Lupta, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 1284-1305)

1890-12-02 / nr. 1285

A T r . y r V Y V a fost luată ieri în consideraţiune. Se pune la vot legea în total şi se admite. D. M. Tzpui raportorul comisiunei de verificare a noilor aleşi, dă citire rapor­tului în privinţa alegere! d-luî V. Vines la colegiul 1 de Călăraşi. D-sa combate alegerea bazat pe mai multe motive se­rioase şi anume : 1. Că d. Vineşi n’a întrunit majoritatea absolută a voturilor. 2. Că fiind comisar al guvernului pe lângă creditul f. urban nu putea fi ales deputat. 3. Că ar fi făcut presiuni asupra ale­gătorilor. 4. Că persoane neavând drept de vot în Ialomiţa, au votat pentru d. Vines. D. Tzoni citeşte şi o scrisoare a d-luî Vines către un alegător în care îi pro­mite funcţie în schimbul votului. Pentru toate aceste cuvinte în numele comisiunei cere invalidarea. D. Jack Negrutzi, cu elocvenţa-i cu­noscută, apără alegerea ca bună, combă­tând concluzia raportului. D. V­rnescu­ susţine concluziile rapor­tului. Ia rând pe rând motivele din ra­port, şi arată că sunt foarte serioase şi trebuesc prin urmare luate în seamă. Unul din cele mai grave puncte în a­­ceastă afacere, e fără doar şi poate, scri­soarea d-lui Vinescu către un alegător din Călăraşi. Această scrisoare, în care candidatul promite funcţie amicului său, dovedeşte ca d. Vines era mai din’nainte înţeles cu ministrul de justiţie, căci alt­fel cum ’şi ar fi permis să făgăduiască aşa ceva. Terminând, d. Vernescu crede că nu se vor găsi în această Cameră, mulţi depu­taţi, cari în asemenea condiţiuni şi faţă cu asemenea scandaloasă purtare a can­didatului, vor valida această alegere. A­­ceasta ar fi condamnarea noastră. După o discuţie la care iau parte d-nii C. C. Arion şi N. Voinov, d. Nicorescu cere cuvântul în chestie de regulament. D-sa zice că a depus pe birou o propu­nere de suspendare a validărei pentru ca să se numească o anchetă parlamentară, care să constate dacă d. Vines, al cărui tată a fost împământenit în 1877, este sau nu român. Guvernul, zice d-sa, păstrează aice în această afacere, o atitudine rezervată. Nu tot ast­fel a fost şi la Călăraşi când s’a făcut alegerea. Am fost şi eu acolo cănd s’a comis acea alegere şi am văzut cum s’a purtat administraţia. D. Preşedinte întrerupe pe d. Nico­rescu, rugându’l să vorbească în chestie de regulament. După o mică discuţie se dă din nou cuvântul d-lui Nicorescu, asupra propu­nere! formulate de d-sa. Intr’un frumos discurs, d. Nicorescu arată ce greşeli de argumentaţie au făcut d-nii Negrutzi şi Arion. Terminând face apel la Cameră să încuviinţeze o anchetă care să vadă dacă măcar d. Vines are cetăţenia română. Se pune la vot cu bile propunerea d-lu­i Nicorescu. avea secţii şi arată cât e de mare numă­rul proceselor zilnic şi prin urmare ab­solută necesitate­a reînfiinţărei acestei secţiuni. D. P. Grădişteanu spune că taxele ce se încasează de la justiţiabili trebuesc întrebuinţate aşa că mai întăi justiţiabilii «să nu fie lipsiţi de asistenţa necesară. D. Triandafil răspunde din nou că după cât i s’a spus d-sale nu e nevoe să re­înfiinţeze secţii la Covurlui, Severin etc. Daca Senatul însă va crede contrariu n’are de cât să decidă. D. N. Ga 11 ea citeşte o moţiune ca să se reînfiinţeze câte o secţie la tribunalele Iaşi, Covurlui şi Meh­edinţi. Această propunere să trimite la secţii. Incidentul se închide. D Triandafir depune un proect de lege pentru perceperea de noi taxe în Târ­­govişte. D. St. Borănescu dă cetire raportului relativ la alegerea d-lui Colonel Fotea, ca senator al colegiului I de Senat , din Roman. D-l Colonel Fotea e proclamat sena­tor al colegiului I iI de Roman. Se votează proectul de lege pentru bre­vetarea şi scutirea de vamă a lămpilor locat. Copenski. Şedinţa se ridică la ora 4 şi 10. SENATUL Şedinţa de la­­ Decembrie 1866 Şedinţa se deschide la orele 3 sub preşedinţia d-lui General Florescu. Prezenţi 87 senatori. D. Pleşniţă interpelează pe ministru de justiţie dacă are de gând să înfiinţeze secţia a­­II-a la tribunalul de Covurluiu. D. Trian­dafir, minitru de justiţie, spune că a întrebat în această cestie pe procu­rorul general şi pe primul-preşedinte din Galaţi dacă e necesar să se reînfiinţeze această secţie. D-lor au răspuns că nu e nevoe. Dacă Senatul crede contrariu s-o spue şi d-sa nu se va opune. D. D. PlesuiliV, cere din nou reînfiin­ până nu apucase a gusta mierea lubri­­cităţilor ă la Richepin. Intr’o critică de pe atuncea se rîdea de erudiţia falsă a lui Flaubert, de cartaginez-via lui de carnaval, de stilul sau umflat și greoiu. Mai mult, chiar fraţii de Goncourt vor­besc cu părere de rău în Jurnalul lor de opera nouă a prietenului lor Flaubert, —şi totuşi ‘„Salambo“ e un monument de marmoră, o viziune de aur şi purpură fără­­de scatnăn, o capo­ d’operă stilistică, de vreme ce cuprinde stilul flaubertian adus la deplina lui desvoltare (l’Education sentimentale e o decădere, „Bouvard et Pecuchet“ o cădere) şi Flaubert n’a fost nici­o­dată popular tocmai pentru că a scris aşa, tocmai pentru că trebuie să fii alt­ceva decât un om ca toată lumea pen­tru a’i înţelege armoniile de stil. Fraţii de Gongurt au luat stilul obişnuit, ’i-au­ schimbat tot, vocabular şi sintaxă, ’I-au dislocat propoziţiile, făcând combinaţii stilistice imposibile, dar de o rară putere de espresie, au împrumutat picturel ar­gatul său de atelier, au făcut din franceza lui Voltaire şi Mérimée o altai limbă, o limbă comprehensivă şi muncită, o limbă de o rară fineţă de colorit,— şi au creat ast­fel proza nervoasă a veacului. Stilul impresionist, alăturea cu cel sonor, mu­zical şi descriptiv al lui Flaubert. Din a­­ceşti oameni procede tot stilul contempo­ran . Zola singur ar fi mărturisit-o, spuind lui Edmond de Goncourt, că, după limba lui Flaubert şi a autorilor „Germaniei Lacerteuxli, cei m­ai pot învinge şi se pot l apta nesc.m Din Berlin ne soseşte ştirea că Iu­lian merge din ce în ce mai bine, în urma inoculaţiunilor ce i s’au făcut. m Ultime Informaţii D. Aiex. Macarovici îşi pune candita­­tura la Roman în următorul nostim fel : Alegătorilor colegiului întâi şi de Roman Respectabili Concetăţeni! In ocaziea actualei vacanţe de De­putat al Camerei Legiuitoare, eu con' alegătoriu al d-lor-voastre şi eligibil, faţă cu propunerea amicilor pentru candidatura mea, sondând opiniunea şi apreci­area bine­voitoare a mai multor colegi, am ajuns la convinge­rea satisfăcătoare de a adera cu în­credere şi gratitudine, pentru onoarea ce mi se acordă. Cum însă, este prima dată când mă avansez din sfera cetăţenescă în care totidea­una aţi avut de la mine, probe, de posedator principiilor libe­rale moderate şi de progres în eco­nomia naţională; eu mă simt datoriu a declara şi a asigura că, şi ca man­­datariu al d-lor-voastră, dacă îmi veţi face onoarea, nu voiu devia de la acele principii cetăţeneşti, şi voi­ coo­pera, activ, sincer şi devotat, pe atare cale de principii, căutând pururea a fi demn reprezentant al d-lor­ voastre Alexandru V. Macorovici. Relativ la sgomotele despre candi­datura d-lui Al. Djuvara la colegiu al II-a de Ilfov, Românul dă urmă­toarea desminţire : Colegiurile electorale declarate va­cante, n’au fost convocate şi sgomo­tele cele mai diverse au început să circule asupra candidaţilor. Din parte ne declarăm, că amicii noştrii n’au luat încă nici o hotărâre in privinţa acestor alegeri, deci toate sgomotele ce sar răspândi nu pot fi de cât presupuneri. In Roşia (Transilvania) s’au desco­perit una mie de mormânturi romane şi în urma săpăturilor făcute s’au găsit mai multe urne, o mulţime de­­anî de aur, argint şi bronz. Cerce­tările urmează cu multă activitate. Citim în Constituţionalul: Unul câte unul, tinerii de la clubul iberal-naţional încep a vedea bine în apucăturile companiei Cantacuzino. Se vorbeşte de o retragere în bloc unui număr important de tineri membri ai acestui club. „ Toţi domnii cari au avut bună­voinţă să ia liste de subscripţie pentru venirea în sjutorul artistului St. Iulian sunt rugaţi să trimeată cât de neîntârziat sumele ce au adunat la administraţia ziarului Lupta, spre a se putea trimite lul Iulian cât de curând. Tot de­odată î i rugăm să trimeată şi numele subscriitorilor pentru a se publica în ziare. Comitetul.­ Deschiderea institutului de chirurgie a profesorului Assake nu se va face Luni, după cum au anunţat mai multe ziare, ci Vineri, având a se face oare­care reparaţiune. D. profesor Babeş a început să facă experienţe cu limfa lui Koch asupra a doi leproşi din spitalul Brâncove­­­ n­­ien­­e: X­. Faţă cu boala de care sufere unul din cei mai eminenţi artişti ai noştri, d. Ştefan Iulian, mai mulţi amici per­sonali ai artistului s’a format în co­mitet cu scop de a aduna suma de bani necesară, ca iubitul nostru artist să’şi caute sănătatea. Comitetul face un călduros apel la public ca să vie în ajutorul lui Iu­lian. Orî-cine doreşte să subscrie, orî­ce sumă, n’are de­cât să se înscrie de pe acum la ziarul Lupta. Cine doreşte poate să ia chiar şi liste pentru ca să meargă să facă colecţie printre prieteni şi cunoscuţi. Toate ziarele sunt rugate să des­chidă asemenea liste de subscripţii. „ Astă-seară se dă pentru a doua oară la Teatrul Naţional comedia Bucuria Casei. Voivodul Ţiganilor care a reuşit aseară va fi reprezentat şi în Stagiu­nea aceasta de mai multe ori.­ Aseară toate locurile au fost vân­dute. Cei ce vor să asiste la a doua reprezentaţie să se grăbească a ’şi arocura bilete. Îi In Noul Palat al Atheneului va a­­vea loc Marţi 4 Decembrie un mare concert dat de Alfred Gr­iinfeld. Programa: 1. a) «Flaydn», Varia­tions F. moli., b) „Beethoven“, Sonate 1. moli. Op. 90 (Allegro, Allegretto). 2. a) «Brahms», Rhapsodie No. 1. b) „Schumann“, Romance, c) «Glück- Saint-Saens», Caprice sur un theme d’Alceste. 3. «Schumann», Kreisle­­riana. 4. a) «Chopin», Op. 40 Polo­naise E. moll, b) „Shopin“, Deux E- tudes (F. mol., As dur.), c) «Chopin», Op. 67 Mazurka A. moll., d) «Grün­eid», Gavotte, e) „Grünfeld“, Petite Serénade. f) „Grünfeld“, Danses hon­­groises (Transcription). Studenţii anului al doilea de medi­cină, declarându-se mulţumiţi de expli­­caţiunile date de d. profesor dr. Pe­­trini Paul, diferendul s’a aplanat.­­ Inoculaţiunile cu limfa Koch con­tinuă la spitalul Colţea. Azi s’a ob­servat deja oare-carî reacţiunî la cei mai mulţi pacienţi. Maximul dosen inoculate a fost de 7 miligrame. m Culisele Parlamentare Secţiunile Senatului, a II-a, a III-a, a IV-a şi­­a V-a, au respins proectul de lege prezentat de d. Triandafir ministrul de justiţie, pentru modificarea art. 248, al. III pr. cv. Secţiunea I-ia numai ’­ a admis. Proectul va fi cu desăvârşire mo­dificat. * * Senatorilor s’a împărţit azi rapor­tul pentru acordarea împământenirei d-lui Lazăr Şeineanu. In raportul semnat de d. senator dr. Christescu e şi următoarea trasă: „D. L. Şeineanu este născut în Ploeşti în anul 1859, luna Aprilie, ziua 23 şi botezat în religia mozaică etc. etc. Un hohot de rîs isbucneşte în Se­nat, când să citeşte cuvintele botezat în religia mozaică. Episcopii protestă că se pîngăreşte botezu. O delegaţie să duce la d. dr. Christescu şi s î cere socoteală. D-nu Christescu, încolţit din toate părţile după oare­care gândire le răs­punde : — Staţi d-lor! e o greşală de ti­par! S’a pus botezat în religia mo­zaică, un loc de retezat în religia mozaică. impune numai prin putere, prin cantitatea volumelor. Şi cum a fost întreagă operă a fraţilor de Goncourt primită de public? Germinia Lecerseux necumpărată, stu­diile asupra Revoluţiei artei în veacul al XVIII-lea, colbăite pe rafturile librarilor. „ Henriette Maréghai“ şuierată cu patimă, cu turbare de un public prevenit, care cerea, printr’o scrisoare, re gendre de M. Poirier pe scena teatrului francez. Leconte de Lisle a creat „poezia plas­tică“, încercată cu mai puţin succes de Théofile Gautier în „Emaux et Canées“, al cărei început îl făcuse Victor Hugo în „Ies Orientales“. Poezia încetează de a fi pur subiectivă, ori de a da descrieri anemice, ea ajunge la efectele picturei, îţi suggerează obiectul descris cu o putere rară, uneşte la un loc întinderea în timp a poeziei şi ritmul sau muzical, cu pasti­­citatea fixată a picturei. In „Poémes Anti­ques“, „Poémes Tragiques“, „Poémes bar­bares“, el a creat o nouă limbă poetică, desăvârşind opera celor d’întâi romantici: toată poezia contemporană, afară de can­cerul decadenţilor, se resimte de influ­enţa puternică a versului sau. Theophile Gautier şi Leconte de Lisle vor trebui să fie număraţi între începătorii unei poesii nouă, unei poesii bogate şi energice. Nici unul, nici altul n’a avut simpatia publi­cului şi popularitatea . Faguet tratează pe Gautier ca pe un om gol de idei şi-l dă, cu oare­care restricţii numai, circumstan­ţele atenuante ale formei. Leconte de Lisle e îngropat de majoritatea cititorilor subt epitetul de retor, care, fie zis în treacăt, nu e o aşa mare insultă pentru un stilist. Stiliştilor, acestor oameni nepopulari şi calomniaţi, acestor urgisiţi ai marelui public neinteligent, li se datoreşte deci inovaţia de căpetenie în literatura vea­cului: transfuzia g­nurilor artistice. Ei au dat prozei şi poezii stilul pictural şi efectele de lumină, ei au făcut sonate din perioadele prozaice, ei au fixat conturu­rile prozei şi i-au cizelat ca un sculptor murmura, cuvintele. E un merit destul de mare pentru a mângâia pe toţi stiliştii de faţă şi viitori, pe toţi cei ce urăsc banalul ca o crimă literară, pe toţi cei ce formează aristocraţia stilului, în ori­ce literatură, — de nepopularitatea fatală pe care trebuia s’o întâlnească. Când s’au arătat stiliştii întâi în lite­ratura modernă ? Stilismul munca frazei, ieste u semn de decadenţă, există deca­denţe literare, ca stil ? Două întrebări de căpetenie. Se ştie starea ridicolă a literature! la începutul veacului acestuia. Gessner era cetit, se aplauda Florian, ie destul pen­­tru a caracteriza timpul. Poezia murea din lipsă de idei pe de-o parte, din lip­să de espresii pe de alta. In Franţa, de la începutul veacului, al XVI­­-lea până la 1800 se continuase operaţia alegerii cuvintelor nobile şi se ajunsese într’a­­devăr până la ultimele consecvenţe ale principiului. Limba era nobilă, foarte nu­Mai mulţi din confraţii mei au pus în în evidenţă în timpii din urmă, şi au lău­dat mult tratamentul părului de către profesorul himist L. Merigot. N’a trebuit mai mult ca să’mi aţâţe curiozitatea, sti­mulată şi de iubirea mea pentru ştiinţă, cu atât mai mult cu cât e vorba de o cură foarte interesantă, înjosită de şaria­­nism. In această stare de spirit crezui că faci mai bine, pentru a verifica părerea ce cir­­culă în privinţă acestui tratament, de a mă adresa autorului sau, — şi într’un interwieva care consimţi cu cea mai mare bună-voinţă, arătându-se chiar mă­gulit de demersul meu, fui foarte repede convins că făcuse un studiu adâncit al tra­tamentul părului în toate fasele sale: Hi­giena, alopeţia (căderea părului), pleşuvia, bilă, aşa de nobilă încât muria de esce­­siva ei nobleţă. Nu se zicea când, nici bob, ierau termeni triviali, marele maes­tru al perifrazei, Delille se silea a in­­nobila aceste două oropsite noţiuni: „le fidele gardien des troupeaux, le por­­teur de la charrue,“ ierau moneta zilnică a poeziei. Sintaxa era vrednică de un ast­fel de vocabular : că în ceremoniile curţii, marii seniori, ast­fel aristocraţii între cuvinte, aveau fie­care locul lui fi­xat, sanctificat, pe care nimeni nu putea să-l schimbe, fără a fi tratat de barbar. Atuncea veni romantismul. Cuvintele deveniră egale înaintea condeiului, ca ce­tăţenii, după Revoluţie, înaintea legei, sintaxa fu spîrcuită de toate condeiele literare. Limba franceză capătă o viaţă nouă, sîngele care-i lipsea înainte, o bo­găţie uimitoare de cuvinte, care alcătuiau înainte vulgul expresei lor. Exemplul a fost urmat pretutindenea : în Italia, limba lui Manzoni în locul celei a lui Berni, în Germania limba dramaticilor de la în­ceputul veacului în locul caricaturei lui Gessner, în Anglia limba lakiştilor şi a lui Byron, în locul celei a lui Golda­­mith. In faţa acestei bogăţii de cuvinte, acestei înbelşugări enorme de material, stiliştii apărură. Din materialul nou introdus în limbă se putea scoate alt­ceva de­cât din cele câte­va sute de cuvinte ale lui Luca da Land­val şi alţii eiusdem farinea. Se scoase sonorităţi, se căutară efecte picturale stilul modern în­cepu să se închege subt condeiele unui Fabrica Drăghiceanu & Gomp-Ţesetorie mecanică şi frângherie primeşte comande pentru : Pânzărie groasă din In şi cânepa de cergi, zăblae pentru căptuşeli de mantale, corturi, Bluze, căptuşeală de incălţăminte etc. în diferite lăţimi. Tot felul de frângherie ca: ştrean­guri, capestre, sfori, frânghii, otgoane, conoveţe etc. în diferite grosimi şi lun­gimi. Preţuri moderate. La cerere trimetem preţul curent franco. Drăghiceanu & Comp. Bucureşti Şoseaua Bonaparte DOCTORUL STERIE CIURCU — Wien IX Pelikangasse, îi p. 10 — Cabinet de consultaţie cu celebrităţile medicale şi medici specialişti din Viena. D-sora Marie­i ZESociali şi Confecţioaj Are onoare a anu­nţa onor. sale clientele că s’a mutat 10, Strada Nouă, 10 ITp­­7Pfl'711 PP PĂDUREA din JS/C V C11 Zi­dl comuna Stolp­an, Gorj, 12 chilometri departe de gara Filiaşi sau Butoeşti, şosea de la pădure până la gară; întinderea totală 600 po­goane ; partea cu lemne de construc­­ţiuni: 441 pogoane, măsurate de in­ginerul Străinescu. După estimaţiunea d-nului Cârnu-Munteanu, silvicultor, di­rectorul şcoalei de agricultură şi silvicul­tură, afară de arbori cu un diametru mai mic de 30 cm. se află în pădure 4952 arbori cu un diametru 30 cm. ; 26395 cu 35—40 cm. diametru, și­ 5887 copaci cu un diametru de 40 cm. şi mai mult. E­­sențe, gorum şi stejar. Transportul din pădure la gara de la 4 — 5 lei pe m. c. Vârfurile, trunchiurile rele, pracile, măr­­ginele se desfac pe loc. Un vagon lemne de foc din această pădure se vinde gara Craiova 110 lei. Preţul transportului din pădure cu încărcatul vagonul până la Craiova: 62 lei. —Facilitate de plată. Doritorilor, cu vînzarea pădurii, se aren­dează şi moşia. A se adresa : A. Stolojan, Calea Victoriei, 169 ; în lipsa-i, secreta­rului seu. n0 n ro un 4 of Moşia Besteloia, dis-Vo dl cl III dl tunctul Dâmboviţa, pla­sa Ialomiţa, 15 minute de gara Titu, a­­lături de gara Bolovani. A se adresa în Bucureşti, strada Cle­menţei No. 4, Châteaubriand, unul Flaubert, unor de Goncourt. Este aceasta o decadenţă ? Mulţi au crezut-o şi o cred poate încă. Putin, în­tr’un studiu asupra decadenţilor romani de sub ultimii Cezari, Lucan şi cei de o seamă cu dânsul, emitea ideia curioasă şi greşită, că tabloul literaturei franceze contemporane ar fi replica celui al lite­raturei romane murind. Tot ceia ce poate fi mai fals, de cuprins în această părere a lui Patin, care, de alt­mintrea, era aşa de puţin modern, în­cât nu putea răs­punde la discursul de recepţie a lui Claude Bernard, fiind­că uita până acasă fizio­logia, pe care se trudea acesta să i-o vîre în cap pentru discurs. Literatura romană a murit din lipsă de cuvinte, perifrasticii au apărut la Roma la sfârşitul literatu­­rei sale, în Franţa iei sunt luceferii vea­cului al XVII-lea, aşa de gol şi de plic­ticos ca stil. Nu piere o literatură atuncea când capitalul sau de cuvinte se îmbogă­ţeşte, când, cu expresii nouî, ea căpătă o viaţă nouă, — şi aşa s’a întâmplat cu limbele moderne în veacul acesta. La noi limba Alexandri­ Bălcescu moare, o alta o înlocueşte, limba lui Eminescu în poezie, limba lui Creangă în proză,— limba stiliştilor. Este aceasta o pagubă ? Neculai Iorga. Se citește în ziarul francez Figaro: Tratamentul Parului descolorarea chiar. De acea şi succesele sale mi-au părut nediscutabile, şi de al­­minterlea dovezile de recunoştinţă ce le are de la persoanele ce le-a vindecat, sunt nenumărate. Metoda d-lui Mérigot este cu totul ra­ţională, fie­care cas­e tratat după proce­­deuri particulare, ţinând seamă de causa de unde derivă, după cum arată cu pri­sos broşura în care a resumat lucrările sale, ce oferă de a le adresa franco în plic închis după cererea ce se va face cabinetului sau, 14, rue du Helder, la Paris, unde poate fi consultat gratis. Dr. Courtaux: O d-şoară bacalaureată, ştiinţe, având câte­va ore libere, caută lecţii. Pregăteşte pentru examene liceale, şi predă limbele engleză, rusă şi francesă. A se adresa la redacţia Ziarului Tele­graful Român pe adresa primului redac­­tor, Z. C. Arbure.

Next