Al. Pelimon: Revoluțiunea română din anul 1848 (1868)
Lupta pompierilor in Dealul-Spiri Daca Bucuresciî nu remaseră atunci de cată grămadă de ruine, fură datori numai că vreuă câţi-va dmenî lipsiau, cei opriţi la Jagoru; asemeni şi daca protestarea cea energică a lui Bălcescu şi ceilalţi, dinaintea trimisului Porţii, fu sprijinită bărbătesce cu armele ’n mâni, de care Europa mai tareiu ţinu socotela, fuserâmu datori corpului de pompieri de la poliţie. Popului precum arătarămu, întorcânduse nemulţiămitu de respunsu lui Nicolae Golescu, de la palatul Administrativă, şi credând că este trădată, se grămădise în curtea poliţiei, strigând ne ’ncetat că turcii au versat sângele fraţilor, şi că pompierii sa alerge. Alarma aci sună mai forte decât tocsinul unei catastrofe de incendiu ca cel întâmplat cu un an înderetit. Pompierii şi cu ofiţerii lor, chiar părăsind ospeţul şi danţurile unei dile de serbătore,ieşiră subt arme, făcând a bate tobele şi a suna trompetele de alarmă. Ei nu erau învestiţi în ţinută mare, ci nu-