Luceafărul, iulie-decembrie 1976 (Anul 19, nr. 27-52)

1976-10-16 / nr. 42

16 OCTOMBRIE 1976 Visatele epifanii . Arată-te : • pendulă de aur bate in pieptul meu ca o potcoavă plutitoare. Mai mult nu-fi pot spune - nici n-ar fi adevărat. Arată-te : pe oglindă se scurge - înspumată şi uşoară - măduva unui fruct. Mai mult nu se vedea o dimineaţă orbitoare. Arată-te : dinspre pădure vin eintece subţiri ca firul de iarbă. Mai mult nu ajunge pînă aici, deşi, de mult, geamurile au fost izgonite. Arată-te , fiară cu ochii de sare, marea urcă flămîndă. Alte amănunte nu se pot distinge Arată-te , iubito, miracolul singurătăţii mă apasă peste piept cu labe de cristal. 2. lată : ce se mai vede nu sínt decit Maria Blendea : „Astru vegetal" nişte urme de neînţeles - parcă un popor de fiare s-a retras din lume cu labele învelite in frunze de măslin. lată : ce se mai aude nu sínt decit dinţii Păsării EmesineUp. încereind sa taie gratiile. .. Iată , pe cer apare din neg silueta înotătorului cu braţe de aer. lată , sint incă aici aşteptînd ivirea vulturilor cu aripi de diamant, in urma lor zorii, ca nişte leşuri strălucitoare. Şi iată-mă, dimineaţa Numele tău ajunge la mine ca o piatră zvirlita din paragina Paradisului. Degeaba mă aplec : piatra nu poate fi ridicată, decit cu mina învelită perfect într-o scumpă şi transparentă mănuşă de sticlă, dar pentru asta eu nu pot striga : „Iubito, tu nu exişti ! Tot ceea ce s-a povestit despre tine este incoerent ; n-avea cum să se intimple, căci tu aştepţi acea putere care să mă facă înţelept şi cutezător. Mă aplec, mina-mi tremură, pămintul îmi pare din ce in ce mai departe, de parcă mina mea coboară intr-o mare fără de fund şi, iată-mă, dimineaţa : cineva mă găseşte aplecat deasupra unei imense prăpăstii şi mina mea se roteşte deasupra abisului ca o enormă aripă de sticlă. Erotică Dacă nu putem afla incotro dacă nu înţelegem de ce dacă nimic nu ni se mai supune şi călătoria noastră seamănă cu o rază frîntă pe genunchi de zei potrivnici atunci hai să aprindem aici un foc să ne-ntindem sub cearşafuri de iarbă uscată şi frumos mirositoare şi privind printre flăcări să ne-nchipuim că în spatele lor se petrec toate acele intîmplări pe care nu le-am putut vedea cu ochiul liber dar dacă o să ţi se pară că vezi trecînd cruciada Marelui Crin Şi-mi vei spune că trebuie să i ne alăturăm in grabă, cu mihnire te voi contrazice şi dacă mi se va năzări că o văd trecind pe Ioana D'Arc in armură de cenuşă, vi. » îmi vei spune, cu blindate : aă fii bun şi înteţeşte locul, e puţin, cam frig ; poate că vara a trecut, de-acum. -" Lucreţia Pacea : „Fată cu flori" don tudoran v teatru începutul lui octombrie ne face să ne simţim, parcă, mai utili, mai integraţi in lumea fascinantă a Thaliei şi Melopomenei, mai aproape de rosturile noastre civice şi intelectuale. Deci... Primele spectacole ale stagiunii au acordat — cum e şi firesc — o importanţă deosebită piesei româneşti. In timp ce în Capitală Teatrul de comedie ne-a propus, reevaluarea unei spumoase comedii interbelice (Plicul lui Rebreanu), „provincia ne-a prezentat un lung şir de premiere cu piese de actualitate Dintre acestea, am văzut patru pe care le voi comenta sumar : — la Bîrlad, Alexa Visarion, reia (pentru a treia oară) Puterea şi adevărul lui Titus Popovici. Şi faptul mi se pare important din mai multe puncte de vedere în primul rînd, deoarece textul te cucereşte, ori de cite ori l-ai vedea prin acel tensionat duplicat Putere/Adevăr, prin reamintirea responsabilităţii noastre faţă de ultimul termen, ca şi faţă de istorie însăşi ; apoi, pentru că trupa de aici trebuie să lucreze cu tineri regizori, onorindu-i astfel misiunea pe care şi-a asumat-o faţă de ei (mă gîndesc la fructuosul colocviu iniţiat în primăvara aceasta) ; în fine, datorită adevăratei „reciclări care a fost lucrul cu Alexa Visarion“ (cum mi-a mărturisit unul,dintre interpreţi) trupa s-a redescoperi pe sine însăşi. Prin Nestinsul diamant de Ştefan Tita, teatrul din Ploieşti readuce în actualitate un gen de teatru puţin folosit care poate da însă, cu timpul, rezultate surprinzătoare : spectacoluelectură. Avantajele acestor reprezentaţii sunt multiple : ele pot experimenta un text de interes, mai restrîns, ori pot propune publicului confruntarea cu un debutant , de asemenea spectacolul V. A început de stagiune lectură se poate realiza cu minimum de mijloace artistice, devizul lui fiind mai mult decît convenabil într-o stagiune care include şi noutăţi de amploare. Toate aceste lucruri mi-au fost reconfirmate de spectacolul ploieştean regizat cu seriozitate de către Hary Eliad şi interpretat cu har de Constantin Drăgănescu, Emilia Dobrin, Corneliu Revent ş.a. Din păcate, în ciuda ideii generoase a piesei (omagierea lui Theodor Diamant, reprezentant de seamă al socialismului utopic, întemeietorul Falansterului de la Scăeni), replicile sînt schematice, şablonarde. — Mai reuşită piesa lui Radu F. Alexandru Dinu (prezentată, în premieră pe ţară, la Brăila şi preluată apoi la Arad) readuce în discuţie, cu mult firesc, problema raportului dintre generaţii, încredinţat unui tînăr regizor — Deian Tino — textul a oferit prilejul realizării unei reprezentaţii în care se desluşeau clar intenţiile. — în fine, un remarcabil debut mi s-a părut a fi cel al sibianului Eugen Onu. Piesa lui, Aceste anotimpuri şi cărări, este scrisă cu surprinzător meşteşug şi, dacă n-ar avea unele lungimi, aş crede chiar că mă aflu în faţa unui dramaturg cu îndelungată experienţă. Există în text —, şi, totodată, în consemnatului spectacol al lui Dan Alecsandrescu — cîteva figuri ciudate (vagabonzi sentimentali şi recuperabili, femei mistuite de un dor ucigător, scutieri de vocaţie care-şi fac din prieteni de statuie ş.a.) care mă îndreptăţesc să atrag atenţia, în mod deosebit, in acest început de stagiune, asupra reprezentaţiei sibiene. Despre acest autor vom mai auzi, probabil, şi nu întimplător Bogdan Ulmu vînt în pupa e ce tăcem ?, îşi amintise Lia că-l întrebase într-una din primele zile - M cînd îl cunoscuse, „tu ştii să povesyu teşti ?“ „Ce să povestesc ?“ „Să povesteşti ceva, orice, să văd cum povesteşti, eu văd repede dacă ştii să vorbeşti frumos, să faci oamenii să te-asculte. Că pe mine nimeni nu mă prea ascultă, mă înfig şi eu în vorbă dar niciodată nu ajung să spun ce vreau, nu mă lasă să termin. Eu o să te las pe tine, povesteşte-mi, să zicem, de ultima ta vacanţă, unde ai făcut ultima vacanţă ?“. El toate vacanţele le făcuse acasă, la ţară, în afară de una, cind era in anul întîi la şcoala profesională, vacanţa în care a făcut practică in uzină şi in afară de ultima vacanţă, a fost inspirată cind l-a întrebat de ultima vacanţă. El, ultima vacanţă, a făcut-o intr-un orăşel minier din Banat, la bunici, bunicul era maistru la mină, mai avea doi ani pînă ieşea la pensie. Stăteau într-o casă mare la marginea orașului bunicii lui, la maica Dumitra, o bătrînă pensionară căreia-i murise bărbatul în război. Nu le lua bani pentru că stăteau la ea, renovase bunicul casa, înainte de a pleca la mină a fost zidar și jumătate din casele din sat erau construite de el, renovase casa bătrînei căreia-i era jenă să le spună că pot locui la ea, ii era jenă să le spună cind căutau locuinţa. Avea spaţiu mare, cinci camere mari avea casa dar era ruinată, se crăpase toată* tencuiala căzuse in cea mai mare măsură şi avea o strîngere de inimă maica Dumitra cind le arăta camerele cu mobilier vechi şi pereţii, jupuiţi. Dar’ bunicul a privit cu interes şi i-a spus că se instalează in acea casă, la vară îşi ia concediu şi nu pleacă acasă pină nu termină cu renovarea ei, s-a bucurat maica Dumitra, nu’ pentru cele două sute de lei cit hotărîseră să plătească pe lună, de fapt nu i-a luat decît în prima lună, s-a bucurat că şi la ea poate locui un miner, că va sclţti seara şi portiţa grădinii ei cind va veni sau va pleca la lucru bunicul. Cind a ajuns Tiberiu acolo era noapte, îl dusese unchiul lui, Costică, cu maşina, „lasaţi-l, mă, să mai vadă şi el lumea, să mai schimbe aerul, n-a ieşit din casă ca un şoarece“, le spusese acesta părinţilor. „Aşa e mă“, răspunsese taică-său cu tonul de „noi nu ne-am gîndit că mai trebuie să iese şi el din casă“, era puţin după miezul nopţii şi ploua cind a ajuns, s-a mirat cind a oprit maşina,, pînă acolo nu văzuse decit munţi, într-o .. păHâ,';şi' ,aitâ.. a . drumului numai munţi şi apolo deodată două case faţă-n faţă. S-a trezit tîrziu dimineaţa, l-a trezit maica Dumitra care venise, ^cu o cana de „cafea cu lapte, fierbinte şi cu felii sunpiy de s8fi?RPisî piînei'S^a ft^m'^'imarilhea1” patului și-a băut cafeaua evitînd să se uite pe fereastră, impunîndu-și să nu se uite, vroia să fie singur cind va vedea prima dată împrejurimile, trăia un anume gen de egoiștii, era orgolios. Vroia să contemple totul liniştit, calm, fără nici un fel de explicaţii ale cuiva. De asta se grăbea să termine cafeaua şi să mănînce salamul şi maica Dumitra era bucuroasă că mănîncă cu poftă, ei îi plăceau oamenii care mîncau cu poftă, ei nu-i plăceau cei care făceau nazuri la masă. Se temea ca-i va ţine de vorbă maica Dumitra după ce termină de mîncat dar n-a fost aşa, l-a mîrigîiat pe cap, l-a înfuriat acea mîngîiere care părea destinată unui copil şi lui nu-i plăcea să fie considerat copil, cu o lună în urmă împlinise şaptesprezece ani, l-a mingîiat, deci, pe cap, a luat cana şi s-a dus după treburile ei. Atunci s-a ridicat el, a deschis fereastra şi-n faţa ochilor i s-a-ntins o pădure mare, de brad din care curgeau aburi ca dintr-o căldare uriaşă cu apă clocotită. De-a lungul pădurii curgea un pîrîu iar din piriu pînă în casa de peste drum, singura casă ce se vedea prin împrejurimi, se întindea o livadă, în curtea casei de peste drum împrăştia grăunţe la găini şi gîşte o fată vin joasă cam de seama lui, poate cu-n an mai mare. Era Olga şi era măritată dl Milu, un miner originar din Moldova care se stabilise aci dar „aici a nimerit-o cu oiştea în gard, îşi dădea părerea bunica, nu ştiu ce singe are-n vine Olga asta că se uită-n cap la toţi, a fugit pină acum de vreo trei ori cu nişte şoferi şi e păcat că e om bun Milu, e plinea lui Dumnezeu...“, dar de asta n-avea rost să-i povestească. • „Ba da, s-a opus Lia, povesteşte-mi şi de Olga, e interesant, îmi place cum povesteşti, crezi că DUMITRU AUGUSTIN COMAN dacă nu-mi plăcea te-aş fi lăsat ? Te-aş fi oprit de la primele cuvinte dacă nu-mi plăcea dar îmi place şi te rog să spui mai departe, ce, asta e ultima ta vacanţă, numai dimineaţa primei zile ?“. „Pot să stau şi eu aici ?“, o întrerupe un tînăr, îl priveşte Lia nedumerită, „ce-o vrea şi ăsta ?“, întreabă privirea ei, dă din umeri indiferentă, „faci ce vrei“, spune gestul său. Chiar frumoasă nu era Olga dar nici urită nu era, se purta aşa fel incit orice bărbat era tentat să întoarcă privirea după ea şi ea nu refuza nici o privire, ba dimpotrivă, ochii ei spuneau „hai, vino,te aştept“, ea nu făcea nici o diferenţă între bărbaţi, „toţi sunt făcuţi pe acelaşi calapod“, generaliza ea. Era vin,joasă, mult mai vinjoasă decât Milu şi avea douăzeci de ani. ..la douăzeci de ani trebuie să ştii să trăieşti, cum, maică Dumitra, să mă-ngrop în casă lingă bărbat la douăzeci de ani ?“, întreba ea c-un aernevinovat, nu răzbatea neruşinare din vorbele ei, din felul cum vorbea erai convins că da, la douăzeci de ani trebuie să-ţi trăieşti viaţa chiar şi aşa cum înţelegea Olga. Lui i-a plăcut Olga, cum să nu-i placă ea cind îl trata ca pe un om mare, nimeni pină la ea nu se purtase faţă de el ca faţă de un om mare. Tinărul de lingă ea s-a ridicat şi-a plecat spre restaurantul de lingă cinematograf, a oftat uşurată Lia, ea nu ascunde nimic, ea nu se uită cu coada ochiului niciodată, se uită pătrunzător şi rar ii rezistă o privire, în prima zi n-a vorbit nimic cu Olga sau au vorbit lucruri neinteresante, seara l-a chemat la televizor, a cunoscut atunci şi pe Milu, venise de la lucru şi stătea tolănit pe pat, a aprins Olga lumina să-i prezinte pe unul altuia. începuse s-o iubească pe Olga, pînă atunci nimeni nu-i întinsese mina ca unui om mare. A stins lumina apoi Olga şi s-a aşezat pe-un scaun lingă el. ..adu nişte afinată pentru băiat“, i-a spus Milu şi ea i-a adus intr-un pahar de plastic băutura aceea care nu i-a prea plăcut, dar a băut-o repede să se scape de ea și a băut-o fiindcă era adusă de Olga. După ce a dus paharul s-a așezat iar lingă el și in întuneric i-a ..strips mina, o strîngere ' c8Kr£S terminat’®' 0 hîîfi’faefe,'â 'e'edat'tjá’iM“’*“ prin el, degetele ei moi, grăsuțe se plimbau pe mina lui ca intr-un joc, el s-a uitat spre Milu, era nemişcat, poate chiar adormise. Dar nu, nu adormise „e cam închisă imaginea, Olga“, a spus şi ea s-a ridicat imediat şi-a umblat la televizor, „e bine aşa“, a convenit Milu. El n-a mîngiiat-o pe Olga pe mină cum îşi pusese-n gînd, acum era mai multă lumină în cameră, se distingeau lucrurile mai bine. A stat pînă la închiderea emisiunii, Milu adormise imediat după film şi sforăia puternic, te mirai cum poate sforăi atît de tare un om scund şi slab ca Milu, „hai să te duc pînă acasă“, a zis Olga şi atunci a văzut că şi ea ii considera copil dar acum nu s-a supărat cum s-a supărat cind l-a mîngîiat maica Dumitra, Olga avea felul ei de a vorbi şi nu se putea supăra pe ea. Afară era întuneric, „ce-o fi cu ăştia de n-au aprins luminile pe stradă ?“ a întrebat Olga, l-a cuprins cu braţul, el s-a făcut mic, pămintul era umed de la ploaia din noaptea trecută, era răcoare şi era bine lingă Olga, bunicii se culcaseră, era stinsă lumina. Cind au ajuns la poartă, Olga s-a rezemat de unul din stilpii înalţi, i-a pus mîinile pe umeri şi 1-a-ntrebat şoptit : „îţi place la noi ?“. Florile de regina nopţii se-ntindeau vesele pe-un stilp de la poarta grădinii, a dat din cap afirmativ, nu mai putea spune nimic, l-a sărutat Olga pe obraz şi l-a-mpins uşor pe poartă, s-a dezbrăcat pe întuneric, şi a intrat în patul aranjat de bunica, îi ardea obrazul şi se ferea să-l atingă cu pledul, să nu se şteargă sărutul, a adormit după miezul nopţii. „Povesteşti frumos, hai mai povesteşte-mi, în celelalte zile ce-a mai fost ?“, într-una din zile l-a chemat Olga s-o ajute să aranjeze finul in pod, din livadă îl aducea Milu cu un prieten de-al său cu furcile iar el cu Olga îl aranjau in pod. După ce făceau o grămadă mare lingă şopron, Milu şi prietenul lui îl aruncau cu furcile iîn gura podului de unde el şi Olga îl luau, îl călcau, îl aranjau. Şi odată cind gura podului era astupată de o căpiţă, Olga l-a tras lingă ea pe fin, lui i se tăiase respiraţia, l-a strîns lingă ea, „îţi place aici ?“, l-a-ntrebat şoptit, lui i se pusese un nod în gît, „cred, că te’ iubesc“, i-a răspuns. „Ei, lasă“, a zis ea încet, compătimitor, a spus acel „ei lasă“ cu sensul de „nu trebuie, nu merit eu“, el mai avea nodul in gît, îi venea să plîngă, nu ştia de ce-i venea să plîngă, s-ar fi uşurat dacă ar fi prins dar i-a fost ruşine, „ce tot îi dai cu plînsul, un băiat nu trebuie să plîngă niciodată“, şi-a amintit vorbele mamei. „Nu trebuie să te-ndrăgosteşti o aude pe Olga ca-n vis, nu e bine, ascultă la mine, asta nu e bine, trebuie să fii băiat descurcăreţ, să ştii ce vrei“, il stringea tot mai tare, l-a cuprins o frică deodată, o frică de necunoscut şi parcă de moarte, îşi închipuia că aşa e în ghearele morţii, n-o mai cunoştea pe Olga din prima zi ii era silă de risul ei. S-a desprins brutal din braţele ei, s-a-ndreptat spre gura podului, „hei, Olga, a auzit glasul lui Milu, n-ai mai luat finul din gura podului ?“, „stai mă, e mult, nu pot să-l iau totodată“, a răspuns ea fals olărită. A tras el finul, l-a ajutat Olga şi-a coborât scara. „Nu ne mai ajuţi !-a-ntrebat Milu, „mă aşteaptă bunica, m-a strigat adineaori“, a minţit şi a trecut peste drum. O femeie a deschis uşa de la ieşire a cinematografului, a deschis-o dar încă nu iese nimeni şi poate că Tiberiu nici nu e la film, poate n-a venit astăzi deşi sîmbăta de la şase se duce totdeauna la film, cu Lia sau fără. A venit de două săptămini de la munte Lia, dar n-a dat nici un semn de viaţă, îl urmăreşte ca un poliţist pe Tiberiu, „ce-mi pasă de mătuşa Sica, îşi zice ea, ce-mi pasă de ideile ei, de sfaturile sale că niciodată să nu deschid scrisorile care nu-mi sunt adresate de-ar conţine chiar porunca uciderii mele, să nu ascult la uşa nimănui, să nu urmăresc pe nimeni, ce-mi pasă de pildele ei scoase din Biblie ?“. II urmăreşte pe Tiberiu aproape in fiecare zi, îl vede tot singur dar după ce ajunge acasă se închide in camera ei şi şi-l imaginează lingă o fată blondă, mai blondă decît ea sau nu, nu blondă, i) vede lingă una brunetă, n-ar schimba-o el pe una tot blondă, ce rost ar avea s-o schimbe dacă o schimbă pe una tot blondă ? Și-l imaginează lingă una brunetă. Dar e tot singur Tiberiu, „eu sunt un mic sălbatic“, ii spunea el cîteodată, e tot singur Tiberiu și i-e necaz Liei, ar vrea să-1 Vadă lingă o fată blondă, sau brunetă, nu contează, dar să nu fie singur. Dar de ce ar vrea să-l surprindă lingă 0 fată ? Să aibe ce-i reproșa, să se uite crunt în ochii lui și să-l vadă îîstîcindu-se sau numai din curiozitate ar vrea să-l vadă lingă o fată, din curiozitate, să vadă ce gusturi are el ? „Tu eşti cam trăznită, Lia, îşi aminteşte vorbele mătuşii Sica, eşti cam trăznită, dar eu te înţeleg, oricînd ai nevoie de un sfat poţi veni la mine, ştii că eu nu vorbesc cu nimeni despre ce-mi spui tu, eu ştiu tăinui orice“. Dacă şi in seara asta îl vede singur pe Tiberiu o să-l părăsească, o să-i spună mîine mătuşii Sica. „Asta e psihologie de fată tîmpită, Lia, o să-i răspundă mătuşa Sica, scuză-mă că-ţi spun. Tiberiu e cel mai bun băiat pe care l-am văzut vreodată, va exagera ea, nici pe vremea mea nu erau băieţi la fel de buni ca el. Eu am fost fericită, unchi-tău Pandele, m-a făcut fericită dar acum îmi dau seama că nu era mai bun decît Tiberiu al tău. Eu sînt mulţumită că ai încredere în mine şi că ai venit să mi te destăinui, asta e una din puţinele mele bucurii, dar asta e părerea mea". Dar iată că începe să iasă lumea de la film, nu-1 vede pe Tiberiu, poate n-a venit astăzi, se umple bulevardul de rîsete şi voci, nu se poate să nu fie şi Tiberiu. Intr-adevăr se vede şi Tiberiu, iese printre ultimii, „ăsta a stat cu preşcolarii pe primul rînd ?“, se întreabă Lia ironic, e singur, iar e singur, începe să se enerveze Lia, „dar cred că sînt o tîmpită“, o fulgeră gîndul să se ducă la el, să-i facă o surpriză. Dar ceva o reţine, stă ,pe, bancă.pînă se, pierde .şi.,Tiberiu printre lumea de pe bulevard,,iese din .parc și-o pornește pe urmele lui. Pentru moment nu-l observă dar e cit pe-aci'să se ciocnească de el la un "colt,'le-nig#efS^gBf^W,ggneStg,,Wr o vitrină pînă traversează Tiberiu calm, cu miinile la spate. Dar nu se mai ia după el, se-ntoarce spre casă, iar, o să se-nchidă-n cameră, să __ginii cască îxetulbbrată apoi o să se ducă la mătușa Sica, stă ‘singură, stă într-un bloc aproape. Se cam ferea de mătuşa Sica, ştie că ea poate s-o influenţeze oricînd, nu numai ea poate s-o influenţeze dar mai ales ea poate, dar acum chiar ar vrea s-o influenţeze, o să se ducă la ea să i se destăinuie şi-o să-i repete mătuşa Sica : „Măi Lia, mă feresc să filozofez, dar trebuie să ştii că dragostea asta e tare sucită, cind eşti tînăr şi vîntu-ţi bate-n pupa, cum zicea Pândele saracul, cind eşti tînăr şi frumos şi ai inima mare atunci iubeşte ce crezi că trebuie iubit, amintirea iubirii e lumina bătrîneţii, nu te feri de iubire ca de căderea unei stele...“ Ştie că nici mătuşa Sica nu e total convinsă de teoriile ei, că nu e consecventă in afirmaţiile sale, ştie că multe le spune pentru bunul mers al lucrurilor dar se va duce în seara asta la ea. Va trece totuşi mai înainte pe acasă, şi-a promis că va trece, se va închide în cameră şi va gîndi. Acum la ce să se mai gîndească dacă a hotărît să meargă la mătuşa Sica ? Dar şi-a promis şi-şi va respecta promisiunea, e ciudată, zic toţi, dar cum ar vrea ei să fie ? Mai mult sau mai puţin toată lumea e ciudată, ar fi chiar banal, să fie toţi la fel, dar lumea vorbeşte şi ce-i pasă ei ?, e tînără şi vîntu-i bate-n pupa, vorba unchiului Pandele, se va duce la mătuşa Sica, „a venit fecioara neamului nostru“, o va întîmpina ea veselă ca totdeauna. * Dan Băncilă : „Geneză" I. II Dincolo de multe lucruri inteligente scrise în legătură cu filmul lui Truffaut — ar intra aici pirandellismul, austeritatea, aluziile livreşti, inexistenţa unui conflict, a unui story (de fapt, fragmentarizarea acestuia), montajul paralel, cu un sens acronologic (povestea Pamelei) și cu altul progresiv, imediat (turnarea filmului despre Pamela) — rămîne încă nedescifrat misterul titlului. în plan denotativ, ar fi vorba de procedeu tehnic al filmării unei scene de noapte în plină zi. Ar putea fi luat ca o aluzie — Truffaut ne îndeamnă s-o facem — la unica noapte de dragoste petrecută de cei doi tineri. Filmul s-ar fi putut totuşi intitula, aflăm asta tot de la regizor, Noaptea hollywoodiană. De ce Noaptea hollywoodiană ? Pentru că povestea însăşi a filmului in film este de natură hollywoodiană. Dar Noaptea... este totuşi ofranda adusă surorilor Lillian şi Dorothy Gish,, stelele impuse de Griffith, şi el un as al marelui mut, în alb-negru (aluzie la epoca mutului ?) se reia de cîteva ori, printr-unul şi acelaşi zoom, secvenţa cu copilul Truffaut murind afişul la Kane. „Noul meu film «Noaptea americană» a fost inspirat dintr-un musical realizat de Stanley Donen şi Gene Kelly despre primele zile ale sonorului (Cîntind in ploaie). Era un film despre realizarea filmelor şi mie îmi place să fac filme despre filme“. Să fie intr-adevăr aceasta suprema raţiune ? Nu ne-ar rămine decît să concedem că Noaptea... este un film omagial, închinat nu unui titlu, nu unui regizor ci unei epoci. Nu este totuşi- Noaptea americana vorba de filmul unei inspiraţii despre film (ca „8 Va“ al lui Fellini). Este imaginea turnării şi elaborării, pe platou, din mers, a unei poveşti despre cum s-a făcut un film. Ar fi, astfel, cit se poate de simplu să-l credem pe Truffaut cind îşi declină conciliant atacurile, de pe vremea colaborării la „Cahiers du cinema“ — împotriva filmului tradiţional şi a comercializării acestuia. Mă gîndesc, aşadar, că fiind critic şi apoi regizor, Truffaut dă în Noaptea expresia acestei realităţi : maturizîndu-se, criticul care detesta fragilitatea şi sentimentalismul subiectelor stass se vede obligat să polemizeze, de pe terenul regiei, fireşte, demonstrînd că filmul se poate înnoi fie şi admiţind — cu ostentaţie — o poveste demodată şi lacrimogenă din portofoliul de scenarii al Hollywoodului. Filmul despre acest film este tot ce poate ieşi mai bine unui regizor stăpîn pe noile sale mijloace. Este un fel de-a spune că nu povestea face succesul, nu tipicul unei tradiţii sclerozate, ci că orice poate deveni film. Truffaut renunţă la o epocă preluînd-o , distrugînd-o şi apoi recompunînd-o prin montaj. Platoul, ca unic spaţiu al vieţii în film şi al filmului în viaţa realizatorilor, ni se descoperă, în traveiling-uri balansabile, simfonice, reluate cu o excelentă ştiinţă a montajului, în rilmări elegante şi suverane. Criticul Truffaut se preocupă, astfel, de materialul de lucru al regizorului Truffaut. Cronicar ! Dacă partea introductivă a emisiunii Ecran 76 ar fi mai puţin înflorită şi alambicată, cu fraze mai puţin căutate în intenţia sugerării artisticului, metafore şi imagini adesea răsuflate, de loc necesare pregătirii emisiunii în sine, ar cîştiga desigur în calitate, alegerea conţinutului fiind de fiecare dată inspirată, un real prilej de delectare, relaxare şi satisfacţie pentru orice ascultător şi privitor. Mai ales că emisiunea poate constitui nu numai un termen de comparaţie cu alte emisiuni de gen ci şi un stimul în alcătuirea altora, o invitaţie demonstrativă, într-o formă concentrată, spre un spirit selectiv mai sever, care să pună în valoare paleta muzicală a vedetelor noastre. E normal să fie ascultată cu plăcere vocea subtil plîngătoare a lui Charles Asnavour, vibranta frenezie savant reţinută a liniei melodice, interpretarea elegant patetică a melodiilor sale, alternarea efectelor de răceală spirituală cu cele de recuperare a vitalităţii şi a puterii de simţire, într-o emisiune aleasă cu pricepere şi remarcabil bun gust. Orice spectacol cu Harry Belafonte pare o redescoperire, o întîlnire de o emoţie estetică la fel de intensă ca întîia, perfecţiunea cadenţei, talentul armonizator, ritmicitatea perfectă a mişcărilor, inteligenţa interpretativă, atmosfera punerii în scenă, armonia deplină dintre interpret şi grupul vasal-instrumental ce-l acompaniază, fac din spectacolele marelui cântăreţ adevărate tururi de forţă în materie. O Acorduri tonale , gamă variată de sugestii, de la ambiţia melancolică a romanţei Try to Remember la nostalgicul solitudinii din balada Jamaica farewell, o lume romantică, redată cu căldură şi convingătoare claritate, atingînd cele mai rafinate nuanţe, mereu aureolate, de acordurile armonicei, chitarei, orgii electrice, flautului subţire şi delicat, acorduri de mare simplitate melodică, fără artificiozităţi inutile. In ritm de flamenco am urmărit cîţiva maeştri cîntăreţi şi dansatori din renumita cîmpie andaluziană, virtuozitatea lor impresionantă, concentrată în uimitoare performanţe ritmice, sincope de sunete şi paşi, o adevărată ştiinţă a intuiţiei mişcării şi repaosului, un cîntec-dans sau un dans-cîntec, o contopire stranie şi fierbinte, frumoasă, severă şi deslănţuită, un cîntec parcă înăbuşit, gîtuit adesea ca să explodeze în chiote dense, să fie tocat în mişcările neverosimil de iuţi, de mărunte, ale picioarelor, păstrat aproape cu crispare în gesturile voit artificioase ale braţelor, ale palmelor, pierdut şi regăsit în mişcări ample sau strimte, economice, un cîntec atît de specific poporului andaluz, un cîntec care a înconjurat lumea fără a putea fi imitat. Iată cîteva exemple de cuceritoare alegeri ale acestei lăudabile emisiuni ce slujeşte frumosul, cunoașterea cinstecelor, plăsmuirilor melodice ale oamenilor din întreaga lume. Corina Cristea .