Lupta, decembrie 1890 (Anul 7, nr. 1284-1305)
1890-12-02 / nr. 1285
A T r . y r V Y V a fost luată ieri în consideraţiune. Se pune la vot legea în total şi se admite. D. M. Tzpui raportorul comisiunei de verificare a noilor aleşi, dă citire raportului în privinţa alegere! d-luî V. Vines la colegiul 1 de Călăraşi. D-sa combate alegerea bazat pe mai multe motive serioase şi anume : 1. Că d. Vineşi n’a întrunit majoritatea absolută a voturilor. 2. Că fiind comisar al guvernului pe lângă creditul f. urban nu putea fi ales deputat. 3. Că ar fi făcut presiuni asupra alegătorilor. 4. Că persoane neavând drept de vot în Ialomiţa, au votat pentru d. Vines. D. Tzoni citeşte şi o scrisoare a d-luî Vines către un alegător în care îi promite funcţie în schimbul votului. Pentru toate aceste cuvinte în numele comisiunei cere invalidarea. D. Jack Negrutzi, cu elocvenţa-i cunoscută, apără alegerea ca bună, combătând concluzia raportului. D. Vrnescu susţine concluziile raportului. Ia rând pe rând motivele din raport, şi arată că sunt foarte serioase şi trebuesc prin urmare luate în seamă. Unul din cele mai grave puncte în această afacere, e fără doar şi poate, scrisoarea d-lui Vinescu către un alegător din Călăraşi. Această scrisoare, în care candidatul promite funcţie amicului său, dovedeşte ca d. Vines era mai din’nainte înţeles cu ministrul de justiţie, căci altfel cum ’şi ar fi permis să făgăduiască aşa ceva. Terminând, d. Vernescu crede că nu se vor găsi în această Cameră, mulţi deputaţi, cari în asemenea condiţiuni şi faţă cu asemenea scandaloasă purtare a candidatului, vor valida această alegere. Aceasta ar fi condamnarea noastră. După o discuţie la care iau parte d-nii C. C. Arion şi N. Voinov, d. Nicorescu cere cuvântul în chestie de regulament. D-sa zice că a depus pe birou o propunere de suspendare a validărei pentru ca să se numească o anchetă parlamentară, care să constate dacă d. Vines, al cărui tată a fost împământenit în 1877, este sau nu român. Guvernul, zice d-sa, păstrează aice în această afacere, o atitudine rezervată. Nu tot astfel a fost şi la Călăraşi când s’a făcut alegerea. Am fost şi eu acolo cănd s’a comis acea alegere şi am văzut cum s’a purtat administraţia. D. Preşedinte întrerupe pe d. Nicorescu, rugându’l să vorbească în chestie de regulament. După o mică discuţie se dă din nou cuvântul d-lui Nicorescu, asupra propunere! formulate de d-sa. Intr’un frumos discurs, d. Nicorescu arată ce greşeli de argumentaţie au făcut d-nii Negrutzi şi Arion. Terminând face apel la Cameră să încuviinţeze o anchetă care să vadă dacă măcar d. Vines are cetăţenia română. Se pune la vot cu bile propunerea d-lui Nicorescu. avea secţii şi arată cât e de mare numărul proceselor zilnic şi prin urmare absolută necesitatea reînfiinţărei acestei secţiuni. D. P. Grădişteanu spune că taxele ce se încasează de la justiţiabili trebuesc întrebuinţate aşa că mai întăi justiţiabilii «să nu fie lipsiţi de asistenţa necesară. D. Triandafil răspunde din nou că după cât i s’a spus d-sale nu e nevoe să reînfiinţeze secţii la Covurlui, Severin etc. Daca Senatul însă va crede contrariu n’are de cât să decidă. D. N. Ga 11 ea citeşte o moţiune ca să se reînfiinţeze câte o secţie la tribunalele Iaşi, Covurlui şi Mehedinţi. Această propunere să trimite la secţii. Incidentul se închide. D Triandafir depune un proect de lege pentru perceperea de noi taxe în Târgovişte. D. St. Borănescu dă cetire raportului relativ la alegerea d-lui Colonel Fotea, ca senator al colegiului I de Senat , din Roman. D-l Colonel Fotea e proclamat senator al colegiului I iI de Roman. Se votează proectul de lege pentru brevetarea şi scutirea de vamă a lămpilor locat. Copenski. Şedinţa se ridică la ora 4 şi 10. SENATUL Şedinţa de la Decembrie 1866 Şedinţa se deschide la orele 3 sub preşedinţia d-lui General Florescu. Prezenţi 87 senatori. D. Pleşniţă interpelează pe ministru de justiţie dacă are de gând să înfiinţeze secţia aII-a la tribunalul de Covurluiu. D. Triandafir, minitru de justiţie, spune că a întrebat în această cestie pe procurorul general şi pe primul-preşedinte din Galaţi dacă e necesar să se reînfiinţeze această secţie. D-lor au răspuns că nu e nevoe. Dacă Senatul crede contrariu s-o spue şi d-sa nu se va opune. D. D. PlesuiliV, cere din nou reînfiin până nu apucase a gusta mierea lubricităţilor ă la Richepin. Intr’o critică de pe atuncea se rîdea de erudiţia falsă a lui Flaubert, de cartaginez-via lui de carnaval, de stilul sau umflat și greoiu. Mai mult, chiar fraţii de Goncourt vorbesc cu părere de rău în Jurnalul lor de opera nouă a prietenului lor Flaubert, —şi totuşi ‘„Salambo“ e un monument de marmoră, o viziune de aur şi purpură fărăde scatnăn, o capo d’operă stilistică, de vreme ce cuprinde stilul flaubertian adus la deplina lui desvoltare (l’Education sentimentale e o decădere, „Bouvard et Pecuchet“ o cădere) şi Flaubert n’a fost niciodată popular tocmai pentru că a scris aşa, tocmai pentru că trebuie să fii altceva decât un om ca toată lumea pentru a’i înţelege armoniile de stil. Fraţii de Gongurt au luat stilul obişnuit, ’i-au schimbat tot, vocabular şi sintaxă, ’I-au dislocat propoziţiile, făcând combinaţii stilistice imposibile, dar de o rară putere de espresie, au împrumutat picturel argatul său de atelier, au făcut din franceza lui Voltaire şi Mérimée o altai limbă, o limbă comprehensivă şi muncită, o limbă de o rară fineţă de colorit,— şi au creat astfel proza nervoasă a veacului. Stilul impresionist, alăturea cu cel sonor, muzical şi descriptiv al lui Flaubert. Din aceşti oameni procede tot stilul contemporan . Zola singur ar fi mărturisit-o, spuind lui Edmond de Goncourt, că, după limba lui Flaubert şi a autorilor „Germaniei Lacerteuxli, cei mai pot învinge şi se pot l apta nesc.m Din Berlin ne soseşte ştirea că Iulian merge din ce în ce mai bine, în urma inoculaţiunilor ce i s’au făcut. m Ultime Informaţii D. Aiex. Macarovici îşi pune canditatura la Roman în următorul nostim fel : Alegătorilor colegiului întâi şi de Roman Respectabili Concetăţeni! In ocaziea actualei vacanţe de Deputat al Camerei Legiuitoare, eu con' alegătoriu al d-lor-voastre şi eligibil, faţă cu propunerea amicilor pentru candidatura mea, sondând opiniunea şi apreciarea binevoitoare a mai multor colegi, am ajuns la convingerea satisfăcătoare de a adera cu încredere şi gratitudine, pentru onoarea ce mi se acordă. Cum însă, este prima dată când mă avansez din sfera cetăţenescă în care totideauna aţi avut de la mine, probe, de posedator principiilor liberale moderate şi de progres în economia naţională; eu mă simt datoriu a declara şi a asigura că, şi ca mandatariu al d-lor-voastră, dacă îmi veţi face onoarea, nu voiu devia de la acele principii cetăţeneşti, şi voi coopera, activ, sincer şi devotat, pe atare cale de principii, căutând pururea a fi demn reprezentant al d-lor voastre Alexandru V. Macorovici. Relativ la sgomotele despre candidatura d-lui Al. Djuvara la colegiu al II-a de Ilfov, Românul dă următoarea desminţire : Colegiurile electorale declarate vacante, n’au fost convocate şi sgomotele cele mai diverse au început să circule asupra candidaţilor. Din parte ne declarăm, că amicii noştrii n’au luat încă nici o hotărâre in privinţa acestor alegeri, deci toate sgomotele ce sar răspândi nu pot fi de cât presupuneri. In Roşia (Transilvania) s’au descoperit una mie de mormânturi romane şi în urma săpăturilor făcute s’au găsit mai multe urne, o mulţime deanî de aur, argint şi bronz. Cercetările urmează cu multă activitate. Citim în Constituţionalul: Unul câte unul, tinerii de la clubul iberal-naţional încep a vedea bine în apucăturile companiei Cantacuzino. Se vorbeşte de o retragere în bloc unui număr important de tineri membri ai acestui club. „ Toţi domnii cari au avut bunăvoinţă să ia liste de subscripţie pentru venirea în sjutorul artistului St. Iulian sunt rugaţi să trimeată cât de neîntârziat sumele ce au adunat la administraţia ziarului Lupta, spre a se putea trimite lul Iulian cât de curând. Tot deodată î i rugăm să trimeată şi numele subscriitorilor pentru a se publica în ziare. Comitetul. Deschiderea institutului de chirurgie a profesorului Assake nu se va face Luni, după cum au anunţat mai multe ziare, ci Vineri, având a se face oarecare reparaţiune. D. profesor Babeş a început să facă experienţe cu limfa lui Koch asupra a doi leproşi din spitalul Brâncove niene: X. Faţă cu boala de care sufere unul din cei mai eminenţi artişti ai noştri, d. Ştefan Iulian, mai mulţi amici personali ai artistului s’a format în comitet cu scop de a aduna suma de bani necesară, ca iubitul nostru artist să’şi caute sănătatea. Comitetul face un călduros apel la public ca să vie în ajutorul lui Iulian. Orî-cine doreşte să subscrie, orîce sumă, n’are decât să se înscrie de pe acum la ziarul Lupta. Cine doreşte poate să ia chiar şi liste pentru ca să meargă să facă colecţie printre prieteni şi cunoscuţi. Toate ziarele sunt rugate să deschidă asemenea liste de subscripţii. „ Astă-seară se dă pentru a doua oară la Teatrul Naţional comedia Bucuria Casei. Voivodul Ţiganilor care a reuşit aseară va fi reprezentat şi în Stagiunea aceasta de mai multe ori. Aseară toate locurile au fost vândute. Cei ce vor să asiste la a doua reprezentaţie să se grăbească a ’şi arocura bilete. Îi In Noul Palat al Atheneului va avea loc Marţi 4 Decembrie un mare concert dat de Alfred Griinfeld. Programa: 1. a) «Flaydn», Variations F. moli., b) „Beethoven“, Sonate 1. moli. Op. 90 (Allegro, Allegretto). 2. a) «Brahms», Rhapsodie No. 1. b) „Schumann“, Romance, c) «Glück- Saint-Saens», Caprice sur un theme d’Alceste. 3. «Schumann», Kreisleriana. 4. a) «Chopin», Op. 40 Polonaise E. moll, b) „Shopin“, Deux E- tudes (F. mol., As dur.), c) «Chopin», Op. 67 Mazurka A. moll., d) «Grüneid», Gavotte, e) „Grünfeld“, Petite Serénade. f) „Grünfeld“, Danses hongroises (Transcription). Studenţii anului al doilea de medicină, declarându-se mulţumiţi de explicaţiunile date de d. profesor dr. Petrini Paul, diferendul s’a aplanat. Inoculaţiunile cu limfa Koch continuă la spitalul Colţea. Azi s’a observat deja oare-carî reacţiunî la cei mai mulţi pacienţi. Maximul dosen inoculate a fost de 7 miligrame. m Culisele Parlamentare Secţiunile Senatului, a II-a, a III-a, a IV-a şia V-a, au respins proectul de lege prezentat de d. Triandafir ministrul de justiţie, pentru modificarea art. 248, al. III pr. cv. Secţiunea I-ia numai ’ a admis. Proectul va fi cu desăvârşire modificat. * * Senatorilor s’a împărţit azi raportul pentru acordarea împământenirei d-lui Lazăr Şeineanu. In raportul semnat de d. senator dr. Christescu e şi următoarea trasă: „D. L. Şeineanu este născut în Ploeşti în anul 1859, luna Aprilie, ziua 23 şi botezat în religia mozaică etc. etc. Un hohot de rîs isbucneşte în Senat, când să citeşte cuvintele botezat în religia mozaică. Episcopii protestă că se pîngăreşte botezu. O delegaţie să duce la d. dr. Christescu şi s î cere socoteală. D-nu Christescu, încolţit din toate părţile după oarecare gândire le răspunde : — Staţi d-lor! e o greşală de tipar! S’a pus botezat în religia mozaică, un loc de retezat în religia mozaică. impune numai prin putere, prin cantitatea volumelor. Şi cum a fost întreagă operă a fraţilor de Goncourt primită de public? Germinia Lecerseux necumpărată, studiile asupra Revoluţiei artei în veacul al XVIII-lea, colbăite pe rafturile librarilor. „ Henriette Maréghai“ şuierată cu patimă, cu turbare de un public prevenit, care cerea, printr’o scrisoare, re gendre de M. Poirier pe scena teatrului francez. Leconte de Lisle a creat „poezia plastică“, încercată cu mai puţin succes de Théofile Gautier în „Emaux et Canées“, al cărei început îl făcuse Victor Hugo în „Ies Orientales“. Poezia încetează de a fi pur subiectivă, ori de a da descrieri anemice, ea ajunge la efectele picturei, îţi suggerează obiectul descris cu o putere rară, uneşte la un loc întinderea în timp a poeziei şi ritmul sau muzical, cu pasticitatea fixată a picturei. In „Poémes Antiques“, „Poémes Tragiques“, „Poémes barbares“, el a creat o nouă limbă poetică, desăvârşind opera celor d’întâi romantici: toată poezia contemporană, afară de cancerul decadenţilor, se resimte de influenţa puternică a versului sau. Theophile Gautier şi Leconte de Lisle vor trebui să fie număraţi între începătorii unei poesii nouă, unei poesii bogate şi energice. Nici unul, nici altul n’a avut simpatia publicului şi popularitatea . Faguet tratează pe Gautier ca pe un om gol de idei şi-l dă, cu oarecare restricţii numai, circumstanţele atenuante ale formei. Leconte de Lisle e îngropat de majoritatea cititorilor subt epitetul de retor, care, fie zis în treacăt, nu e o aşa mare insultă pentru un stilist. Stiliştilor, acestor oameni nepopulari şi calomniaţi, acestor urgisiţi ai marelui public neinteligent, li se datoreşte deci inovaţia de căpetenie în literatura veacului: transfuzia gnurilor artistice. Ei au dat prozei şi poezii stilul pictural şi efectele de lumină, ei au făcut sonate din perioadele prozaice, ei au fixat contururile prozei şi i-au cizelat ca un sculptor murmura, cuvintele. E un merit destul de mare pentru a mângâia pe toţi stiliştii de faţă şi viitori, pe toţi cei ce urăsc banalul ca o crimă literară, pe toţi cei ce formează aristocraţia stilului, în orice literatură, — de nepopularitatea fatală pe care trebuia s’o întâlnească. Când s’au arătat stiliştii întâi în literatura modernă ? Stilismul munca frazei, ieste u semn de decadenţă, există decadenţe literare, ca stil ? Două întrebări de căpetenie. Se ştie starea ridicolă a literature! la începutul veacului acestuia. Gessner era cetit, se aplauda Florian, ie destul pentru a caracteriza timpul. Poezia murea din lipsă de idei pe de-o parte, din lipsă de espresii pe de alta. In Franţa, de la începutul veacului, al XVI-lea până la 1800 se continuase operaţia alegerii cuvintelor nobile şi se ajunsese într’adevăr până la ultimele consecvenţe ale principiului. Limba era nobilă, foarte nuMai mulţi din confraţii mei au pus în în evidenţă în timpii din urmă, şi au lăudat mult tratamentul părului de către profesorul himist L. Merigot. N’a trebuit mai mult ca să’mi aţâţe curiozitatea, stimulată şi de iubirea mea pentru ştiinţă, cu atât mai mult cu cât e vorba de o cură foarte interesantă, înjosită de şarianism. In această stare de spirit crezui că faci mai bine, pentru a verifica părerea ce circulă în privinţă acestui tratament, de a mă adresa autorului sau, — şi într’un interwieva care consimţi cu cea mai mare bună-voinţă, arătându-se chiar măgulit de demersul meu, fui foarte repede convins că făcuse un studiu adâncit al tratamentul părului în toate fasele sale: Higiena, alopeţia (căderea părului), pleşuvia, bilă, aşa de nobilă încât muria de escesiva ei nobleţă. Nu se zicea când, nici bob, ierau termeni triviali, marele maestru al perifrazei, Delille se silea a innobila aceste două oropsite noţiuni: „le fidele gardien des troupeaux, le porteur de la charrue,“ ierau moneta zilnică a poeziei. Sintaxa era vrednică de un astfel de vocabular : că în ceremoniile curţii, marii seniori, astfel aristocraţii între cuvinte, aveau fiecare locul lui fixat, sanctificat, pe care nimeni nu putea să-l schimbe, fără a fi tratat de barbar. Atuncea veni romantismul. Cuvintele deveniră egale înaintea condeiului, ca cetăţenii, după Revoluţie, înaintea legei, sintaxa fu spîrcuită de toate condeiele literare. Limba franceză capătă o viaţă nouă, sîngele care-i lipsea înainte, o bogăţie uimitoare de cuvinte, care alcătuiau înainte vulgul expresei lor. Exemplul a fost urmat pretutindenea : în Italia, limba lui Manzoni în locul celei a lui Berni, în Germania limba dramaticilor de la începutul veacului în locul caricaturei lui Gessner, în Anglia limba lakiştilor şi a lui Byron, în locul celei a lui Goldamith. In faţa acestei bogăţii de cuvinte, acestei înbelşugări enorme de material, stiliştii apărură. Din materialul nou introdus în limbă se putea scoate altceva decât din cele câteva sute de cuvinte ale lui Luca da Landval şi alţii eiusdem farinea. Se scoase sonorităţi, se căutară efecte picturale stilul modern începu să se închege subt condeiele unui Fabrica Drăghiceanu & Gomp-Ţesetorie mecanică şi frângherie primeşte comande pentru : Pânzărie groasă din In şi cânepa de cergi, zăblae pentru căptuşeli de mantale, corturi, Bluze, căptuşeală de incălţăminte etc. în diferite lăţimi. Tot felul de frângherie ca: ştreanguri, capestre, sfori, frânghii, otgoane, conoveţe etc. în diferite grosimi şi lungimi. Preţuri moderate. La cerere trimetem preţul curent franco. Drăghiceanu & Comp. Bucureşti Şoseaua Bonaparte DOCTORUL STERIE CIURCU — Wien IX Pelikangasse, îi p. 10 — Cabinet de consultaţie cu celebrităţile medicale şi medici specialişti din Viena. D-sora Mariei ZESociali şi Confecţioaj Are onoare a anunţa onor. sale clientele că s’a mutat 10, Strada Nouă, 10 ITp7Pfl'711 PP PĂDUREA din JS/C V C11 Zidl comuna Stolpan, Gorj, 12 chilometri departe de gara Filiaşi sau Butoeşti, şosea de la pădure până la gară; întinderea totală 600 pogoane ; partea cu lemne de construcţiuni: 441 pogoane, măsurate de inginerul Străinescu. După estimaţiunea d-nului Cârnu-Munteanu, silvicultor, directorul şcoalei de agricultură şi silvicultură, afară de arbori cu un diametru mai mic de 30 cm. se află în pădure 4952 arbori cu un diametru 30 cm. ; 26395 cu 35—40 cm. diametru, și 5887 copaci cu un diametru de 40 cm. şi mai mult. Esențe, gorum şi stejar. Transportul din pădure la gara de la 4 — 5 lei pe m. c. Vârfurile, trunchiurile rele, pracile, mărginele se desfac pe loc. Un vagon lemne de foc din această pădure se vinde gara Craiova 110 lei. Preţul transportului din pădure cu încărcatul vagonul până la Craiova: 62 lei. —Facilitate de plată. Doritorilor, cu vînzarea pădurii, se arendează şi moşia. A se adresa : A. Stolojan, Calea Victoriei, 169 ; în lipsa-i, secretarului seu. n0 n ro un 4 of Moşia Besteloia, dis-Vo dl cl III dl tunctul Dâmboviţa, plasa Ialomiţa, 15 minute de gara Titu, alături de gara Bolovani. A se adresa în Bucureşti, strada Clemenţei No. 4, Châteaubriand, unul Flaubert, unor de Goncourt. Este aceasta o decadenţă ? Mulţi au crezut-o şi o cred poate încă. Putin, într’un studiu asupra decadenţilor romani de sub ultimii Cezari, Lucan şi cei de o seamă cu dânsul, emitea ideia curioasă şi greşită, că tabloul literaturei franceze contemporane ar fi replica celui al literaturei romane murind. Tot ceia ce poate fi mai fals, de cuprins în această părere a lui Patin, care, de altmintrea, era aşa de puţin modern, încât nu putea răspunde la discursul de recepţie a lui Claude Bernard, fiindcă uita până acasă fiziologia, pe care se trudea acesta să i-o vîre în cap pentru discurs. Literatura romană a murit din lipsă de cuvinte, perifrasticii au apărut la Roma la sfârşitul literaturei sale, în Franţa iei sunt luceferii veacului al XVII-lea, aşa de gol şi de plicticos ca stil. Nu piere o literatură atuncea când capitalul sau de cuvinte se îmbogăţeşte, când, cu expresii nouî, ea căpătă o viaţă nouă, — şi aşa s’a întâmplat cu limbele moderne în veacul acesta. La noi limba Alexandri Bălcescu moare, o alta o înlocueşte, limba lui Eminescu în poezie, limba lui Creangă în proză,— limba stiliştilor. Este aceasta o pagubă ? Neculai Iorga. Se citește în ziarul francez Figaro: Tratamentul Parului descolorarea chiar. De acea şi succesele sale mi-au părut nediscutabile, şi de alminterlea dovezile de recunoştinţă ce le are de la persoanele ce le-a vindecat, sunt nenumărate. Metoda d-lui Mérigot este cu totul raţională, fiecare case tratat după procedeuri particulare, ţinând seamă de causa de unde derivă, după cum arată cu prisos broşura în care a resumat lucrările sale, ce oferă de a le adresa franco în plic închis după cererea ce se va face cabinetului sau, 14, rue du Helder, la Paris, unde poate fi consultat gratis. Dr. Courtaux: O d-şoară bacalaureată, ştiinţe, având câteva ore libere, caută lecţii. Pregăteşte pentru examene liceale, şi predă limbele engleză, rusă şi francesă. A se adresa la redacţia Ziarului Telegraful Român pe adresa primului redactor, Z. C. Arbure.