Kamikaze, iulie-decembrie 2017 (Anul 8, nr. 27-52)

2017-10-11 / nr. 41

NR. 41­11-17 OCTOMBRIE 2017 KAMIKAZE Ce sa zic, e bun și locul unu WTA mondial. Singurul lucru care mă deranjează e că l-am ^ luat la fete și nu la băieți. ^ 'N­ V, Mâmbcî, taticuli, uitați-vă-ncoa la mini, cîeu atâta vă zac. Catalunya is not Spain! luați-o logic! Decât să iei locul 32 la Mondiale, mai bine ^ locul 4 în grupe. ^ CRONICA DUPĂ URECHE [ACESTE ISTORII NE DOARE] Apocalipsat încotro? Motto: TOPOR, topoare, s. n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., for­mată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fi­xează o coadă de lemn tare. Loc. adj. și adv. Din topor = Fără finețe, grosolan, necioplit. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. Să ne scuze domn profesor Felix Varanul că l-am parafrazat în titlu. Și domnului CTP s-ar cuveni să-i cerem iertăciune și totodată să-l asigurăm că nu intenționăm câtuși de puțin să-i luăm apocalipsa de la gură. E foarte adevă­rat, vorba domniei sale, că pe plaiurile noastre până și sfârșitul lumii e făcut de băcănie, dar vom încerca să nu cedăm tentației. Din capul locului suntem obligați să facem precizarea că popularitatea viziunii de coșmar a Sf. Ioan Teologul (încă nu se inventase su­pranumele de Managerul) s-a datorat talentu­lui reprezentanților bisericii într-ale market­ingului și mai ales merchandisingului. Dacă ne gândim mai bine, putem zice că în materie de păcălit onorata clientelă nici o organizație nu a manifestat atâta competență și consec­vență precum instituția bisericii. Pot să se dea rotunzi americanii cât doresc, arta de a vinde nimic pe bani buni s-a născut cu mult înain­tea lor. Atât de eficientă a fost campania de pro­movare a năvalei celor patru până la șapte călăreți ai apocalipsei (depinde de poziția din care execuți numărătoarea), că sfârșitul lumii s-a înțepenit pentru eternitate pe locul întâi al clasamentului celor mai vândute produse ale intoxicației cu produse aflate în diferite stări de agregare (aici colegul Bărbosu ar putea face observațiunea că se visează foarte bine și pe stomacul . De-a lungul veacurilor scurse de la lansare încoace, povestea apocalipsei a suferit nume­roase modificări, trecând prin mâinile și prin mințile scurtcircuitate ale multor sechestrați de soartă. Subiectul fiind cât se poate de ten­tant, nici intelectualii nu s-au ferit să-și vâre penițele în chestiune, de la băieții deștepți care “descifrau" în stele tainele geopolitichiei medi­evale până la candidații autopropuși pe listele laureaților Nobelului pentru literatură (se mai dă și pentru maculatură). Ba de la o vreme încoace, odata cu avan­sul tehnologic, apocalipsa a devenit din ce în ce mai accesibilă, ieșind de sub tutela bisericii și intrând în custodia enoriașilor, spre nemul­țumirea puzderiei de predicatori rămași fără principala sursă de venit (fac să fie, că moaș­te... destule!). Cum anunțurile cu privire la sfârșitul imi­nent abundă (numai pe anul în curs am avut vreo 47 de oferte), nici noi, românii, nu ar trebui să ne lăsăm mai prejos. De pildă situațiunea din Catalunia ar putea sta la baza unui sce­nariu apocaliptic, în care statele Europei unite s-ar dezintegra sub acțiunea mișcărilor secesi­oniste. Și care ar fi, mă rog, motivul pentru care mințile înfierbântate din nord-estul peninsulei iberice au ales taman momentul actual pentru desprinderea de coroana spaniolă (ușor turită în ultima vreme)? Orice v-ar spune analiștii invitați de Pre­­lipceanu la câte un pahar cu apă, la originea dezmățului constituțional din zona cu prici­na stă o poveste veche, de când lumea, atât de veche încât precede probabil chiar și urmele lăsate de nervii strămoșilor pe pereții caver­nelor din paleoliticul superior. Ce istorie, ce tradiție, ce Cartagina, ce Roma antică, ce vizigoți, ce franci, ce conștiință nați­onală? Vaslui, măi, fraților! Un nou conflict de­vastator se întrezărește și la originea lui se află ambitul unei dive din categoria Marin-Bănică Jr.-Schwartzenberg-Rădulescu-Țiganu ș.a.m.d.! Unde mai pui că are nume de bărbat (Mar­cela). Din familia Topor! Vă dați seama ce pe­digree are întâia doamnă a Cataluniei, cu așa poreclă transformată în nume de familie? Vai de zilele localnicilor, dar și de ale noastre. Dacă Puigdemont ăsta ar fi fost măcar pe sfert Băni­că Jr., nu se mai ajungea aici. Dar cu asemenea mămăligă de revoluționar (director de cămin cultural) nu e de mirare că se poate declanșa apocalipsa! (până și nunta cu luna de miere aferentă cică s-au făcut tot la bojdeuca socri­lor mici) A fost nevoie de o singură cătrință ca să arunce în aer două milenii și ceva de istorie. Care vasăzică Elena din Sparta, Cleopatra a Egiptului, Zenobia din Palmyra, Elisabeta I a Angliei, Ecaterina cea Mare a Rusiei și Marcela din Vaslui?!? Alo, domnu’ Juncker? Pocăiți-vă! Marcela vine. Din topor. [ANDU STĂNESCU] Cinema pe sistem Turbo Nu știu a cui a fost ideea sau cum a făcut întâmplarea ca detergentul de veceu [cred] de la Cinema City-uri miroase exact ca guma Turbo din copilărie. Cum intru în baie, îmi vine să plâng și apoi să adorm cu capul pe pisoar. Și deja intru fără să am nevoie, doar ca să simt iar mirosul ăla. Ah, mirosule, cel mai nostalgic simț, singura mașină a timpului care s-a inventat și funcționează, te iubesc. Și iubesc să fac piști la voi, Cinema City! Aș iubi și să văd filmele, dacă nu ați mai primi cocalari în sală și dacă nu ar mai aprinde lumina băiatul din sala de proiecție în timpul filmului, de luminează suma de sală și îmi strică tot feng shui-ul. P.S. Pentru amatorii de miros de gumă Turbo, am fost la Cinema City în trei orașe diferite luna asta și miroase la fel, deci luați-vă multe beri și succes!

Next