește interesul pe care volumul lui George Sbârcea merită să-l stîrnească în rîndurile iubitorilor cărţii muzicale. E. Elian *) George Sbârcea: „Dimitrie Popovici- Bayreuth“, Editura muzicală - 1965. gif # BAnminkat Locuri si călătorii ORIZONTAL : 1. Naturalist român care a participat la cercetarea Polului Sud, pe vasul Belgiei — Autorul volumului „Carte despre drumuri lungi” — 2. Așezare urbană — La capătul extraordinarelor călătorii ale lui Ulise. 3. Celebru călător Venetian cîntat In opera lui Lopez. (2 cuvinte) — Odinioară. 4. Imediat (pop.) — Tulpină de cereale — Insulă grecească, unde a fost găsită celebra statuie a lui Venus. 5. Cunoscut explorator norvegian vestit prin călătoria sa spre Polul Nord. — întocmai — La Sovata ! 6. Capitală europeană. 7. Poftim î — A fi urmărit de un gînd. 8. Anotimp favorabil excursiilor — Loc de teatru — Literă cirilică. 9. Lac pitoresc în apropiere de Tuşnad — Autorul poeziilor „Veneţia“, „Egiptul“, „La steaua“. 10. Cursa de la Troian — Cutii la moară 11. „Drum bun” şi „Pe Mureş şi pe Tîrnave“ — Foaie de tablă. 12. Fluviu in U.R.S.S. și vas sovietic care în 1955 a călătorit in Antarctica — in Norvegia ! — Una din corăbiile lui Cristofor Columb. VERTICAL : 1. „O călătorie spre centrul pâmîntului”, „De la pămînt la lună“, „Ocolul pămîntului în 80 de zile“ — „...de Gama, primul navigator care a ocolit Capul Bunei Speranţe. 7. Autorul cărţii „Păsări călătoare“ — Popas rustic — Idem. 3. Sur — A striga tare. 4. Din neamul oscilor — „Cale lungă drum de fier” — Căluţul dobrogean. 5. „Italianca In Alger“ de Rossini — Vechi locuitor al Greciei. 6. A umple (fig.) — Consoane — Cobalt. 7. Coboară toamna de la munte — însemnări. 8. Cap în Franţa — Găzduiesc turişti. 9. Nume masculin — Istovită. 10. La revedere ! — Cămaşă ţărănească — Termen sportiv. 11. „...Departe“, dramă de Mircea Ştefânescu — Blînzi. 12. Autorul scrierilor: „Ţara de dincolo de negură”, „împărăţia apelor“, „Dumbrava minunată“ — Se vaită. Aneta Bartolomeu Filatelie In luna septembrie se vor PUNE IN circulaţie noi emi- SIUNI DE mărci poştale • în cursul acestei luni, Direcţia generală a poştelor şi telecomunicaţiilor pune in circulaţie noi emisiuni de mărci poştale româneşti. Una dintre ele este intitulată : „A şasea conferinţă a miniştrii"* --------- caţii din ţările socialiste“. Este o emisiune comună pentru toate ţăriie socialiste, formată dintr-o singură valoare. Marca a fost tipărită în sistemul ofset pe hitiraj de 4 milioane bucăţi. Prin reţeaua magazinelor şi ghişeelor filatelice plicul „prima zi" a emisiunii se va afla la dispoziţia filateliştilor începînd cu data de 6 septembrie. • O altă emisiune ale cărei plicuri prima zi (3 bucăţi) vor fi puse în circulaţie în ziua de 10 septembrie se intitulează „Vînatul migrator". Emisiunea este formată din 10 valori şi reprezintă cîteva dintre principalele păsări migratoare, cu siluetele de repaus şi zbor. Mărcile au fost tipărite în sistemul tierdruk, în patru culori, pe hîrtie cretată, după machetele grafice realizate de Florin Ivănuş. GHIŞEU PENTRU OBLITERAREA MĂRCILOR CU ŞTAMPILE SPECIALE I.C.S. „Filatelia“, începînd cu data punea la circulatie a emisiunii ,,A şasea Conferinţa a miniştrilor de telecomunicaţii din ţările socialiste“( 16 septembrie), organizează, la ghişeul filatelic din incinta Oiteiului special Poşta centrala — Bucureşti (calea Victoriei nr. 12), obliterarea mărcilor din noile emisiuni şi aranjarea lor pe diferite plicuri, după dorinţa filateliştilor. In acest scop la dispoziţia amatorilor se vor alia mărci poştale, plicuri, precum si ştampile speciale la toate emisiunile. Această operaţiune se va face numai in prima zi, la punerea In circulaţie a emisiunilor. MATERIAL DOCUMENTAR PENTRU FILATELIŞTI Pentru a veni în ajutorul filateliştilor, în vederea documentării asupra subiectelor oglindite pe mărcile poştale, I.C.S. „Filatelia" tipăreşte prospecte pentru fiecare emisiune în limbile română, engleză şi franceză. Pe aceste prospecte filateliştii pot găsi toate detaliile în legătură cu mărcile poştale din emisiunea respectivă,, (tiraj, dimensiuni, sistemul de imprimare, data de apariţie etc.). De asemenea, I.G.S. „Filatelia“ a tipărit şi difuzat recent un interesant pliant în culori cu tema: „Ce îmi trebuie pentru a deveni un bun fi* latelist", în care sunt prezentate amatorilor accesoriile și literatura fi* latelică necesare unui colecționar.