Magazin, iulie-decembrie 2022 (Anul 65, nr. 27-52)

2022-07-21 / nr. 29

Nr. 29 (3359) din 21 iulie 2022 Tom Cruise - actorul cu nouă vieți Supranumit „ Tom Cat” (Motanul), charismaticul actor Tom Cruise pare să se ridice la înălțimea numelui său. Deși este unul dintre cele mai mari staruri de cinema de pe planetă din ultimele patru decenii, Cruise insistă să își facă singur cascado­­riile și nu-i de mirare că au existat cascadorii in care actorul s-a rănit grav și chiar și-a pus în pericol viața la propriu, așa cum veți putea afla citind rândurile de mai jos. Misiune­ Imposibilă. Declinul Chiar și cascadoriile care decurg exact așa cum au fost planificate pot fi extrem de periculoase. La filmările pentru cel de-al șaselea episod din 2018: Misiune. Imposibilă. Declinul. Tom Cruise nu și-a rupt doar glezna. El a realizat și una din­tre cele mai periculoase cascadorii din în­treaga franciză de spionaj. La finalul fil­mului, Ethan Hunt, personajul interpretat de Cruise, stă agățat de un elicopter în zbor. Cu toate acestea, Hunt își pierde echi­librul și cade de la câțiva metri. El reu­șește să se prindă totuși de plasa în care elicopterul transportă o încărcătură pre­țioasă și scapă cu viață. Mai mulți mem­bri ai distribuției și ai echipei de filmare l-au văzut pe Cruise căzând din elicopter și au crezut că, de fapt, tocmai s-a sinucis. „M-am trezit țipând de spaimă. Chiar am crezut că a căzut fără să vrea”, a recu­noscut colega de platou Rebecca Ferguson. Alte persoane care se uitau la filmare au crezut că actorul și-a fracturat coloana vertebrală. Mai mult, Cruise a ajuns să fie nevoit să filmeze scena de cinci ori. Dar în mod uimitor, el nu s-a rănit grav. In schimb, la filmarea unei scene ulteri­oare, nu a mai avut la fel de mult noroc, ci și-a fracturat glezna sărind de pe o clădire pe o altă clădire. După ce a stat internat în spital, actorul a făcut recuperare fizică 10-12 ore în fiecare zi timp de șase săptămâni. Medi­cii se îndoiau că glezna rănită îi va permi­te să sprinteze la nouă luni de la accident. Cu toate acestea, minunea fără vârstă a fost în stare de funcționare în doar trei luni și a reluat filmările. Top Hun în unul dintre primele filme de acțiu­ne de succes ale actorului, Top Gun. Cruise a jucat rolul pilotului de vânătoare Pete „Maverick” Mitchell. Niciunul dintre ci­nefilii care au văzut această producție clasică a anilor 1980 nu poate uita scena tragică în care copilotul și cel mai bun prieten al lui Maverick, Goose (Anthony Edwards), este ucis după ce se ejecteazâ din avionul cu care ei zboară. Maverick scapă ca prin minune și aterizează în siguranță în ocean. Cu toate acestea, Cruise însuși s-a aflat în zona de pericol și aproape a murit la filmarea sce­nei, deoarece parașuta actorului s-a umplut de apă și ar fi putut să-l tragă cu ușurință în mijlocul oceanului, el fiind salvat de scafandrii profesioniști care însoțeau echipa de filmare. Edge of Tomorrow - Prizonier în timp Emily Blunt a jucat împreună cu Crosse în filmul de acțiune științifico-fantastic din 2014, Edge of Tomorrow - Prizonier în timp. Actrița britanică se afla la vola­nul unei mașini atunci când a luat decizia aproape catastrofală de a nu-l asculta pe veteranul actor-cascador. Coordonatorul cascadoriilor din film îi dăduse instrucțiuni lui Blunt să accelereze în timpul unei scene de acțiune. Cu toate acestea, Croise a considerat că actrița conducea mult prea repede și că ar tre­bui, în schimb, să încetinească. Blunt a ignorat rugămințile lui Croise și a sfârșit prin a izbi mașina într-un copac. Din fe­ricire, accidentul de mașină nu s-a soldat cu răni grave pentru niciunul dintre cei doi actori. Ultimul samurai Nici măcar cele opt luni de antrena­ment intens de samurai ale lui Tom Croise nu l-au putut pregăti pentru o scenă de luptă care a mers groaznic de prost pe platoul de filmare al dramei de acțiune de epocă din 2003. Ultimul samurai, „Am învățat Kendo, arte marțiale ja­poneze și tot felul de mânuiri de arme”, a declarat Crosse. „Nu numai că a trebuit să călăresc um cal, dar a trebuit să lupt eficient în timp ce călăream. Am studiat japoneza; în ceea ce privește antrena­mentul, am făcut orice.” Pentru una din­tre scenele de luptă din film, Croise și ac­torul japonez de arte marțiale Hiroyuki Sanada se aflau pe cai mecanici, pregă­­tindu-se să se confrunte. Dar calul lui Sanada a avut o defec­țiune și nu s-a oprit unde trebuia, izbin­­du-se frontal de calul lui Cruise. Ca ata­re, actorul a fost la un pas de a fi decapi­tat de sabia partenerului său de scenă. D­eși are 60 de ani, Cruise se încăpățânează să joace în fil­me de acțiune, știind proba­bil că mai are suficiente vieți în portofoliul său „felin”... tffisiaoazin 11 Răzvan Bănică Născut pe 29 aprilie 1992, într-o familie de artiști celebri din România (unchiul lui a fost regretatul actor Ștefan Bănică, vărul lui este actorul și cântărețul Ștefan Bănică Jr.). Răzvan Bănică a fost atras încă de mic de lumea teatrului și a filmului. La 16 ani a fost distribuit în primul său rol, în serialul de televiziune îngerașii (2008). Un an mai târziu apa­re în serialul State de România, o con­tinuare a telenovelei Regina, difuzat de PRO TV. Au urmat aparițiile în Pariu cu viața, Moștenirea, Iubire și onoare, Și băieții plâng câteodată sau Capace. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București la clasa reputatului profesor Florin Zamfirescu, pe care îl consideră adevă­ratul său mentor, după care a urmat un masterat în „Arta actorului”, sub îndrumarea regizorului Gelu Colceag. Din 2017 este actor al teatrului Nottara, unde a jucat în piese precum Jaful de Joe Orton Magnificul de Mihai Ispirescu Fiul cel Mare de Alexander Vampilov, Figaro după Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, Molière /Bréilom, după Molière și Mihail Bulgakov, Disputa de Pierre de Marivaux, Hamlet în sos picant de Aldo Nicolaj, Balul sinucigașilor, creație colectivă, 2018. A mai evoluat și în spectacole precum Secretul armei secrete, la Teatrul Național din București, West Side Story, la UNITER sau A treisprezecea noapte, spectacol aniversar Nicu Alifantis, cu prilejul împlinirii a 45 de ani de activitate în domeniul creației muzicale pentru teatru, la Teatrul Bulandra. A fost recompensat cu Premiul pen­tru cel mai bun actor într-un rol secun­dar, pentru rolul lui Rico Venturiano, din spectacolul O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale (UNATC, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu) acordat la ediția din 2012 a Festivalului Național de Teatru „Serile Teatrului Studențesc”. :E$#-tmii)espi ne drumuri aeriene In numărul 5 al revistei Vatra Veche, condusă din 2009 de Nicolae Baciuț, am citit o prezentare bine argumentată a lui Florian Copcea, a operei semnate de Zenovie Cârlugea. Zenovie Cârlugea este un eminescolog cu o solidă cul­tură clasică, un polihistor de for­mație enciclopedică, dar și cu un simț critic aparte, care pe lângă lucrările de eminescolog, este și­­ fondatorul și editorul periodi­cului de cultură„Portal-MALAS­­TRA”, care apare, sine hiatu, la Târgu-Jiu, începând din februa­rie 2005, sub „egida Uniunii Scriitorilor din România”, o re­vistă deschisă atât fenomenului cultural regional, cât mai ales ce­lui literar național. „Foarte bun cunoscător al vieții și operei eminesciene, Zenovie Cârlugea și-a propus, mai întâi, să clari­fice povestea prezenței lui Eminescu pe meleaguri gorjene. După intervenții repeta­te în presa culturală, corectând documentar unele afirmații gre­șite preluate în mod repetat, în 2016, se hotărăște să publice mo­nografia MIHAI EMINESCU - drumuri și popasuri în Gorj”, lu­crare bine documentată cu o bună primire critică, în Cuvântul înainte al lucră­rii, Cârlugea scrie: „Dintr-o vi­itoare bio-bibliografie Eminescu, ce s-ar dori cât mai completă, nu pot lipsi, desigur, nici trecerile poetului pe meleaguri gorjene, cu atât mai puțin scrierile în care se mai păstrea­ză însemne ale trecerii poetului pe acolo. Căci puține sunt județele prin care pașii poetului să nu fi trecut: «întâm­plarea a făcut ca, din co­pilărie încă, să cunosc poporul român din apele Nistrului începând, în cruciș și în curmeziș, până în Tisa și Dunăre», după cum mărturisea gazetarul într-un editorial din 1882. Așa după cum remarca Dimitrie Vatamaniuc, „«nu sunt multe localități din țară care să poată revendica pe bază de docu­mente prezența poetului nostru național». Intr-atât momentul Florești ni se pare important și plin de semnificații.”. Amintind, în conti­nuare, scrie Florin Copcea, de trecerile și popasurile Poetului prin Ardeal, Muntenia, Banat, Dobrogea, Basarabia, desigur Bucovina, „autorul amintește lucrările în care este documentată prezența acestuia în diferite regiuni ale țării, întregindu-se astfel biogra­fia eminesciană cu inedite date punctuale: Lucian Drimba (Eminescu la, familia ” Oradea, 1994), Ion Itu (Eminescu și Brașovul, 1990), Ion Funeriu (Eminescu și Țara Făgărașului), Ion Buzași (Eminescu și Blajul, 1994) , Ionel Bota (Eminescu și Oravița, ed. П, 2002), Nicolae Bellu (Eminescu și Oltenia, 1995) , Stan V. Cristea,, Eminescu și Teleormanul” (2014)”. Intr-un asemenea context do­cumentar, „se situează și aborda­rea de față, spune autorul, axată pe studierea acelui episod din viața poetului - vara aproape în­treagă a anului 1878 petrecuta în ținutul de sud al Gogului, locu­ind la conacul din Florești (lân­gă Filiași — Dolj) aparținând — prin alianță matrimonială cu Zoe Bălcescu, fiica fostului pri­mar al Craiovei, Barbu Bălcescu­­, junimistului Nicolae Mandrea, un cunoscut al poetului încă din perioada ieșeană și bun prieten din epoca bucureșteană. Floreștiul constituie cel mai lung sejur al poetului (de circa 60 de zile) petrecut în altă localitate din țară, după etapele ieșeană (1874-1877), bucureșteanâ (1877 -1883; 1888-1889) și botoșenea­­nă (1887-1888). Poate, doar, tot aproximativ, mai putem aminti perioada blajeanâ, din adolescen­ța itinerantă a poetului (1866), după etapa școlarității sale la Cernăuți, cu unele întreruperi (1858-1866). Să menționăm, desigur, și cei trei ani ai studenției la Viena (1869-1872), alți doi ani la Berlin (1872-1874), apoi cele 4 luni pe­trecute la Sanatoriul de la Ober Döbling (2 nov. 1883 - 27 febr. 1884), urmate de călătoria prin Italia din martie 1884. Apoi, reve­nirea în vara lui 1887 la Viena și Băile Hall, după ce în vara lui 1885 urmase un tratament cu nămol sa­propelic la Băile Liman (lângă Odessa), iar din noiembrie 1886 până in aprilie 1887 fusese internat în ospiciul de la Mănăstirea Neamț. (Continuare în numărul viitor) GEORGE CUȘNARENCU,

Next