Luminița, 1970 (Anul 21, nr. 1-12)

1970-01-01 / No. 1

M­IHAI EMINESCU VERONICA MICLE Veronica Micle s-a născut și a murit în același an cu Mihai Eminescu (1850—1889). A fost prietena cea mai apropiată a lui; a scris aproape o sută de poezii și a publicat — la fel ca și Eminescu — un singur volum, intitulat tot «Poesii». Cu trei ani înainte de moarte a tipărit poezia «Lui X...», în care a avut, înaintea multora, conștiința genialității prie­tenului ei . Veronica Micle rămîne martora înnobilării ver­sului românesc, care, începînd cu Mihai Eminescu, poate fi confruntat cu cele mai valoroase creații ale poeziei universale. «Vîrful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge Lîng-acest colos de peatră vezi tu cît de mică sînt Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrînge, Al tău geniu peste veacuri rămîne-va pe pămînt». SCRIITORII NOȘTRI DESPRE EMINESCU «Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturei europene de astăzi. Cu deosebita lui stăruință de a citi, de a studia, de a cunoaște, el își înzestra fără preget memoria cu operile însemnate din literatura antică și modernă. Cunoscător al filozofiei (...), pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, pose­­dînd știința celor publicate pînă astăzi din istoria și limba română, el afla în comoara ideilor astfel culese materialul concret de unde să-și formeze inalta abstracțiune care în poeziile lui ne deschide așa de des orizontul fără margini al gîndirii omenești». TITU MAIORESCU «intîmplarea a făcut ca unul dintre cei mai mari poeți lirici ai secolului al XlX-lea — secol atît de bogat, cel mai bogat în lirici — să se nască la noi, într-un colt din fundul Moldovei». G. IBRAILEANU «Eminescu și-a dat cea mai mare parte din viată și cea mai bună parte din sufletul lui ca să cunoască pînă in cele mai mici amănunte viata poporului român și rostul neamului românesc in lumea aceasta, iar silințele lui n-au rămas zadarnice». I. SLAVICI «Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre, o frunte înaltă și senină; niște ochi mari — la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru, un zîmbet blînd și adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare». I. L. CARAGIALE «Să ne aducem pururi aminte de Mihai Eminescu, cel mai ales intre toți scriitorii acestui neam, apărut pe neașteptate in literatura linceră și convențională a epocii. In viata lui scurtă a dus arta poeziei la înăl­țimi neîntrecute pină astăzi, îmbogățind ritmul, rima și expresia artistică; a dat cuvintelor simple valori nouă și armonii cuprinzătoare, sentimentelor adîn­­cime unică, viziunilor orizont nemărginit». MIHAIL SADOVEANU «Eminescu e un geniu. Ce vrea să zică asta? Vă voi explica. (...) Un geniu este, de plînge sau de unde, un ginditor care lasă o dîră sonoră de foc pe traiectoria lui cosmică, dînd o lecție de construcție umanității». G. CĂLINESCU 13

Next