Lupta, august 1889 (Anul 6, nr. 897-920)

1889-08-21 / nr. 913

ANUL VI. — SERIA III. No. 913. Un an ll» an. 3 luni. Un an. V* sui. 3 luni. ABONA­MENTF. IN TARA IN STREIN­ATATE 40 lei 20 , 10 . 50 lei 25 , 15 . Numărul 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). JUDII.*A­CESTTAIJI BUCUREŞTI, LUNI şi MARŢI 21—22 AUGUST 1889. ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu lini» „IV, » . . . 25 bani , Inserţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro»I Ungaria si An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris precum şi sucursalele eu Un minier vechi, 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). x Opoziţia junimiştilor PORTRETE PARLAMENTARE V. POGOR O DESLUŞIRE Docurile din Ccalaţi GERMANII IN AFRICA B Jărorii si stsala Sb­iacefroia CU PASIUNE Opoziţia Junimiştilor Cazul junimiştilor este destul de curios, dacă ne ocupăm de el din punt de vedere opoziţionist faţă cu guvernul conservator. Evident că ju­nimiştii fac opoziţie guvernului ac­tual. După colectivişti ei sunt car­ ţipă şi să sbuciumă mai tare. Ba chiar junimiştii au foarte multe punte comune cu colectiviştii, ei sunt vio­­­­lenţi, ei fac personalităţi, ei au­ o ură nespusă in contra a duoi oa­meni, a d-lor L. Catargiu şi Vernescu. Mai ales ura în contra c lui din urmă este caracteristică ambelor grupuri. Şi cu tot acest sgomot ce fac ju­nimiştii, cine poate susţine că opo­ziţia lor­ e de moarte şi inexorabilă în contra guvernului conservator? Eu unul nu o pot. Şi, ştiţi de ce ? Fiind­că cu toate violenţele de limbagiu, cu toată cam­pania înverşunată dusă în contra guvernului, ori­ce observator serios vede că violenţele de limbagiu îşi au izvorul în chestii de persoane, iar campania înverşunată este mai mult în un pahar de apă. Junimiştii sunt înainte de toate con­servatori... această denumire o au în comun cu fracţiunea de la guvern. In zadar ei s’au botezat din nou cu numele de constituţionali,în zadar ei ’şî-au dat chiar un program deosebit în câte­va punte; denumirea nouă şi pro­gramul nu pot a’i împiedica de a nu fi conservatori şi ca atare de a face parte din familia care guvernează actualminte şi pentru care fatal au mai multă simpatie, mai multe în­clinări de­cât pentru ori­ce alt grup politic. Programul d-lui Carp este un steag de ocazie, pus înainte în scop de a justifica chestia perso­nală între d-nia sa şi d. L. Catar­giu, el nu are, nici a avut mare ră­sunet, chiar în sânul grupului ju­nimist. Cum că s’au găsit câţi­va tineri şi alţi naivi cari să se închine la acel program şi să creadă că sepa­­raţiunea între junimişti şi conserva­torii bătrâni e complectă, este posi­bil... Nu e mai puţin adevărat că cei mai mulţi, fie d­intre junimişti fie d­intre conservatori, cred că neînţele­gerea este momentană, pornită din chestii personale şi că, mai curând sau mai târziu, ambele fracţiuni ale partidului conservator se vor întruni, după ce chestia de şefie şi de am­biţii personale va fi rezolvată în un mod sau în altul. Pentru cei mai mulţi violenţele de limbagiu ale celor două gazete, Con­stituţionalul şi Naţionalul, precum şi discursurile şefilor nu înseamnă ni­mic, nu probează nimic. Acest exemplu dovedeşte, odată mai mult, dreptatea teoriei mele când, erî şi alaltă-erî, ziceam colectiviştilor că gradul de opoziţie precum şi de neosebire fundamentală între partiza­du să judecă după injuriele şi po- I lemicele mai violente sau mai do­­moale. Eu nu mă voiu mira de loc dacă mâine voiu vedea pe constituţionali unindu-se cu conservatorii şi vor­bind în numele ideilor conservatoare. După colectivişti ar trebui să nu să poată întâmpla acest lucru pe câtă vreme ambele tabere să înjură, deci îşi fac opoziţie crâncenă una alteia. Eu însă, care nu judec seriositatea opoziţiei, pe care un grup o face altuia sau unui guvern, numai după injurii, polemici, violenţe şi certe zilnice, eu unul, o repet, înţeleg foarte bine că o apropiere poate avea loc între conservatori şi junimişti, cu tot pro­gramul acestor din urmă, care este de pură paradă, dovadă că îl vârâse foarte binişor în buzunar când erau la putere şi lucrau cu conservatorii. De altminteri, fie­care a putut ob­serva ceva caracteristic în opoziţia constituţionalilor ; ei nu atacă ideile conservatoare... partidul conservator­, ei atacă mai mult doi oameni, pe d. L. Catargiu şi Vernescu, pe cari îi consideră ca incapabili, ca nevrednici de a reprezenta ideile conservatoare... Apoi nu aşi da dovadă de cea mai mare naivitate dacă, luându-mă după violenţele de limbagiu şi personali­tăţile vehemente, aşi crede că e o pră­pastie între junimişti şi conservatori? Şi spre a sfârşi pentru astă­zi zic ur­mătoarele, asupra căror atrag aten­ţiunea cititorilor: eu fac deosebire între opoziţia pe care un grup o face numai în scop ca să răstoarne pe un adversar, fără ca să scoată la iveală idei sau program deosebit, şi între un grup care voeşte să răstoarne un­­guvern în numele unor idei şi a­li­nui program. Pe când opoziţia d’in­­taia este meschină şi egoistă şi nu­mai din întâmplare bine­făcătoare, cea d’a doua este o opoziţie temeinică, folositoare şi adevărat serioasă. Pe când cel întâi fel de opoziţie se în­vârteşte în jurul chestiei de persoane, cel al doilea fel să mişcă în jurul unor idei. Ei bine, colectiviştii până acum nu au făcut de­cât întâiul fel de o­poziţie; constituţionalii au anunţat că vor face opoziţie de genul al doilea însă aceasta pentru a masca mai mult opoziţia de persoane care au întreprins-o în contra guvernului ac­tual, singura care îi preocupă serios. Să vedem acum ce fel de opoziție este și a noastră, a radicalilor. Gr. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC Agreatia cta­vae Constantinopol, 1 Septembre.— Ataşa­tul militar al ambasadei Franciei a primit or­dine să meargă la Sevastopol pentru a asista la inaugurarea noului cimitir francez. — Se asigură că sultanul ar fi dat or­dinul să comunice marilor puteri toate raporturile lui Şakir-paşa in privinţa pa­­cificărei Cretei. Paris, 1 Septembre. — Ştirea relativă la furarea unui milion în paguba unui mare stabiliment financiar se desminte. S’a încercat numai să se negocieze câte­va mii de acţiuni cari au fost recu­noscute false. Poliţia caută pe falsificatori. Petersburg, 1 Septembre.— Ştirea răs­pândită în străinătate şi care anunţă că s’ar aştepta întoarcerea Ţarului, din causa primejdioasei stări de sănătate în care s’ar găsi marea ducesă Maria Pavlovna, este cu desăvârşire fără temeiu. Starea actuală a Marei­ Ducese nu este rea şi nu inspiră nelinişte. Agram, 1 Septembrie. Un membru din partidul naţional a pu­blicat în Agramer Zeitung un articol im­portant care declară că acest partid res­pinge într’un mod energic programa e­­manată din Zara şi cerând întrunirea Dal­maţiei cu Croaţia. Londra, 1 Septembrie. Directorii „docurilor au respins “învoiala intervenită între proprietarii de şantiere­ şi comitetul greviştilor. Dar au declarat că voiesc să ia în­ consideraţie plângerile expuse de lucrători. Comitetul general al greviştilor a re­tras manifestul propovăduind grevă ge­nerală a t­uturor lucrătorilor şi a invitat pe trades-union din Englitera şi din stră­inătate a trimite greviştilor ajutoare bă­neşti. v * Viena, 31 August. Se scrie din Petersburg ziarului Noua Presă Liberă că marele duce moştenitor al Rusiei va face o călătorie în Oceanul Pacific ; el se va întoarce pe uscat prin Siberia. Va merge să asiste la manevrele armatei germane şi va reprezintă pe Ţa­rul la serbările ce vor avea loc la Atena cu ocazia căsătoriei principelui moştenitor al Greciei. — Noua Presa Liberă află că ştirea relativă la o pretinsă depeşe pe care Ţa­rul ar fi adresat-o reginei Natalia este o curată născocire. GuvernulApus, din po­trivă, a dat să înţeleagă ră că ea ar face mai bine o străinătate pentru a nu complica situaţia în Serbia. — D. Creţianu, ataşat României din Paris, a sosit ieri la Viena. — Principele Nicolae d­e Muntenegru a sosit de asemenea ieri lai Viena, Petersburg, 1 septembrie. Agitafia se măreşte, în armata ruseas­că, în contr­a ofiţerilor strani. Se persis­tă a se considera că num­irea acestor ofiţeri poate da loc la intrinveniente în caz de rezbel.­­ Budapesta, 1 seeptembere. Se declară oficial minte că svonirile re­lative la ivirea hotereî în fc uitatul Oe­­denburg sunt lipsite de orice temeiu. Berna, 1 S­eptembrie. Gravorul Albert Nicol­et, în Chaus-de- Fonds, care a declarat că "a­utorul ma­nifestului public­at de anat­or,el a fosta Sofia, 1 Sep­tembrie. Iprnei- Natalia rămână în a Legatiunea Ieri cu ocazia aniversării urcării pe tron a Sultanului, secretarul general ge­rant al ministerului Afacerilor Străine a prezintat în numele guvernului bulgar, felicitările sale secretarului comisariatului otoman. Agenţii diplomatici au făcut de aseme­nea o vizită lui Reşid-Bey pentru a’i pre­zintă felicitările lor. Roma, 1 Septembrie. Intr’o întrunire ce s’a ţinut, la d. Crispi s’au luat într’un mod definitiv măsuri spre a înlătura criza ce ameninţă banca tiberiană şi pentru a resolva problema edilităţii romane. — Scrisorile cari vin din Choa şi din Harrar asigură că liniştea domneşte în Abisinia. Toţi ruşii şi generalii numiţi de regele Menelik în provinciile ocupate sunt la posturile lor. --------------------------------­ Portrete parlamentare V. POGOR D. V. Pogor este tipul junimistului scep­t­c, uşor, zeflemist, pentru el politica este uin amuzament de copil răsfăţat şi care nu poate sâ ’i producă displăceri sau de­zagramente. In adevăr, îndată ce iţele politicei să încurcă, îndată ce treaba să îngroaşă în mod displăcut, d. Pogor dispare de pe scena politică, face -o cu­fundătură pentru a reapărea la orizont odată cu timpul frumos. Acest fel de politică ’l-a făcut d. Pogor toată viaţa şi’i-a reuşit de minune. Când grupul junimist s’a desfăcut acum trei ani, cel intern care a făcut d-lui Carp salutul de plecare a fost d. Pogor. El­­şi-a adus aminte că e conservat­­ şi s’a înscris în rîndurile opoziţiei-unite unde erau conservatorii. îndată însă ce juni­miştii vin la putere, d. Pogor a părăsit opoziţia-unită pentru a deveni earp şi ju­nimist. Acest joc de basculă între con­servatori şi junimişti, precum şi între ju­nimişti şi colectivişti nu şi-a stricat întru nimic reputaţia d-lui Pogor. El continuă a fi un om onorabil în politică şi a fi­gura în toate combinaţiile : vice-preşe­­dinte la Cameră, primar la Iaşi, preşe­dinte la Creditul­ urban Ieşian, prefect dacă’ar voi, de toate în fine. De ce ? Fiind­ca d. Pogor face toate a­­ceste salturi cu o graţie deosebită, cu gluma,pe buze şi cu scepticismul în inimă. Toată lumea ştie­­că d. Pogor este un­­ blazat, un vecinic rîzător şi persiflator. Şi fiind că el nu să ia în serios, nu face caz de toate tocmalele politice, de aceea lumea îl tratează în consecinţă, conside­­rându-l ca pe un mare copil care îşi face jucării din toate. Deputatul de Iaşi este de altminterea unul din cele mai ascuţite spirite din Junimea. Foarte inteligent, foarte cult, însă cu o cultură compusă din tot felul de idei cari să bat în cap, având un spirit caustic şi o înfăţişare ironică, el este ti­pul omului fericit, care î­i poate plăti luxul de a glumi de toate, chiar de mi­zeriile cele mai demne de plîns. Deputatului de Iaşi îi lipseşte cu desă­vârşire voinţa, energia. Cu toată inteli­genţa om, el nu e în stare de a avea o voinţă, de a susţine o părere a lui, el este vecinic condus de alţii în politică şi în totul. De aceea unul din cele mai do­cile caractere cu care d.­­Carp sau ” Maiorescu face totul este d. Pogor. In grupul junimist d. Pogor e un simplu soldat care ascultă, nu din spirit de dis­ciplină, ci din cauză că nu poate rezista influenţei şefilor. Am zis că d. Pogor e înainte de toate zeflemist... In adevâr, toată activitatea sa parlamentară se mărgineşte în a face spi­rit, în a spune glume, în a ridiculiza si­tuaţii. Şi aceasta este aşa de înrădăcinat la d. Pogor, în­cât el face tot atâta haz de o prostie a grupului său, ca şi de o alta a adversarilor înaintea zeflemelei toţi sunt egali la d. Pogor. De aceea când el prezidează face ze­flemele, când votează întovărăşeşte votul cu câte­va cuvinte ironice, ori­cât ar fi votul de serios. Sunt cunoscute glumele d-lui Pogor la fotoliul prezidenţial. Când o propunere întruneşte puţine glasuri, a­­tuncea el o anunţă cu surîsul său veci­nic: „propunerea a căzut cu mare mino­ritate“ sau cu „patentă minoritate“. De multe ori deputaţii, în cursul unei discuţii serioase, observă pe d. Pogor că scrie s­au grifonează ceva. Cine nu’l cu­noaşte crede că d. Pogor ia note... Dacă Buf­far Aiwrv» -a?!*a p.o 1«. spate ce lucrează d. Pogor, ar vedea în­dată că el face caricatura vre-unui de­putat fie chiar junimist !.. Când e pe banca deputaţilor d. Pogor face hotiî sau feste întocmai ca la şcoală. De alminte­­rea ceea ce face, face cu spirit şi ca un gamin inteligent. Ceea ce împedică pe d. Pogor de a lua cuvîntul este în mare parte scepti­cismul, neîncrederea în seriozitatea ches­tiei. Dar nu e numai atât. Acest spirit fin, delicat, caustic este de o timiditate rară, mai mare de­cât a d-lui Volenti. Este penibil să auzi pe d. Pogor vor­bind în public sau în Cameră. Pentru a spune câte­va cuvinte, el devine palid ca un mort, glasul îi tremură, iar vorbele îi es din gură cu o dificultate penibilă, îndată ce este între amici, devine un alt om, redevine omul sceptic, rîzător și spi­ritual. D. Pogor nu a fost, nu este, nici as­piră a mai fi om politic. Ca valoare po­litică el nu are absolut nici una­ poziţie, îl sprijin într’altul guvernament. Acuzaţia fiind de cea din urmă gravi­tate, cere un răspuns cât se poate de de­sluşit. Este foarte adevărat că, de când ’mi-am­ ales un loc în ziaristică, am sus­ţinut, în­t­ot­ d’a­una ideile democratice şi încă idei democratice înaintate ; este foar­te adevărat, de asemenea, că astă­zi scriu atât în „Lupta11 cât şi în «Naţionalul ». Deci, o parte a in­formaţiu­nil­or „Constituţiona­lului“ este exactă ; mai departe, însă, tot ce a afirmat acest ziar cu privire la mine este fals, cu desăvârşire fals. Să mă esplic : In ziua când d-1 lancovescu, un vechiu şi escelent amic al meu, ’mi-a propus să colaborez la ziarul ce avea să dirijeze, ’i-am răspuns printr’o scrisoare în care spu­neam : * înţelegi destul de bine că între doi prietini ca noi trebuie să facem lucrurile cât se poate de cinstit­, ca să susţin ide­ile conservatoare nu mă angajez. Ulul că­lin mă pricep s-o fac, mă angajez însă să scriu în «Naţionalul» un curier săptămânal, Cronice, precum şi articole de pură polemică, în care să combat numai pe junimişti şi pe colectivişti, întoc­mai după cum sl combat şi în «Lupta». Când m’am văzut după aceasta cu a­­micul meu lancovescu, dânsul a primit fără nici-o rezervă modul meu de a vedea. Prin urmare : 1) Nu’i adevărat că ei­ aşi fi scriind în Naţionalul, articole de doctrină con­servatoare, după cum a afirmat Consti­tuţionalul, căci tot ce scriu eu n’are nimic de a face cu partea esenţială politică. 2) . ’Eu, de­şi redactor la Naţionalul, ’mî-am păstrat întreaga libertate de acţiune şi întreaga libertate de a fa­­ce guvernului o poziţiune de principii fu -fiuinUT-fti ToimiT Ulf Li ia—Cfe - * purtare­a acestui ziar. 3) . Sunt la Naţionalul, în condiţiunile arătate, cu deplina aprobare a amicilor mei politici. Socotesc că pentru nişte oameni de o­­noare — şi cred că confraţii de la Constitu­ţionalul sunt nişte asemenea oameni — a­­ceste explicaţiunî sunt cu desăvârşire sa­tisfăcătoare. S’ar putea, însă, găsi pretenţioşi, cari să susţină că nici în aceste condiţiuni, absolut onorabile, nu ’mî-ar fi permis să scriu în Naţionalul; acelora nu le-aşi pu­tea răspunde de cât printr’o înălţătură de umeri, căci ori­când unui ziarist îi este permis să -şi exercite profesiunea în ori­care ziar, cu două condiţiuni însă : 1). Să nu scrie în contra convingerilor sale, adică, să nu apere idei cari nu sunt ale lui şi să nu combată ideile în care crede­, 2), organul în care scrie să fie curat şi di­rigent de oameni curaţi. . Ei bine, eu am respectat perfect con­diţiile acestea. In Naţionalul n’am scris o singură dată şi nici un singur rînd în potriva ideilor democratice şi nici am a­­părat idei cari nu sunt ale mele. Tot asemenea şi ori­care ziar poate primi colaborarea unui om cu alte cre­dinţe politice, pe câtă vreme omul acela are a seri în rubrice în care politica de principii este esclusă. Constituţionalul tre­buie să fie perfect de această părere, pe câtă vreme în coloanele sale scrie cro­nice şi alte lucruri frumoase d. Ion Ca­­ragiale care, fără îndoială, este adversar de idei al junimiştilor, din momentul ce a fost redactor politic la Voinţa Naţională. In ceea ce priveşte a doua condiţie, nici un om de bună credinţă nu poate nega că Naţionalul n’ar fi un ziar cu to­tul curat. Directorul sau politic, d. Iancovescu, îmi este unul dintre cei mai vechi şi buni prieteni, un om de o onestitate rară, in­capabil nici să se mânjească pe sine, nici să mânjească pe alţii. D. G. Olănescu, mem­bru în comitetul ziarului, pe care avusera onoarea sâ-l cunosc de curînd, este un bărbat de o onorabilitate şi de o delicateţă de simţiminte în adevăr rare. O DESLUŞIRE S’ar părea că Constituţionalul nu are în societatea românească numai misiunea de a combate partidul d-lui Vernescu, şi s’ar părea că acest ziar mai are încă şi menirea de a dovedi f­urnei cum că eu am o poziţiune falsă în ziaristică, că pe când sunt înscris în rândurile democraţi­lor de la Lupta, fac şi pe scribul gu­vernamental la Naţionalul. Este o lună de zile de când mă tot întreb, cărei împrejurări minunate trebue să datoresc această deosebită atenţiune cu care mă onorează organul junimiştilor şi, spre ruşinea micei mele inteligenţe, sunt silit să declar că n’am putut dezle­ga problema. In adevăr, Constituţionalul, cu o solici­tudine îngerească pentru demnitatea zia­risticei române, a comunicat cititorilor săi, în nişte accente aproape indignate, cum că eu, care sunt democrat,­înaintat şi re­dactor la Lupta, aşi fi fiind şi redactor la Naţionalul, că eu, care susţin ideile democratice în ziarul dirigeat de d-l Panu susţin pe cele conservatoare în ziarul d-lui Ion lancovescu că, în sfârşit, eu, care combat guvernul într’un ziar de o­

Next