Al. Pelimon: Revoluțiunea română din anul 1848 (1868)
RlîVOMiTU.'NBA HUMANA DIN 18W 128 E poste putință’ sa. poate cine-va descrie' îndestul tulburarea, acestor nimeni cari se vedură ast-fel întrimi"minut arestați. Și succesul câștigat de uă rude mai mult tim pu, și cu atâta luptă, anulân-crare duse, cât dânși, căduțî prada- intrige! și. persoanele. luide a fi aruncaşi tortureî şi răsbunării inemiciior. Aci era vorba nu numai de pei’darea lor, dar de perderea cau^ «el şi de perdarea patriei, prin nu putea aprinde. Cu toate astea’ ei se gasau încă ca nisce victime ,în facla leului inemi cu. conţiictu care se , Cam de frică, dar şi cam cu scopu cei.maî mulţi strigau aşa cum. dis eram ii, aclamând pe Odobeseu la guvernul şi furia acestuia parcă începuse a se potoli. , Un singur omn ensă: făcu cum făcu şi. isbuti să iasă .din palat, .sărind prin uă ferestră din fundă despre biserica-cu-8 tejari; acesta era Nicu Bălcescu, unul din secretarii guvernului, care alergă să dea alarma, sa chiame popului ca să scape pe guvernă, să scape revoluţiunea... -Uă grupă de bărbaţi, întelnind pe Tei fiind prisoneru, îl liberară din manile escortei, iar popului sili pe Solomon a serefugi în strada. St. Ionică.— Nu trecu cinevi spre de ce minute şi se aud detunând faciliada pe strada acesta. Soldaţii, o durere , împuşcau pe populă şi popului se batea cu soldaţii....Uă baricadă se rectease iute de trăsuri, lemne, petre şi felele fel de lucruri la răspântia dintre hanul-Qrețuiescu, și colțul palatului, de din dereiul către’na -luptătorii aruncau proiectile.