Magazin, ianuarie-iunie 2020 (Anul 63, nr. 1-21)

2020-03-26 / nr. 13

Nr. 13 (3245) din 26 martie 2020 Staruri filme Pirații sunt eroi doar la Hollywood De la „Comoara din insulă” la fantoma lui Barbă-Neagră” și seria „Pirații din Caraibe”, marele ecran ne-a învățat multe despre pirați. T­oate aceste filme au împru­mutat o mulțime de licențe creative din folclorul pirate­resc, iar scenariștii n-au rezistat tentației de a mai in­venta și ei câteva lucruri, pentru a face acțiunea mai palpitanta. Evident, realitatea în privința piraților a fost, așa cum vă veți lămuri în rândurile următoare, cu totul alta, dar ce nu fac ingenioșii creatori de la Hollywood pentru a-i atrage mai mult pe cinefili? Pirații nu erau chiar toți certați cu legea Potrivit definiției uzuale, piratul este orice om care, aflat pe mare, ata­că și pradă o corabie. Termenul se re­feră la o serie întreagă de activități na­vale, de la maurii și vikingii de odini­oară până la pirații somalezi din zilele noastre. Perioada „de aur” a pirateriei a fost între 1650 și 1720 și în acest răstimp se petrece acțiunea majorității filmelor cu pirați. Puțini știu însă că adesea pirații nu erau niște indivizi certați cu legea, cum sunt prezentați de cinematogra­fie, ci acționau perfect legal. Oricine deținea o corabie pu­tea face o cerere către guvernul englez, solicitând o așa-numită „scrisoare de marcă”. Practic, o licență pentru practicarea pirateriei, prin care se angaja să jefuiască galioane spaniole și să facă și guvernului de la Londra parte din pradă... Jack Sparrow, singurul pirat galant Simpaticul Jack Sparrow din seria ,„Pirații din Caraibe”, interpretat cu un talent deosebit de Johnnie Depp, este prototipul piratului galant, frumușel și nițel trâznit, care nu s-ar atinge însă nici de un fir de par din capul prizo­nierilor săi. Acest lucru este valabil și pentru multe filme cu pirați, încă de la începuturile Hollywood-ului (vezi „Căpitanul Blood”, interpretat magis­tral în 1935 de Errol Flynn). Ei bine, din păcate realitatea este cu totul alta. Pirații adevărați aveau tot interesul să se poarte frumos cu navele capturate - în sensul că nu vo­iau să le distrugă, spre a-și mări pro­pria flotă - în schimb nu dădeau doi bani pe viața oamenilor. Pentru a-i convinge pe prizonierii lor să le cede­ze bogățiile, pirații apelau la niște tor­turi cum numai Inchiziția ar fi putut scorni. Iar metoda, de obicei, funcționa! Pirații пи-și îngropau comorile Practic, nu există film cu pirați în care aceștia să nu aibă vreo comoară îngropată sau să fie prezen­tați îngropându-și comoara. De fapt, pirații din viața rea­lă nu aveau niciun motiv să-și îngroape prăzile. După ce jefuiau o navă, împărțeau prăzile — nu neapărat aur și argint, ci și țesături, cacao sau mirodenii - și imediat ce-și primeau partea o chel­tuiau rapid. Motivul era sim­plu: viața lor era periculoasă și nu aveau niciun motiv să păstreze bogății pentru o bă­trânețe care ar fi putut să nu vină ni­ciodată (și de cele mai multe ori chiar nu venea, căci pirații sfârșeau adesea în ștreang, în floarea vârstei). Singurii care și-au îngropat como­rile, ne spun istoricii, au fost piratul englez Sir Francis Drake, care a fost nevoit să ascundă de spanioli o canti­tate mare de aur pe coasta panameză (dar l-a recuperat ulterior) și căpitanul Kidd, care a îngropat o comoară pe Long Island în timp ce fugea de auto­ritățile engleze. Dar comoara a fost ul­terior dezgropată și folosită drept corp delict pentru acuzarea temutului pirat. Mersul pe scândură în „Istoria generală a piraților”, renumitul Daniel Defoe, părintele literar al lui Robinson Crusoe afirmă că pirații aveau obiceiul de a-și ucide prizonierii punându-i să meargă pe o scândură așezată pe balustrada navei, până cădeau în apă și se înecau. De atunci, mai toate filmele în care apar pirați (Comoara din insulă, Peter Pan, Monty Python, Pirații din Caraibe și chiar Războiul stelelor, întoarcerea lui Jedi) au inclus acest moment pal­pitant în firul lor epic. Dar pirații au­tentici n-au apelat niciodată la metoda asta, ei preferând să-și pedepsească prizonerii biciuindu-i sau pur și sim­plu ucigându-i fără multe discuții. Steagul cu craniu și oase încrucișate, o invenție romantică De asemenea, în filmele cu pirați, absolut toate corăbiile acestora au pe catarg un steag (, Jolly Roger”) înfăți­șând un craniu și două oase încruci­șate. Nimic mai fals! Dincolo de fap­tul că pirații nu aveau o autoritate uni­că, ci fiecare căpitan își crea stin­dardul de luptă după imaginația per­sonală, în general pirații nu înălțau steaguri care le-ar fi putut trăda inten­țiile. Dimpotrivă, pentru a adormi vi­gilența corăbiilor întâlnite, cel mai ade­sea ei înălțau steagul națiunii din care proveneau acestea sau ale altor state, despre care știau că nu sunt în război cu națiunea respectivă. Apoi săreau pe puntea navei, spre surprinderea mate­­loților și pasagerilor acesteia, cărora nu le venea să creadă că sunt atacați de niște... compatrioți! Pagină realizată de GABRIEL TUDOR I­............................................. I­I PORTRET Marius Chivu Născut în București în 1974, Marius Chivu a absolvit Academia de Teatru și Film „I.L. Caragiale” din București în anul 2000, formân­­du-se ca actor sub îndrumarea maestrului Flo­rin Zamfirescu. Debutul său pe scenă a impresionat pe toți criticii de gen, tânărul actor fiind răsplătit cu premiul UNITER pentru rolul Henrie al II-lea din piesa „Thomas Becket”, montată de Adrian Pintea la Teatrul Bulandra. în cei aproape 20 de ani de la debut, Ma­rius Chivu a întruchipat cu măiestrie numeroa­se personaje de teatru și film, atât în țară, cât și în străinătate. Dintre rolurile în piese de teatru amintim Andrei Prozorov în „Trei surori” de A.P. Cehov, regia Florin Zamfirescu, studioul Casandra, Peter­­ ,„Zoo Story ” de B Albee, regia Cezar Ghioca, Studioul Casandra, Perso­najul­­ „Omul din subterană” de F.M. Dosto­­ievski, regia Radu Nichifor, premiat la Gala tânărului actor, Ciclop, Titan, Cor­u „Odiseea 2001 ”, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra, Garda din lagăr - „Bent” de Martin Sheman, regia Elie Malka, Teatrul Bulandra, „Iago” - Othello de William Shakespeare, regia Dan Vasile, Teatrul Luni de la Green Hours, Ben, Frank - „Repetiție cu Barrymore” după William Luce, regia Adrian Pintea, Penteleiev - „Căsătoria” de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra, București 2003. Peste hotare, este cunoscută prestația sa în două producții americane ,„Princess of Thie­ves”, film TV regizat de Peter Hewitt și lung­­metrajul „Elite”, regizat și scris de Terry Cun­­nigham, ambele apărute în 2001. Prima apariție într-un film românesc a avut-o în anul 2005 în „Aventuri de o zi”, urmată de „Un acoperiș deasupra capului” și „Margo”în 2006. A mai jucat în serialul „La urgență (2006-2007) și s-a făcut remarcat în lungmetrajele ,J Nunta mută ” (2008) și ,­Dragoste pierdută” (2008). Filmul de televiziune care i-a adus nume­roși fani rămâne serialul „Las Fierbinți”. Din­colo de scenă, Marius Chivu este un familist convins, fiind căsătorit cu Dana Chivu împreună cu care are o fetiță, Sofia. Cultura ia drumul online Dacă până acum spuneam că rețelele de socializare sunt un tărâm al nimănui și pentru ori­cine, locul de răspândire a tu­turor prostiilor și prostioarelor de tot felul, iată că „lumea Co­rona”, aceea modificata radical de apariția CO­VID-19, ajunge și pe Facebook, de data asta cu un oaspete de seamă: cultura. Când scriu aceste rânduri, lucrurile sunt puse pe seama mă­surilor excepționale la care se recurge pentru controlul răs­pândirii noului Coronavirus, dar vom vedea cum vor sta lucru­rile și după calmarea situației, atât pe continentul nostru cât și în restul lumii. Deocamdată, cultura recurge la Facebook, arată că se adap­tează rapid în vremuri „de hole­ră”, cum ar spune Gabriel Gar­cia Marquez, și asta e bine. Astfel, aflăm din sursă Ager­­pres, că mai multe teatre din Capitala, dar și din țară, au hotărât să-și mute activitatea pe Facebook, dacă spectacolele au fost suspendate, atât cu spec­tacole din arhivă cât și cu specta­cole live din repertoriul curent. Din 21-22 februarie și-au început transmisiile online Tea­trul Mic, Teatrul „Ion Crean­gă”, Teatrul Municipal „Baco­­via” din Bacău, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, Tea­trul Puck și Opera Română din Cluj-Napoca, Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, Teatrul Țăn­dărică și Opera Comică pentru Copii. Iată câteva spectacole de care se vor putea bucura iubito­rii de teatru: Teatrul Mic și-a început se­ria de spectacole, pe contul de YouTube, sâmbătă 21 februarie cu piesa Familia Jeleznov, după Vassa Jeleznova de Maxim Gor­ki, în regia lui Gelu Colceag, iar duminică, la matineu a fost prezentat spectacolul Apa vie de Daniel Chirilă, după Frații Grimm, în regia lui Ștefan Lupu. Teatrul „Ion Creangă” a lansat transmisiunile pe Face­book, tot pe 21 februarie, cu două piese, prima fiind Iglu, spectacol nonverbal pentru copii sub 3 ani, în regia lui Voi­­cu Hotel și A 12-a noapte, a­­daptare după William Shakes­peare, pentru copii peste 6 ani, pus în scenă de Peter Kerek. Pe 22 februarie, a putut fi urmărit spectacolul coregrafic Zbor prin povești, semnat de Violeta Dinca. Aceste înregistrări au fost și vor putea fi accesate gra­tuit pe întreaga perioadă în care sala de spectacole rămâne în­chisă publicului, au precizat or­ganizatorii. In transmisii private online, cu achiziționare de bilete, Tea­trul Unteatru a prezentat spec­tacolul Cataclisma, concept, coregrafie, ilustrație muzicală și interpretare - Andrea Gavri­­liu, și Zaharaschica, un spectacol pentru copii. Teatrul Municipal „Baco­­via” din Bacău a transmis și va transmite în fiecare vineri și sâmbătă o serie de spectacole, primul fiind Baltagul, urmat de Motanul încălțat, un proiect derulat în cadrul Programului „Hai și tu la Teatrul meu”, apar­ținând managerului teatrului, actrița Eliza Noemi Judea. Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești a prezenat online piesa Totul e bine când se termină cu bine, o adaptare după Shakes­peare a actriței Mihaela Rus, spectacolul lectura Zeița dispă­rută și Dragonul, în regia Lilia­­nei Gavrilescu. Și Opera Națională Română din Cluj-Napoca a trecut pe spec­tacole online, prezentând Zorba de M. Theodorakis / L. Massine, iar Teatrul de Pă­puși „Риск” a transmis specta­colul non-verbal Mimorozart, care are la bază lucrările lui Joan Miro și muzica lui W. A. Mo­zart, cu o regie semnată de Pa­­locsay Kiso Kata. Teatrul Național „Radu Stanca” (TNRS) din Sibiu a a­­nunțat pe 20 martie că în fieca­re seară, de luni până vineri, pe Facebook, YouTube și situl oficial al TNRS, „actorii TNRS vor aduce publicului povești pentru copii, fabule și poezii, iar sâmbăta și duminica, de la ora 19:00, TNRS va difuza on­line unele dintre cele mai apre­ciate spectacole din repertoriul teatrului, produse atât la secția română, cât și la secția germană”. Primele spectacole difuzate online, gratuit, au fost D’ale carnavalului, în regia lui Silviu Purcărete, și Felii, în regia Liei Bugnar, un spectacol-monolog cu Ofelia Popii. GEORGE­­ CUȘNARENCU У

Next