Al. Pelimon: Bukur sau istoria fundării Bukureștilor (1858)

212 o dovedește unu articolu în slujbele statului, o al tratatului de la 1595 încheiat la Bălgrad, între Mihai VV, V­itea­­zul și Sigismundu Prințul Transilvanii, în care stipulează ca nici unu grecu să VV, se putea îneca Ca în întăritată Aceștia crezură nu se priimit După moartea lui Mihai VV, și mazilia succesorului său Radu Șer­­ban așeză Domnu scaunu însoțitu de Radu mulțime Mishnea la 1613. Acesta fu ceru dintii Prințu care vine în de Sreci. Neorînduelile ce aceștia aduseră în țară mih­­niră tare pe pămînteni, tot­deauna cînd opiniea publică este peste măsură, se formară comploturi împrotiva Domnului și a grecilor, și capetele atunci în sînge ori­ce manifestație a opi­­stolnicului Bercan, a Cămărașului Mihai și altor opt tineri boieri căzură sub securea eidei. Pe singele martiri Romănii flutară resbunare, care trebuea să fie două veacuri începu atunci: „ () Citimu iară și o inscripțiune care se găsește pe crucea cea de peatră de la biserica Slobozia, din Podul B­eilicului. În numele Tatălui și al Fului și al EI, Duhu, adecă de robul lui Dumnezeu Io Leon VV, feciorul lui Ștefan VV. rădicat au această cinstită cruce în numele Sf. Seores, pentru ca unei publice, Mavausinu istoricu, tomul și că vor acestor o luptă ()) I, paținea 115.

Next