Radu Ionescu: Don Juanii din București (1861)

ticipate şi secondate de foiletoanele literare pe care le publica in Independinţa*11 In adevăr, eseul Critica literară, prin Radu Ionescu îşi completa programul teoretic expus în Princi­piile criticei şi îl aplica la domeniul literaturii române, blicat în Independenţa română, nr. 90/1862, după ce autorul pu­blicase mai întîi, în paginile aceluiaşi jurnal, un număr impor­tant de analize ale repertoriului teatrului românesc : Lipitorile satelor şi Chiriţa în Iaşi de V. Alecsandri, Prăpăstiile Bucureştilor care era pu­de Matei Millo, prezentase publicului o seamă de drame ale lui Al. Dumas şi ale altor scriitori străini jucate pe scena Naţiona­lului, condamnase cu tărie moda „dramelor epileptice“ izvorîte din neînţelegerea esteticii romantismului, expusă în mod cri­tic în literatura noastră,­ susţine o seamă de polemici cu Matei Millo şi C. D. Aricescu. Pornind de la această ex­perienţă, dublată probabil şi de alte împrejurări mai puţin cu­noscute, Radu Ionescu putea să extragă o concluzie teoretică aplicată la sfera întregii literaturi a timpului, aşa cum reiese din acest pasaj revelator : nu suntem încă deprinşi cu critica şi poate să ni se pară ciudat dacă nu cutezător, auzind zicîndu-se că tot ceea ce am scris nu este cu desăvîrşire bun (s.n.). Dar credinţa ce avem că critica poate face mult bine literaturii noastre, contribuind la încurajarea şi dezvoltarea sa, ne face a spera că mulţi vor ajunge să înţeleagă acest adevăr şi să nu vadă în criticile noastre decît sincera cugetare de a putea ajunge la acest rezultat.“ 3 Chiar dacă acţiunea acestui critic literar dat în epocă de răsunetul de care s-a­resciană de mai tîrziu, ea merită să fie luată în consideraţie pentru că ne luminează mai bine originile criticii literare ro­mâne, aşa cum putea ea să apară din începuturile de tradiţie create de paşoptism. După cum se ştie, două fuseseră la­turile mai importante ale manifestării acestuia în literatură : po­ezia şi teatrul. In ambele, Alecsandri adusese o contribuţie ho­­tărîtoare. Pe de o parte, prin descoperirea filonului popular în domeniul poeziei şi punerea pe această bază a temeliilor liricii nu s-a bucu­­bucurat critica maio- 1 Radu S. Dragnea, Un critic literar de tranziţie, în Gin­­dir­ea, an. III, 1923, nr. 6, p. 138. 2 Despre Turnul de Ner şi Caterina Howard de Al. Dumas, în Independinţa, nr. 53, 25 noiembrie 1861. 3 Critica literară, în Independinţa română, nr. 90/1862.

Next