Lupta Moldovei, ianuarie-martie 1952 (Anul 8, nr. 1671-1747)
1952-01-27 / nr. 1693
: Nr. 161)3 Pentru o cât mai bună organizare și desfășurare a vacanței de iarnă studențești ' Studenții 'din Institutele de Învățământ superior au intrat în vacanța de iarnă. După o muncă intensă, desfășurată în cadrul primei sesiuni de colocvii și examene, ei au posibilitatea să se nească și să-și refacă forțele odihîn vederea unei munci și mai intense pentru cel de al doilea semestru al anului universitar. Dacă vacanța de iarnă urmărește în primul rând să asigure studenților odihna binemeritată după o perioadă de activitate care și-a arătat din plin roadele, în acelaș timp ea deschide în fața studenților câteva probleme foarte importante, de care aceștia trebue să țină seama. In primul rând, vacanța oferă posibilitatea ca studenții care au rămas în urmă cu anumite lucrări, referate, proecte, etc., să și le poată pune la punct, pentru a evita munca suplimentară din cursul semestrului viitor. De asemenea, acei care au încă diferite lucruri nelămurite sau sunt preocupați de anumite probleme științifice, pot consulta în această perioadă de timp cursurile și tratatele de specialitate de care au nevoie. Studenților din ultimii ani, care se pregătesc pentru examenul de Stat, vacanța le oferă posibilitatea ca să-și înceapă sau să-și continue lucrările de diplomă. Deoarece munca din timpul semestrului a concentrat procupările multor studenți în direcția pregătirii profesionale, și mai puțin în direcția ridicării nivelului lor cultural, vacanța poate fi folosită din plin și pentru a remedia în parte această lipsă, prin citirea de cărți din literatura noastră și sovietică, sau cărți ale scriitorilor progresiști din alte țări. Studenților care-și vor petrece vacanța la sate, și în special UTM- iștilor, le stau în față și alte sarcini deosebit de importante. Având în vedere munca intensa pe care partidul o desfășoară la țară pe linia transformării socialiste a agriculturii, ei vor trebui să fie în primele rânduri în acțiunea de lămurire a familiilor lor și a celorlalți țărani muncitori asupra avantagiilor ce le prezintă munca în colectiv, în cadrul întovărășirilor agricole și în gospodăriile agricole colective. In acest scop, ei vor trebui să studieze temeinic documentele Partidului și Guvernului legate de această problemă și în special Hotărîrea CC al PMR din Septembrie 1951 privind construirea G. A. C. și a întovărășirilor agricole. Deasemenea UTM-iștii au sarcina de a sprijini munca în problemele învățământului politic, în organizarea manifestațiilor cultural-artistice, etc. Pentru studenții care rămân în oraș, organizațiile UTM, în colaborare cu comitetele sindicale vor trebui să ia măsuri grabnice pentru amenajarea cluburilor existente și pentru organizarea unui program special pentru perioada vacanței, care va trebui să fie adus la cunoștința tuturor studenților. Aceste programe vor conține manifestări culturale, sportive, reuniuni tovărășești, etc. Consiliul orășenesc „Știința“ în colaborare cu CCFS poate de asemenea organiza manifestațiuni sportive de iarnă, jocuri de hochei pe ghiață, patinaj, sky, excursii și altele. Organizațiile UTM, în colaborare cu comitetele sindicale vor trebui să facă cunoscute toate aceste sarcini studenților și în special UTM-iștilor, pentru ca acestea să constitue un îndreptar pentru fiecare student în timpul vacanței. Va trebui insistat în acelaș timp și asupra sarcinei ce o au studenții de a se prezenta la cursuri din prima zi după vacanță, dând dovadă prin aceasta că și-au însușit o nouă atitudine față de muncă, față de învățătură. Ținând cont de aceste câteva probleme pe care le ridică desfășurarea vacanței de iarnă, prin împletirea odihnei cu celelalte sarcini, studenții vor putea face din vacanța de iarnă un mijloc de recreiere folositoare și de pregătire pentru noi eforturi pe linia cuceririi științei. NITAD-TR1J Șeful secției de învățământ Superior a Comitetului Regional UTM I -OCO-J, nformații Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului de Subordonare Republicană Iași, face cunoscut că în baza Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale Nr. 195, au fost instituite titlurile de onoare de „Mamă Eroină“, a Ordinului „Mama Eroină“, a Ordinului „Gloria Maternă“ și a „Medaliei Maternității“. Beneficiarele acestor distincții sunt mamele care au născut și crescut de la cinci copii în sus. Mamele îndreptățite să poată beneficia de distincțiile prevăzute în Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale, se vor prezenta la Secțiunea Prevederi Sociale a Sfatului Popular al Orașului începând din ziua de Luni 28 Ianuarie, a.c., unde pot lua informații în acest sens. LUPTA MOLDOVE) Ne scriu corespondenții Un nou curs de limbă rusă Dornici de a-și însuși cât mai bine limba lui Lenin și Stalin, muncitorii, tehnicienii și funcționarii fabricii de cărămizi din Ciurea au organizat un curs popular de limbă rusă. Deschiderea acestui curs a avut loc zilele trecute. Cu această ocazie tov. Ionescu Petru, responsabilul cursului, a subliniat importanța însușirii limbii ruse pentru cunoașterea avansatelor metode ale muncitorilor sovietici. lui Pentru buna funcționare a cursul-au popular de limbă rusă, la care înscris 34 de cursanți, comitetul de întreprindere și cercul Arlus trebue să asigure condițiunile necesare, manuale, rechizite, sală de curs, etc., să antreneze pe toți cursanții la lecții pentru obținerea unei cât mai regulate frecvențe. G. PADURARU —OOOo— Pregătirea campaniei însămânțărilor în comuna Nicolae Bălcescu în comuna Nicolae Bălcescu din raionul Hârlău, comitetul executiv al sfatului popular acordă o deosebită atenție pregătirilor în vederea bunei desfășurări a campaniei însămânțărilor de primăvară. Astfel, în fiecare sat au fost organizate centrele de reparat unelte, care lucrează din plin, reparând plugurile țăranilor muncitori. Deasemeni, au fost organizate în comună centrele pentru selecționat semințe, iar majoritatea țăranilor muncitori au și făcut proba de germinație a semințelor. In prezent comitetul executiv al sfatului popular lucrează la întocmirea planurilor de cultură, care în cursul săptămânii viitoare vor fi repartizate fiecărui țăran muncitor. C. BURSUC —OOOOo- O autodentară la Negrești Pentru a veni în ajutorul țărănimii muncitoare din regiunea noastră secția sanitară de pe lângă Sfatul popular regional a organizat o autodentară, care va sta în fiecare raion un anumit număr de zile. In prezent, această autodentară se află la Negrești, fiind instalată la sediul SMT-ului din raion. Oamenii muncii din raionul Negrești vor primi timp de 15 zile consultații și tratament gratuit. Cei care au fost consultați până în prezent s-au bucurat de toată atenția din partea personalului medical de specialitate. M. ARGINT Prelucrarea planului de producție agricol în raionul Pașcani (Deja subredacția noastră) La 21 ianuarie a. c., în cadrul unei ședințe — la care au participat președinții și agenții agricoli ai tuturor sfaturilor populare comunale din întreg raionul, delegați ai SMT, C.S.C., Cooperație și șefii serviciilor veterinare, zootehnice, pășuni și gospodării agricole colective — s’a făcut prelucrarea și repartizarea planului de producție agricol pe 1952. Expunerea tehnică a fost făcută de tov. Dudu Neculai, tehnicianul șef s Secției ?,nriVn1a rovinde care a arătat felul repartizării pe comuni a culturilor planificate pentru raionul Pașcani —, dând explicații de felul cum cifra de plan trebue să fie defalcată pe sate și gospodării. Deasemeni s’a arătat necesitatea și foloasele însămânțărilor de primăvară în tarlale cât mai mari pe feluri de culturi, accentuându-se pentru continuarea cât mai intensă a muncii de lămurire, pentru crearea de noi întovărășiri agricole, sistem T.C.Z. In acest sens, s'a trasat ca sarcină președinților și agenților agricoli ai sfaturilor populare comunale de a sprijini puternic echipele de contractări ale SMT în munca de lămurire a țărănimii muncitoare, precum și munca de creare de noi gospodării agricole colective, întrebările și discuțiile care au urmat, au dus la lichidarea unor interpretări greșite și s'au luat și măsuri practice pentru lichidarea unor lipsuri din anul trecut, însuflețiți de sarcinile mărețe care stau în fața agriculturii noastre în drum spre socialism, președinții sfaturilor populare, în numele comunelor pe care le conduc, și au luat angajamentul să îndeplinească la termen, calitativ și cantitativ, sarcinile planului agricol de primăvară. Astfel, comuna Stolniceni Prajescu a provocat la întrecere comunele Hărmănești și Miroslăvești, comuna Valea Seacă pe Mațea și Tătăruși, comuna Sirețel pe Lespezi, comuna Tătăruși pe Lespezi, iar comuna Ruginoasa, comuna Pașcani. Pentru buna desfășurare a acestor întreceri, sfatul popular raional va veghea ca ele să se desfășoare cât mai obiectiv, luând toate măsurile de organizare, control și a unei evidențe stricte a datelor de pe teren. -oOOOo— Pig. S O importantă inovație la P. T. T. Iași Căutând mereu șl perfecționeze mijloacele tehnice, pentru asigurarea de noi succese în muncă și îndeplinirea sarcinilor de plan pe anul 1952, tov. Tataru Ilie, maistru la masa de verificare și frecvență a realizat și pus în practici în cadrul întrecerii în cinstei Conferinței regionale de Partid o importantă inovație. Noua inovație constă în modificarea adusă circuitelor de negativare la repertorii vocali, prin înlocuirea pilelor galvanice cu baterii de 48 volți, de la centrala automată1. Datorită acestei inovații s'a desăvârșit menținerea ampelajului la acelaș nivel, obținându-se astfel o audiție constantă a convorbirilor telefonice. Totodată s'au înlăturat timpii morți care se produceau prin înlocuirea de două ori pe lună a pilelor galvanice, realizându-se importante economii. V. GHEORGHIU coresp. Să întărim vigilenta fată de uneltirile chiaburești In perioada actuală, când oamenii muncii din toate sectoarele de activitate luptă cu avans sub îndrumarea permanentă a partidului, pentru construirea unei vieți tot mai fericite, lupta de clasă se ascute datorită faptului că dușmanii păcii și ai regimului nostru de democrație populară, în ultimile lor svârcoliri, uneltesc cu ură împotriva cuceririlor poporului. Aceasta se poate vedea îndeosebi la sate, unde în timp ce țărănimea muncitoare, eliberată de sub exploatarea moșierilor, muncește cu dragoste pentru a-și făuri un viitor fericit, făcându-și datoria față de scumpa noastră Patrie, predându-și la timp cotele de produse la colectare, chiaburii sabotează această acțiune. In mai toate comunele din regiunea noastră, țăranii săraci și mijlocași predându-și la timp cotele de cereale cuvenite statului, au dovedit prin aceasta patriotismul și dragostea lor fierbinte față de regimul nostru de democrație populară, față de țară. Acei însă care ani dearândul au supt vlaga țărănimii muncitoare exploatând-o până la sânge — chiaburii—caută pe toate căile să submineze mersul înainte spre socialism al poporului nostru muncitor, sabotând îndeplinirea planului de colectări, și astfel și îndeplinirea planului cincinal. Unul din aceștia, care a căutat să se sutragă de la predarea cotelor de cereale cuvenite statului, este și chiaburul Ion Platon din Pribești, raionul Codăești. Toate încercările sale însă de a se sustrage de la predarea cotelor au fost demascate la timp datorită țăranilor muncitori din Pribești, educați de partid în spiritul vigilenței față de uneltirile chiaburilor. Chiaburul a trebuit să dea socoteală în fața justiției poporului pentru toate mârșăviile comise de el împotriva regimului nostru de democrație populară. Sute de țărani muncitori și colectiviști din Pribești au fost prezenți la căminul cultural, pentru a asista la judecarea chiaburului sabotor, care a exploatat o viață întreagă. In anii regimului burghezomoșieresc, chiaburul a fost primar în comună și a persecutat fără milă țărănimea săracă din comună. Iată că azi toți aceia care au suferit de pe urma lui au venit să-l demaște: Chiaburul a încercat să înșele justiția poporului spunând că nu a predat cotele fiindcă nu a avut de unde, dar el a avut grijă mai înainte să dosească cea mai mare parte din cereale. Printre cei care au luat cuvântul demascând în fața satului mârșăviile comise de chiabur în dauna satului întreg, a fost și colectiviști!] Suceveanu Ion de la gospodăria agricolă colectivă din satul Pribești. El a arătat cum chiaburul Ion Platon, în timpul războiului, când a fost primar în comună, și-a însușit banii pe care trebuia să-i plătească soțiilor demobilizați. Mult au plâns femeile la ușa primăriei, dar chiaburul nici nu le lua în seamă, ci adunând banii și-a cumpărat o casă de la un moșier ce se mutase în altă parte. — Să ne întărim vigilența față de uneltirile chiaburului — a terminat el, — pentru ca să nu mai poată exploata munca noastră și nici frâna mersul nostru înainte. Deasemeni, colectivistul Manea Niculai a arătat cum chiaburul a semănat vrajbă printre țăranii muncitori din comună și printre colectiviști, căutând pe toate căile să destrame gospodăria agricolă colectivă ce începuse a se înfiripa. Vigilența colectiviștilor a demascat la timp uneltirile chiaburului și acum toți țăranii muncitori au venit să ceară o pedeapsă exemplară pentru fărădelegile acestui dușman care trăia din exploatarea celor ce trudesc din greu. Pentru faptele lui, chiaburul șia primit pedeapsa meritată. El a fost condamnat la 5 ani închisoare și la predarea obligatorie a cotelor de cereale cu majorările respective. Sentința a produs o vie satisfacție în rândurile celor prezenți la proces. PILDA Răsfoind mai săptămâna trecută cel de-al șaselea volum al „Opere-lor maestrului M. Sadoveanu,— volum nu de mult scos de sub tipar la Editura pentru Literatură și Artă, — am răbovii mai îndelung asupra portretului pe care cel mai de seamă prezat.? române face,într-un chip neasemuit de emoționant, marelui autor dramatic I. L. Caragiale. Fragmentul din „Opere“ m’a dus cu gândul deîndată nu numai la Caragiale, ci, în mod firesc, și la alți oameni de care s’au învrednicit literele române, mai cu osebire la Eminescu și la Creangă. Amândoi, — și ca și dânșii și Caragiale deopotrivă, — au scris în cea mai frumoasă limbă românească până la Sadoveanu. Mă gândesc acum la neîntrecutul Caragiale. Rod al unor lungi discuții cu Eminescu, — rod al pasiunii sale pentru limbă, I.L. Caragiale a frământat aluatul literaturii române celei mari — într’o vreme când burghezia românească, hrănită cu „du cacao“ pierdea pe „r“ și nazaliza ca la Paris, ori germaniza cu perzecuție și perseverență limba, de, să te apuce „plânsul“, nu alta! Fără îndoială însă că, înfățișând „viața noastră’’, adică epoca în care el a trăit — a doua jumătate a secolului al 19-lea și întâia decadă a secolului 20, Caragiale nu procedează la o fotografiere a realității. Ceea ce săvârșește el este un studiu amănunțit al oamenilor în faptele și expresiile lor, o continuă și stăruitoare căutare a formelor de comunicare verbală dintre oamenii, cele mai generale, pe clasă, pe interese de ordin social, pe provincii, fără a pierde din vedere întruchiparea concretă a personagiilor sale. Și, prin munca sa neobosită, Caragiale a izbutit să deschidă drumuri noi dramei și prozei românești. Opera lui, mândrie a patrimoniului nostru cultural, este, cum foarte plastic observă poetul M. Beniuc într’o conferință recent ținută la București, oglinda epocii în care a trăit Caragiale, oglinda României marilor antagonisme de clasă. In fața acestei oglinzi, contemporanii lui Caragiale strașnic, dar mai apoi și-au au râs tras de seamă, prinzând a se dumini că chiar ei erau eroii cu nume caraghioase. De asta, cei vizați, îndârjiți și de faptul că nevizații continuau, în fața oglinzii, să râdă tot mai tare, au pornit a trece de la râs la ciudă și la mânie, luând măsuri împotriva scriitorului. Se povestește despre Pușchin cum că citind opera lui Gogol „Suflete moarte’’ a râs o bucată bună, apoi s’a oprit și ar fi spus: „Ce tristă este Rusia noastră”! La fel spune și unul din bunii prieteni ai lui Caragiale, anume Vlahuță: „E multă durere sub glumele lui!” Cu multă amărăciune cam acelaș lucru îi spune și Slavici: „A râs, râde și va mai râde atâta lume asistând la reprezentarea „Scrisorii pierdute” puțini de tot au mai rămas fiindcă acei ce-și dau seama că e lucru de plâns când autorul ne silește să recunoaștem, că în adevăr, nu cel mai vrednic, cel mai cumsecade, nici cel mai curat suflet, ci cel mai tâmpit și mai mișel iese în lumea noastră învingător”. Cum dar n’aveau să-l scoată pe Caragiale din țară cei care,—sub ochiul protector al monarhiei, — se rânduiau la cârma țării — liberalii și conservatorii aflați în solda capitalului străin?! S’au supărat pe el ca și pe Eminescu și chiar s’au înfuriat, prigonindu-. „Ori tac și râd pe înfundate — spune însuși Caragiale —, ori batjocoresc ca să râdă și ei înșiși de sine„. — „Așa a și făcut — spune Slavici — și râs-au și vor râde mult în fața oglinzii ce el le-a pus-o în nas”. E vorba, bine’nțeles, de un râs care condamnă, fără drept de apel, necinstea, mârșăvia, desmățul, mitocănia și setea de câștig a burgheziei. Intr-o scrisoare către Vlahuță (1909) Caragiale își exprimă net convingerile sale, subliniind că „zbuciumul luptelor politice a ajutat mult pe unii poeți ca poeți“. Mai mult, „desgustul, scrâșneala acestor „biruințe“ au fost izvorul atâtor minunate opere... Indignarea, a zis unul, face versul, șiproza, adaug eu“. „Din desgustul și scrâșneaia aceea pentru ticăloșiile vremii lui, în care s-a fost tăvălit — adaugă scriitorul, a ieșit evocarea strălucită a trecutului spre luminarea viitorului“. La această evocare desigur că scriitorul a fost ajutat de talentul său. In repetate rânduri el a arătat că „lipsa de talent este incapacitatea de a găsi formula de comunicare intelectuală exactă a simțirii ce ne-au produs-o împrejurările materiale“. Această constatare vădește năzuința lui Caragiale de a defini talentul pe linia capacității de a oglindi realitatea în imagini artistice. Cerând însă scriitorilor „talent și iar talent“, Caragiale nu uită să arate importantul rol pe care îl are munca în procesul de creație. In Notița explicativă a nuvelei „Noaptea învierii“, Caragiale spune că toate artele cer muncă, străduință. „Toate — afară de literatură“. Și ceva mai departe: „Știi să scrii? ești literat. Știi să citești? ești critic... Ironia acestor cuvinte se îndreaptă împotriva acelor ce socotesc că, dacă au învățat să scrie, să „facă“ din litere silabe, cuvinte, pot deveni scriitori. Lui îi displace scrisul superficial în care ideile sunt prinse din sbor, iar opera lui dovedește cu prisosință că este rezultat al unei muncii susținute. Vorbind despre proză (Epoca 27, IV, 1897) Caragiale socoate că aceasta e mult mai dificilă decât poezia, căci ea, „dacă nu îmbracă niște gândiri, numaidecât la mintea deprinsă sună a sec, se denunță singură ca lipsită de orice valoare“. El și exemplifică dealtfel aceasta, parodiind câteva rânduri ale lui Delavrancea (vezi povestirea",,Dă dămult... mai dă dărâuit) unde dialogul e folosit de dragul lui, unde ideile se liosesc dealungul unor replici inutile, lipsite de sens. • Deosebit de aceasta, Caragiale are păreri deosebit de instructive privitoare la viabilitatea operei de artă a operei literare în special: „Ea trebue să trăiască, să vieze, și, ca toate ființele, va avea și ea o durată în timp...“ Opera aceasta viază? Căci încă o dată, dacă are viață, aibă-o și pentru azi, mâine — sau pentru veacuri —, ea va fi trăit, asta e condiția ființei, viața, nu durata vieții“ (Câteva păreri ZIUA, 1896). Deasemeni, Caragiale se preocupă, cum aminteam și la început, de problemele limbii, arătând că există „o limbă românească, care-și are geniul ei“ (Stat și literatură) și Înotând consecvent pentru apărarea limbii poporului. El soJotește folosirea abuzivă a graiului regional ca o încălcare a limbii și ia atitudine parodiind tendințele de „moldovenizare“ a limbii noastre literare (Scrisoare către P. Zarifopol, 10 iunie 1906) și versificând înadins astfel: „...Di ieri seara, dila nouă Plouă, cu coanii, plouă, plouă...Și eu, sângur, sângurel, Tot mă lupt cu’n păhărel...“ sau satirizând predilecția unora pentru „ardelenisme“, astfel ca: „...Nu se vaită, gri și tangeașke Numa zașe și boleaște... Exigent față de scrisul său, exigent până și în corespondența sa particulară cu orice amănunt al expresiei, înverșunat dușman al bombasticismului, a folosirii abuzive a calificativelor, atent cu grai matca, I. L. Caragiale este o pildă pentru scriitorii în special, Fneri, de felul cum a știut să întrebuințeze limba poporului, pentru concretizarea ideilor sale, dovedindu-se unul dintre cei mai hotărîți apărători, unul dintre cei mai de frunte făuritori ai ei. „... Să nu uităm niciodată, — îi scria Caragiale, la 9 Noembrie 1907, unui prieten al său, redactor la ziarul „Opinia“ din Iași , că semnele scrisului sunt roadele gândirii noastre, cu multe necazuri și răbdare cucerite de străvechii noștri părinți. Să fim cu ele stăpâni severi, dar și cuminți și omenoși, să nu le cruțăm când trebue anume să ne slujească, dar nici să le punem cu d astia la slujbe nepotrivite cu puterea lor — ,căci în amândouă cazurile trădăm egal interesul nostru propriu, păgubind intenția gândirii noastre“. Să nu uităm niciodată! Opera lui I. L. Caragiale ne învață în permanență, ne ajută să ne dăm mai bine seama ceea ce s’a câștigat în lupta cu un negru trecut de exploatare, ne ajută să smulgem măștile de pe fețele hidoase ale dușmanilor de azi ai poporului, ne întărește în lupta noastră pentru apărarea culturii și progresului, pentu izbânda păcii. ION ISTRATI LUI CARAGIALE