Lupta, august 1889 (Anul 6, nr. 897-920)
1889-08-21 / nr. 913
ANUL VI. — SERIA III. No. 913. Un an ll» an. 3 luni. Un an. V* sui. 3 luni. ABONAMENTF. IN TARA IN STREINATATE 40 lei 20 , 10 . 50 lei 25 , 15 . Numărul 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). JUDII.*ACESTTAIJI BUCUREŞTI, LUNI şi MARŢI 21—22 AUGUST 1889. ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu lini» „IV, » . . . 25 bani , Inserţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa In România, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Austro»I Ungaria si Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris precum şi sucursalele eu Un minier vechi, 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). x Opoziţia junimiştilor PORTRETE PARLAMENTARE V. POGOR O DESLUŞIRE Docurile din Ccalaţi GERMANII IN AFRICA B Jărorii si stsala Sbiacefroia CU PASIUNE Opoziţia Junimiştilor Cazul junimiştilor este destul de curios, dacă ne ocupăm de el din punt de vedere opoziţionist faţă cu guvernul conservator. Evident că junimiştii fac opoziţie guvernului actual. După colectivişti ei sunt car ţipă şi să sbuciumă mai tare. Ba chiar junimiştii au foarte multe punte comune cu colectiviştii, ei sunt violenţi, ei fac personalităţi, ei au o ură nespusă in contra a duoi oameni, a d-lor L. Catargiu şi Vernescu. Mai ales ura în contra c lui din urmă este caracteristică ambelor grupuri. Şi cu tot acest sgomot ce fac junimiştii, cine poate susţine că opoziţia lor e de moarte şi inexorabilă în contra guvernului conservator? Eu unul nu o pot. Şi, ştiţi de ce ? Fiindcă cu toate violenţele de limbagiu, cu toată campania înverşunată dusă în contra guvernului, orice observator serios vede că violenţele de limbagiu îşi au izvorul în chestii de persoane, iar campania înverşunată este mai mult în un pahar de apă. Junimiştii sunt înainte de toate conservatori... această denumire o au în comun cu fracţiunea de la guvern. In zadar ei s’au botezat din nou cu numele de constituţionali,în zadar ei ’şî-au dat chiar un program deosebit în câteva punte; denumirea nouă şi programul nu pot a’i împiedica de a nu fi conservatori şi ca atare de a face parte din familia care guvernează actualminte şi pentru care fatal au mai multă simpatie, mai multe înclinări decât pentru orice alt grup politic. Programul d-lui Carp este un steag de ocazie, pus înainte în scop de a justifica chestia personală între d-nia sa şi d. L. Catargiu, el nu are, nici a avut mare răsunet, chiar în sânul grupului junimist. Cum că s’au găsit câţiva tineri şi alţi naivi cari să se închine la acel program şi să creadă că separaţiunea între junimişti şi conservatorii bătrâni e complectă, este posibil... Nu e mai puţin adevărat că cei mai mulţi, fie dintre junimişti fie dintre conservatori, cred că neînţelegerea este momentană, pornită din chestii personale şi că, mai curând sau mai târziu, ambele fracţiuni ale partidului conservator se vor întruni, după ce chestia de şefie şi de ambiţii personale va fi rezolvată în un mod sau în altul. Pentru cei mai mulţi violenţele de limbagiu ale celor două gazete, Constituţionalul şi Naţionalul, precum şi discursurile şefilor nu înseamnă nimic, nu probează nimic. Acest exemplu dovedeşte, odată mai mult, dreptatea teoriei mele când, erî şi alaltă-erî, ziceam colectiviştilor că gradul de opoziţie precum şi de neosebire fundamentală între partizadu să judecă după injuriele şi po- I lemicele mai violente sau mai domoale. Eu nu mă voiu mira de loc dacă mâine voiu vedea pe constituţionali unindu-se cu conservatorii şi vorbind în numele ideilor conservatoare. După colectivişti ar trebui să nu să poată întâmpla acest lucru pe câtă vreme ambele tabere să înjură, deci îşi fac opoziţie crâncenă una alteia. Eu însă, care nu judec seriositatea opoziţiei, pe care un grup o face altuia sau unui guvern, numai după injurii, polemici, violenţe şi certe zilnice, eu unul, o repet, înţeleg foarte bine că o apropiere poate avea loc între conservatori şi junimişti, cu tot programul acestor din urmă, care este de pură paradă, dovadă că îl vârâse foarte binişor în buzunar când erau la putere şi lucrau cu conservatorii. De altminteri, fiecare a putut observa ceva caracteristic în opoziţia constituţionalilor ; ei nu atacă ideile conservatoare... partidul conservator, ei atacă mai mult doi oameni, pe d. L. Catargiu şi Vernescu, pe cari îi consideră ca incapabili, ca nevrednici de a reprezenta ideile conservatoare... Apoi nu aşi da dovadă de cea mai mare naivitate dacă, luându-mă după violenţele de limbagiu şi personalităţile vehemente, aşi crede că e o prăpastie între junimişti şi conservatori? Şi spre a sfârşi pentru astăzi zic următoarele, asupra căror atrag atenţiunea cititorilor: eu fac deosebire între opoziţia pe care un grup o face numai în scop ca să răstoarne pe un adversar, fără ca să scoată la iveală idei sau program deosebit, şi între un grup care voeşte să răstoarne unguvern în numele unor idei şi alinui program. Pe când opoziţia d’intaia este meschină şi egoistă şi numai din întâmplare binefăcătoare, cea d’a doua este o opoziţie temeinică, folositoare şi adevărat serioasă. Pe când cel întâi fel de opoziţie se învârteşte în jurul chestiei de persoane, cel al doilea fel să mişcă în jurul unor idei. Ei bine, colectiviştii până acum nu au făcut decât întâiul fel de opoziţie; constituţionalii au anunţat că vor face opoziţie de genul al doilea însă aceasta pentru a masca mai mult opoziţia de persoane care au întreprins-o în contra guvernului actual, singura care îi preocupă serios. Să vedem acum ce fel de opoziție este și a noastră, a radicalilor. Gr. Jianu. SERVICIUL TELEGRAFIC Agreatia ctavae Constantinopol, 1 Septembre.— Ataşatul militar al ambasadei Franciei a primit ordine să meargă la Sevastopol pentru a asista la inaugurarea noului cimitir francez. — Se asigură că sultanul ar fi dat ordinul să comunice marilor puteri toate raporturile lui Şakir-paşa in privinţa pacificărei Cretei. Paris, 1 Septembre. — Ştirea relativă la furarea unui milion în paguba unui mare stabiliment financiar se desminte. S’a încercat numai să se negocieze câteva mii de acţiuni cari au fost recunoscute false. Poliţia caută pe falsificatori. Petersburg, 1 Septembre.— Ştirea răspândită în străinătate şi care anunţă că s’ar aştepta întoarcerea Ţarului, din causa primejdioasei stări de sănătate în care s’ar găsi marea ducesă Maria Pavlovna, este cu desăvârşire fără temeiu. Starea actuală a Marei Ducese nu este rea şi nu inspiră nelinişte. Agram, 1 Septembrie. Un membru din partidul naţional a publicat în Agramer Zeitung un articol important care declară că acest partid respinge într’un mod energic programa emanată din Zara şi cerând întrunirea Dalmaţiei cu Croaţia. Londra, 1 Septembrie. Directorii „docurilor au respins “învoiala intervenită între proprietarii de şantiere şi comitetul greviştilor. Dar au declarat că voiesc să ia în consideraţie plângerile expuse de lucrători. Comitetul general al greviştilor a retras manifestul propovăduind grevă generală a tuturor lucrătorilor şi a invitat pe trades-union din Englitera şi din străinătate a trimite greviştilor ajutoare băneşti. v * Viena, 31 August. Se scrie din Petersburg ziarului Noua Presă Liberă că marele duce moştenitor al Rusiei va face o călătorie în Oceanul Pacific ; el se va întoarce pe uscat prin Siberia. Va merge să asiste la manevrele armatei germane şi va reprezintă pe Ţarul la serbările ce vor avea loc la Atena cu ocazia căsătoriei principelui moştenitor al Greciei. — Noua Presa Liberă află că ştirea relativă la o pretinsă depeşe pe care Ţarul ar fi adresat-o reginei Natalia este o curată născocire. GuvernulApus, din potrivă, a dat să înţeleagă ră că ea ar face mai bine o străinătate pentru a nu complica situaţia în Serbia. — D. Creţianu, ataşat României din Paris, a sosit ieri la Viena. — Principele Nicolae de Muntenegru a sosit de asemenea ieri lai Viena, Petersburg, 1 septembrie. Agitafia se măreşte, în armata rusească, în contra ofiţerilor strani. Se persistă a se considera că numirea acestor ofiţeri poate da loc la intrinveniente în caz de rezbel. Budapesta, 1 seeptembere. Se declară oficial minte că svonirile relative la ivirea hotereî în fc uitatul Oedenburg sunt lipsite de orice temeiu. Berna, 1 Septembrie. Gravorul Albert Nicolet, în Chaus-de- Fonds, care a declarat că "autorul manifestului publicat de anator,el a fosta Sofia, 1 Septembrie. Iprnei- Natalia rămână în a Legatiunea Ieri cu ocazia aniversării urcării pe tron a Sultanului, secretarul general gerant al ministerului Afacerilor Străine a prezintat în numele guvernului bulgar, felicitările sale secretarului comisariatului otoman. Agenţii diplomatici au făcut de asemenea o vizită lui Reşid-Bey pentru a’i prezintă felicitările lor. Roma, 1 Septembrie. Intr’o întrunire ce s’a ţinut, la d. Crispi s’au luat într’un mod definitiv măsuri spre a înlătura criza ce ameninţă banca tiberiană şi pentru a resolva problema edilităţii romane. — Scrisorile cari vin din Choa şi din Harrar asigură că liniştea domneşte în Abisinia. Toţi ruşii şi generalii numiţi de regele Menelik în provinciile ocupate sunt la posturile lor. -------------------------------- Portrete parlamentare V. POGOR D. V. Pogor este tipul junimistului sceptc, uşor, zeflemist, pentru el politica este uin amuzament de copil răsfăţat şi care nu poate sâ ’i producă displăceri sau dezagramente. In adevăr, îndată ce iţele politicei să încurcă, îndată ce treaba să îngroaşă în mod displăcut, d. Pogor dispare de pe scena politică, face -o cufundătură pentru a reapărea la orizont odată cu timpul frumos. Acest fel de politică ’l-a făcut d. Pogor toată viaţa şi’i-a reuşit de minune. Când grupul junimist s’a desfăcut acum trei ani, cel intern care a făcut d-lui Carp salutul de plecare a fost d. Pogor. Elşi-a adus aminte că e conservat şi s’a înscris în rîndurile opoziţiei-unite unde erau conservatorii. îndată însă ce junimiştii vin la putere, d. Pogor a părăsit opoziţia-unită pentru a deveni earp şi junimist. Acest joc de basculă între conservatori şi junimişti, precum şi între junimişti şi colectivişti nu şi-a stricat întru nimic reputaţia d-lui Pogor. El continuă a fi un om onorabil în politică şi a figura în toate combinaţiile : vice-preşedinte la Cameră, primar la Iaşi, preşedinte la Creditul urban Ieşian, prefect dacă’ar voi, de toate în fine. De ce ? Fiindca d. Pogor face toate aceste salturi cu o graţie deosebită, cu gluma,pe buze şi cu scepticismul în inimă. Toată lumea ştiecă d. Pogor este un blazat, un vecinic rîzător şi persiflator. Şi fiind că el nu să ia în serios, nu face caz de toate tocmalele politice, de aceea lumea îl tratează în consecinţă, considerându-l ca pe un mare copil care îşi face jucării din toate. Deputatul de Iaşi este de altminterea unul din cele mai ascuţite spirite din Junimea. Foarte inteligent, foarte cult, însă cu o cultură compusă din tot felul de idei cari să bat în cap, având un spirit caustic şi o înfăţişare ironică, el este tipul omului fericit, care îi poate plăti luxul de a glumi de toate, chiar de mizeriile cele mai demne de plîns. Deputatului de Iaşi îi lipseşte cu desăvârşire voinţa, energia. Cu toată inteligenţa om, el nu e în stare de a avea o voinţă, de a susţine o părere a lui, el este vecinic condus de alţii în politică şi în totul. De aceea unul din cele mai docile caractere cu care d.Carp sau ” Maiorescu face totul este d. Pogor. In grupul junimist d. Pogor e un simplu soldat care ascultă, nu din spirit de disciplină, ci din cauză că nu poate rezista influenţei şefilor. Am zis că d. Pogor e înainte de toate zeflemist... In adevâr, toată activitatea sa parlamentară se mărgineşte în a face spirit, în a spune glume, în a ridiculiza situaţii. Şi aceasta este aşa de înrădăcinat la d. Pogor, încât el face tot atâta haz de o prostie a grupului său, ca şi de o alta a adversarilor înaintea zeflemelei toţi sunt egali la d. Pogor. De aceea când el prezidează face zeflemele, când votează întovărăşeşte votul cu câteva cuvinte ironice, oricât ar fi votul de serios. Sunt cunoscute glumele d-lui Pogor la fotoliul prezidenţial. Când o propunere întruneşte puţine glasuri, atuncea el o anunţă cu surîsul său vecinic: „propunerea a căzut cu mare minoritate“ sau cu „patentă minoritate“. De multe ori deputaţii, în cursul unei discuţii serioase, observă pe d. Pogor că scrie sau grifonează ceva. Cine nu’l cunoaşte crede că d. Pogor ia note... Dacă Buffar Aiwrv» -a?!*a p.o 1«. spate ce lucrează d. Pogor, ar vedea îndată că el face caricatura vre-unui deputat fie chiar junimist !.. Când e pe banca deputaţilor d. Pogor face hotiî sau feste întocmai ca la şcoală. De alminterea ceea ce face, face cu spirit şi ca un gamin inteligent. Ceea ce împedică pe d. Pogor de a lua cuvîntul este în mare parte scepticismul, neîncrederea în seriozitatea chestiei. Dar nu e numai atât. Acest spirit fin, delicat, caustic este de o timiditate rară, mai mare decât a d-lui Volenti. Este penibil să auzi pe d. Pogor vorbind în public sau în Cameră. Pentru a spune câteva cuvinte, el devine palid ca un mort, glasul îi tremură, iar vorbele îi es din gură cu o dificultate penibilă, îndată ce este între amici, devine un alt om, redevine omul sceptic, rîzător și spiritual. D. Pogor nu a fost, nu este, nici aspiră a mai fi om politic. Ca valoare politică el nu are absolut nici una poziţie, îl sprijin într’altul guvernament. Acuzaţia fiind de cea din urmă gravitate, cere un răspuns cât se poate de desluşit. Este foarte adevărat că, de când ’mi-am ales un loc în ziaristică, am susţinut, întot d’auna ideile democratice şi încă idei democratice înaintate ; este foarte adevărat, de asemenea, că astăzi scriu atât în „Lupta11 cât şi în «Naţionalul ». Deci, o parte a informaţiunilor „Constituţionalului“ este exactă ; mai departe, însă, tot ce a afirmat acest ziar cu privire la mine este fals, cu desăvârşire fals. Să mă esplic : In ziua când d-1 lancovescu, un vechiu şi escelent amic al meu, ’mi-a propus să colaborez la ziarul ce avea să dirijeze, ’i-am răspuns printr’o scrisoare în care spuneam : * înţelegi destul de bine că între doi prietini ca noi trebuie să facem lucrurile cât se poate de cinstit, ca să susţin ideile conservatoare nu mă angajez. Ulul călin mă pricep s-o fac, mă angajez însă să scriu în «Naţionalul» un curier săptămânal, Cronice, precum şi articole de pură polemică, în care să combat numai pe junimişti şi pe colectivişti, întocmai după cum sl combat şi în «Lupta». Când m’am văzut după aceasta cu amicul meu lancovescu, dânsul a primit fără nici-o rezervă modul meu de a vedea. Prin urmare : 1) Nu’i adevărat că ei aşi fi scriind în Naţionalul, articole de doctrină conservatoare, după cum a afirmat Constituţionalul, căci tot ce scriu eu n’are nimic de a face cu partea esenţială politică. 2) . ’Eu, deşi redactor la Naţionalul, ’mî-am păstrat întreaga libertate de acţiune şi întreaga libertate de a face guvernului o poziţiune de principii fu -fiuinUT-fti ToimiT Ulf Li ia—Cfe - * purtarea acestui ziar. 3) . Sunt la Naţionalul, în condiţiunile arătate, cu deplina aprobare a amicilor mei politici. Socotesc că pentru nişte oameni de onoare — şi cred că confraţii de la Constituţionalul sunt nişte asemenea oameni — aceste explicaţiunî sunt cu desăvârşire satisfăcătoare. S’ar putea, însă, găsi pretenţioşi, cari să susţină că nici în aceste condiţiuni, absolut onorabile, nu ’mî-ar fi permis să scriu în Naţionalul; acelora nu le-aşi putea răspunde de cât printr’o înălţătură de umeri, căci oricând unui ziarist îi este permis să -şi exercite profesiunea în oricare ziar, cu două condiţiuni însă : 1). Să nu scrie în contra convingerilor sale, adică, să nu apere idei cari nu sunt ale lui şi să nu combată ideile în care crede, 2), organul în care scrie să fie curat şi dirigent de oameni curaţi. . Ei bine, eu am respectat perfect condiţiile acestea. In Naţionalul n’am scris o singură dată şi nici un singur rînd în potriva ideilor democratice şi nici am apărat idei cari nu sunt ale mele. Tot asemenea şi oricare ziar poate primi colaborarea unui om cu alte credinţe politice, pe câtă vreme omul acela are a seri în rubrice în care politica de principii este esclusă. Constituţionalul trebuie să fie perfect de această părere, pe câtă vreme în coloanele sale scrie cronice şi alte lucruri frumoase d. Ion Caragiale care, fără îndoială, este adversar de idei al junimiştilor, din momentul ce a fost redactor politic la Voinţa Naţională. In ceea ce priveşte a doua condiţie, nici un om de bună credinţă nu poate nega că Naţionalul n’ar fi un ziar cu totul curat. Directorul sau politic, d. Iancovescu, îmi este unul dintre cei mai vechi şi buni prieteni, un om de o onestitate rară, incapabil nici să se mânjească pe sine, nici să mânjească pe alţii. D. G. Olănescu, membru în comitetul ziarului, pe care avusera onoarea sâ-l cunosc de curînd, este un bărbat de o onorabilitate şi de o delicateţă de simţiminte în adevăr rare. O DESLUŞIRE S’ar părea că Constituţionalul nu are în societatea românească numai misiunea de a combate partidul d-lui Vernescu, şi s’ar părea că acest ziar mai are încă şi menirea de a dovedi furnei cum că eu am o poziţiune falsă în ziaristică, că pe când sunt înscris în rândurile democraţilor de la Lupta, fac şi pe scribul guvernamental la Naţionalul. Este o lună de zile de când mă tot întreb, cărei împrejurări minunate trebue să datoresc această deosebită atenţiune cu care mă onorează organul junimiştilor şi, spre ruşinea micei mele inteligenţe, sunt silit să declar că n’am putut dezlega problema. In adevăr, Constituţionalul, cu o solicitudine îngerească pentru demnitatea ziaristicei române, a comunicat cititorilor săi, în nişte accente aproape indignate, cum că eu, care sunt democrat,înaintat şi redactor la Lupta, aşi fi fiind şi redactor la Naţionalul, că eu, care susţin ideile democratice în ziarul dirigeat de d-l Panu susţin pe cele conservatoare în ziarul d-lui Ion lancovescu că, în sfârşit, eu, care combat guvernul într’un ziar de o