Informatia Bucureştiului, februarie 1972 (Anul 19, nr. 5733-5757)

1972-02-11 / nr. 5742

Pag. a 2-a INFORMAŢIA wtW1­t * S­ERFI ŞERBANESCU are, ca pic­­tor, o evoluţie artistică proprie, nu atit izolată şi singulară faţă de aceea a confraţilor lui, cu­ subiectiv-picturală şi indiferentă la e­­courile multiple ale lumii exterioare. Cu alte cuvinte, el nu este nici tra­diţionalist, adept al trăirii impresio­niste a naturii, nici „avangardist" afi­­şind un super şi ultim sistem artistic raţional sau incoerent. Şerfi Şerbă­­nescu nu dispreţuieşte natura Sau me­diul in care trăieşte vizual şi afectiv ; el le transpune metamorfozîndu-le cu autoritate picturală, apelînd, în primul rînd, la stilizări şi sinteze subiective coloristice. Artistul ignoră convulsiile şi „agitaţiile gotice“ ale formei, fiind străin şi faţă de cele ale propriei sale vieţi fremintate- Temele tablourilor sale — „Mă gîndesc”, „Ne jucăm”, „în­trebări“, „Examen”, „Dansul”, ne a­­mintesc de pictorul Gauguin în încer­carea acestuia de a sugera poezia şi gîndirea. Şerbănescu obţine, un loc de ilustra­rea intrigii şi a pasiunilor omeneşti şi livreşti, calmul, farmecul, decorativul, misterul. Personajele umane apar, într-o pictură plată şi monumentală, ca nişte petale de flori alungite, iar conflictele şi legăturile dintre ele se reduc la un dans exotic, decorativ. „Dansurile“, „Circul“, „Pegasul”, par hîrtii colorate decupate, metodă obiş­nuită prin care se obţine o uniune intimă între culori şi desen, culoarea dobindind o puritate maximă, iar de­senul o expresie netă, categorică. Pictura lui Şerfi Şerbănescu ne dă impresia că este puternic construită, şi că decorativul capătă o mare im­portanţă. Deşi clare în ceea ce ex­primă, ea rămîne la marginea reali­tăţii, impusă doar de propriile nece­sităţi interioare ale­­artistului. De a­­ceea, pentru artist, pictura rămîne o transpunere subiectivă condensată. E­­conomia limbajului plastic, la care face apel, prin aportul purităţii culorii şi incisivitatea desenului, îi favorizează o intensitate picturală, calitatea esen­ţială a stadiului său artistic actual, obţinută de artist după o îndelungată, lentă şi proprie evoluţie. NC­A ŞERBĂNESCU are firesc în expoziţia sa, „feminitate“ , şi mai puţină expresivitate bru­tală, tranşată, în peisajele ex­puse. Ea priveşte cu emoţie timidă şi cu gingăşie natura, (îndeosebi au fer-Ai­mecat-o priveliştile dobrogene şi cele dunărene), cu reţinere, sesizînd doar atmosfera poetică fără să pătrundă insă în profunzimea şi semnificaţia subiectelor abordate. Chiar atunci cînd o preocupă figura umană, ca in „Fata in alb“, „Portret“ ş.a., artista este ex­terioară modelului, ca un student în atelierul şcolii preocupat mai mult de exactitatea construcţiei, de poza mode­lului, de raportul între tonuri şi mai puţin interesat de caracterul persona­jului. Peisajele sale sunt însă deli­cate, fără violenţe Şi stridenţe. Pen­tru Anca Şerbănescu realismul impre­sionist şi-­a pierdut farmecul, dar nici nu s-a putut desprinde de natură, menţinindu-se la stadiul de formă sim­plificată Şi de schemă naturalistă. Vi­ziunea sa nu este încă originală, dar ea poate fi asemuită cu gingăşia şi puritatea afectivă a unui sonet închi­nat farmecului naturii. MIRCEA DEAC Jurnalul galeriilor Flori din expoziţia de la „Simeza“ „MANUSCRIPTUM“ într-o nouă formulă grafică A apărut într-o noua formulă grafică nr. 1/1972 al publicaţiei de istorie lite­rară MANUSCRIPTUM, editată de Muzeul literaturii române. Aşa cum, de altfel, ne-a obişnuit cu apariţiile anterioare, revista oferă un su­mar variat, alcătuit cu pondere şi cu spirit riguros ştiinţific, plasat in plină actuali­tate culturală. Reţinem astfel, în primul rînd, materialele documentare şi­ iconogra­fice — grupate sub titlul «Zile cu trei sori în frunte» (vers desprins dintr-o poemă eminesciană) — menite să omagieze sărbătorirea unor date aniversare ale celor trei piscuri ale scrisului românesc dintotdeauna : Eminescu, Creangă, Caragiale. Preci­­zindu-şi mai clar profilul publicistic, „Manuscriptum“ aduce, de astă dată, prin di­versificarea riuricilor, o mai justă decantare a bogăţiei documentelor şi a lucrărilor inedite încredinţate tiparului. Rubrica Revelaţia documentului rezervă, astfel, surpriza cunoaşterii unor materiale istoriografice definitorii. O altă rubrică, Ipoteze, propune dezbaterii specialiştilor unele documente şi fragmente literare încă neelucidate din perspectiva cercetării ştiinţifice. Un enigmatic Jurnal (aflat în arhiva Lucian Blaga) pune sub semnul întrebării prototipul unei eroine ibseniene ca şi ineditul confesiu­nilor. Noutăţi în ultimul număr al Manuscriptum-ului sunt rubricile Fişă autobiografică, Cronica ediţiilor, Restabiliri. O scrisoare a lui B. P. Haşdeu către Franz Miklosich (descoperită la Budapesta de profesorul universitar D. Păcurariu) şi corespondenţa dintre T S. Eliot şi Alfred Margul Sperber — exemplifică în acest număr interferenţele dintre scrisul românesc şi celelalte literaturi. Versuri de Tudor Arghezi şi de Octavian Goga, o piesă de tea­tru într-un act de Anton Holban şi un Jurnal intim de AL Davila­­— ilustrează aspec­tul beletristic al sumarului. In CONTUL 45 Manifestări artistice ale amatorilor în diferite instituţii din do­meniul culturii de masă se pregătesc diverse manifestări artistice ce se înscriu în am­pla acţiune de contribuţie la Fondul de solidaritate interna­ţională (contul 45). • Tehnic-club, de pildă, pre­găteşte o seară de muzică sim­fonică ce­ va fi susţinută, în curînd, de orchestra alcătuită din elevi ai Liceului de mu­zică nr. 1.­­ Intre 28 februarie­­ şi 26 martie, la Ecran-club se vor desfăşura şase spectacole de divertisment în cadrul cărora îşi vor da concursul formaţiile artistice de amatori aie clu­bului (teatru, brigadă, orches) tră de muzică populară) şi in­vitaţi din rîndul actorilor şi cîntăreţilor profesionişti. • Teatrul popular, ce func­ţionează sub egida Universal­­clubului, îşi propune ca, în cursul acestei luni, să pre­zinte cîteva spectacole ale că­ror încasări să fie donate în contul 45. Artiştii amatori de aici vor juca „Profesorul de franceză“ de Tudor Muşatescu (comedie a cărei premieră a avut loc in decembrie) şi piesa care se află acum în repetiţii generale: „O apărare ciudată“ de Ionel Hristea. • Elevii de la secţiile de artă aplicată şi ceramică de la­­ Şcoala populară de artă pre­gătesc, în aceste zile, lucrări ce vor face obiectul unei expoziţii cu vînzare.­­Aşadar, un grup de vreo 50 de ute­­cişti au alcătuit, de curînd, nucleul unui cerc al iubitorilor de literatură, muzică, teatru, fiind, totodată, autorii şi interpreţii spectacolelor, recitalurilor, montajelor pe care le prezintă colegi­lor de muncă. Un prim asemenea colaj muzical-literar dedicat semicentenarului U.T.C. se şi află in preajma premie­rei­. — Dorim să atragem cit mai mulţi tineri în jurul acestui grup de anima­tori — precizează interlocutorul nos­tru. Căci spectacolele, discuţiile de­spre muzică, poezie, teatru pot deve­ni forme pe cit de atractive, pe atit de instructive, în măsură să contri­buie la îmbogăţirea universului spiri­tual al fiecăruia. E ceea ce urmărim, de pildă, prin concursul de recitări „Te cîntăm, tinereţe“, programat pen­tru 1 martie. Juriul competiţiei — al­cătuit din cîţiva actori ai Naţionalu­lui, prezidat de In­­nea Tomoroveanu — va oferi, la rîndul lui, după acor­darea premiilor, un recital poetic. „ Bănuiesc că acest studio se în­scrie într-o arie mai largă de preocu­pări, ţintind continua împlinire a ba­gajului spiritual ce trebuie să caracte­rizeze pe fiecare tinăr al zilelor noas­ • ,,Tinereţe, eşti la tine acasă“ este titlul festivalului artistic al elevilor din şcolile ge­nerale ale sectorului 4, închinat sărbătoririi semicentenarului U.T.C. care va avea loc sâm­­bătă, 12 februarie, ora 9, la clubul T 4. „ In ciclul ,,Artişti români contemporani“, la sala Dalles va fi prezentată (sîmbăta, 12 februarie, ora 18,30) artista emerită Elena Zamora. • Luni, 14 februarie, ora 17, in sala de fes­­tivităţi a Consiliului popular al sectorului 5, se va­ desfăşura un spectacol muzical-core­­grafic susţinut de co­rul ,,Gh. Danga“ şi ansamblul folcloric „Struna“, ale casei de cultură din sector. Simpozionul „Eroi au fost, eroi sunt incă“ va prilejui (marti 15 februarie, ora 18.30, la Tehnic-club) intîlnirea tinerilor din sectorul 5 cu vechi militanţi ai mişcării muncitoreşti. Urmează montajul de vers, sunet şi imagi­ne „Februarie »33“.­­ O gală de filme ştiinţifice — „Memoria vieţii“, „Paşii vieţii“ — şi momente din spec­tacolul „Mai sunt unii şi aşa...“ al brigăzii artistice de agitaţie, constituie numere din programul zilei de 16 februarie, ora 18.30, de la Casa­­ de cultură a sectorului 3. Un montaj muzi­­cal-literar dedicat eve­nimentelor de la Gri­­viţa din 1933, organi­zat de Casa de cul­tură a sectorului 4, va avea loc miercuri 16 februarie, ora 15, la întreprinderea „Grafi­ca nouă“, îşi dau con­cursul un grup de ac­tori ai Teatrului de co­medie. „ In cadrul brevia­rului de istorie a i mo­­zicii, ce se desfăşoară la Casa de cultură a sectorului 1, prof. univ­. Mircea Brucăr prezin­tă tema : „Romantis­mul străbate Europa — Schubert“. Urmează exemplificări susţinute de formaţia Lyra.­­ O manifestare de­dicată anului interna­­ţional al cărţii va fi găzduită, joi, 17 februa­rie, ora 16, de Casa de cultură a sectorului 6. Cu acest prilej scri­itorul Dumitru Almas prezintă cartea „Fra­ţii Buzeşti“, un grup de actori ai Teatrului Naţional făcind lectu­ra unor fragmente din INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI In locul „Artei fu­gii", de Bach, dirija­tă de Constantin Bu­­geanu — după cum prevedea pliantul de stagiune pentru con­certul de aseară — Radioteleviziunea ne-a oferit un alt program Bach­ sub conducerea lui Emanuel Elenescu şi cu un conţinut nu mai puţin atractiv: Concertele bran­d­en­­burgice nr. 3 şi 4, avînd intercalate do­uă concerte pentru orgă şi orchestră (în fa minor şi La ma­jor). Aşa cum a început, seara se anunţa ge­neratoare de mari satisfacţii. Concertul brandenburgic nr. 3 a fost realizat într-o manieră viguroasă şi precisă, ambele Alie­­gno-uri, mustind de viaţă. Cele două concerte pentru orgă care au urmat — cunoscute publicului şi sub for­ma lor originală pen­tru clavecin — fac parte din ansamblul celor 7 lucrări cu ca­ re J.S. Bach a îmbo­găţit literatura concer­tantă pentru un in­strument cu tastatură, acompaniat de orches­tră. Ele sunt incluse şi în repertoriul pia­niştilor, deşi Bach nu a cunoscut încă acest urmaş perfecţionat al clavecinului. Dintre toate cele trei instru­mente la care pot fi interpretate astăzi ce­le 7 concerte bachie­şit nivelul unei pri­me lecturi. Concertul branden­burgic nr- 4, cu care s-a încheiat progra­mul, se bazează pe opoziţia clasică a an­samblului orchestral faţă de grupul solis­tic „concertino”, alcă­tuit aci dintr-o vioară şi două „blockflötén” (înlocuite în practica zilelor noastre prin obișnuitele flaute tra- Simfonicul de ase ne — orga oferă, desi­gur, cele mai largi posibilităţi, datorită varietăţii registrelor şi strălucirii sonori­tăţilor sale. Din păca­te, Horst Gehann — aplaudat nu o dată ca un interpret de valoa­re al muzicii baroce — ne-a decepţionat de această dată toc­mai prin absenţa brio­­ului şi a vigoarei din jocul său, dar, mai ales, prin­­lipsa de fi­nisaj a execuţiei, re­simţită cu deosebire în Concertul în fa mi­nor, care nu a depă­versiere). Interpreta­rea a fost echilibrată şi elegantă, desfăşu­rată într-un tempo ri­guros. Cei doi flautişti (Ionel Năstase şi Ion Caţianis) au apărut bine sincronizaţi, în frazele expuse cu o sonoritate dulce, dar penetrantă. Partea vio­rii — instrument că­ruia îi sînt rezervate cîteva intervenţii so­listice dificile — a fost susţinută corect, dar fără strălucire, de Igor Turjaflăchi. E. Elian pe ecrane. Locotenentul Bullitt N­u ştiu dacă un film poliţist trebuie neapărat să demon­streze ceva. Dar, de vreme ce-şi îngăduie luxul unor a­­firmaţii grave, Locotenentul Bullitt ar fi trebuit să aibă şi puterea de a Ie face palpabile prin consistenţa faptelor, prin densitatea semnifica­ţiilor, prin tensiunea ciocnirilor de caractere. Filmul lui Peter Yates pluteşte însă la suprafaţa întîm­­plărilor povestite, izbutind numai incidental, în scăpărarea unei ins­piraţii de o clipă, să ne sensibili­zeze acut la reverberaţiile neaştep­tate ale unui gest, ale unei situa­ţii, pentru ca totul apoi să se scufun­de din nou în noianul locurilor comune. Senatorul-geambaş de gangsteri îşi declară ipocrizia, de la bun început, şi-o etalează consec­vent şi metodic, dar nimic nu ne face s-o simţim mai limpede şi mai aproape decit acest final de sec­venţă , înfrînt în disputa sa cu po­liţistul Bullitt, senatorul părăseşte nervos „terenul“, făcînd eforturi disperate să-şi ascundă iritarea ; o­­colindu-i limuzina, aparatul de fil­mat se opreşte pe inscripţia ofici­ală, caligrafiată pe spatele ei, cu litere albe, de-o şchioapă : „Support your local police“ — „Sprijiniţi-vă poliţia locală“. După cum lucruri în­delung discutate mai înainte şi tre­cute pe lingă noi cu­­indiferenţă prind viaţă din cîteva mişcări şi priviri ale unui om obosit , locote­nentul Bullitt se întoarce acasă, îşi descinge pistolul şi-l leapădă cu scîrbă pe balustrada scării, se a­­pleacă deasupra chiuvetei, spălîn­du-şi mîinile de toată murdăria me­seriei şi priveşte cercetător în ochii istoviţi ai omului din oglindă, ca şi cum l-ar întreba de ce şi pentru cine, la urma urmei, toată această osteneală... Ceea ce e pe deplin izbutit, în pelicula lui Peter Yates, în afară de aceste două-trei momente de ve­ritabilă inspiraţie pe întinderea u­­nui film — sunt urmăririle. Nu există poveste poliţistă fără maşini care se vînează pe autostrăzi ca nişte fiare dezlănţuite, dar Peter Yates ştie să le fotografieze în aşa fel ,şi dintr-un asemenea unghi im­posibil, incit ele par că se prăbu­şesc unele asupra altora de undeva de foarte sus, de parcă în secunda următoare totul în jur va fi făcut sub roţile lor una cu pămîntul. A. R. Producţie a stu­diourilor ameri­cane (distinsă cu premiul Oscar 1868 pentru montaj). Scenariul : Alan K. Trustmann, Harry Kleiner. Regia : Peter ya­­tes. In distribuţie : Steve MaQueen (Bullitt), Robert Vanghan, Jacque­line Bisset. .Unul dintre cei „şapte magnifici" de odinioară : Queen, Steve Mc Tineri în dialog cu anele ® Studio de muzică, poezie şi teatru în pragul premierei nr. 1 ® De la spectatori, la creatori şi interpreţi ® Dru­meţie cu argumente poetice ® Cu toate că Universal­­club e la doi paşi... o Biblioteci de secţie. La început — e 8 dimineaţa — în sediul comitetului U.T.C. de la uzina „23 August“ II am partener de conver­saţie numai pe tovarăşul VASILE CRISTEA, secretarul comitetului. Dar abia apucăm să intrăm în subiectul discuţiei şi încăperea devine neincăpă­­toare : se transformă în sală de repe­tiţii. Mai mulţi tineri selectează versuri dintr-un volum de Al. Gh. Pogomeşti. — Ştiţi, mîine (adică azi, n. n.) ti­nerii din cîteva secţii ale uzinei se întîlnesc cu scriitorul Al. Gh. Pogo­neşti, vechi militant al mişcării mun­citoreşti. Prilej cu care vrem să-i facem surpriza unui recital din lirica sa. Interpreţi : membrii foarte tînăru­­lui nostru studio de muzică, poezie, teatru, tre. Ce grad de diversitate asiguraţi manifestărilor cultural-educative şi artistice ? — Ne străduim să împletim carac­terul educativ al acţiunilor noastre cu prerogativele atractivităţii. De a­­ceea, căutăm mereu forme noi, moda­lităţi ingenioase, în măsură să stimu­leze curiozitatea, interesul tinerilor. Ţinem, bineînţeles, seama de prefe­rinţele lor, de înclinaţiile lor artistice. Din pasiunea unora pentru arta pla­stică s-a născut cercul de sculptură. La începutul lunii viitoare vă invi­tăm la vernisajul celei dinţii expoziţii, pe care o va găzdui Universal-clubul, situat în apropierea uzinei. De aseme­nea, mulţi tineri sunt membrii forma­ţiilor artistice ale uzinei (orchestra de muzică uşoară, echipa de dansuri, avem şi două brigăzi artistice de agi­taţie ale tineretului).­ Dar predilecţia pentru a face artă e dublată de pa­siunea de spectator. Numai comite­tul U.T.C. difuzează lunar 400 de bi­lete de teatru, concerte. Fireşte, nu reducem la atit preocuparea în acest sens. De cîteva ori pe lună grupuri de tineri din secţii vizitează Muzeul de artă, Muzeul militar : în martie vom face o excursie, în al cărei iti­nerar se include şi vizitarea Dofta­­nei, unde membrii studioului vor pre­zenta un montaj de versuri patriotice. — Apropo de faptul — pe care-l a­­minteaţi — că în preajma uzinei se află Universal-clubul. Cum profitaţi de această vecinătate ? — Tinerii noştri sunt adesea oaspe­ţii, clubului, câteodată şi organizato­rii unor manifestări, cum a fost, re­cent, concertul orchestrei „Camerata" a Conservatorului. Spuneam de ex­poziţia cercului de sculptură ; o dată cu ea vom deschide la Universal­club o alta, reunind lucrări execu­tate de elevii şcolilor pe care le pa­tronăm (şcolile de cultură generală nr. 71, 85, liceul nr. 38). Dar, trebuie să recunosc, suntem­ departe de a e­­puiza posibilităţile de colaborare cu Universal-clubul. — S­e apropie semicentenarul U.T.C. O sărbă­toare pe care, desigur, o în­tâmpinaţi prin acţiuni speciale... — Fără îndoială. Dar manifestările închinate sărbătorii se înscriu în pre­ocupările noastre curente, avînd drept scop educaţia patriotică, îmbogăţirea cunoştinţelor politice. M-aş referi la adunarea festivă din 15 martie, în cadrul căreia vom primi noi membri in rîndul organizaţiei de pionieri (de la Şcoala nr. 85) şi a U.T.C.-ului. In a­­celaşi context au avut loc întîlniri ale tinerilor cu Eroul Muncii Socialiste Vasile Iscru, cu Duţu Constantin, vechi membru de partid, care au ani­mat pasionante discuţii despre satis­facţia muncii. N-aş omite nici faptul că, de curînd, am dotat 13 secţii cu biblioteci cuprinzînd cărţi social-poli­­tice. Aş afirma că, în domeniul edu­caţiei politice şi cultural-artistice, se fac la noi lucruri bune, cu vădită efi­cienţă în formarea conştiinţei socia­liste a tinerilor. Ne reproşăm însă, că n-am izbutit să atragem încă, în sfera acestor preocupări, pe toţi tinerii uzi­nei. Un reproş pe care, sperăm, nu vom mai fi obligaţi să ni-l facem. Şi asta, cit mai curînd. E. Comarnescu Răspunsuri entuziaste chemărilor la întrecere (Urmare din pag. 1) la 30 octombrie a.c., cu 53 zile îna­­inte de termenul contractual. — Cele 3 477 apartamente se vor preda integral pînă la 30 noiembrie 1972, cu scurtări de termene între 30—60 de zile la cel puţin 30 la sută din totalul apartamentelor predate. • Sporirea productivităţii muncii faţă de nivelul planificat, de la 83 800­­ Iei la 85 000 lei pe salariat, realizindu-se pe această bază o pro­ducţie suplimentară în valoare de 4 700 000 Iei . • Reducerea cheltuielilor la 1000 lei volum producţie construcţii-mon­­taje cu 2 lei faţă de sarcina planifi­­cată ; • Asigurarea unei mai bune utili­zări a timpului de lucru, mărind cu 0,5 la sută faţă de 1971 indicele de folosire a timpului maxim disponibil, astfel ca, în anul 1972, acesta să ajungă la cel puţin 97 la sută ; • Organizarea unui şantier-model de construcţii locuinţe în zona Dru­mul Taberei, microraioanele 7 şi 7. de următoarele criterii : — pregătirea producţiei şi progra­marea realizării, cu individualizarea sarcinilor pe maiştri şi formaţiuni de lucru tehnice şi metode de lucru avansate, cu grad superior de meca­nizare, realizarea de economii la materialele şi cheltuielile de pro­ducţie, faţă de nivelele prevăzute, executarea lucrărilor de construcţii­­monitare în acord global în proporţie de 80 la sută. • Extinderea folosirii utilajelor de construcţie in schimburile II şi III, în proporţie de peste 50 la sută; • Şcolarizarea prin diverse forme de pregătire (prin ucenicie la locul de muncă, calificare gradul I şi gra­dul II, cursuri de perfecţionare şi specializare) a unui număr de 600 de muncitori din meseriile de bază ; • Ridicarea nivelului calitativ al lucrărilor de construcţii-montaj ast­fel ca lucrările să fie recepţionate cu calificativul „foarte bine“. Întreprinderea poligrafică „Arta grafică“ • Depăşirea prevederilor de plan la producţia globală şi marfă cu 750 000 lei. • Creşterea productivităţii muncii pe salariat cu 460 lei. • Realizarea de beneficii plan de 150 000 lei, peste • Generalizarea metodei autocon­trolului muncitoresc in vederea creş­terii calităţii produselor. • Institutul de studii şi proiectări hidroenergetice . Prin perfecţionarea continuă a soluţiilor tehnice aplicate la proiec­tele de execuţie se vor reduce in­vestiţiile, faţă de valorile aprobate prin studiile tehnico-economice, cu circa 20 milioane lei. Totodată se vor economisi 155 mc. material lemnos, 2090 tone ciment şi 440 tone metal.­­ Prin mai buna organizare a muncii în sectoarele de proiectare şi cercetare se va scurta durata de în­tocmire a proiectelor cu 2000 zile proiect. • Depăşirea planului de producţie globală la proiectare cu 300 000 lei şi a planului de producţie marfă la proiectare cu 500 000 lei. • Realizarea de economii peste plan la preţul de cost 500 000 lei și de beneficii peste plan de 500 000 lei. Profesia nu se alege la întîmplare... (Urmare din pag. 1) submediocră la fizică şi matematică: I.S. vrea să ajungă cu orice preţ ar­hitect (pentru că-i o „meserie de vii­tor“) deşi este foarte slab pregătit, fiind un client frecvent al corigentelor. După discuţia cu elevii am invitat părinţii la un dialog pe aceeaşi temă. Le-am explicat că orice meserie cere calificare, cunoştinţe temeinice, pasiune şi dăruire de sine. Că meseria trebuie să fie ca o mănuşă pe mină, să i se potrivească perfect celui care o practică. Altfel ris­că să rămînă un element mediocru toată viaţa. Motivaţia etică — element esen­ţial al opţiunii profesionale (prof. PAULA CHITIMIA, directoarea li­ceului). — Nu trebuie să ignorăm faptul că în adolescenţă tînărul, aflat sub puternica influenţă a părinţilor, ia un şir de de­cizii pripite. Uneori chiar tinerii cei mai preocupaţi de viitorul lor manifestă ezitări, contraziceri. Iată un exemplu : cu cîţiva ani în urmă am avut o elevă foarte talentată, cu reale înclinaţii lite­rare, cu preocupări în acest domeniu, extrem de sensibilă şi bine pregătită. In ultima etapă a anuilui IV şi-a schim­bat brusc decizia, hotărindu-se pentru Politehnică. A intrat în facultate, dar depune eforturi mari pentru pregătirea seminariilor pentru a ţine pasul cu cerinţele şi exigenţele specialităţii. Este în fond un student conştiincios, corect, dar nemulţumit de rezultatele obţinute. Deşi se pregăteşte zilnic, nu va putea fi niciodată mai mult decit un spe­cialist corect, care îşi va exercita pro­fesiunea numai din datorie, fără pasiu­ne şi iniţiativă. Eu consider că mo­tivaţia etică este unul din elementele esenţiale ale opţiunii profesionale, care, la rîndul ei, este un indiciu (între alte­le) pentru gradul şi tipul formării per­sonalităţii morale. — Ce întreprinde şcoala pentru cunoaşterea profesiilor ? — Principala cale de orientare şcolară şi profesională o constituie procesul de invăţămînt, disciplinele de studiu pe care le predăm. Apoi, introducerea muncii ca obiect de studiu in şcoală creează un cadru propice de informare a elevilor asupra problemelor tehnicii şi profilului diferitelor meserii, educării în spiritul interesului şi dorinţei de mun­că. Pe de altă parte, cercurile tehnico­­aplicative reprezintă un important mij­loc informaţional în orientarea şcolară şi profesională. Antrenaţi în activităţi teoretice şi aplicative, elevii iau cunoş­tinţă de tehnologia diverselor profesiuni, de statutul social şi moral al acestora, lărgindu-şi astfel nu numai aria de cu­noaştere, ci şi a intereselor spre o pro­fesie sau alta. Nu trebuie minimaliza­tă nici contribuţia altor mijloace folo­site frecvent de noi : vizitele în între­prinderi şi instituţii, excursiile tematice, Intilnirile cu muncitori, tehnicieni, Inte­lectuali etc. Orientarea şcolară şi profesio­nală — un proces îndelungat şi dificil (prof. ŞTEFANIA DINU, di­riginta anului IV A —clasă reală). — Munca de îndrumare profesională este complexă şi delicată. Ea cere pro­fesorului un plus de cunoştinţe de spe­cialitate, competenţă şi discernămint in aprecierea individualităţii elevului. I se cere mult tact pedagogic pentru a fi în stare să bareze drumul întimplării, fenomenele de conjunctură ce intervin uneori în alegerea profesiei. Această importantă muncă pune în faţa noastră responsabilităţi sporite. In acest sens, simţim însă nevoia unor instrumente de lucru psihopedagogice ca, de pildă , în­drumătoare profesionale complexe, îm­prospătate periodic cu date asupra me­seriilor nou apărute, teste şi chestionare tip, fişe psihopedagogice şi alte mij­loace necesare în munca de orientare şcolară şi profesională. Cred că şi bro­şura „Admiterea in invăţămîntul supe­rior“, este deficitara la acest capitol. Şi, iată de ce , candidatul la studenţie nu e lămurit pe deplin asupra planu­lui de invăţămînt al secţiilor unor fa­cultăţi, nu cunoaşte aptitudinile de bază cerute pentru profesia pe care doreşte s-o practice, broşura nu conţine date detaliate privitoare la perspectivele de integrare in muncă după absolvirea fa­cultăţii etc. Din dialogul purtat cu profesori ai Liceului nr. 31 a reieşit limpede că pro­blema orientării şcolare şi profesionale este de mare acuitate, că mijloacele fo­losite în acest proces se cer îmbunătă­ţite şi perfecţionate continuu. Dar în acelaşi timp au ieşit la iveală atribuţiile şcolii, ale profesorilor în direcţia mun­cii educative pentru formarea la elevi a unor concepţii juste despre muncă şi viaţă, cultivării încă din şcoală a unui ritm de muncă intens, solicitat în orice domeniu de societatea moder­nă, organizării cumpătate a timpului de studiu, dozării forţelor pentru­ a obţine un randament cit mai înalt. Numai în aşa fel absolventul şcolii de azi va putea fi lucrătorul competent de mîine cerut de societatea noastră socialistă. Programul Cabinetului Comitetului municipal de partid Bucureşti — perioada 14—19 februarie 1970 — UNIVERSITATEA SERALA Secţia filozofie — Anul I, luni 14 fe­bruarie, ora 17.00, la sediul Cabinetului: „Dezvoltarea gîndirii materialiste în se­colele XVII şi XVIII“. Expune conf. univ. dr. Florica Neagoe. Anul II, luni 14 februarie, ora 17.00, la sediul Cabinetului : „Conştiinţa, produs al materiei superior organizate“. Expune lector univ. Mihai Florea. Anul III, luni 14 februarie, ora 17.00, la sediul Cabinetului, dezbatere la tema anunţată. Secţia etică — Anul I, luni 14 februa­rie, ora 17.00, la sediul Cabinetului : „Principiile fundamentale ale moralei socialiste“. Expune prof. univ. dr. Nico­­lae Bellu. STUDIU INDIVIDUAL Secţia economic — Marţi 15 februarie, ora 17.00, la sediul Cabinetului : „Pro­bleme de bază ale făuririi societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate în Ro­mânia“. Anul I şi anul II, dezbateri la temele anunţate. Secţia istorie — Vineri 18 februarie, ora 17.00, la sediul Cabinetului : „Mo­mente din istoria mişcării muncitoreşti şi a P.C.R.“, dezbatere la tema anun­ţată. „Solidaritatea mişcării muncito­reşti din ţara noastră cu mişcarea mun­citorească internaţională“, vineri 18 februarie, ora 17.00, la sediul Cabinetu­lui, dezbatere la tema anunţată. CURSURI SPECIALE — Cursul special „Sociologia propagan­dei de partid“, vineri 18 februarie, ora 17.00, la Cabinetul municipal de partid. „Partinitatea, actualitatea şi legătura strânsă cu fenomenele vieţii economice, social-politice şi ideologice , principii de bază ale propagandei, condiţii ale eficacităţii sale politice. Conţinutul de idei şi formele de expresie ale propa­gandei de partid , factorii de ordin so­ciologic şi psihologic care condiţionează efectele propagandei“. Expune lector univ. Ion Perianu. „ Cursul politico-ideologic pentru ca­drele didactice care predau ştiinţe so­ciale in invăţămîntul de cultură gene­rală, profesional, liceal şi tehnic, luni 14 februarie, ora 9.00, la Liceul I. Ne­­culce, str. General Vlădoianu nr. 3, vor avea loc­ dezbateri la temele anunţate, conduse de prof. univ. dr. Radu Florian, prof. univ. dr. Ion Blaga. Decada cărţii social-politice Urmare din pag.I instrument de bază în transmiterea, din generaţie în generaţie, a bunurilor ştiin­ţifice şi culturale. Iată de ce, la nu­mai două săptămlni de la Închiderea Sa­lonului naţional al cărţii, sîntem bucu­roşi să anunţăm o nouă manifestare cu profil asemănător care Îşi propune să reţină atenţia bucureştenilor : DECADA CÂRŢII SOCIAL-POLITICE CE SE VA DESFĂŞURĂ INTRE 14—23 FEBRUARIE. ÎN LOC DE PROLOG, UN SUCCINT BILANŢ Cifrele — spun sociologii — pot emo­ţiona numai în măsura în care reuşesc să imagineze o realitate palpabilă, şi noi deţinem, într-adevăr, o astfel de cifră capabilă să suplinească orice co­mentariu : în 1971 fiecare bucureştean a cumpărat cărţi în valoare de 52 d­e lei. Aceasta dovedeşte, o dată mai mult, temeiul aprecierii făcute de se­cretarul general al partidului nostru, şi anume că, pe parcursul dezvoltării so­ciale şi al ridicării nivelului de cultură al poporului, ,,s-a format un public larg, competent, receptiv la arta profun­dă, avid de cărţi care să-i înaripeze mintea, să-i stimuleze gîndirea şi fan­­tezia, să-i insulte idei şi sentimente înalte“. In contextul variatelor domenii care fac obiectul cuvîntului tipărit, cartea social-politica își cîștigă, pe zi ce trece, noi cititori statornici, dornici să afle un răspuns concludent la diversele pro­bleme care ii preocupă. Semnificativ, în acest sens, este faptul că anul tre­cut numai în Editura politică au apărut 190­ de titluri, într-un tiraj de aproxima­tiv 4,6 milioane exemplare. Şi dacă cifrele au, fireşte, graiul lor, e locul e să precizăm că succesul la public al______ ,_______ _, cărţii social-politice a fost determinat, volumul recent apărut, * în primul rind, de valoarea mesajului transmis, de încărcătura de idei, de ţe­lurile informative şi formative pe care Ie-a urmărit, de contribuţia avută la elucidarea şi soluţionarea unor pro­bleme majore ale dezvoltării societăţii noastre. Procentual vorbind, cartea so­­cial-politică ocupă, la ora actuală, 16 la sută din totalul tipăriturilor. Orga­nizarea decadei amintite vine, aşadar, să răspundă interesului din ce în ce mai mare de care se bucură, in rindul cititorilor, literatura social-politică. UN CALEIDOSCOP AL ŞTIINŢELOR SOCIALE De la Centrul de librării Bucureşti ne-a sosit un plan bogat de acţiuni, sintetizind principalele direcţii ale ac­tivităţi de propagandă a cărţii Pe­­rioada 11—23 februarie a.c. Atrag, în­deosebi atenţia două ample expoziţii — la librăriile „Mihail Sadoveanu“ şi „Academiei“ , care, în intenţia or­ganizatorilor, vor fi un veritabil ca­leidoscop al tuturor ştiinţelor sociale. Nu vor lipsi de la standuri cele mai recente apariţii in domeniul filozofiei, economiei politice, istoriei, sociologiei, relaţiilor internaţionale etc. Din lunga listă anunţată, menţionăm : „Enciclope­dia ştiinţelor filozofice" (Hegel), mono­grafiile­­„Tudor Vladimirescu“ (Marin Mihalache) şi „Nicolae Iorga" (Vasile Netea), „Lupta poporului român îm­potriva dictatului fascist de la Viena" (Tr. Bunescu) „Istoria românilor" (Cons­tantin C Giurescu, Dinu C. Giurescu), „File dirn istoria U.T.C." ş.a. De aseme­nea, la principalele librării din sectoare vor fi amenajate vitrine festive, iar în opt mari unităţi industriale (I.P.R.S. Băneasa, „Tricodava", UREMOAS, U­­zina de cauciuc Jilava, fabrica „Mun­tenia",­­ R.M.E., Uzina „Republica", I.P.I.A.) vor funcţiona standuri per­manente pe tot timpul decadei. De re­marcat faptul că difuzorii din întreprin­deri vor fi sprijiniţi in munca de des­facere a cărţii de personalul serviciilor popularizare, reţea carte, organizare, îndrumători standuri din cadrul Cen­trului de librării, realizindu-se, in felul acesta, un util şi necesar (de ambele părţi) schimb de experienţă. Precizind că sunt prevăzute acţiuni de difuzare a cărţii in circa 80 de întreprinderi, in­stituţii, şcoli şi facultăţi, putem con­chide că, deocamdată un proiect, De­cada cărţii social-politice promite să se desfăşoare sub bune auspicii. CITITORUL — RAŢIUNEA DE A FI A CĂRŢII S-a subliniat deseori — şi pe bună dreptate — că cititorul — singură ra­ţiune de a fi a cărţii — nu trebuie con­siderat ca un consumator neutru de bunuri spirituale, ci un factor activ in valorificarea bogatului tezaur al cul­turii naţionale şi universale. Pornind de la această premisă, în cadrul deca­de, au fost programate întîlniri cu auto­rii, fie la librării, fie în sălile biblio­tecilor, caselor de cultură, cluburilor tineretului. Pe de altă parte, la cursu­rile de perfecţionare profesională a li­brarilor vor fi prezentate, cu precădere, cărţile social-politice de către înşişi autorii lor. O mutaţie nu lipsită de in­teres, după părerea noastră , scriitorii devin propagandişti ai propriilor crea­ţii, iar librarii — cititori. Promiţătoare se anunţă a fi şi dezbaterea organizată de Consiliul municipal al sindicatelor cu bibliotecarii şi difuzorii din între­prinderi şi instituţii pe tema : cartea la locul de muncă (vineri, 18 februarie, ora 16, la clubul lucrătorilor sanitari). Cu titlu informativ anunţăm că, la o in­­­tilnire asemănătoare, s-au semnalat unele neajunsuri în ce priveşte calitatea tipăriturilor (litrice necorespunzătoare, li­tera măruntă, grafica ştearsă, nesuges­tivă), precum şi un mai vechi obicei de a aproviziona standurile din în­treprinderi cu apariţii care şi-au făcut, în prealabil, „stagiul“ in rafturile li­brăriilor din centrul oraşului. In încheiere, o informaţie transmisă de organizatori : deschiderea festivă a De­cadei­­ cărţii social-politice — luni, după amiază, la librăria „Mihail Sadoveanu“. Darea în exploatare a unor centrale telefonice automate (Urmare din pag. 1) la 30 decembrie 1967. lylîine la ora 12 va începe prima etapă și la Centrala telefonică automată din cartierul Berceni. Vor fi rezolvate cererile de mutări şi de instalări din acest car­tier ţinîndu-se seama de ordinea de­punerii cererilor (vechimea pînă la sfîrşitul anului 1966). Numerele de telefon din această centrală vor în­cepe cu cifrele 83. Pentru a asigura o bună servire a abonaţilor în perioada de preluare în noile centrale, respectiv de schimbare a numerelor de telefon, Direcţia de te­lecomunicaţii a municipiului a luat măsura ca toate unităţile şi întreprin­derile de larg interes cetăţenesc ale căror numere se vor schim­ba, în ziua respectivă să fie conectate la „serviciul special“ care va indica operativ solicitatorilor ce formează vechile numere, noile numere de apel. Prin darea în exploatare a acestor noi centrale, se creează condiţii pen­tru o mai bună servire a bucu­­reştenilor. (Urmare din pag 1) din jur erau mai pustii decit parcurile pe vreme de crivăţ. Pusă la vedere, condica de sugestii şi reclamaţii devenise un fel de carte de aur, precum cuptorul. Citeai în ea laude ce nu mai conteneau, elogii cum mai poţi vedea doar la este un vernisaj unde s-au adunat toţi prietenii şi toate rudele picto­rului, întîlneai chiar şi apeluri cu text devenit stereotip : „Bra­vo vouă, felicitări calde ca pli­nea voastră“ Dar tot ca in basme, au trecut, ca şi clipele, una, două, trei, patru, cinci, şase luni. „Cuptorul de aur“ e tot acolo, vinde mai departe pîine, dar vorba unui text de muzică uşoară : „Ce-i cu tine, ce s-a întîmplat de te-ai schimbat Acum, plinea este adesea ne­coaptă sau prea arsă. Lipiile, ce­lebrele lipii, vin in salturi : azi la ora zece, miine la trei, poi­­miine... cine ştie ! Cartea de onoare a devenit banal registru de muştruluieli Cuptorul lăudat scrise, adresate de cumpărători deopotrivă calităţii produselor şi insolenţei unor vînzătoare. Au apărut chiar, pe cotoarele unde responsabilul trebuie să răspun­dă La sesizări, tradiţionalele — vai — notaţii de genul „Se atestă prin prezenta că cetăţeanul care a scris era beat“. Altfel spus, s-a petrecut cu lăudatul „Cuptor de aur“ acel fenomen misterios ce poartă, în materie de teatru, savantul nume de „degradarea spectacolului”. Acolo, degradare înseamnă că decorul s-a fezandat, costumele s-au boţit şi s-au ferfeniţit, iar actorii, colaborînd cu autorul şi cu regizorul, adaugă nedorite ci­lige menite să amuze galeria. Dar în comerţ degradarea se ma­terializează prin transformarea unei unităţi, îndelung aplaudate la debut, într-un exemplar mij­lociu al speciei sale, sau chiar în mai rău. De obicei degrada­rea se accentuează pe parcurs şi după un anumit timp, în ciuda banilor cheltuiţi pentru profilul deosebit al unităţii, atunci când ea fost creată, unitatea în suferinţă se... reprofilează, îmi vin în minte destule exemple din­tre care voi aminti restaurantul „Vinatorul“, colegul său „Mu­reş“, restaurantele-pensiune, ma­gazinul „Polar“ şi mult încer­cata „Delta“ devenită „Fragus“, redevenită, prin ce vinde la etaj „Delta“, unde ba se vinde peşte, ba ţigări, ba lactate, ba peşte din nou. Revenind la „Cuptorul de aur“ îmi permit să parafrazez o cu­noscută zicală : „La cuptorul lău­dat să te duci cu sacul.... dar numai în preajma inaugurării“.

Next