Magazin, iulie-decembrie 2020 (Anul 63, nr. 22-47)

2020-11-12 / nr. 41

Nr. 41 (3273) din 12 noiembrie 2020 e magazin s­i Staruri ci filme Actori cu talente speciale De cele mai multe ori, atunci când urmărim un film și vedem performanțele și capacitățile ieșite din comun dovedite de actori, ridicăm din umeri și spunem „Ce vrei, e ca-n filme”, convinși că efectele speciale creează acele situații­, iar actorii nu au nicio contribuție. T­otuși, există numeroase situa­ții în care actorii au făcut pe marele ecran dovada calități­lor și talentelor lor reale, așa cum demonstrează și urmă­toarele cazuri. Keanu Reeves, un hocheist de succes Născut la Beirut, dar crescut în York­­ville, Ontario, tânărul Keanu Reeves a dovedit o atracție deosebită pentru spor­tul național al Canadei, hocheiul, încă de la o vârstă fragedă. In adolescență, el era poreclit „Zidul” datorită priceperii și ab­negației cu care apăra poarta echipei liceului. I s-a propus chiar selectarea la un important club de juniori, dar a re­fuzat, fiindcă voia să devină actor. După o serie de apariții minore în fil­me, el a devenit celebru după prestația în „Youngblood”, o dramă din 1986 având în centru lumea hocheiului și în care foarte tânărul Reeves s-a simțit ca peș­tele în apă, dovedindu-și nu doar calită­țile actoricești care îl vor face celebru, ci și pe cele sportive. Dustin Hoffman, pianist de jazz Actor de legendă. Dustin Hoffman a avut abia în 2008 prilejul de a demonstra că este și un muzician de jazz deosebit de talentat, în filmul „Ultima șansă a lui Harvey”. în tinerețe, el compusese un cântec intitulat „Shoot the Breeze”, iar când într-o scenă din film scenariul ce­rea să „improvizeze” ceva la pian, el a cântat efectiv melodia respectivă, care a devenit instantaneu un hit. Jack Nicholson dă bine cu toporul Una dintre cele mai celebre - și mai terifiante - scene din istoria filmelor hor­ror este cea din „Strălucirea”, filmul re­gizat de Stanley Kubrick, în care scri­itorul ratat Jack Torrance (interpretat ma­gistral de Jack Nicholson) sparge, pose­dat de un spirit malefic, o ușă cu toporul, nu încercarea de a-și masacra familia. Deși pare o scenă regizată, totul este autentic: de la groaza partenerei lui Ni­cholson, Shelley Duvall, la improvizația „Aici e Johnny!” a acestuia și la lovitu­rile de topor cu care ușa este spartă. Mă­iestria cu care lovește Nicholson nu ne va mira dacă vom ști că în tinerețe acesta a fost pompier voluntar și a spart astfel numeroase uși, în încercarea de a salva vieți, nu de a le răpi... Daryl Hannah, o gimnastă antrenată Când actrița Daryl Hannah a dat o probă de lucru pentru rolul Pris din „Vâ­nătorul de recompense”, ea s-a impus nu atât grație calităților actoricești, cât celor sportive. Gimnastă cu mulți ani de expe­riență în spate, ea trebuia să mimeze o scenă de luptă cu personajul principal, jucat de Hanison Ford, și a propus regizoru­lui Ridley Scott mo­dificarea scenariu­lui, pentru ca lupta să se desfășoare în mod real, dar să fie plină de acrobații. Ca să fie mai con­vingătoare, a făcut câteva asemenea a­­crobații, iar Scott a fost cucerit pe loc și i-a dat credit tinerei. Rezultatul a fost una dintre cele mai memorabile și mai bine realizate, din punct de vedere core­grafic, scene de luptă dintr-un film. Denzel Washington, campion sub panou Scena finală din filmul „Să înceapă jocul” (1998) implica un duel sportiv sub panoul de baschet între Jesus Shut­tlesworth și tatăl înstrăinat al lui, inter­pretat de Denzel Washington. Potrivit scenariului, duetul ar fi trebuit câștigat de tânărul Shuttlesworth, interpretat de Ray Allen, 11-0, ceea ce nu ar fi fost greu de realizat, având în vedere că Allen era chiar o vedetă a baschetului nord-ame­­rican, evoluând la formația Milwaukee Bucks, în liga NBA. Ceea ce nimeni nu știa era că și Den­zel cochetase cu baschetul în tinerețe, astfel încât sub privirile uimite ale echi­pei de filmare el a început să înscrie coș după coș, fiind învins doar la mare luptă de baschetbalistul profesionist. Pagină realizată de GABRIEL TUDOR XI Corina Moise Una dintre cele mai talentate și mai versatile actrițe ale „noului val”. Corina Moise s-a născut pe 12 iunie 1985 și și-a petrecut copilăria la bunici, în comuna Călugăreni din apropiere de București. A jucat teatru în trupa liceului, alături de care a participat la numeroase fesivaluri, câștigând chiar premii — fapt ce a deter­minat-o să meargă pe această cale artistică. A urmat apoi Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ,Ion Luca Caragiale”din București, unde a avut șansa de a face parte din ultima generație de actori „păstorită” de regre­tatul Andrian Pintea. De la acesta a „furat” meseria de actor, dar a și învățat că modestia, empatia și bunătatea sunt cele mai de preț calități ale unui artist. Și-a făcut debutul pe marile scene încă din anul II de facultate, tot sub ba­gheta lui Adrian Pintea, în, Jesus Christ Superstar”, musicalul pe care marele ac­tor visase întotdeauna să îl pună în scenă și care a fost, într-un fel, cântecul lui de lebădă. Apoi a fost descoperită, la un casting pentru „Oblomov”, de reputatul regizor Alexandru Tocilescu, fapt care a marcat debutul ei în teatru. A urmat un alt casting, cu Alexandru Darie, și un bine-venit stagiu la teatrul Bulandra. A evoluat în piese precum „Două loturi”, în regia lui Alexandru Dabija, la Teatrul Național, Mecanica inimii”, „Obiceiuri necurate”la Bulandra, ,la țigănci”, „Nora ” și „Livada cu vișini” la un teatru, „Te iubesc­!­ Te iubesc???” și „Treizeci­”la Godot Cafe-Teatru, ,„Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Titanic vals”, „Hamlet”, „Colivia cu nebune”, „Nebuna din Chaillot”, la teatrul Metropolis, „De ce n-o facem în drum?” la Teatrul ACT, „îndoiala” și, Jocul de-a vacanța”la Teatrul Odeon. De asemenea, a jucat și în filme pentru marile ecran, precum ,Jiaming”, „Roxanne”, „Dublu”sau „Vânătoare”, dar și în îndrăgite și extrem de populare seriale de televiziune precum, Anas­tasia”, fetele marinarului” sau „Gala”. Recent la editura Huma­­nitas Fiction a apărut un best­seller al anului 2019, romanul scriitoarei Jeanette Winterson, Frankissstein. O poveste de iubi­re, traducere de Vali Florescu. Din prezentarea editurii a­­flam­ că „Oamenii vor fi precum nobilii degenerați. O să avem un palat impozant numit trecut, care are nevoie urgentă de repa­rații. O să avem o bucată de pă­mânt de care n-am avut grijă cum trebuie, numită planeta. Și o să avem niște haine drăguțe și o mulțime de povești. Noi o să fim aristocrația pe cale de dispa­riție. O să fim Blanche Dubois într-o rochie mâncată de molii. O să fim Maria Antoaneta, fără cozonac”, crede Victor Stein, savantul obsedat de ne­murire. O nemurire a informați­ilor, nu a trupului biologic - acesta este complet dispensabil sau permanent ajustabil. Ru, iu­­bitul/iubita lui, este exemplul perfect de ajustare a corpului în funcție de nevoile psihicului. Iar Ron Lord, improbabilul asociat al lui Victor, folosește tehnolo­gia ca să răspundă nevoilor tru­pești și devine regele pieței de roboți sexuali. Perso­najele prezentului nu sunt însă cu nimic mai șocante decât grupul de prieteni englezi sta­biliți la începutul seco­lului al XIX-lea pe ma­lul Lacului Geneva - Byron și amanta lui, Claire, Percy В. Shel­ley și soția lui, Mary Wollstonecraft Shelley, înnebunită de ploaia interminabilă care îi întemnițea­ză în casă, tânăra Mary imagi­nează și așterne pe hârtie o po­veste al cărei hybris este mai ac­tual ca niciodată”. Iată cum sună primele rânduri ale romanului: în dimineața asta, patul meu era atât de ud de par­că aș fi transpirat toată noaptea. Ferestrele erau aburite de propria­­mi răsuflare; în focul ce ardea în cămin, lemnul șui era ca un vaiet al naturii. Te­am lăsat dormind și am coborât fără zgomot scările alunecoase, cu tălpile ude. Goală. Am deschis ușa principală a casei. Ploaia continua, egală și indiferenta. Ploua întruna de șapte zile, nici mai repede, nici mai încet, nici mai intens și nici mai do­mol. Pământul nu mai putea să înghită atâta apă și, peste tot, te­renul devenise spongios - pietri­șul mustea de apă și prin grădina îngrijită țâșniseră pârâuri, ce erodau solul și-l preschimbaseră în băltoace negre și mocirloase la poarta noastră. Dar în dimineața asta am urcat dealul și m-am dus în spatele casei, sperând la un respiro printr-o spărtură în nori, de unde aș putea vedea lacul ce se întindea la picioarele noastre. Despre autoare aflăm că Jea­nette Winterson s-a născut la Manchester, în 1959 și a fost cres­cută de o familie de evangheliști penticostali, în orășelul Accring­ton din Lancashire. La 15 ani, adolescenta, pe care părinții o destinaseră unei cariere de misio­­nariat în Africa, își părăsește că­minul. A absolvit cursurile de li­teratură engleză și în 1985 pu­blică la Londra prima carte, cu o pronunțată tentă autobiografică. Portocalele nu sunt singurele fructe (Oranges Are Not the On­ly Fruit; Humanitas Fiction, 2008). Pasiunea (The Passion, 's 1987; Humanitas, 2006) și Se- ) xul cireșilor (Sexing the Cherry, 1989; Humanitas Fiction, 2009) se bucură de o bună primire la public și la critică, iar următoa­rele romane, printre care Scris pe trup (Written on the Body, 1992; Humanitas Fiction, 2008, 2017), The PowerBook (2000), Lighthousekeeping (2004), O pa­ranteză în timp (The Gap of Time - Hogarth Shakespeare Project, 2015; Humanitas Fiction, 2016) și Frankissstein.O poveste de iubire (Frankissstein. A Love Story, 2019; Humanitas Fiction, 2020), confirmă extraordinara originalitate și forța literară ale autoarei. în 2011 a publicat o carte de memorii, Why Be Happy When You Could Be Normal, iar m de­cembrie 2016 i-a apărut volumul Zile de Crăciun (Christmas Days: 12 Stories and 12 Feasts for 12 Days; Humanitas Fiction, 2017). GEORGE CUȘNARENCU

Next