Mişcarea, septembrie 1909 (Anul 1, nr. 1-24)

1909-09-04 / nr. 4

ANUL I.N. 4. Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. In tară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ ZIAR NAŢIOMAL LIBERAL VINERI 4 (17) SEPTEMBRIE 1909 5BANI DIRECTOR POLITIC G. G. MÂRZESCU APARE SKIKUffiC Anunciuri Comerciale Linia în pagina ii-a . 1 leu Linia în pagina Iii-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani • TELEFON 121 Ideia conservatoare Am aratat în numărul nostru de ieri care a fost atitudinea spiritelor conservatoare din 1857 în chestiunea agrara. In josul acelei încheieri stau numele lui Lascar Catargiu, N. Carp, Gr. Balş etc. cari au sprijinit ideia conservatoare pe interesele marei proprietăți. In discursul ţinut de d. M. Cantacuzino, ni se pare, cu ocaziunea răspunsului la mesajul tronului din 1908, nu s’a uitat sa se arate, cari a fost partea contribuitoare a ideei conservatoare, bazata pe interesele marei proprietăţi, în istoria civilizaţiunei noastre. Nu s’a omis nimic: avuţia ţarei, buna reputaţiune a agriculturei, progresul ştiinţelor, progresul artelor, progresul literaturei, totul a fost pus pe sama marii proprietăţi, adica a activitatei proprietarilor mari în direcţiunea economica, a sprijinului ce proprietatea mare a dat întotdeauna literelor şi artelor. Mai mult, d. Alex. Marghiloman a complectat pe d. Cantacuzino aratînd care a fost partea contributiva a arendaşiei mari în educaţiunea poporului nostru. Dar vedeţi şi d. Cantacuzino şi d. Alex. Marghiloman porneau de la observaţiunea justa dar individuala, generalizind o observaţiune ce nu putea sa fie exacta de căi faţa de unul sau, faţa de celalt, dar nu faţa de istoria civilizaţiunei şi educaţiunea noastre naţionale. Partea contributiva a proprietăţii mari în avuţia naţionala e in parte exacta. Daca se poate recunoaşte ca capitalul şi înţeleaptă conducere a proprietarului mare poate contribui cu ceva în avuţia ţarei, la buna reputaţiune a agriculturei, nu trebue uitat insa ca ea nu poate contribui în totul, pentru ca ea nu poate face nimic tara muncă, fara acele milioane de braţe ţărăneşti singurele în stare de a pune în valoare în mod real proprietatea mare. Un bun acord intre capital şi munca e indispensabil şi aceasta idee sta la baza reformelor agrare ale partidului liberal. Aceasta nu însamna socialism. Partea contributiva a proprietăţii mari in evoluţia literara si ştiinţifica eu totul neexacta sau ca singura concesiune, în măsură ce am aratat mai sus. Marea proprietate a încurajat artele, dar un artist ca Grigorescu, la începutul carierei, pentru a putea sa-şi faca studiile de pictura în streinatate, a făcut pe iconarul în paturile de jos ale populaţiunei, în mahalalele Bucureştilor şi in satele de prin prejur, pentru a sfirşi cu o bursa acordata de un Mihai Kogalniceanu. Marea proprietate a sprijinit literele şi ştiinţele, dar un Mihai Eminescu perea de foame în serviciul marei proprietăţi la ziarul „Timpul“, pentru ca nu mult după aceia sa moara sdrobit de boala, în o neagra mizerie, uitat de toţi, în colţul părăsit al unui ospiciu de alienaţi. Proprietatea este un puternic instrument de civilizaţie, cum a spus Kogalniceanu, dar cu o condiţiune: sa fie un instrument pentru cîţi mai mulţi. „Proprietatea este cel mai „puternic mijloc de civilizaţie, zi„rea Kogalniceanu, şi daca voim „serios sa ne civilizam ţara, trebuie „să avem mulţi proprietari. Numai „o ţara ce are mulţi proprietari este „tare, căci numai acolo unde este „raspindit iubirea pămintului, este „raspîndit şi iubirea patriei. Astazi, insa, pentru ce ţaranul şi’ar „iubi şi şi-ar apara o patrie, unde „el n’are nici un drept ci numai „îndatoriri şi sarcini ?“ De sigur, ca în aceste cuvinte a lui Kogalniceanu, cu care d. A. D. Holbări a fost multa vreme alături, se poate găsi ceva subversiv, ceva daca nu comunist, cel puţin ceva poporanist. Şi pentru ca a venit aci vorba de d. A. D. Holban l-ar putea întreba membri partidului conservator, din care face parte, daca nu este ceva subversiv, ceva socialist, în propunerea făcută, nu ne aducem aminte cîţi ani în urma, în sinul consiliului judeţean din Iaşi, pentru introducerea minimului de salari şi maximului de munca în învoelile agricole. Şi doar minimul de salar este o ideie socialista,tulburătoare, daunatoare, intereselor proprietarilor... Aşa, cel puțin a susținut în mod constant partidul conservator. Multa paucis Thypoidite. Cursurile şcolare din Iaşi au fost suspendate pe o lună din cauza febrei tifoide. Noi cerem : Să se suspende tifosul pe o lunii şi să se deschidă şcolile. O ordonanţă a Primăriei sfatueşte pe cetăţeni să beie apă fiartă. Noi cerem : Sâ se fiarbă tifosul ca să se poată bea apa nefiard fiindcă cea fiartă e foarte ră la gust. ♦ * * Primăria a stropit stradele cu apă de var. Asta e o măsură ră. Noi cerem : Să nu se stropească străzele ca bacilii să moară de sete, şi în caz dacă se stropeşte să fie var mai puţin şi apă mai multă ca bacilii să se poată îneca. * # Epidemia de tifos s’a întins şi în judeţ. Noi cerem: Toţi tificii din judeţ să se aducă la oraş pentru a nu se mai putea spune că avem tifos şi în judeţ. * * * Până acum bacilii de tifos au infectat pe ieşani; noi cerem ca ieşănii sa infecteze bacilii pentru ca să se curme cu epidemia. Pentru aceasta Primăria să recruteze baccetele de infecțiune de la „Opinia“. Măptăturia viitoare „Mimarea“ va lui-ejpe să publice corespondenţa politică urmată intre idiliai bogatul cruuuţisi. Ai ir, eseu «le la wea-issi. Această corespondenţă d. O. C. Alârzescu o dă publicităţei potrivit dorinţei exprimată de «tel. său părinte. Cooperaţia la ţară Cu o proprietate mică atât de decimata, cu o proporţie atât de uriaşă de analfabeţi, cu un comerţ şi o industrie cosmopolită starea noastră economicoculturală a dat şi da mult de grijă conducătorilor noştri. Pentru a ne pune în poziţie de rezistenţa faţă de marile probleme ce ne frământă, s’a găsit o singură soluţie mai eficace : cooperaţia. Cei mulţi, chear pentru că sunt mulţi, nu pot trăi din gratulaţia celor puţini şi tocmai din aceasta cauză trebue să se ajute singuri. Pentru aceasta se cere o singură condiţie, să fie uniţi. Aceasta mişcare cooperativă la noi a prins rădăcini adânci mai ales în privinţa cooperativelor de credit şi a celor de cumpărare sub forma obşicilor săteşti. Cooperativele de credit, adecă băncile populare, sub forma lor perfecţionată— tipul heiffeisen—sunt mijlocul cel mai puternic al salvărei ţăranului din ghiarele camerei străine, care a produs cele mai cumplite ravagii in mijlocul pătatei agricultorilor noştri nuci. Înainte de înfiinţarea legei băncilor populare uzura ajunsese la enormul procent de 80 şi chiar 100 la sută. Asemenea cazuri sau găsit numeroase mai ales în nordul Moldovei, locul de unde au şi început răscoalele agrare din 1907, ceia ce ne dovedeşte că acste răscoale au avut în principal un mobil economic. Astăzi băncile populare iau un procent maxim de 12 la sută şi fac în acelaş timp serviciul de case de economie pentru ţarani. Obştiile săteşti, ajutate acum de Casa rurală, au devenit—putem spune—singurul mijloc de împroprietărire al ţăranului. In mijlocul celor mai închegate trupuri arendăşeşti, Obştiile săteşti işi cuceresc in mod constant terenul lor legitim : ţăranul îşi închiriază singur pământul său de cultură, fără intervenţia speculantă a arendaşului. Preţul fălcei de pămînt a scăzut în acest chip în mod simţitor. Să luăm pentru aceasta un singur exemplu. Ostia comunei Copouţi din jud. Botoşani a arendat o moşie de 1000 de fălci, în mijlocul trustului fişeresc, şi cu toate că prin concurenţa licitaţiei arenda moşiei a fost ridicată de la 30.000 la aproape 10 mii lei aluat, arenda unei falci de pămînt nu cedă pe ţaran de cit 63 lei pe an, în care intră şi fondul de rezervă al obştiei, ce absoarbe 20 la sută. Înainte de 1907 ţăranii plăteau arendaşului 80 lei pe falie. Avînd în vedere creşterea exportului de cereale în ultimii ani şi scumpirea traiului, putem socoti singuri enorma diferenţei de preţ ce plătesc ţaranii. De aici se releveaza două chestiuni distincte : că în 1907 a fost un fenoment economic ce trebuia sâ ne îndrepte privirile spre adevarata realitate; că cooperatismul apoi e singurul mijloc al emancipărei noastre economice. Roadele mișcărei cooperative cuprind însă toate ramurile economice. La ţară au luat mare desvoltare cooperativele de consum, de desfacere de producte şi în genere cooperativele de producţie de on ce spiu. Aşa fiind noi punem toate speranţele în mişcarea cooperativă ce creşte cu un avînt entuziast din an în an, din zi in zi şi insistăm asupra foloaselor ei. Cu alt prilej vom atinge—pentru vulgarizarea acestei idei—și cooperative la oraşe. Pentru Moldova de sus în special, acestea sunt chestii vitale. DIN ZBOIUL VREMII O necuviinţa . In vitrinele librăriilor noastre s’a expus de-abia acum o carte ce poartă curiosul titlu: „La folie de Jesus“. Lucrarea e datorită d-lui dr. Binet-Sangié, profesor de psihologie. Literile mari, roşii de pe copertă atrag fără îndoială pe curioşi, între cari a fost şi subscrisul. In partea iutăla se vorbeşte de ereditatea şi constituţia fisică şi psihică a întemeietorului creştinismului. Dl. dr. Bmnet-Sanglé se încearcă să dovedească, documentind cu Geneza şi evangheliile apostolilor, că fiul teslarulm din Nazaret era un nebun. Acomodind datele psihiatriei moderne cu felul cum e descris Isus de evanghelişti, rezultă pentru savantul psiholog, că Nazarineanul era un simplu teoman atins de megalomanie, aşa cum mulţi se văd azi prin institutele de atenaţi. De altfel, spune autorul acestei lucrări, atît familia, cit şi toţi cei ce l cunoscură pe Isus aveau despre el, la început şi chiar mai pe urmă, părerea că e un simplu alienat, dovada evanghelia lui Mare III, 21, care spune într’un loc: „informaţi, ei se puseră să-l urmărească, căci îl credeau afară d, sine.“ N’avem nimic de spus împotriva concepţiilor ştiinţifice ale d-lui dr. Binet-Sangié; ele ar putea fi foarte adevarate din punct de vedere psihiatric şi medical, chiar atunci cind savantul comentator al vieţei lui Isus, ar fi găsit cu mult mai sigure isvoare, care să vină In sprijinul tezei sale de dt nişte rinduri disparate, culese la întimplare pe ici şi colo din evanghelişti. Cea ce ne surprinde într’un mod neplăcut însă, este titlul, titlul acela roş şi mare, titlul acela de reclamă, care poate cel mult să facă pe editori să atinga zeci de mii de ediţii, fără sa mulţumească însă bunul simţ al nimăruia. O fi fost un nebun, expiatorul de pe Golgota, o fi fost un nebun cel ce a purtat cu nună de spini şi şi-a dus în spate crucea, dar nu trebue de uitat cu figura lui, că genialele lui concepţii, au făcut pe oameni sâ-i ridice până la dumnezeire şi nu trebue de uitat că o mare parte din populaţia globului îl socot mai presus de toate cele omeneşti. Dacă dl. Bilet-Sangié s’ar fi respectat mai mult pe sine, şi-ar fi dat perfect sama că adevărurile ce pretinde că le-a descoperit privesc pe cineva mai măreţ de cit ceilalţi oameni, căruia deci cele omeneşti trebuesc aplicate cu mai multa rezervă. ’ Şi iarăşi dacă dr. dr Binet-Sangié ar fi fost un savant care să-şi dea mai mult samă de pretinsa d-sale ştiinţa, ar fi putut tot atit de bine să-şi spună părerile rezultate din studiile sale, fără sâ le însoţască cu asemenea reclame, cami cel mult pot svîrni asupra lucrarei întregi, o notă de micime sufletească şi de lipsa de tact. Aşa cum insa se presintă lucrarea, ea laşa a se Înţelege altă-ceva: ea lasă a să înţălege că dl. dr. Binet-Sangié nu ţine atît să-şi lumineze semenii cu ştiinţa sa, pe cit cine să facă reclamă in jurul propriului său nume, ca sa î se laude îndrăzneala și să se faca zgomot în jurul său. Din acest punct de vedere, lucrarea d-lui dr. Binet-Sangié este o necuviinţă şi ea ne ia.ce sa cugetăm că nici odată scorpia n'ar fi ajuns constelaţie dacă n’ar fi muşcat pe cercul de picior. Harold Mişcarea politică !» '-'Viza ministerială din Ungaria. Consiliul de miniştri întrunit eri a decis sa ţie întruniri cit mai dese posibile, din cauza situaţiunei grave în care se află guvernul unguresc. S’a remarcat că poalele Andrasy, ministrul internelor cel mai atacat din membrii cabinetului din cauza proiectului său de lege electorală cu votul plural, n’a participat la întruniri scuzinduse pe motivul afacerilor familiare. Se crede câ acesta e un indiciu al viitoarei sale dimisiuni. Se crede câ proectul votului plural e pe deplin abandonat. Din aceste motive se vorbeşte şi de dimisiunea d-lui Darányi, ministrul agriculturei. Ministerul coaliţiunei astfel descompus va continua să gireze provizor afacerile studiind care ar fi programul pe care să-l propuie regelui pentru a lămuri situaţiunea. e demisiune cu cîntec a unui deputat german. Din Berlin se comunică că cu toate adresele de simpatie votate de comitetul ligei funcţionarilor comerciali, deputatul german Schack, cunoscutul erou al unor sgomotoase şi picante aventuri cu o domnişoară, a decis să renunţe la mandatul său de deputat al Reichstagului adresind presidentului Dietei imperiale o scrisoare prin care-i anunţa aceasta. Deputatul Schack care aparţine grupărei antisemite al asociaţiunei economice, representa un Reichstag circonscripţia Eisenach-Dermbach succedind unui naţional-liberal. D. Schack a avut de luptat în circonscripţia sa electorală contra unei puternice opoziţiuni socialiste care reunite în alegere de din 1907 a obţinut aproape tot atltea glasuri ca şi dînsul care era susţinut de toate partidele. De probabil că locul lui Schack sâ fie cîştigat la aceste alegeri de câtre democraţia socialistă germană. D. Schack, după Berliner Tageblatt, e decis să renunţe definitiv la viaţa publică. Dinsul s’a dat dimisiunea din preşidenţia Ligei funcţionarilor comerciali şi se va duce într’un sanatoriu de boale nervoase pentru a-şi căuta de sănătate. Probabil că liniștea sa îi va fi „tulburată de procurorul tribunalului din Hamburg însărcinat sa urmărească afacerea Schack-Triple. Procurorul va fi acuzatorul public al tx-deputatului care ar fi adus „ofense“ prin propuneri nu tocmai frumoase făcute tinereifete din Hamburg. " 'Conflictul russo-german. La Kharbin, s’a ivit un serios conflict între supuşii germani şi administraţia comunală rusască de acolo care a impus cu sila mai multe impozite comercianţilor germani Aceştia, susţinuţi de consulul german de acolo, au refuzat să achite impozitele, necunoscînd decit administraţiei chinejilor dreptul de a pune imposite la Kharbin. Ruşii au închis cu forţa prăvăliile germane. La riodul seu consulul german prin soldaţi germani au redeschis prăvăliile germanilor. Conflictul nu s’a aplanat încă. Cazul d-lui Coca Miclescu Telefonul ne-a adus ori o ştire menită să producă pe cit o senzaţie legitimă, pe atit o indignare dusă pană la revoltă contra celor care, nesocotind focul aprins in 1907, continuă cu provocările, continuă cu acte menite să îndirjească, menite sa producă nelinişte şi revolta sufletească. D. Coca Miclescu, onorabilul lachist, fost prefect al districtului Dorohoi, care putea la un moment dat sâ întrunească asupra-i simpatiile generale pentru câ era unul din boerii moldoveni care-şi cultiva ,singur, fără intermediari, moşiele, care contrar altor proprietari, nu s’a disparţit de bucata de pămînt pentru a o lasa la voia soartei sau a vreunui arendaş hărpareţ, pentru ca în schimb sa-şi găsească satisfacerea plăcerilor peste graniţă ; acest domn care se numeşte Miclescu şi Coca, a făcut ori la un tribunal din Nordul Moldovei hirttele prin care îşi trece mare parte din averea-i personală asupra unui fiu al d-lui Marin Fischer, bine cunoscutul nostru arendaş, iar pentru rest face un contract de învoială cu acelaş domn Fischer. Aceasta ştire, din nenorocire pe deplin confirmată e menită să producă un adevarat crach şi material, dar şi moral. Crach material prin faptul că d. Cota Miclescu uitind că are obligaţiuni contractate pentru averea-i, s’a pus la adăpostul oricărei urmăriri silite, trecîndu-şi averea asupra unei alte persoane ; crach moral, poate şi mai mare, pentru partidul tachist din care face parte şi acest domn Luca Miclescu, fiind unul nu din duzină, şi care învederează şi mai mult legătura lutuna care exista între tachişti şi acei faimoşi arendaşi care au stivuit in toată Moldova o legitima indignare prin felul cum ştiu d iar a se îmbogăţi pe spetele ţăranului român. Fapta d-lui Coca Miclescu e revoltătoare şi de fel patriotică. Nu s’a cuvenit s’o facă mai cu samă acum când am avut experienţa nenorocită a trecutului, când şi d-sa a fost martorul ocular la jocul din 1907, când bărbaţii noştri de stat au început sâ veie energice şi folositoare măsuri pentru curmarea râului de care d. Mochi Fischer în primul rând nu era străin. Când toţi se gândesc la cele mai bune măsuri cări sâ asigure ţârănimei un viitor mai civilizat, care sa scape pământul nostru din mâna plagei arendăşeşti, care să oblige şi să încurajeze pe proprietar să-şi cultive singur pământul aşa cum făceau boerii noştri din vremuri, fapta d-lui Miclescu trebue să ne deie de gândit obligându-ne sâ cugetăm la alte masuri, de vor fi nevoe cât de drastice, contra acelora care voesc să trăiască cu învechitele moravuri, care voesc să continue cu vechile ticăloşii puţin păsâindu-le de viitorul acestei ţâri şi al acestui neam atât de oropsit. MIŞCAREA ŞTIINŢIFICA ŞI LITERARA Autobiografii Literare Scriitorii celebri deschi de şi ,înşişi.—Cum se descriu romancierii Anatoli France Paul Hervieu şi Marcei Prévost.—Scriitori germani, danezi şi norvegieni. III Herman Barhr, unul din cei mai mari scriitori germani, din literatura modernă, a cărui opere—romane, drame şi articole critice—sunt foarte mult gustate, îşi pictează astfel portretul: «Născut la Lintz lângă Dunărea, la 19 iulie 1863. Părinţii mei germani neaoşi. Familia tatălui trece la Rhin, cea a mamei se întoarce în Silesia. Ambele familii absolut catolice. La 1865 am părăsit biserica. Gimnasiul mai întâi la Liatz, apoi la Salzburg; aicea un profesor neuitat, Josef Steger, a trezit pe solarul somnoros. La universităţile din Viena, Graz, Cernăuţi, Berlin , filologia, turistica şi economia naţională. La 1881 tipărit pentru prima dată, la 1883 reprezentat pe scenă pentru prima dată, la 1887 soldat. La 1888 la Paris, 1890 Spania şi Maroco. La 1890 redactor la «Scena liberă» din Berlin, 1891 voiaj rusesc. La 1890 la Viena, mai întâi la „Deutsche Zeitung“, apoi la «Zeit» şi acuma la „Neues Wiener Tageblatt“. De atuncea de trei ori la Paris, odata la Londra, de trei ori in Italia. o-