Minimum, 2009 (Anul 23, nr. 262-273)
2009-07-01 / nr. 268-269
NOI m Hary Kuller s-a enervat ocean. Violoncelistul din trib Alexandru Bălănescu (fiul psihologului Ion Bălănescu) și cântăreața Ada Milea au prezentat la New York spectacolul "Insula" după Gellu Naum. ••• în "Realitatea Evreiască", istoricul Hary Kuller se ocupă, pe larg, pe față și pe șleau, de vechiul nostru mușteriu prof. Ion Coja. Extras, de unde se vede că oricât s-ar strădui confrații noștri din curtea Templului Coral să-și stăpânească nervii, uneori o spun și ei pe-a dreaptă. «Negaționistul Ion Coja, transformat în hermeneut al "Cărții negre" de Matatias Carp, a mai scornit, de ziua comemorativă a pogromului antievreiesc din București (21-23.01.1941), o modalitate de a nega existența și esența acestei pagini tragice înscrise de legionari în istoria României acelor vremi. Respectiva „invenție” - un fel de „Cod al lui Da Vinci” - revelată profesorului Coja a constituit substanța unei lungi „prelegeri”, susținute în fața unui public de 30-40 de persoane adulte sau peste, adunate la o conferință de presă desfășurată, în chiar „buricul” târgului, la Muzeul orașului București. Dedicat trup și suflet negării Holocaustului din România, misionarul acestui „apostolat”, Ion Coja, a avut de luptat în toți anii afirmării sale sociale (în speță politice) cu mărturia cea mai apropiată de evenimente și amplu documentată despre guvernarea legionară, pogromurile din București, Iași, Basarabia, deportarea în Transnistria și celelalte acte de prigoană subsumate Holocaustului din România: este vorba despre ampla lucrare în trei volume (București 1947), intitulată "Cartea Neagră" și datorată lui Matatias Carp. Arma folosită de Coja în combaterea susținerilor acestui avizat autor, secretar general al Federației Uniunii Comunităților Evreiești din epocă, nu se baza pe riscaiva documente inedite, ci pe „sentimentul rușinii (mai bine zis al nerușinării, n.n.) pentru faptul că autorul inventează aceste crime sau măcar le exagerează numai, cu bună știință, că adică minte”. Ca argumente, a contrarie celor susținute de Carp, se aduceau fie șușoteli particulare în materie, auzite de la X sau Y, fie acte inventate de omenie în favoarea evreilor, ca de pildă cel al propriului său tată, dar neomologate încă, din păcate, de evrei ca aparținând celor „Drepți între Popoare”. Intuind și apoi probând că nu va ajunge prea departe cu acest „sentiment”, mai ales că zecile de tomuri de documente inventariate de istorici reputați veneau să-l confirme și să adâncească pe Matatias Carp, inventivul Ion Coja, în conferința de presă amintită, numită simpozion, își schimbă vechea strategie falimentară pe una nouă, derivată dintr-o nouă lecturare „metodică, cu creionul în mână, cu atenția trează” ș.a.m.d., adică nesuperficială și neadormită ca cea dinainte. De astă dată, a avut revelația că acest autor evreu vine în sprijinul „ipotezei” sale cum că, în ianuarie 1941, o bună parte din evenimentele cuprinse în ceea ce unii numesc azi „pogromul de la București” sunt, de fapt, materializarea unei diversiuni la a cărei organizare și desfășurare lideri evrei importanți, precum și o parte dintre victime, șiau dat tot concursul, în sensul că: Ion Antonescu a provocat rebeliunea, instigat de evrei, în timpul rebeliunii, legionarii nu au atacat pe nimeni, ci au mărșăluit pașnic prin centrul Capitalei, scandând doar lozinci antimasonice; în cartierele evreiești, autoghetoizate, datorită unei „bolnave tradiții” specifice etniei, pagubele produse s-au datorat petrei mahalalelor stârnite de înșiși liderii acestei minorități, dornici să producă o „convulsie” în urma căreia discordia dintre general și legiune să ducă la un divorț total. Acesta a fost mesajul transmis de Ion Coja în conferința de presă amintită și larg difuzată apoi pe Internet, unde s-a conchis că: rebeliunea, zisă legionară, a fost opera MINIMUM nr. 268-269 - Iulie-August 2009 - Pagina 16 Ada Milea și Alexandru Bălănescu