Luceafărul, ianuarie-iunie 1989 (Anul 32, nr. 1-25)
1989-06-17 / nr. 24
musses POET AL PATRIEI ŞI AL DESTINULUI ROMÂNESC In pagina a 3-a EMINESCU ŞI ISTORIA a om al cuvîntului, Eminescu va lucra cu cele două capacităţi fundamentale ale fiinţei : aducerea aminte şi speranţa, trecutul şi viitorul. Dar dacă speranţa este virtual Logos întrupat, trecutul este deja faptă precisă, poartă nume în amănunt şi de aici începe uriaşa lucrare a poetului, cea de aducere aminte mnematică, de a arăta, de a ţine trează viaţa numelor în fiinţa unui popor. Putem aşeza în fruntea operei eminesciene ce,lebra, de peste trei mii de ani, formulare, dar şi mai veche : iată numele ce vor fi cu tine care vin cu tine oriunde te duci tauta la onomata, numele acestea sunt ale celor ce nu mai sunt de faţă, dar care fac parte fiinţial din această seminţie, din această comunitate, din acest neam. Cei loan Alexandru Continuare în pag. a 3-a CONTINENT RECUPERAT Opera lui Eminescu seamănă cu un continent scufundat, din care răzbat la suprafaţa apei doar cîteva vîrfuri ca insule. Sub ape a zăcut multă vreme ca un pămînt necunoscut cea mai mare parte a paginilor lui. Rînduri după rînduri de scufundători, vrăjiţi de descoperirea submarină, au încercat să smulgă adincimii minunea părăsită , pefltru a o aduce la suprafaţă. Străluciri izolate de fragmente vorbeau fiecare în parte despre un întreg misterios. A-l smulge tăcerii adîncurilor a fost ţelul acestor iniţiaţi. Visul lor a fost de a aduce la suprafață deodată toată această comoară îngropată, pentru ca în întregul "ei ea sa ,vorbeasca de la sine. Ca o corabie nou-M. Ungheanu Continuare în pag. a 6-a M & POET AL POPORULUI ilele acestea din miez de iunie raided min legate de omagierea memoriei lui Mihai Eminescu. Prin frecvenţa şi amploarea lor, manifestările prilejuite de centenarul marelui nostru poet naţional au avut o rezonanţa aparte, au cuprins instituţii cultural-artistice şi factori educativi din întreaga ţară. Ele au culminat cu Mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu adresat cu prilejul Simpozionului omagial „Mihai Eminescu“. Aceste manifestări au în expresia lor directă, tot ceea ce simte mai frumos şi mai bun un întreg popor care cinsteşte, în libertate şi demnitate, pe cel ce i-a întruchipat geniul şi a făcut din scrisul său o dovadă nemuritoare a iubirii de neam şi de ţară, dînd o înaltă şi desăvîrşită strălucire ideii decreaţie, spiritului larg, vizionar, sentimentelor adinei şi profunde, patosului creator. In cuprinderea operei eminesciene stă istoria dramatică şi glorioasă a patriei după cum La loc de cinste şi ca un exemplu demn de urmat stă lecţia de patriotism, marea şi sincera lecţie de patriotism care a izvorît din meditaţia revelatoare asupra destinului poporului român, pentru ca în acest fel istoria, lupta, munca şi viaţa poporului să însemne o asumare totală, din rădăcini, a istoriei ca şi un simbol de o extraordinară forţă a angajării prin cultură, prin literatură şi artă, pentru înfăptuirea idealurilor şi aspiraţiilor naţionale. Rind pe rînd, de mai bine de o sută de ani, generaţii întregi îi rostesc versurile şi opera poetului ramine mereu un univers deschis şi strălucitor. Mintea şi sufletul contemporanilor trec prin acest univers al creaţiei eminesciene ca printr-un foc purificator. Literatura română are prin starea eminesciană a creaţiei o boltă vastă spre care se aspiră necontenit. Este aceasta însăşi legea geniului care, la rîndul lui, a însemnat cuprinderea fiinţei patriei, naşterea şi întruchiparea ei eternă. Moştenirea operei marelui poet na-JL JL JLţional,relevarea ei ca o conştiinţă a geniului creator al poporului, a început, după Congresul al IX-lea al partidului, să urmeze o cale ascendentă şi metodică, în sensul acelei integrale eminesciene sub semnul căreia putem privi azi la întreaga cultură română. Moştenirea valorilor înaintate ale trecutului face parte integrantă dintr-o politică exactă şi edificatoare, ca program cultural de educaţie, de formare şi afirmare pe noi trepte a conştiinţei creatoare. Epoca pe care o trăim poartă in spaţiul său consonanţa tuturor marilor valori naţionale, cu întemeierile materiale şi spirituale noi, la dimensiunile forţei creatoare pe care a trezit-o sentimentul unei adevărate renaşteri naţionale. Poet al poporului său — se subliniază in Mesajul secretarului general al partidului — Mihai Eminescu a lăsat posterităţii imaginea unui artist legat trup şi suflet de pămintul ţării sale, de aspiraţiile spre mai bine ale maselor populare, receptiv la problemele majore ale epocii in care a trăit, ale luptei pentru apărarea şi afirmarea fiinţei naţionale , care au constituit in permanenţa izvorul veşnic viu al minunatei sale creaţii. Din perspectiva unei asemenea generoase aprecieri decurge însăşi menirea creaţiei autentice, de valoare. Lecţia eminesciană de patriotism se relevă ca o operă pe măsura istoriei înseşi. Mesajul secretarului general al partidului adresat cu prilejul Simpozionului omagial ,,Mihai Eminescu“ are valoarea unui document programatic de o caldă și admirabilă expresie, document în care regăsim întregul complex de orientări și îndemnuri ce privesc rolul literaturii, al slujitorilor culturii, menirea artei în societate. Este un document asupra căruia conştiinţa creatoare are a reflecta cu stăruinţă şi a da expresie de valoare gîndurilor şi sentimentelor contemporane, lumii în care trăim, în acel sens vast şi precumpănitor pe care îl consacră apreciem rea de scriitor, de poet al poporului. Luceafărul IJÂ A’/VJUWM JfV'S HM ŞI N PLANU-ETERNITĂȚII ROMÂNII S UN POPOR CUM E UN SOARE NUMAI PRIN MĂRILE DE NOR, CUM E UN PRINCIPIU NUMAI ÎN FIRELE ADINCI CUM SUNT IN FUNDUL MĂREI TARI CREȘTETE DE STÍNCI Peste-un mileniu Peste-un mileniu iar, cind va fi vară Şi fi-vor limpezite prea multele tăceri Păstraţi-l, vă implor, pe Eminescu Intr-o cetate dintre meri şi peri Ori în lumina dintre două rîuri Ce nu curg împreună nicăieri Să nu se uite şi să nu se piardă Vreun sunet din risipitorul grai Care imbracă-n aur cerul nostru Şi munţii şi pădurile din rai Păstraţi-i voi, aşa cum se păstrează Un cerb intre stejari la vreme rea Cum griul se-ngropa in subpămînturi Cind clopotul primejdiei suna Şi în copiii nenăscuţi s-ascundeţi Puterea tainică a vocii sale Izvorul dulce-al primelor silabe Să îi boteze, să le fie cale Atunci vom fi din nou în casa noastră Şi poate vom uita cuvîntul dor Sau îl vom spune altfel — Eminescu Cu viaţa şi cu moartea-nvingător Dar ţineţi minte-atunci peste-un mileniu Cind fi-vor limpezite prea multele tăceri Păstraţi-l, vă implor, pe Eminescu într-o cetate dintre meri şi peri Sau în lumina dintre două riuri Ce nu curg împreună nicăieri. Nicolae Dan Fruntelată Încă o reconstituire de Petru Creţia MUȘATIN de M. Eminescu (In paginile 4-5} LA IPOTEŞTI , ’ricitde greu ar năvăli Timpul peste I mine, nu voi uita niciodată ziua de • joi, 8 iunie 1989, cind am atins cu I toată, fiinţa leagănul copilăriei uni- | versului românesc, pe care de-atîtea ori îl clă- jj tinasem doar cu gîndul, amăgindu-mi inima cu melancolie, armonii nepereche, idee de zbor, vis de nemurire. Pentru că numai la Ipoteşti se decantează pe ’sine Timpul viu. Ziua ieşea încet din grîne verzi şi ude, păscută de un miel negru, ursit să învoselească o masă de han din drumurile Moldovei, înseptembrie, sfîrşită de rîndu- ji nele fulgerîhd la spicul ierbii, împrospătată de două căprioare de chihlimbar adormite într-un i] pilc de maci roşii, turnată-n bronz de cerbul lepădat legendelor, care ne-a tăiat drumul maşinii şi s-a pierdut, în ropot roile, (singurăta- tea şi harul izbînzii prin simbol feeric) pe sub ramuri de stejar. Un clopot s-a spart în mine, luminîridu-mi cu zvon îndelung răsfirat sen-timentul că pe cer, într-o poartă de nor, se va arăta şi luna ca un genunchi de faţă muşcat de căţelul pămîntului. Şi cind, în latura stingă, pe umăr de mal, s-a ivit casa Eminovicilor şi alături bisericuţa stinsă-n durere şi pe dinăuntru cu stele de zăpadă, însumînd măsura unei chilii de taină, şi adunată-n surisul pereţilor albi, în norocul vechi al şindrilei fulguite de cenuşa a mai bine de o sută de ani (lipită de ea, voivodală, ctitoria lui Nicolae Iorga, ca un „stilp de căldură“) în planul minţii mele, inzdrăvenindu-se desnădejdile-mi tîrzii, m-am trezit băiat pe izvoare de aur şi am auzit glasul Henrietei strigîndu-şi fratele: Mihai! şi toate casele româneşti, auzindu-l odată cu mine, se găteau cu cingătoarea de lemn şi de lemne albastre ale casei din Ipoteşti, apele, peste tot, îşi adunau cîntecele din şesuri de nori şi-n fiecare ogradă îşi susura frunza şi-şi răspîndeau mireasma doi salcîmi şi doi tei martori ai copilăriei Poetului. Urcînd patru trepte, am pătruns în odăile din răsăritul timplei noastre, unde se preface în uitare patima de orice fel, iar din noianul Timpului, atingind floarea lui April din sîngele nostru, se înalţă, in blinda batere de vînt numai Priveliştile sclipitoare Ce-n repezi şiruri se distern Repaosă nestrămutate In raza gîndului etern... Şi mai înainte de a-mi umple ochii de tran-Fănuş Neagu Continuare în pag. a 6-a Bioioteca Me|88bi TÎRGU-MUREȘ M 0 RE $ MESAJUL TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, cu prilejul Simpozionului omagial „Mihai Eminescu" In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi Guvernului Republicii Socialiste România, precum şi al meu personal, aducem un fierbinte omagiu marelui poet Mihai Eminescu, care, prin nemuritoarea sa operă, a cîntat poporul român, trecutul, prezentul şi viitorul său, înscriindu-se pentru totdeauna în conştiinţa întregii noastre naţiuni şi in patrimoniul culturii universale ca exponent al unor luminoase idealuri şi năzuinţe de dreptate sociala şi naţională, de afirmare liberă, demnă şi independentă a României. Simpozionul omagial, prin care oamenii de ştiinţă şi cultură cinstesc memoria poetului naţional Mihai Eminescu, constituie un puternic imbold pentru toţi creatorii de literatură şi artă din ţara noastră de a-şi pune întreaga lor creaţie — urmînd strălucitul exemplu al marelui lor înaintaş d in slujba poporului, a dezvoltării cuceririlor sale revoluţionare, a făuririi socialismului şi comunismului, a ridicării României pe trepte tot mai înalte de civilizaţie şi progres. Poet al poporului său, Mihai Eminescu a lăsat posterităţii imaginea unui artist legat trup şi suflet de pămîntul ţării sale, de aspiraţiile spre mai bine ale maselor populare, receptiv la problemele majore ale epocii în care a trăit, ale luptei pentru apărarea şi afirmarea fiinţei naţionale , care au constituit în permanenţă izvorul veşnic viu al minunatei sale creaţii. Nimeni mai mult decit Mihai Eminescu n-a dat expresie şi n-a contribuit într-o asemenea măsură la afirmarea şi punerea în valoare a frumuseţii limbii române, a spiritului de înţelegere a legilor dezvoltării lumii. Cit de minunat sună şi astăzi genialele versuri din poezia „La steaua" : „La steaua care-a răsărit / E-o cale-atît de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă". In opera lui Eminescu şi-au găsit o nemuritoare oglindire paginile cele mai glorioase ale istoriei naţionale, profundul patriotism al poporului român, gata să-şi apere cu orice sacrificiu viaţa demnă şi libertatea. Cit de minunat răsună cuvintele pline de demnitate prin care Mircea cel Mare afirma — în „Scrisoarea a lll-a" — hotărîrea poporului român de a-şi apăra libertatea şi independenţa ! „Eu ? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul / Şi de-aceea, tot ce misfră-n ţara asta, rîul, romul, / Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este !" Preţuind toate popoarele şi valorile create de ele, Eminescu i-a unit pe cei care s-au rupt de popor şi s-au pus în slujba străinilor. Neîndurătoare, dar profund îndreptăţite, izvorîte din cel mai curat patriotism, răsună versurile sale din „Doina" : „Cine-a îndrăgit străinii / Mînca-i-ar inima clinii, / Mînca-i-ar casa pustia, / Şi neamul nemernicia !". Opera lui Eminescu a dat expresie marilor lupte sociale, încrederii în rolul proletariatului, al muncitorimii, pe care a chemat-o prin versurile sale devenite legendare, din poezia „împărat şi proletar" — la luptă unită împotriva vechii orînduiri : „Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă, / Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi ! / Atunci cînd după moarte răsplată nu v-aşteaptă, / Făceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, / Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi !". Cit de profund legată de creaţia lui Eminescu, de prezentul şi viitorul ţării noastre, cit de luminoasă şi înălţătoare se arăta dragostea lui pentru pămîntul patriei ! „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor ? / Braţele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ţi mare, mare viitor... Dulce Românie, asta ţi-o doresc". Această fierbinte urare a lui Eminescu şi-a găsit astăzi deplina împlinire în patria noastră socialistă, liberă şi independentă, în care poporul — zdrobind orînduirea cea crudă şi nedreaptă, lichidînd pentru totdeauna exploatarea şi asuprirea - îşi făureşte, în strînsă unitate, sub conducerea partidului nostru, propriul său viitor, socialist şi comunist. Constituie o mare mîndrie pentru poporul român faptul că în anii ce au trecut de la eliberarea ţării, şi îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului - care a inaugurat o perioadă de profunde transformări revoluţionare în toate domeniile —, România a obţinut strălucite realizări în făurirea societăţii socialiste, în creşterea potenţialului economic şi a avuţiei naţionale, în înflorirea ştiinţei, artei şi culturii, în ridicarea generală a nivelului de trai, material şi spiritual, al tuturor oamenilor muncii. Toate aceste istorice realizări ilustrează cu putere justeţea politicii partidului nostru comunist, forţa şi superioritatea orînduirii socialiste, pe care o edificăm cu succes în România, minunata capacitate a poporului român de a asigura — sub conducerea partidului — progresul și înflorirea continuă a patriei noastre socialiste. Omagiind astăzi opera luminoasă a lui Mihai Eminescu - ca de altfel a tuturor marilor creatori din toate domeniile — avem datoria să dezvoltăm şi să îmbogăţim permanent, cu noi şi noi creaţii, minunatul patrimoniu naţional — tezaur de gîndire înaintată, revoluţionară, care, prin conţinutul de idei şi mesajul profund umanist şi patriotic, reprezintă o contribuţie de seamă la mobilizarea întregului popor în edificarea noii orînduiri, la formarea şi educarea omului nou, înaintat, constructor conştient şi devotat al socialismului şi comunismului în România. Apreciind munca şi realizările creatorilor de artă şi cultură"contemporani, partidul, societatea noastră le adresează acestora chemarea de a realiza noi opere literar-artistice, de toate genurile, care să reflecte pe larg marile înfăptuiri ale poporului român, strălucitele fapte ale constructorilor socialismului care, într-o perioadă istorică scurtă, au ridicat patria noastră la un nivel înalt de civilizaţie şi cultură, transformînd năzuinţele şi visurile înaintaşilor despre un viitor liber şi fericit într-o realitate concretă a României de azi. Aşa cum a făcut însuşi Eminescu, numai trăind împreună cu poporul, realizînd creaţii legate de viaţa poporului, participînd activ la făurirea prezentului şi viitorului patriei noastre, creatorii de literatură şi artă de azi pot realiza opere de înaltă valoare, îşi pot îndeplini nobila misiune ce le revine în amplul şi complexul proces al dezvoltării revoluţionare a societăţii noastre, în care tot ce se realizează este destinat înălţării patriei, creşterii bunăstării şi fericirii omului, a întregii naţiuni, întăririi independenţei şi suveranităţii României. Cinstind memoria lui Mihai Eminescu, să facem totul pentru a asigura înfăptuirea neabătută a programului partidului de construcţie socialistă, pentru înflorirea continuă a artei şi culturii româneşti, pentru sporirea forţei sale educative, a mesajului său profund umanist, revoluţionar, să creăm şi să dăm poporului noi şi valoroase opere care să slujească progresului şi înălţării patriei, ridicării conştiinţei socialiste, dezvoltării înaltelor trăsături ale omului nou, înaintat, făuritor conştient al celei mai drepte şi umane societăţi, al visului de aur al omenirii — comunismul ! NICOLAE CEAUŞESCU TELEGRAMA ADRESATA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, au participanţii la simpozionul omagial dedicat centenarului „Mihai Eminescu" Mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, Participanţii la Simpozionul omagial dedicat centenarului Mihai Eminescu vă aduc, mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu ,marele Erou între eroii neamului românesc, ilustru conducător de partid şi de ţară, strălucită personalitate a lumii contemporane, înflăcărat luptător pentru libertatea, independenţa şi prosperitatea naţiunii române — un cald şi vibrant omagiu, expresia sentimentelor de aleasă stimă, neţărmurită dragoste şi fierbinte recunoştinţă pe care scriitorii, oamenii de ştiinţă, cultură şi artă, asemenea întregului nostru popor, le nutresc faţă de exemplaru, şi prodigioasa dumneavoastră activitate consacrată înfloririi patriei, formării omului nou, constructor conştient şi devotat al societăţii socialistă şi comuniste în România! Exprimăm, totodată, cu adine respect, sentimentele noastre de aleasă consideraţie şi deosebită preţuire tovarăşei Elena Ceauşescu, membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim viceprim-ministru al guvernului, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi învăţămîntului, eminent om politic şi savant de largă recunoaştere internaţională, căreia îi adresăm,şi cu acest prilej, Întreaga noastră gratitudine pentru îndrumarea şi sprijinul permanent acordate literaturii şi artei, activităţii din domeniul ştiinţei, culturii, educaţiei şi învăţămîntului. Participanţii la simpozion au primit, cu profunde sentimente de respect şi satisfacţie, căldurosul mesaj adresat de dumneavoastră, mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, prin care se exprimă un fierbinte omagiu şi cea mai înaltă cinstire adusă marelui nostru poet, ce a oglindit în opera sa, ca nimeni altul, trecutul, prezentul şi viitorul ţării, alesele însuşiri ale poporului român, aspiraţiile sale de dreptate, libertate şi înălţare a României, apreciere de autentică simţire patriotică ce ilustrează dragostea şi preţuirea pe care noi toţi o purtăm Luceafărului poeziei româneşti. Evocînd valoarea fără egal a creaţiei eminesciene, în cadrul lucrărilor simpozionului au fost subliniate cu pregnanţă grija permanentă şi înalta consideraţie manifestate de conducere» Continuare în pag. a 3-a PARTICIPANȚII LA SIMPOZIONUL OMAGIAL DEDICAT CENTENARULUI MIHAI EMINESCU