Lupta Sibiului, ianuarie 1952 (Anul 9, nr. 2026-2051)
1952-01-12 / nr. 2035
Pagina 2 Cum funcţionează cursurile populare de limba rusă în raionul Sighişoara Dornici tot mai mult de a cunoaşte măreţele realizări ale oamenilor sovietici, oamenii muncii din raionul Sighişoara, muncitori, ţărani muncitori şi funcţionari, depun toate eforturile pentru a învăţa să scrie şi să citească în limba rusă. La cele 53 cursuri populare de limba rusă, frecvenţa este de peste 80%. S-au evidenţiat în mod special cursanţi ca Scarlate Blac in etate de 48 de ani, dela URCC Sighişoara, Petre Socaci dela sfatul popular orăşenesc, Arhirie Codreanu dela fabrica Nicovala, Ana Schep, Gheorghe Galea, Ştefan Foltin de la Uzina Electrică Sighişoara, Mihai Marin de la gospodăria de stat Sighişoara şi Alexandru Moţ, activist al raionului ARLUS, prin însuşirea materialului, prin citit şi prin frecvenţa regulată la aceste cursuri. O muncă rodnică depune tov. Gh. Moldovan, şeful secţiei învăţământ, Ştefan Zăplău, preşedintele sindicatului CFR. Nu dau sprijin efectiv tov. Ion Badău, de la secţia artă şi cultură a sfatului raional şi alţii. Pentru îmbunătăţirea frecvenţei elevilor la cursurile populare de limba rusă s'au ţinut diferite şedinţe în cadrul cărora au fost popularizaţi cursanţii fruntaşi. Deasemenea au fost confecţionate citate mobilizatoare şi dou diapozitive şi s'a întrebuinţat în mod deosebit popularizarea cursurilor de limba rusă la staţia de radio amplificare Sighişoara. Printre cursurile cu rezultatele cele mai bune care au fost sprijinite de organizaţiile de bază şi de către conducerile întreprinderilor cu rechizite şcolare, se numără cele de la fabrica Nicovala, fabrica de unt, Uzina Electrică, CFR, Justiţia, Sfatul Orăşenesc, Sfatul Popular Raional, cooperativa 17 Noembrie Dumbrăveni, Spitalul de Stat din Sighişoara, Topitoria din Albeşti, gospodăriile agricole de stat din Criş, Saschiz, Ţigmandru, Sighişoara, cele de la gospodăria colectivă Nadeş şi din comunele Boiu, Gogan şi Secuieni. Insă acolo unde cursurile de limba rusă nu au primit sprijinul necesar ca de exemplu la fabrica „6 Martie”, „Progresul”, comuna Vânători şi Ormeniş etc., frecvenţa este mai slăbuţă. Comitetul raional ARLUS precum şi comisia de organizare a cursurilor populare de limba rusă trebue să ia măsurile necesare pentru asigurarea unei bune frecvente și la aceste cursuri. PAUL PINTEA O gazetă cetăţenească părăsită Frumoasa iniţiativă a sfatului popular din Cisnădie de a construi o gazetă cetăţenească, a fost susţinută cu entuziasm şi printrun sprijin efectiv de oamenii muncii. Dar această gazetă, zidită în piaţa din centrul oraşului, nu-şi mai trăieşte însă de mult viaţa sa. De pildă, în ziua de 8 Ianuarie, din Cele 8 compartimente ale sale, destinate evidenţierii fruntaşilor în muncă de la întreprinderile din oraş, numai unul singur avea articolele schimbate: acel care aparţine întreprinderii .11 Iunie*. Compartimentul destinat întreprinderii .Mătasea Roșie" de pildă, cuprindea articole a căror dată era 1 Decembrie. Deasemeni și articolele dela întreprinderile „Roza Luxemburg*, „Transilvania* și «Dacia* cuprindea la acea dată articole scrise în Decembrie. Intr'o totală părăsire au fost lăsate însă compartimentele care aparţin întreprinderilor „Păun Pincio" şi „Victoria”. Aceste compartimente poartă vechile denumiri ale întreprinderilor, Cisnădie 1 şi Cisnădie 2, încă o gazetă care nu face cinste colectivului său redacţional este aceea a întreprinderii „Partizanii Păcii", care nu are nici un articol, limitându-se doar la un fotomontaj al cărui aspect decolorat de soare lasă mult de dorit. Colectivele acestor compartimente ale gazetei cetăţeneşti, în frunte cu responsabilii lor, trebue să acorde importanţa cuvenită gazetei, astfel ca ea să fie în permanenţă un agitator vizual. Deasemeni organizaţiile de bază respective au datoria să controleze,, cum îşi duc la îndeplinire sarcinile aceste colective. Acestea nu trebue să neglijeze nici o clipa rolul educativ pe care gazeta cetăţenească îl are în opera de culturalizare a masselor muncitoare. La 100 da ani dela nastereg iu» I. L. CARAGIALE Activitatea Şi opera nemuritoare a lui Caragiale a fost, în trecut, obiectul unor nesfârşite discuţii şi polemici, ca şi al celor mai contradictorii interpretări. Şi în cazul celui mai mare realist critic al nostru, din veacul trecut, critica şi istoria literară idealistă burgheză a propagat un extrem de fals criteriu de înfăţişare şi analiză literară a operei şi mai cu seamă a capodoperelor. De aceea opera lui Caragiale a constituit un vast câmp de polemică. Acel fals criteriu consta în negarea oricărui raport mai semnificativ între artist, ca om şi opera sa literară, punct de vedere care permitea ignorarea şi falsificarea conştientă atât a biografiei cât şi a operei marilor noştri clasici. In privinţa atât a lui Caragiale cât şi aceea a lui Eminescu s-a văzut, din cercetările ultimilor ani, care urmează să fie reunite într-o sinteză mai largă, felul în care a fost efectuată prezentarea, atât de răstălmăcită, a operei cât şi a vieţii lui Caragiale, Eminescu, Coşbuc şi a atâtor alţi scriitori de seamă. Singurul care a încercat să realizeze altă perspectivă de interpretare literară a fost C. D. Gherea, în al cărui sistem critic ştiinţific nu-şi mai avea loc separarea falsă între opera de artă, artist şi mediu social. S au spus o mulţime de enormităţi şi s-au difuzat falsuri îndrăzneţe despre Eminescu, căutându-se să se nege că Eminescu a trăit o viaţă de mizerie. Din partea criticei burghezo-moşiereşti se cerea pur şi simplu ca: „această exageraţie inveterată ar trebui să dispară definitiv din istoria literară şi mai ales din biografia lui Eminescu*. Se trecea cu uşurinţă ştiu intenţionată până şi peste mărturiile categorice ale contemporanilor lui Eminescu, între care rămâne ca una din cele mai impresionante şi mai clare, depoziţia literară scrisa a lui I. L. Caragiale însuşi. Caragiale spune despre Eminescu următoarele: „dar trebue să spun odată, că, poetul de care e vorba (Eminescu) a trăit material rău; sărăcia lui nu este o legendă; ea a fost o nenorocită realitate și aceasta îl afecta foarte. Ce Dumnezeu? Doar a trăit omul acesta acum câteva veacuri. A trăit până mai ieri, aci, cu noi, cu mine, zi cu zi, ani întregi. L-am văzut destul de adesea scrâșnind de lipsă.. • Ieri d'abia avea ce mânca în lipsă absolută de subsistenţă, ameninţat de cea mai neagră mizerie şi astăzi se mănâncă mulţi bani, direct cu opera lui”. O soartă mai diferită, in societatea de ieri, n’a avut însă nici marele dramaturg însuşi. Dimpotrivă se ştie, din izvoare scrise, burgheze, că I. L. Caragiale a fost cel mai necruţător lovit, de întreaga clipă a celor care s'au văzut, sub o formă sau alta, zugrăviţi în operele sale de gen dramatic sau epic. Gaşca ticăloasă de exploatatori nu odată a căutat să-l facă pe Caragiale să simtă ura ei, ofensa sângeroasă Şi nedreptăţirea. Astfel că în problema preţuirii lui Caragiale de către contemporani, de către clasa dominantă, e bine să fim mai sceptici. Să ne reîmprospătăm deci câteva date şi fapte. In 1879, complotul burghezo-moşieresc, liberalii mai ales, pun la cale şi reuşesc să-i scoată de pe afiş capodopera sa »O noapte furtunoasă”, de abia după a doua reprezentaţie a sa. In 1888, de abia după câteva luni de funcţionare ca director al Teatrului Naţional, cel mai potrivit post, la care trebuia lăsat, este silit de burghezo-moşierime, de boeri mai ales, să părăsească conducerea primei noastre scene. In 1891 Academia Română, îi refuza premiul pentru care concurase, pe motiv că opera sa e „imorală" şi „antinaţională*, de fapt în urma duşmăniei crâncene a unor academicieni cumplit retrograzi ca D. A. Sturza S. a. In 1898, este concediat din slujba modestă de arhivar la regia monopolurilor statului. In 1901, aceeaşi clasă reacţionară şi oprimatoare urmăreşte distrugerea morală a lui Caragiale, acuzându-l, prin canalia C. A. Ionescu- Caion, de plagiatul dramei «Năpasta», după o fictivă operă oarecare, străină, ducând proces îndelungat, ca apărător având pe Delavrancea, prietenul său nedespărţit, Caion calomniatorul ticălos, scapă teafăr, basma curată, achitat de justiţia clasei exploatatoare. In 1902, cu tot raportul oficial, favorabil, semnat de D. C. Olănescu, este din nou respins de la premiile Academiei, aceeaşi veche Academie, simpla unealtă în mâinile marei moşierimi. Este de mirare atunci că, desgustat de această scârboasă vermină contemporană, marele Caragiale, în 1904, se expatriază voluntar, în Germania, unde se stabileşte până la sfârşitul vieţii, şi că în 1912, refuză şi interzice comitetului de iniţiativă din Bucureşti organizarea sărbătoririi, cu participarea sa, la a 60-a aniversare a sa? Nu e de mirare apoi ruptura lui definitivă, încă de prin 1892, cu „Junimea” şi apropierea de clasa muncitoare a cărei influenţă se va resimţi puternic în fabulele şi scrierile sale în proză. In 1893 se apropiase de socialişti, participând chiar la un congres al partidului socialist. La «Cercul de studii sociale’ al acestui partid Caragiale a ţinut chiar şi o conferinţă publică. Despre prietenia cu Gherea, istoria literară cunoaşte foarte multe date şi fapte. Cu totul alta i-a fost orientarea politică a lui Caragiale, spre bătrâneţe, apropiindu-se simţitor de ideologia lui Gherea, prin antipatia lui adâncă faţă de «ciocoi*, de „oligarhie*, de trândava clasă de exploatatori, cu care polemizează vehement şi sincer indignat în fabule şi mai ales în studiul-pamflet »1907 — din primăvară până'n toamnă”. In câteva din «Studiile critice», C. D. Gherea a expus, foarte emoţionant, unele din lipsurile şi mizeria de care a suferit Caragiale în viaţă. Caragiale na fost niciodată un simplu humorist, amator de farse nevinovate, nici acel pesimist, sceptic şi cinic, cum a căutat critica burgheză să ni-1 arate (ba a încercat să ni-1 facă şi mistic-euperstiţios), întreaga sa operă a fost alcătuită de pe o înaltă poziţie realistcritică, bine stabilită, precisă şi conştientă, al cărei ascuţiş a fost îndreptat împotriva crâncenei clase de exploatatori şi trândavi, pe câtă vreme simpatia sa adâncă, dragostea lui fierbinte a fost toată îndreptată spre cei mulţi şi asupriţi, spre oamenii muncii. N. N. MUNTEANU „LUPTA SIBIULUI" O faptă condamnabilă Căminul cultural din comuna Şeica Mare, în urma activităţii depuse este unul din căminele fruntaşe pe raionul Mediaş. Ţăranii muncitori vin cu dragoste în timpul liber pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele politice, culturale şi agrotehnice din cărţile, broşurile şi ziarele existente în sala de lectură a căminului. Intr-una din zile însă, această Sală a cunoscut în loc de oaspeţii obişnuiţi care se străduiau să-şi însuşească lumina culturii, oaspeţi care nu au venit să citească ci să transforme această sală de lectură în crâşmă. Astfel, în ziua de 30 Decembrie 1951, secretarul sfatului comunal Şeica Mică, Ion Giurgiu, referentul încasator Buruiană, Ion Răchită şi Vişa de la baza de recepţie, s-au apucat să facă beţie în sala de lectură. Fapta acestor funcţionari este cât se poate de condamnabilă şi trebue să dea de gândit atât organizaţiei de bază din comună cât şi conducerii căminului cultural, care împreună cu comitetul executiv al sfatului popular să ia măsuri pentru a nu se mai întâmpla asemenea cazuri în locul unde ţăranii muncitori vin să se adape la lumina ştiinţei şi culturii. NICOLAE MOLFA, coresp. SPECTACOLE CINEMA „Pacea* prezintă filmul „Cântând, viaţa e frumoasă*, o comedie muzicală, începutul reprezentaţiilor 4, 6, 8 şi Duminica 3, 5, 7, 9. CINEMA „Victoria” prezintă filmul: „A treia lovitură”, o producţie a studioului cinematografic din Kiev, începutul reprezentaţiilor 4.30, 6.30, 8.30. Duminica dela 3. 5, 7. 9. Cinema „7 NOEMBRIE“ prezintă: „Aşa s’a călit oţelul“. Cinema „Timpuri Noi”: Un tineret nou, film în culori Cinema „POPULAR“ Cisnădie prezintă „Pe arenele Circului“. Reprezentaţiile 6. 8. Duminică 3. 5, 7. 9. __________________________ PIERDUT autorizaţie de funcţionare Nr. 990 din 9 Septembrie 1950, eliberată de secţiunea financiară a raionului Sibiu, pe numele Tincu Ioan Răşinari. O declar nulă. Anul IX — Nr. 2035 Voi face din şcoala pe care o conduc un adevărat far luminos al vieţii noi Prin acordarea „Medaliei Muncii", distincţie pe care am primit-o pentru munca şi realizările obţinute In cadrul şcolii pe care o conduc, văd dragostea şi grija cea mai grăitoare prin care Partidul clasei muncitoare, Guvernul şi Uniunea Sindicatelor din învăţământ, răsplătesc la timp oamenii şcolii, pentru educarea şi îndrumarea tinerelor vlăstare in spiritul dragostei fierbinţi faţă de patrie, faţă de clasa muncitoare şi faţă de progres. Niciodată, profesorul şi învăţătorul nu s’a bucrat de atâta preţuire a lui şi a muncii lui, ca astăzi când hotărîrea CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri privitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale cadrelor didactice, a devenit o realitate. Am fost distins ca „Medalia Muncii“ ca şi cei 132 de tovarăşi de muncă, în şcoala poporului, pentru faptul că în fiecare moment am fost călăuzit de sentimentul datoriei faţă de copiii ţăranilor muncitori, de ridicarea şcolii şi învăţământului, aplicând în viaţă cunoştinţele şi experienţa şcolii sovietice, călăuzitoarea noastră de fiecare clipă pentru a ajunge la un învăţământ temeinic, realist şi ştiinţific. Paralel cu această muncă am căutat să împletesc şi sarcinile măreţului plan de alfabetizare a neştiutorilor de carte şi cu furalizarea masselor, condiţii esenţiale în opera de construire a socialismului în ţara noastră. Este pentru mine o înaltă preţuire şi totodată un stimulent şi mai puternic, de a munci şi pe mai departe cu mai mult avânt în şcoală şi în afară de şcoală,in mijlocul ţăranilor muncitori din comuna mea. Îmi iau angajamentul ca să fac din şcoala ce o conduc, un adevărat ţar luminos al vieţii noi, pentru întărirea şi înflorirea Republicii Populare Române, antrenând în această muncă toate cadrele didactice de la această şcoală şi contribuind astfel la întărirea frontului păcii. NICOLAE HALMACIU directorul şcolii elementare din comuna Ocna Sibiului, raionul Sibiu decorat cu „Medalia Muncii" La „Drapelul Roşu“ fruntaşii în producţie nu sunt popularizaţi La fabrica „Drapelul Roşu“ din Sibiu, întrecerea socialistă a cuprins tot mai mulţi muncitori, scoţând la iveală noi fruntaşi în producţie, care contribue efectiv la îndeplinirea planului de stat. Comitetul de întreprindere însă, nu se preocupă de popularizarea acestora. Deşi în această întreprindere un număr de 17 muncitori au fost declaraţi fruntaşi, iar la doi muncitori li s’a acordat titlul de stahanovişti, comitetul de întreprindere s’a mulţumit să ţină pe tabla de onoare vreme îndelungată 5 fotografii, care s’au decolorat de mult. Menţiunile din dreptul fotografiilor fiind vechi, nici nu le poţi citi, iar dacă vrei să vezi ce metode au întrebuinţat ei în muncă, trebue să dibui mult ca până la urmă să nu afli nimic. Sub fotografia tovarăşei Hermina Bucholt este scris: „depăşind norma mereu, a devenit fruntaşe in producţie“. Oare de aici pot învăţa ceva muncitorii, luând exemplu? Deasemeni şi sub fotografia tov. Victoria Secerean a fost scris odată ceva, însă acum nu se mai cunoaşte nimic. Comitetul de întreprindere nu a organizat niciodată un schimb de experienţă, în care un fruntaş în producţie să-şi expună metodele lui avansate de lucru. Cât despre gazeta de perete, se poate spune că au fost scrise în tot anul numai câteva articole, dar şi acestea generale. Intr’unul din articole se vorbea de 35 de evidenţiaţi, unde se arăta că tov. Paraschiva Suciu depăşeşte norma cu 740/0, Elisabeta Midori depăşeşte norma cu 65 oo, tov. Maria Avrigeanu se menţine printre fruntaşele secţiei depănat prin buna organizare a lucrului, reuşind să depăşească norma cu 78,44 o/0 şi calitatea cu 990/0. Cu acestea crede comitetul de întreprindere de la „Drapelul Roşu“ că a pus în practică Hotărîrea Comitetului Central al Partidului şi a Guvernului cu privire la fruntaşi în producţie şi stahanovişti? Pentru a se pune în practică Hotărirea Comitetului Central al PUNR şi a Guvernului cu privire la fruntaşi în producţie şi stahanovişti, este necesar ca biroul provizoriu al comitetului sindical regional textil să îndrume comitetul de întreprindere să treacă de urgenţă la popularizarea stahanoviştilor şi a fruntaşilor în producţie prin toate mijloacele, arătând concret metodele întrebuinţate de ei Deasemeni comitetul de întreprindere trebue să îndrume colectivul gazetei de perete să popularizeze în toate ediţiile pe fruntaşii întrecerii socialiste şi succesele lor. C. SÂRBULESCU