Lupta Moldovei, ianuarie-martie 1952 (Anul 8, nr. 1671-1747)

1952-01-27 / nr. 1693

: Nr. 161)3 Pentru o cât mai bună organizare și desfășurare a vacanței de iarnă studențești ' Studenții 'din Institutele de În­vățământ superior au intrat în va­canța de iarnă. După o muncă in­tensă, desfășurată în cadrul pri­mei sesiuni de colocvii și examene, ei au posibilitatea să se nească și să-și refacă forțele odih­în vederea unei munci și mai intense pentru cel de al doilea semestru al anului universitar. Dacă vacanța de iarnă urmă­rește în primul rând să asigure studenților odihna binemeritată după o perioadă de activitate care și-a arătat din plin roadele, în acelaș timp ea deschide în fața studenților câteva probleme foarte importante, de care aceștia trebue să țină seama. In primul rând, vacanța oferă posibilitatea ca studenții care au rămas în urmă cu anumite lucrări, referate, proecte, etc., să și le poată pune la punct, pentru a e­­vita munca suplimentară din cursul semestrului viitor. De asemenea, acei care au încă diferite lucruri nelămurite sau sunt preocupați de anumite probleme științifice, pot consulta în această perioadă de timp cursurile și tra­tatele de specialitate de care au nevoie. Studenților din ultimii ani, care se pregătesc pentru exame­nul de Stat, vacanța le oferă posi­bilitatea ca să-și înceapă sau să-și continue lucrările de diplomă. Deoarece munca din timpul se­mestrului a concentrat procupă­­rile multor studenți în direcția pre­gătirii profesionale, și mai puțin în direcția ridicării nivelului lor cultural, vacanța poate fi folo­sită din plin și pentru a remedia în parte această lipsă, prin citi­rea de cărți din literatura noas­tră și sovietică, sau cărți ale scrii­torilor progresiști din alte țări. Studenților care-și vor petrece vacanța la sate, și în special UTM- iștilor, le stau în față și alte sar­cini deosebit de importante. A­­vând în vedere munca intensa pe care partidul o desfășoară la țară pe linia transformării socialiste a agriculturii, ei vor trebui să fie în primele rânduri în acțiunea de lă­murire a familiilor lor și a celor­lalți țărani muncitori asupra avan­­tagiilor ce le prezintă munca în colectiv, în cadrul întovărășirilor agricole și în gospodăriile agricole colective. In acest scop, ei vor trebui să studieze temeinic docu­mentele Partidului și Guvernului legate de această problemă și în special Hotărîrea CC al PMR din Septembrie 1951 privind construi­rea G. A. C. și a întovărășirilor agricole. Deasemenea UTM-iștii au sar­cina de a sprijini munca­ în prob­lemele învățământului politic, în organizarea manifestațiilor cultu­­ral-ar­tistice, etc. Pentru studenții care rămân în oraș, organizațiile UTM, în cola­borare cu comitetele sindicale vor trebui să ia măsuri grabnice pen­tru amenajarea cluburilor existen­te și pentru organizarea unui pro­gram special pentru perioada va­canței, care va trebui să fie adus la cunoștința tuturor studenților. Aceste programe vor conține ma­nifestări culturale, sportive, reu­niuni tovărășești, etc. Consiliul orășenesc „Știința“ în colaborare cu CCFS poate de ase­menea organiza manifestațiuni sportive de iarnă, jocuri de hochei pe ghiață, patinaj, sky, excursii și altele. Organizațiile UTM, în colabo­rare cu comitetele sindicale vor trebui să facă cunoscute toate a­­ceste sarcini studenților și în spe­cial UTM-iștilor, pentru ca aces­tea să constitue un îndreptar pen­tru fiecare student în timpul va­canței. Va trebui insistat în acelaș timp și asupra sarcinei ce o au studenții de a se prezenta la cursuri din prima zi după vacanță, dând dovadă prin aceasta că și-au însușit o nouă atitudine față de muncă, față de învățătură. Ținând cont de aceste câteva probleme pe care le ridică desfă­șurarea vacanței de iarnă, prin împletirea odihnei cu celelalte sar­cini, studenții vor putea face din vacanța de iarnă un mijloc de re­­creiere folositoare și de pregătire pentru noi eforturi pe linia cuce­ririi științei. NI­TA­D-TR1J Șeful secției de învățământ Superior a Comitetului Regional UTM I -OCO-J, nformații Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului de Subordona­re Republicană Iași, face cunoscut că în baza Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale Nr. 195, au fost instituite titlurile de onoare de „Mam­ă Eroină“, a Ordinului „Mama Eroină“, a Ordinului „Glo­ria Maternă“ și a „Medaliei Ma­ternității“. Beneficiarele acestor distincții sunt mamele care au născut și crescut de la cinci copii în sus. Mamele îndreptățite să poată beneficia de distincțiile prevăzute în Decretul Prezidiului Marii Adu­nări Naționale, se vor prezenta la Secțiunea Prevederi Sociale a Sfa­tului Popular al Orașului începând din ziua de Luni 28 Ianuarie, a.c., unde pot lua informații în acest sens. LUPTA MOLDOVE) Ne scriu corespondenții Un nou curs de limbă rusă Dornici de a-și însuși cât mai bine limba lui Lenin și Stalin, mun­citorii, tehnicienii și funcționarii fabricii de cărămizi din Ciurea au organizat un curs popular de lim­bă rusă. Deschiderea acestui curs a avut loc zilele trecute. Cu această oca­zie tov. Ionescu Petru, responsa­bilul cursului, a subliniat impor­tanța însușirii limbii ruse pentru cunoașterea avansatelor metode ale muncitorilor sovietici. lui Pentru buna funcționare a cursu­l-au popular de limbă rusă, la care înscris 34 de cursanți, co­mitetul de întreprindere și cercul Arlus trebue să asigure condițiu­­nile necesare, manuale, rechizite, sală de curs, etc., să antreneze pe toți cursanții la lecții pentru obți­nerea unei cât mai regulate frec­vențe. G. PADURARU ­—­OOOo— Pregătirea campaniei însămânțărilor în comuna Nicolae Bălcescu în comuna Nicolae Bălcescu din raionul Hârlău, comitetul executiv al sfatului popular acordă o deo­sebită atenție pregătirilor în vede­rea bunei desfășurări a campaniei însămânțărilor de primăvară. Astfel, în fiecare sat au fost or­ganizate centrele de reparat unelte, care lucrează din plin, reparând plugurile țăranilor muncitori. Deasemeni, au fost organizate în comună centrele pentru selecționat semințe, iar majoritatea țăranilor muncitori au și făcut proba de ger­minație a semințelor. In prezent comitetul executiv al sfatului popular lucrează la întoc­mirea planurilor de cultură, care în cursul săptămânii viitoare vor fi repartizate fiecărui țăran munci­tor. C. BURSUC —OOOOo-­ O autodentară la Negrești Pentru a veni în ajutorul țărăni­mii muncitoare din regiunea noas­tră secția sanitară de pe lângă Sfa­tul popular regional a organizat o autodentară, care va sta în fiecare raion un anumit număr de zile. In prezent, această autodentară se află la Negrești, fiind instalată la sediul SMT-ului din raion. Oa­menii muncii din raionul Negrești vor primi timp de 15 zile consultații și tratament gratuit. Cei care au fost consultați până în prezent s-au bucurat de toată atenția din partea personalului medical de speciali­tate. M. ARGINT Prelucrarea planului de producție agricol în raionul Pașcani (Deja su­bredacția noastră) La 21 ianuarie a. c., în cadrul unei ședințe — la care au partici­pat președinții și agenții agricoli ai tuturor sfaturilor populare co­munale din întreg raionul, dele­gați ai SMT, C.S.C., Cooperație și șefii serviciilor veterinare, zoo­tehnice, pășuni și gospodării a­­gricole colective — s’a făcut pre­lucrarea și repartizarea planului de producție agricol pe 1952. Expunerea tehnică a fost făcută de tov. Dudu Neculai, tehnicianul șef s­ Secției ?,nriVn1a rovind­e care a arătat felul repartizării pe comuni a culturilor planificate pentru raionul Pașcani —, dând explicații de felul cum cifra de plan trebue să fie defalcată pe sate și gospodării. Deasemeni s’a arătat necesita­tea și foloasele însămânțărilor de primăvară în tarlale cât mai mari pe feluri de culturi, accentuându-se pentru continuarea cât mai inten­să a muncii de lămurire, pentru crearea de noi întovărășiri agri­­­cole, sistem T.C.Z. In acest sens, s'a trasat ca sarcină președinților și agenților agricoli ai sfaturilor populare comunale de a sprijini puternic echipele de contractări ale SMT în munca de lămurire a ță­rănimii muncitoare, precum și munca de creare de noi gospodă­rii agricole colective, întrebările și discuțiile care au urmat, au dus la lichidarea unor interpretări greșite și s'au luat și măsuri practice pentru lichidarea unor lipsuri din anul trecut, însuflețiți de sarcinile mărețe care stau în fața agriculturii noas­tre în drum spre socialism, preșe­dinții sfaturilor populare, în nume­le comunelor pe care le conduc, și au luat angajamentul să înde­plinească la termen, calitativ și can­titativ, sarcinile planului agricol de primăvară.­­ Astfel, comuna Stolniceni Pra­­jescu a provocat la întrecere comu­nele Hărmănești și Miroslăvești, comuna Valea Seacă pe Mațea și Tătăruși, comuna Sirețel pe Les­pezi, comuna Tătăruși pe Lespezi, iar comuna Ruginoasa, comuna Pașcani. Pentru buna desfășurare a aces­­­tor întreceri, sfatul popular raional va veghea ca ele să se desfășoare cât mai obiectiv, luând toate mă­surile de organizare, control și a unei evidențe stricte a datelor de pe teren. -oOOOo— Pig. S O importantă inovație la P. T. T. Iași Căutând mereu șl perfecționeze mijloacele tehnice, pentru asigu­rarea de noi succese în muncă și îndeplinirea sarcinilor de plan pe anul 1952, tov. Tataru Ilie, mais­tru la masa de verificare și frec­­­vență a realizat și pus în practici în cadrul întrecerii în cinstei Conferinței regionale de Partid o importantă inovație. Noua inovație constă în modifi­carea adusă circuitelor de nega­­tivare la repertorii vocali, prin în­locuirea pilelor galvanice cu bate­rii de 48 volți, de la centrala au­tomată1. Datorită acestei inovații s'a desăvârșit menținerea ampelajului la acelaș nivel, obținându-se ast­fel o audiție constantă a convor­birilor telefonice. Totodată s'au înlăturat timpii morți care se produceau prin în­locuirea de două ori pe lună a pi­lelor galvanice, realizându-se im­portante economii. V. GHEORGHIU coresp. Să întărim vigilenta fată de­ uneltirile chiaburești In perioada actuală, când oa­menii muncii din toate sectoarele de activitate luptă cu avans sub îndrumarea permanentă a partidu­lui, pentru construirea unei vieți tot mai fericite, lupta de clasă se ascute datorită faptului că duș­manii păcii și ai regimului nostru de democrație populară, în ultimile lor svârcoliri, uneltesc cu ură îm­potriva cuceririlor poporului. Aceasta se poate vedea îndeosebi la sate, unde în timp ce țărănimea muncitoare, eliberată de sub ex­ploatarea moșierilor, muncește cu dragoste pentru a-și făuri un viitor fericit, făcându-și datoria față de scumpa noastră Patrie, predându-și la timp cotele de pro­duse la colectare,­­ chiaburii sa­botează această acțiune. In mai toate comunele din re­giunea noastră, țăranii săraci și mijlocași predându-și la timp co­tele de cereale cuvenite statului, au dovedit prin aceasta patrio­tismul și dragostea lor fier­binte față de regimul nostru de de­mocrație populară, față de țară. Acei însă care ani dearândul au supt vlaga țărănimii muncitoare exploatând-o până la sânge — chiaburii—caută pe toate căile să submineze mersul înainte spre so­cialism al poporului nostru mun­citor, sabotând îndeplinirea planu­lui de colectări, și astfel și înde­plinirea planului cincinal. Unul din aceștia, care a căutat să se sutragă de la predarea cote­lor de cereale cuvenite statului, este și chiaburul Ion Platon din Pribești, raionul Codăești. Toate încercările sale însă de a se sus­trage de la predarea cotelor au fost demascate la timp datorită țăranilor muncitori din Pribești, educați de partid în spiritul vigi­lenței față de uneltirile chiaburilor. Chiaburul a trebuit să dea soco­teală în fața justiției poporului pentru toate mârșăviile comise de el împotriva regimului nostru de democrație populară. Sute de țărani muncitori și co­lectiviști din Pribești au fost pre­zenți la căminul cultural, pentru a asista la judecarea chiaburului sabotor, care­­ a exploatat o viață întreagă. In anii regimului burghezo­­moșieresc, chiaburul a fost primar în comună și a persecutat fără milă țărănimea săracă din comună. Iată că azi toți aceia care au sufe­rit de pe urma lui au venit să-l demaște: Chiaburul a încercat să înșele justiția poporului spunând că nu a predat cotele fiindcă nu a avut de unde, dar el a avut grijă mai înainte să dosească cea mai mare parte din cereale. Printre cei care au luat cuvântul demascând în fața satului mârșăviile comise de chiabur în dauna satului întreg, a fost și co­lectiviști!] Suceveanu Ion de la gos­podăria agricolă colectivă din satul Pribești. El a arătat cum chiaburul Ion Platon, în timpul războiului, când a fost primar în comună, și-a în­sușit banii pe care trebuia să-i plă­tească soțiilor de­mobilizați. Mult au plâns femeile la ușa primăriei, dar chiaburul nici nu le lua în seamă, ci adunând banii și-a cum­părat o casă de la un moșier ce se mutase în altă parte. — Să ne întărim vigilența față de uneltirile chiaburului — a ter­minat el, — pentru ca să nu mai poată exploata munca noastră și nici frâna mersul nostru înainte. Deasemeni, colectivistul Manea Niculai a arătat cum chiaburul a semănat vrajbă printre țăranii muncitori din comună și printre colectiviști, căutând pe toate căile să destrame gospodăria agricolă colectivă ce începuse a se înfiripa. Vigilența colectiviștilor a demas­cat la timp uneltirile chiaburului și acum toți țăranii muncitori au venit să ceară o pedeapsă exem­plară pentru fărădelegile acestui dușman care trăia din exploatarea celor ce trudesc din greu. Pentru faptele lui, chiaburul șia primit pedeapsa meritată. El a fost condamnat la 5 ani închisoare și la predarea obligatorie a cotelor de cereale cu majorările respective. Sentința a produs o vie satis­facție în rândurile celor prezenți la proces. PILDA Răsfoind mai săptămâna trecută cel de-al șaselea volum al „Ope­­re­-lor maestrului M. Sadoveanu,— volum nu de mult scos de sub tipar la Editura pentru Literatură și Artă, — am răbovii mai înde­lung asupra portretului pe care cel mai de seamă prezat­.­? român­e face,într-un chip neasemuit de emoționant, marelui autor drama­tic I. L. Caragiale. Fragmentul din „Opere“ m’a dus cu gândul deîndată nu numai la Caragiale, ci, în mod firesc, și la alți oameni de care s’au învred­nicit literele române, mai cu osebire la Eminescu și la Creangă. Amân­doi, — și ca și dânșii și Caragiale deopotrivă, — au scris în cea mai frumoasă limbă românească până la Sadoveanu. Mă gândesc acum la neîntrecutul Caragiale. Rod al unor lungi discuții cu Eminescu, — rod al pasiunii sale pentru limbă, I.­­L. Caragiale a frământat aluatul literaturii române celei mari — într’o vreme când burghezia românească, hrănită cu „du cacao“ pierdea pe „r“ și nazaliza ca la Paris, ori germaniza cu perzecuție și perseverență limba, de, să te apuce „plânsul“, nu alta! Fără îndoială însă că, înfăți­șând „viața noastră’’, adică epoca în care el a trăit — a doua jumă­tate a secolului al 19-lea și întâia decadă a secolului 20,­­ Caragiale nu procedează la o fotografiere a realității. Ceea ce săvârșește el este un studiu amănunțit al oamenilor în faptele și expresiile lor, o con­tinuă și stăruitoare căutare a for­melor de comunicare verbală din­tre oamenii, cele mai generale, pe clasă, pe interese de ordin social, pe provincii, fără a pierde din ve­dere întruchiparea concretă a per­sonagiilor sale. Și, prin munca sa neobosită, Ca­ragiale a izbutit să deschidă dru­muri noi dramei și prozei româ­nești. Opera lui, mândrie a patri­moniului nostru cultural, este, cum foarte plastic observă poetul M. Beniuc într’o conferință recent ți­nută la București, oglinda epocii în care a trăit Caragiale, oglinda României marilor antagonisme de clasă. In fața acestei oglinzi, con­temporanii lui Caragiale strașnic, dar mai apoi și-au au râs tras de seamă, prinzând a se dumini că chiar ei erau eroii cu nume cara­ghioase. De asta, cei vizați, îndâr­jiți și de faptul că nevizații conti­nuau, în fața oglinzii, să râdă tot mai tare, au pornit a trece de la râs la ciudă și la mânie, luând mă­suri împotriva scriitorului. Se povestește despre Pușchin cum că citin­d opera lui Gogol „Suflete moarte’’ a râs o bucată bună, apoi s’a oprit și­ ar fi spus: „Ce tristă este Rusia noastră”! La fel spune și unul din bunii prieteni ai lui Caragiale, anume Vlahuță: „E multă durere sub glumele lui!” Cu multă amărăciune cam acelaș lucru îi spune și Sla­vici: „A râs, râde și va mai râde atâta lume asistând la reprezenta­rea „Scrisorii pierdute” puțini de tot au mai rămas fiindcă acei ce-și dau seama că e lucru de plâns când autorul ne silește să recunoaștem, că în adevăr, nu cel mai vrednic, cel mai cumsecade, nici cel mai curat suflet, ci cel mai tâmpit și mai mișel iese în lumea noastră învingător”. Cum dar n’aveau să-l scoată pe Caragiale din țară cei care,—sub ochiul protector al monarhiei, — se rânduiau la cârma țării — libe­ralii și conservatorii aflați în solda capitalului străin?! S’au supărat pe el ca și pe Eminescu și chiar s’au înfuriat, prigonindu-. „Ori tac și râd pe înfundate — spune însuși Caragiale —, ori batjoco­resc ca să râdă și ei înșiși de sine„. — „Așa a și făcut — spune Sla­vici — și râs-au și vor râde mult în fața oglinzii ce el le-a pus-o în nas”. E vorba, bine’nțeles, de­ un râs care condamnă, fără drept de apel, necinstea, mârșăvia, desmă­­țul, mitocănia și setea de câștig a burgheziei. Intr-o scrisoare către Vlahuță (1909) Caragiale își exprimă net convingerile sale, subliniind că „zbuciumul luptelor politice a aju­tat mult pe unii poeți ca poeți“. Mai mult, „desgustul, scrâșneala acestor „biruințe“ au fost izvorul atâtor minunate opere... Indigna­rea, a zis unul, face versul, și­­proza, adaug eu“. „Din desgustul și scrâșneaia a­­ceea pentru ticăloșiile vremii lui, în care s-a fost tăvălit — adaugă scriitorul, a ieșit evocarea strălu­cită a trecutului spre luminarea viitorului“. La această evocare de­sigur că scriitorul a fost ajutat de talentul său. In repetate rânduri el a arătat că „lipsa de talent este incapacitatea de a găsi formula de comunicare intelectuală exactă a simțirii ce ne-au produs-o împre­­­­jurările materiale“. Această con­statare vădește năzuința lui Caragiale de a defini talentul pe linia capacității de a oglindi rea­litatea în imagini artistice. Cerând însă scriitorilor „talent și iar ta­lent“, Caragiale nu uită să arate importantul rol pe care îl are mun­ca în procesul de creație. In Notița explicativă a nuvelei „Noaptea în­vierii“, Caragiale spune că toate artele cer muncă, străduință. „Toate — afară de literatură“. Și ceva mai departe: „Știi să scrii? ești literat. Știi să citești? ești critic... Ironia acestor cuvinte se îndreap­tă împotriva acelor ce socot­esc că, dacă au învățat să scrie, să „facă“ din litere silabe, cuvinte, pot deve­ni scriitori. Lui îi displace scrisul superficial în care ideile sunt prin­se din sbor, iar opera lui dovedeș­te cu prisosință că este rezultat al unei muncii susținute. Vorbind despre proză (Epoca 27, IV, 1897) Caragiale socoate că aceasta e mult mai dificilă decât poezia, căci ea, „dacă nu îmbracă niște gândiri, numaidecât la min­tea deprinsă sună a sec, se de­nunță singură ca lipsită de orice valoare“. El și exemplifică dealt­fel aceasta, parodiind câteva rân­duri ale­ lui Delavrancea (vezi po­vestirea",,Dă dămult... mai dă dă­­râuit) unde dialogul e folosit de dragul lui, unde ideile se liosesc dealungul unor replici inutile, lip­site de sens. • Deosebit de aceasta, Caragiale are păreri deosebit de instructive privitoare la viabilitatea operei de artă a operei literare în special: „Ea trebue să trăiască, să vieze, și, ca toate ființele, va avea și ea o durată în timp...“ Opera aceasta viază? Căci încă o dată, dacă are viață, aibă-o și pentru azi, mâine — sau pentru veacuri —, ea va fi trăit, asta e condiția ființei, viața, nu durata vieții“ (Câteva păreri ZIUA, 1896). Deasemeni, Caragiale se preo­cupă, cum aminteam și la început, de problemele limbii, arătând că există „o limbă românească, ca­re-și are geniul ei“ (Stat și litera­tură) și Înotând consecvent pentru apărarea limbii poporului. El soJ­­otește folosirea abuzivă a graiu­lui regional ca o încălcare a lim­bii și ia atitudine parodiind tendin­țele de „moldovenizare“ a limbii noastre literare (Scrisoare că­tre P. Zarifopol, 10 iunie 1906) și versificând înadins astfel: „...Di ieri seara, dila nouă Plouă, cu coanii, plouă, plouă...­­Și eu, sângur, sângurel, Tot mă lupt cu’n păhărel...“ sau satirizând predilecția unora pentru „ardelenisme“, astfel ca: „...Nu se vaită, gri și tangeașke Numa zașe și boleaște... Exigent față de scrisul său, exi­gent până și­ în corespondența sa particulară cu orice amănunt al expresiei, înverșunat dușman al bombasticismului, a folosirii abu­zive a calificativelor, atent cu grai matca, I. L. Caragiale este o pildă pentru scriitorii în special, Fneri, de felul cum a știut să întrebuințeze limba poporului, pentru concretiza­rea ideilor sale, dovedindu-se unul dintre cei mai hotărîți apărători, unul dintre cei mai de frunte fău­ritori ai ei. „... Să nu uităm niciodată, — îi scria Caragiale, la 9 Noembrie 1907, unui prieten al său, redactor la ziarul „Opinia“ din Iași , că semnele scrisului sunt roadele gân­dirii noastre, cu multe necazuri și răbdare cucerite de străvechii noștri părinți. Să fim cu ele stă­pâni severi, dar și cuminți și ome­­noși, să nu le cruțăm când trebue anume să ne slujească, dar nici să le punem cu d­ astia la slujbe ne­potrivite cu puterea lor — ,căci în amândouă cazurile trădăm egal interesul nostru propriu, păgubind intenția gândirii noastre“. Să nu uităm niciodată! Opera lui I. L. Caragiale ne învață în per­manență, ne ajută să ne dăm mai bine seama ceea ce s’a câștigat în lupta cu un negru trecut de exploa­tare, ne ajută să smulgem măștile­­ de pe fețele hidoase ale dușmani­lor de azi ai poporului, ne întă­rește în lupta noastră pentru apă­rarea culturii și progresului, pen­­tu izbânda păcii. ION ISTRATI LUI CARAGIALE

Next