Luceafărul, ianuarie-iunie 1989 (Anul 32, nr. 1-25)

1989-06-17 / nr. 24

m­usses POET AL PATRIEI ŞI AL DESTINULUI ROMÂNESC In pagina a 3-a EMINESCU ŞI ISTORIA a om al cuvîntului, Eminescu va lucra­ cu cele două capacităţi fundamentale ale fiinţei : aducerea aminte şi spe­ranţa, trecutul şi viitorul. Dar dacă speranţa este virtual Logos întrupat, trecutul este deja faptă precisă, poartă nume în amă­nunt şi­ de aici începe uriaşa lucrare a poetului, cea de aducere aminte mnematică, de a arăta, de a ţine trează viaţa numelor în fiinţa unui popor. Putem aşeza în fruntea operei eminesciene ce­,­lebra, de peste trei mii de ani, formulare, dar şi mai veche : iată numele ce vor fi cu tine care vin cu tine oriunde te duci tauta la onomata, numele acestea sunt ale celor ce nu mai sunt de faţă, dar care fac parte fiinţial din această semin­ţie, din această comunitate, din acest neam. Cei loan Alexandru Continuare în pag. a 3-a CONTINENT RECUPERAT O­pera lui Eminescu seamănă cu un continent scufundat, din care răzbat la suprafaţa apei doar­­ cîteva vîrfuri ca insule. Sub ape a zăcut multă vre­me ca un pămînt necunoscut cea mai mare parte a paginilor lui. Rînduri după rînduri de scufundători, vrăjiţi de descoperirea submarină, au încercat să smulgă adincimii minunea pă­răsită , p­efltru a o­ aduce la suprafaţă. Străluciri izolate de­ fragmente vorbeau fiecare în parte despre un întreg­ misterios. A-l smulge tăcerii adîncurilor a fost ţelul acestor iniţiaţi. Visul lor a­ fost de a aduce la suprafață deodată toată această comoară îngropată, pentru ca în întregul "ei ea sa ,vorbeas­ca de la sine. Ca o corabie nou-M. Ungheanu Continuare în pag. a 6-a M & POET AL POPORULUI ilele acestea din miez de iunie ra­ided min legate de o­­magierea memori­ei lui Mihai Eminescu. Prin frecvenţa şi amploarea lor, manifestările prilejuite de centenarul marelui nostru poet naţional au avut o re­zonanţa aparte, au cuprins instituţii cultural-artistice şi factori educativi din întreaga ţară. Ele au culminat cu Me­sajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu adresat cu prilejul Simpozionului omagial „Mi­hai Eminescu“. Aceste mani­festări au în expresia lor di­rectă, tot ceea ce simte mai frumos şi mai bun un întreg popor care cinsteşte, în li­bertate şi demnitate, pe cel ce i-a întruchipat geniul şi a făcut din scrisul său o do­vadă nemuritoare a iubirii de neam şi de ţară, dînd o înaltă şi desăvîrşită străluci­re ideii de­­creaţie, spiritului larg, vizionar, sentimentelor adinei şi profunde, patosului creator. In cuprinderea ope­rei eminesciene stă istoria dramatică şi glorioasă a pa­triei după cum La loc de cinste şi ca un exemplu demn de urmat stă lecţia de patriotism, marea şi sincera lecţie de patriotism care a izvorît din meditaţia revela­toare asupra destinului po­porului român, pentru ca în acest fel istoria, lupta, munca şi viaţa poporului să însemne o asumare totală, din rădăcini, a istoriei ca şi un simbol de o extraordina­ră forţă a angajării prin cul­tură, prin literatură şi artă, pentru înfăptuirea­­ idealuri­lor şi aspiraţiilor naţionale. Rind pe rînd, de mai bine de o sută de ani, generaţii întregi îi rostesc versurile şi opera poetului ramine me­reu un univers deschis şi strălucitor. Mintea şi sufle­tul contemporanilor trec prin acest univers al creaţiei e­­minesciene ca printr-un foc purificator. Literatura româ­nă are prin starea eminescia­nă a creaţiei o boltă vastă spre care se aspiră necontenit. Este aceasta însăşi legea ge­niului care, la rîndul lui, a însemnat cuprinderea fiinţei patriei, naşterea şi întruchi­parea ei eternă. M­oştenirea operei marelui poet na-JL JL JL­ţional,­­relevarea ei ca o conştiinţă a geniului creator al poporu­lui, a început, după Congre­sul al IX-lea al partidului, să urmeze o cale ascenden­tă şi metodică, în sensul a­­celei integrale eminesciene sub semnul căreia putem privi azi la întreaga cultură română. Moştenirea valorilor înaintate ale trecutului face parte integrantă dintr-o po­litică exactă şi edificatoare, ca program cultural de edu­caţie, de formare şi afirmare pe noi trepte a conştiinţei creatoare. Epoca pe care o trăim poartă in spaţiul său consonanţa tuturor marilor valori naţionale, cu înteme­ierile materiale şi spirituale noi, la dimensiunile forţei creatoare pe care a trezit-o sentimentul unei adevărate renaşteri naţionale. Poet al poporului său — se sublini­ază in Mesajul secretarului general al partidului — Mi­hai Eminescu a lăsat posteri­tăţii imaginea unui artist le­gat trup şi suflet de pămin­­tul ţării sale, de aspiraţiile spre mai bine ale maselor populare, receptiv la pro­blemele majore ale epocii in care a trăit, ale luptei pen­tru apărarea şi afirmarea fiinţei naţionale , care au constituit in permanenţa iz­vorul veşnic viu al minuna­tei sale creaţii. Din pers­pectiva unei asemenea gene­roase aprecieri decurge în­săşi menirea creaţiei auten­tice, de valoare. Lecţia e­­minesciană de patriotism se relevă ca o operă pe măsura istoriei înseşi. Mesajul se­cretarului general al parti­dului adresat cu­­ prilejul Simpozionului omagial ,,Mi­hai Eminescu“ are valoarea unui document programatic de o caldă și admirabilă ex­presie, document în care re­găsim întregul complex de orientări și îndemnuri ce pri­vesc rolul literaturii, al slu­jitorilor culturii, menirea ar­tei în societate. Este un do­cument asupra căruia conşti­inţa creatoare are a reflecta cu stăruinţă şi a da expre­sie de valoare gîndurilor şi sentimentelor contemporane, lumii în care trăim, în acel sens vast şi precumpănitor pe care îl consacră apreciem rea de scriitor, de poet al poporului. Luceafărul IJÂ A’/VJUWM JfV'S HM ŞI N PLANU-ETERNITĂȚII ROMÂNII S UN POPOR CUM E UN SOARE NUMAI PRIN MĂRILE DE NOR, CUM E­ UN PRINCIPIU NUMAI ÎN FIRELE ADINCI CUM SUNT IN FUNDUL MĂREI TARI CREȘTETE DE STÍNCI Peste-un mileniu Peste-un mileniu iar, cind va fi vară Şi fi-vor limpezite prea multele tăceri Păstraţi-l, vă implor, pe Eminescu Intr-o cetate dintre meri şi peri Ori în lumina dintre două rîuri Ce nu curg împreună nicăieri Să nu se uite şi să nu se piardă Vreun sunet din risipitorul grai Care imbracă-n aur cerul nostru Şi munţii şi pădurile din rai Păstraţi-i voi, aşa cum se păstrează Un cerb intre stejari la vreme rea Cum griul se-ngropa in subpămînturi Cind clopotul primejdiei suna Şi în copiii nenăscuţi s-ascundeţi Puterea tainică a vocii sale Izvorul dulce-al primelor silabe Să îi boteze, să le fie cale Atunci vom fi din nou în casa noastră Şi poate vom uita cuvîntul dor Sau îl vom spune altfel — Eminescu Cu viaţa şi cu moartea-nvingător Dar ţineţi minte-atunci peste-un mileniu Cind fi-vor limpezite prea multele tăceri Păstraţi-l, vă implor, pe Eminescu într-o cetate dintre meri şi peri Sau în lumina dintre două riuri Ce nu curg împreună nicăieri. Nicolae Dan Fruntelată Încă o reconstituire de Petru Creţia MUȘATIN de M. Eminescu (In paginile 4-5} LA IPOTEŞTI , ’­ricit­­de greu ar năvăli Timpul peste I mine, nu voi uita niciodată ziua de • joi, 8 iunie 1989, cind am atins cu I toată, fiinţa leagănul copilăriei uni- | versului românesc, pe care de-atîtea ori îl clă- jj tinasem doar cu gîndul, amăgindu-mi inima cu melancolie, armonii nepereche, idee de zbor, vis­­ de nemurire. Pentru că numai la Ipoteşti se decantează pe ’sine Timpul viu. Ziua ieşea încet din grîne verzi­ şi ude, păscută de un miel negru,­­ ursit să învoselească o masă de han din drumu­rile Moldovei, în­­septembrie, sfîrşită de rîndu- ji nele fulgerîhd la spicul ierbii, împrospătată de două căprioare de chihlimbar adormite într-un i] pilc de maci roşii, turnată-n bronz de cerbul lepădat legendelor, care ne-a tăiat drumul maşinii şi s-a pierdut, în ropot roile, (singurăta-­­ tea şi harul izbînzii prin simbol feeric) pe sub ramuri de stejar. Un clopot s-a spart în mine,­­ luminîridu-mi cu zvon îndelung răsfirat sen-­­­timentul că pe cer, într-o poartă de nor, se va arăta şi luna ca un genunchi de faţă muşcat­­ de căţelul pămîntului. Şi cind, în latura stingă,­­ pe umăr de mal, s-a ivit casa Eminovicilor şi alături bisericuţa stinsă-n durere şi pe dinăuntru cu stele de zăpadă, însumînd măsura unei chilii de taină, şi adunată-n surisul pereţilor albi, în norocul vechi al şindrilei fulguite de cenuşa a mai bine de o sută de ani (lipită de ea, voi­­vodală, ctitoria lui Nicolae Iorga, ca un „stilp de căldură“) în planul minţii mele, inzdrăvenin­­du-se desnădejdile-mi tîrzii, m-am trezit băiat pe izvoare de aur şi am auzit glasul Henrietei strigîndu-şi fratele: Mihai! şi toate casele româneşti, auzindu-l odată cu mine, se găteau cu cingătoarea de lemn şi de lem­ne albastre ale­­ casei din Ipoteşti, apele, peste tot, îşi adunau cîntecele din­­ şesuri de nori şi-n fiecare ogradă îşi susura frunza şi-şi răspîndeau mireasma doi salcîmi şi doi tei martori ai copilăriei Poetului.­­ Urcînd patru trepte, am pătruns în odăile din răsăritul timplei noastre, unde se preface în uitare patima de orice fel, iar­ din noianul Timpului, atingind floarea lui April din sîngele nostru, se înalţă, in blinda batere de vînt numai Priveliştile sclipitoare Ce-n repezi şiruri se distern Repaosă nestrămutate In raza gîndului etern... Şi mai înainte de a-mi umple ochii de tran-Fănuş Neagu Continuare în pag. a 6-a Bioioteca Me|88b­i TÎRGU-MUREȘ M 0 R­E $ MESAJUL TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, cu prilejul Simpozionului omagial „Mihai Eminescu" In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi Gu­vernului Republicii Socialiste România, precum şi al meu personal, aducem un fierbinte omagiu marelui poet Mihai Eminescu, care, prin nemu­ritoarea sa operă, a cîntat poporul român, tre­cutul, prezentul şi viitorul său, înscriindu-se pen­tru totdeauna în conştiinţa întregii noastre na­ţiuni şi in patrimoniul culturii universale ca exponent al unor luminoase idealuri şi năzuinţe de dreptate sociala şi naţională, de afirmare liberă, demnă şi independentă a României. Simpozionul omagial, prin care oamenii de ştiinţă şi cultură cinstesc memoria poetului na­ţional Mihai Eminescu, constituie un puternic imbold pentru toţi creatorii de literatură şi artă din ţara noastră de a-şi pune întreaga lor crea­ţie — urmînd strălucitul exemplu al marelui lor înaintaş d in slujba poporului, a dezvoltării cuceririlor sale revoluţionare, a făuririi socialis­mului şi comunismului, a ridicării României pe trepte tot mai înalte de civilizaţie şi progres. Poet al poporului său, Mihai Eminescu a lăsat posterităţii imaginea unui artist legat trup şi suflet de pămîntul ţării sale, de aspiraţiile spre mai bine ale maselor populare, receptiv la pro­blemele majore ale epocii în care a trăit, ale luptei pentru apărarea şi afirmarea fiinţei na­ţionale , care au constituit în permanenţă izvo­rul veşnic viu al minunatei sale creaţii. Nimeni mai mult decit Mihai Eminescu n-a dat expresie şi n-a contribuit într-o asemenea mă­sură la afirmarea şi punerea în valoare a fru­museţii limbii române, a spiritului de înţelegere a legilor dezvoltării lumii. Cit de minunat sună şi astăzi genialele versuri din poezia „La steaua" : „La steaua care-a răsărit / E-o cale-atît de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă". In opera lui Eminescu şi-au găsit o nemuritoa­re oglindire paginile cele mai glorioase ale isto­riei naţionale, profundul patriotism al poporului român, gata să-şi apere cu orice sacrificiu viaţa demnă şi libertatea. Cit de minunat răsună cuvintele pline de demnitate prin care Mircea cel Mare afirma — în „Scrisoarea a lll-a" — hotărîrea poporului român­ de a-şi apăra liber­tatea şi independenţa ! „Eu ? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul / Şi de-aceea, tot ce misfră-n ţara asta, rîul, ro­mul, / Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este !" Preţuind toate popoarele şi valorile create de ele, Eminescu i-a unit pe cei care s-au rupt de popor şi s-au pus în slujba străinilor. Neîndură­toare, dar profund îndreptăţite, izvorîte din cel mai curat patriotism, răsună versurile sale din „Doina" : „Cine-a îndrăgit străinii / Mînca-i-ar inima clinii, / Mînca-i-ar casa pustia, / Şi nea­mul nemernicia !". Opera lui Eminescu a dat expresie marilor lupte sociale, încrederii în rolul proletariatului, al muncitorimii, pe care a chemat-o­­ prin ver­surile sale devenite legendare, din poezia „îm­părat şi proletar" — la luptă unită împotriva vechii orînduiri : „Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă, / Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi ! / Atunci cînd după moarte răsplată nu v-aşteaptă, / Făceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, / Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi !". Cit de profund legată de creaţia lui Eminescu, de prezentul şi viitorul ţării noastre, cit de lumi­noasă şi înălţătoare se arăta dragostea lui pen­tru pămîntul patriei ! „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor ? / Braţele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ţi mare, mare viitor... Dulce Românie, asta ţi-o doresc". Această fierbinte urare a lui Eminescu şi-a găsit astăzi deplina împlinire în patria noastră socialistă, liberă şi independentă, în care po­porul — zdrobind orînduirea cea crudă şi nedreaptă, lichidînd pentru totdeauna exploa­tarea şi asuprirea - îşi făureşte, în strînsă uni­tate, sub conducerea partidului nostru, propriul său viitor, socialist şi comunist. Constituie o mare mîndrie pentru poporul român faptul că în anii ce au trecut de la eli­berarea ţării, şi îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului - care a inaugurat o perioa­dă de profunde transformări revoluţionare în toate domeniile —, România a obţinut strălucite realizări în făurirea societăţii socialiste, în creş­terea potenţialului economic şi a avuţiei naţio­nale, în înflorirea ştiinţei, artei şi culturii, în ridi­carea generală a nivelului de trai, material şi spiritual, al tuturor oamenilor muncii. Toate aceste istorice realizări ilustrează cu putere justeţea politicii partidului nostru comu­nist, forţa şi superioritatea orînduirii socialiste, pe care o edificăm cu succes în România, minu­nata capacitate a poporului român de a asigura — sub conducerea partidului — progresul și în­florirea continuă a patriei noastre socialiste. Omagiind astăzi opera luminoasă a lui Mihai Eminescu - ca de altfel a tuturor marilor crea­tori din toate domeniile — avem datoria să dez­voltăm şi să îmbogăţim permanent, cu noi şi noi creaţii, minunatul patrimoniu naţional — tezaur de gîndire înaintată, revoluţionară, care, prin conţinutul de idei şi mesajul profund umanist şi patriotic, reprezintă o contribuţie de seamă la mobilizarea întregului popor în edificarea noii orînduiri, la formarea şi educarea omului nou, înaintat, constructor conştient şi devotat al so­cialismului şi comunismului în România. Apreciind munca şi realizările creatorilor de artă şi cultură"contemporani, partidul, societatea noastră le adresează acestora chemarea de a realiza noi opere literar-artistice, de toate ge­nurile, care să reflecte pe larg marile înfăptuiri ale poporului român, strălucitele fapte ale constructorilor socialismului care, într-o perioadă istorică scurtă, au ridicat patria noastră la un nivel înalt de civilizaţie şi cultură, transformînd năzuinţele şi visurile înaintaşilor despre un viitor liber şi fericit într-o realitate concretă a României de azi. Aşa cum a făcut însuşi Eminescu, numai trăind împreună cu poporul, realizînd creaţii legate de viaţa poporului, participînd activ la făurirea pre­zentului şi viitorului patriei noastre, creatorii de literatură şi artă de azi pot realiza opere de înaltă valoare, îşi pot îndeplini nobila misiune ce le revine în amplul şi complexul proces al dezvoltării revoluţionare a societăţii noastre, în care tot ce se realizează este destinat înălţării patriei, creşterii bunăstării şi fericirii omului, a întregii naţiuni, întăririi independenţei şi suveranităţii României. Cinstind memoria lui Mihai Eminescu, să fa­cem totul pentru a asigura înfăptuirea neabătută a programului partidului de construcţie socialis­tă, pentru înflorirea continuă a artei şi culturii româneşti, pentru sporirea forţei sale educative, a mesajului său profund umanist, revoluţionar, să creăm şi să dăm poporului noi şi valoroase opere care să slujească progresului şi înălţării patriei, ridicării conştiinţei socialiste, dezvoltării înaltelor trăsături ale omului nou, înaintat, fău­ritor conştient al celei mai drepte şi umane so­cietăţi, al visului de aur al omenirii — comunis­mul ! NICOLAE CEAUŞESCU TELEGRAMA ADRESATA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, au participanţii la simpozionul omagial dedicat centenarului „Mihai Eminescu" Mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, Participanţii la Simpozionul omagial dedicat centenarului Mihai Eminescu vă aduc, mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu ,­­marele Erou între eroii neamului românesc, ilus­tru conducător de partid şi­ de ţară, strălucită personalitate a lumii contemporane, înflăcărat luptător pentru libertatea, independenţa şi pros­peritatea naţiunii române — un cald şi vibrant omagiu, expresia sentimentelor de aleasă stimă, neţărmurită dragoste şi fierbinte recunoştinţă pe care­ scriitorii, oamenii de ştiinţă, cultură şi artă, asemenea întregului nostru popor, le nutresc fa­ţă de exemplaru, şi prodigioasa dumneavoastră activitate consacrată înfloririi patriei, formării omului nou, constructor conştient şi devotat al societăţii socialistă şi comuniste în România! Exprimăm, totodată, cu adine respect, senti­­mentele noastre de aleasă consideraţie şi deo­sebită preţuire tovarăşei Elena Ceauşescu, mem­bru al Comitetului Politic Executiv al Comite­tului Central al Partidului Comunist Român, prim viceprim-ministru al guvernului, preşedin­tele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi învăţă­­mîntului, eminent om politic şi savant de largă recunoaştere internaţională, căreia îi adresăm,­­şi cu acest prilej, Întreaga noastră gratitudine pentru îndrumarea şi sprijinul permanent acor­date literaturii şi artei, activităţii din domeniul ştiinţei, culturii, educaţiei şi învăţămîntului. Participanţii la simpozion au primit, cu pro­funde sentimente de respect şi satisfacţie, căl­durosul mesaj adresat de dumneavoastră, mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, prin care se exprimă un fierbinte omagiu şi cea mai înaltă cinstire adusă marelui nostru poet, ce a oglindit în opera sa, ca nimeni altul, tre­cutul, prezentul şi viitorul ţării, alesele însuşiri ale poporului român, aspiraţiile sale de drepta­te, libertate şi înălţare a României, apreciere de autentică simţire patriotică ce ilustrează dragos­tea şi preţuirea pe care noi toţi o purtăm Lu­ceafărului poeziei româneşti. Evocînd valoarea fără egal a creaţiei emi­nesciene, în cadrul lucrărilor simpozionului au fost subliniate cu pregnanţă grija permanentă şi înalta consideraţie manifestate de conducere» Continuare în pag. a 3-a PARTICIPANȚII LA SIMPOZIONUL OMAGIAL DEDICAT CENTENARULUI MIHAI EMINESCU

Next