Mişcarea, iunie 1910 (Anul 2, nr. 117-139)

1910-06-19 / nr. 132

Şi mă vad viril cu nasul in caelele de cursuri deslegînd vre­o controversă, pri in volumele groase migălind vre-un capitol mai anevoios, mulţumit în sfirşit, că mi-am apropiat ceea ce-au gîndit cu­getătorii vremurilor, mă văd ridicînd o­­chii şi spunînd beretei : — Vezi ?... Şi noi înţelegem !.. Mă mai văd privind fotografia ei, alin­tând o din ochi şi inşirînd pe hîrtie rîn­­duri multe şi repezi, pe care eu ştiam cit le citeşte cu mulţumire, căci răspun­dea­m­ totdeauna cu aceiaşi căldură ; iar eu citindu-i scrisorile, tresărind la vre­ o vorbă mai dragă, mă văd ridicînd privi­rile spre lpretă : — Şi noi ştim să iubim !... îmi* amintesc de săli, de multe săli, in care mulţi prieteni strînşi in jurul mesei mele înfiripau idealuri," transfor­mam lumile pe alte temelii, vindecam rănile celor umiliţi, ne legam spre-o muncă laolaltă şi parcă mai aud cintarea : O, nu, studentu-i tot student In el veşnic răsună Tot ce e bun și excelent... Iar cind plecau prietenii veseli, tineri, buni, fredonind : Gaudeamus igilurj Juvenes dum sumus... lără voia mea parcă mă văd ridicînd o­­chii spre bereta studentului francez și întrebind : — Să fi avînd alt suflet ai tăi?... O, multe-mi mai spunea bereta neagră cu cerc roșiu, cind stăteam de vorba, ca azi bunăoară, cu dinsa. Și-mi răs­pundea totdeauna bereta studentului fran­cez, îmi răspundea atît de îmbietor, că în ceasurile mele de reculegere ii spo­­vedam multe taine ei, ei care adăpos­tise cîndva fruntea unui student francez de la vre-o bătrînă și foarte renumită facultate pariziană. Dar, cu fie­care zi, bereta mea e tot mai veche, iar Napoleonul de ghips pare tot mai mirat că întîrzie tricolorul glo­rios să-și reia locul pe fruntea cu şu­vița istorică. Colbul, străbunul tovarăş al veacuri­lor, îşi cerne cu fie­care zi pulberea lui fină peste catifeaua neagră, şi nu ştiu cum, dar uneori, parcă totuşi voi se pare că roă ledeamnă bereta să cint pentru dînsa retrenul cîntecului: O jerurn, jerum, jerum O quae mulatio reruna !... E. l>t»r Şi atunci pare-mi-se că poate intra şi soţul în scenă —în scena noastră, a dis­cuţiei libere.. Le -a făcut pe sol să-şi oprească so­ţia de a mai juca pe scenă ? Un motiv de înalt ordin moral ? Dar nu poate fi o artistă excelentă să fie în acelaş timp ş’o solie de o moralitate exemplară ? Cunoaştem multe cazuri de acestea chiar la noi în ţară—şi nu putem admite a­­cest motiv. Alunei poale din cauza geloziei ? Poate că soţul nu poate rezista, văzându-şi so­ţia în braţele altuia, sărutată de alţii, iubită de alţii—în scenă. E admirabil şi aceasta, dar adevăra­tul motiv e altul . O artistă, cu cit e mai talentată, a­­parţine... ‘publicului, pe cind soţia mo­del e numai a societăţei, a mediul­­ din care s’a format şi în care trăeşte. Intre public şi societate e o diferenţă enormă, sau mai multe, sunt două stra­turi cu totul deosebite. Artista, ori cit ar fi de morală e cu mult mai degajată, şi mai liberă de­cit... cea mai cochetă şi emancipată femeie de societate. Fireşte, vorbim numai de artiste dramatice, de talia celia care a făcut obiectul procesului­ şi al reflecţii­lor de astăzi.... Comerciantul vienez a preferat ca so­ţia sa să rămînă a societăţei, şi astfel a răpit-o marelui public care o adora... Armand _ NOTE ZILNICE Public şi societate- Cu prilejul unui pro­ces artistic. Revista „Schaubühne“, excluziv con­sacrată literaturei şi artei dramatice, re­latează în numărul din urmă ce’l pri­mesc astăzi, desbaterile unui interesant proces artistic ce s’a petractat de cu­­rînd înaintea instanţelor judecătoreşti din Germania. E vorba de procesul pe care direcţia „Trianon-theatrului“ din Berlin la in­tentat artistei Ella W— revista în che­stiune nu dă numele întreg al artistei— pe motivul, foarte puternic de-almintre­­lea, că aceasta nu s’a ţinut de angaja­mentul făcut prin contract, refuzînd să mai apară în scenă... Motivul acestui refuz e că tînăra ar­­tistă s’a căsătorit,—după ce făcuse an­gajamentul,—cu un comerciant vienez, care la rindul său făcuse contractul de căsătorie cu o singură condiţiun­e : aceia ca soţia sa să nu mai joace în teatru... Problema din punct de vedere juridic se rezumă deci astfel : Poate o artistă să se degajeze de an­gajamentul ce l-a făcut, cind soţul ii in­­terzice apariţia in scenă ? Artista a fost judecată de cite­va in­stanţe judecătoreşti cari au respuns în mod negativ,­condamnînd-o şi la o des­păgubire materială faţă de direcţiunea teatrală. Ci ir­îd umbră­­ Cum mor in umbră florile din glastră Cînd nici o rază tainic nu le atinge, Aşa mor toate visurile mele Cind dorul tău departe mi se stinge. Atunci In gindul meu e întunerec Şi ’n pieptul meu e vajnică furtună— Cum e înaltul fără bob de stele Cînd nouri cenușii venind s’adună. . ..Cind tu mă pierzi pe-aripele uitării Şi gîndul tău la mine nu mai cată, Atunci cunosc amărăciunea vieţii Şi unda ei atît de zbuciumată. Atunci tac toate dorurile mele Cum tace într’amurg pornirea firii, Şi se răsfiră gîndurile-mi toate Cum se răsfiră 'n toamnă trandafirii. Botoşani Ion Sîn-Giorgiu T -- ____ MIŞCAREA . Mişcarea literară şi artistica Taves Carleton Young, un American, fireşte, şi-a făcut planul de-a aduna o bibliotecă, dar aşa ca fiecare carte să aibă o prefaţă explicatoare scrisă de mina autorului în special pentru Young. Americanul cumpără cartea, dacă se poate chiar un exemplar, pe pergament, îl trimite autorului, făcînd li cheltueala transportului. Are multe zeci de mii de cărţi şi vre­ o sută de scrisori foarte pe larg de la autori. Clopotele de la San Marco (Veneţia) au început iar a suna, după 8 ani de întrerupere, de la dărîmarea clopot­niţei pînă la clădirea ei din nou. Din cele patru clopote, patru s’au sfăr­­mat la 1 (14) Iulie 1902, numai unul a scăpat teafăr. Din metalul celor sfărmate au turnat la loc patru clopote. Le-au urcat la locul lor prin ajutorul electri­­citatei. Cel mai mic „Trotteria“ trage 1000 de kgr. cel mai mare, 36.000. ÎChantecler. In Franţia se pregătesc A-'' a da piesele Rostand, „Chantecler“ in trei teatre mari, naturale, de vară: în cel de la Carcassonne în cel de la Toulouse şi în cel de la Béziers. Aci au jucat pină acuma numai drame clasi­ce, actorii de la Comedie Franţaise. Se crede că găinele și celelalte păsări uriaşe ale lui Rostand vor face întipărir­e minunată în cadrul de ruine romane din jurul arenei de la Bézier.«­ Hert și Coquelin, directorii întreprin­dere!, "vor întrei numărul paserilor. E de crezut, zice corespondentul lui »Fes­ter Lloyd“ că scena cu resăritul Soare­lui se va juca chiar la acel timp al zi­lei. Atfel n’ar avea, cum crede el. Guitry nu joacă, il va înlocui Joubé, studenţimea romînă din Cernăuţi va­­ aranja Sîmbătă în 2 Iulie la ora 7 şi jumătate în teatrul municipal o mare serbare literara în memoria lui Mihai Eminescu şi în memoria bardu­lui de la Mirceşti, Vasile Alecsandri, de la a cărui moarte se împlinesc 20 de ani. Această serbare se va da cu concursul artiştilor de la Teatru Naţional din Bu­cureşti, cari au cutrierat sub conducerea d-lui­ Liciu toate centrele romîneşti din Bucovina. Trupa d-lui Liciu va juca piesa de V. Alecsandri „Cinel-Cinel“. Va de­clama versuri d­na Aristiţa Romanescu şi dl. Marculescu, iar corul studenţesc cu concursul benevol al cîntăreţelor ro­mâne din Cernăuţi va executa câteva cîntece. La începutul serbării va vorbi iubitul nostru profesor, dl. Dr. Sextil Puşcariu. Comemorarea morţei lui Alexandri, a fost serbătorită la Cernăuţi de către şcoala normală de învăţători şi în­văţătoare cu o deosebită solemnitate. Serbarea aceasta a întrecut, fără în­doiala, aşteptările tuturora, chiar şi ale celor mai sceptici, încoronînd, pe deplin, străduinţele neobositului profesor, ale d-lui George Tofan, la a cărui iniţiativă şi supt a cărui conducere s’a făcut to­tul. Publicul numeros, care a fost faţă la această serbare, a răsplătit cu vii a­­plause prestaţiunile Normaliştilor şi ale Normalistelor, începând de la cel din­­tâiu şi pănă la cel din urmă din întreaga programa, care a fost următoarea : 1) Discurs de inaugurare, rostit de d. G. Tofan.—2) Cântecul lui Ştefan, text de V. Alexandri, muzica de G. Musi­­cescu, cor mixt.—3) Vasile Alexandri, viaţa şi opera lui, discurs de E. Prelip­­cean (an. 4, fete).—4) Imnul păzitor, poezie de V. Alexandri, recitată de C. Berariu (cl. II pri.).—5) Alexandri și Bu­covina, discurs rostit de Emilian Boca (an. IV).— 6) Ceasul rău, text de V. A­­lexandri, muzica de I. Vorobchievici (cor bărbătesc).—7) Concertul în luncă, poesie de V. Alexandri, recitată de Ste­fania Grosar (an. 2).—8) Sergentul, text de V. Alexandri, musică de Caudella, solo cântat de Leontovici (an. 111, acom­paniat de N. Piţul (an. 2). — 9) Steluța, text de V. Alexandri, recitat de Viorica Stefaniuc (an. 2)—10) Lui Vasile A­­lexandri, oda de D. C. Olănescu, recitat de Sinclitica Ursuleac (an. 2).—11) Vi­­vandiera, text de V. Alexandri, musica de G. Dima(cor bărbătesc).—12 Monolog din „Despot Vodă“, recitat de Vasile Olinici (an. 2).—13) Cântec sicilian, text de V. Alexandri, musica de Ciprian Porumbescu (cor bărbătesc).—14) Sen­tinela română, poesie de V. Alexandri, recitată de T. Zegrea (an. II).—15) Groza, poesie de V. Alexandri, recitat de El. Jemma (an. IV).—16) Altariul mănăstirii Putna, text de V. Alexandri, recitat de Elena Bucevschi (cursul II). —17) Hora Dobrogeană, text de V. Alexandri, mu­sica V. Popovici, orchestra de Kirchner. Aziu­ a nouă No. 9 cuprinde: Ervin. ’ In profundis. C. Damianovici, Graiul cărţilor bise­riceşti. E. Sperantia, Cetatea moartă. N. Pora, Sora Melania. N. Budurescu, Icoană îndurerată. I. M. Raşcu, Spre tarul magic. Din mişcarea intelectuală. La noi şi în străinătate. Literatură: E. Gîrleanu, Trei vedenii. C. Manclair despre Wilnier­s de Eisle-A­­dam.—Istorie : C. Golescu, însemnări de călătorie, publ. de N. Hodoş.—Artă: Clasa de declamaţie de la Conservator. Informaţiuni . Ministerul de interne, direcţi­unea generală a serviciului sa­nitar, a intervenit pe lingă mi­nisterul de războiu, ca să pună la disposiţiune armată pentru pa­sa Prutului, mai ales în judeţul Covurlui, în vederea holerei care băntue în Basarabia. O nouă cale ferată.—Se telegrafi­­ază din Buda-Pesta că o deputaţiune a comitatului Sibiului a intervenit pe lîn­­gâ guvern pentru a se aduce la indepli­­ne calea ferată directă între Bucureşti şi Budapesta prin pasul Turnu Roşu. Ministerul comerţului, d. Hierongraf, a declarat că imediat ce guvernul ro­mân va termina construirea liniei pănă la graniţă, guvernul ungar se va grăbi, cu toată cheltuiala însemnată necesitată să construiască porţiunea Alvinţ-Turnu- Roşu după toate cerinţele. ** Noile numiri în magistratură, se vor face numai dintre candidaţii cari au re­uşit la examenul de capacitate prevăzut de lege. * Gh. Marcopol, T. Brăteanu, N. Ma­­cavei, sub­comisari cl. II-a în poliţia Iaşi, şi Th. Grinţescu, sub­ comisar cl. II-a în poliţia Botoşani, au fost îndepărtaţi din funcţiune, nereuşind la examenele de ofiţeri de poliţie. * După ştirile primite pe cale oficială de la toate prefecturile din ţară, starea semnăturilor este din cele mai bune. Se prevăd recolte de o foarte mare abundenţă. In Moldova recolta va fi su­perioară şi din punctul de vedere al că­lită­ţei. Din cauza marei întinderi de semenă­­turi se simte mult lipsa de braţe. 215 Şcoala rurală din comuna Dămie­­neşti, judeţul Roman, va purta pe vii­tor şc. rurală „Costache Morţun".­­ Următorii institutori şi învăţători din orăşul şi judeţul Iaşi au fost dis­pensaţi anul acesta de manevre : Andriescu C., Zaharia C., Ştefănescu Gr., Buţureanu, Roiu Gr., Grigoraș V., Teodoru G., Dadon I., Ciobanu G., Mi­­hailescu D., Cososchi V., Mircea M., Mun­­teanu D., Pădure T., Gavrilescu N., Pă­­na­ibaanu P., Ripeanu N., Toma Ion, Andreescu I., Cososchi I., Dimitriu C., Sacherie Gh., Ulman V., Galeriu V., Leo­­nescu G., Mircea C., Voinea, D., Ciocan S., Gáspár G., Mardar N., Racoviță Gr. * Comuna Săbăoani, din județul Ro­man, a cerut autorizarea să contracteze un împrumut de 20.000 pentru lucrări de edilitate.­­ Academia română a publicat regu­lamentul pentru ocuparea următoarelor burselor Adamachi , pentru stadiul in­gineriei cu aplicare la edilitatea publică ; pentru studiul fizicei la Paris; pentru perfecţionarea în ateliere de construcţi­­uni de maşini , la şcoala de poduri şi şosele din Bucureşti şi Universitatea din Iaşi. ■ Minsterul de interne a trimis pre­fecturilor din ţară următorul ordin : Prin art. 6 al. 4 din regulamentul re­lativ la modul de­­întrebuințare a isla­zurilor comunale, se prevede ,dacă isla­zul comunal este de o calitate excepțio­nală bună, consiliul­ comunal constatînd aceasta, poate decide că se poate intro­duce pe el un număr mai­­mare de vite de­cât acel fixat pentru regiune de că­tre comisiunea regională. Deciziunea consiliului comunal va fi înnaintată prin inspectorul agricol comi­­siunei regionale, care va hotărî dacă este loc să primească un număr mai mare de vitei la hectar. De asemenea când o Întindere din is­laz este întrebuinţată la cultura plante­lor de nutreţ, comunele pot primi un număr mai mare de vite pe restul isla­zului, tot cu autorizaţia comisiei regio­nale. C­ineim­lograf. — In astă-seară va rula pe pînza excelentului cinematograf „Pathé-Fréres“ din grădina Bragadim, următoarele subiecte : Farmacistul sau eroarea Insultei, mare­a piesă teatrală de d. G­irbagni, jucată de artişti de valoră, Max Linder şi puterea revolverului, O ♦ nouă comedie ,aranjată şi jucată de ex­celentul actor de la Olympia din Paris. Pathé-Journal un număr nou al ziaru­lui însufleţit care ne redă aevea faptele şi evenimentele mari din lumea întrea­gă. Rubricele animate ale acestui nu­măr nou cuprinde între altele: Tenorul Caruso la Paris— Greva la căile ferate din Franţa —Roosevelt l la Berlin—Explo­ratorul Peary este primit la Edinbourg de către profesorii Universitari-Moda însufleţită la Paris, ultimele creaţiuni : „Robes de Soirée“ —Submarinul Pluviose, locul Catastrofei, ministrul marinei şi secretarul său, etc. etc. Juliani. O trupă de zece artişti in cele mai periculoase sărituri, apoteoze mă­reţe în vîrful cărora copii svărliţi in spa­ţiu ca mingile, zboară de la o piramidă la alta. E un spectacol unic de artă şi curaj pe care-l oferă publicului trupa Juliani, cinematografică la Folies-Bergère din Paris. Examinele malvers­are Iată lista studenţilor din anul I şi II, care dau examen de drept constituţional­­ şi administrativ cu d. G. G. Mîrzescu . * 4.1. Patrassoi, D. Staraatiad, T. Cămâ- ^ răşescu, C. Henţescu, Al. D. lonescu, T. M. Negură, C. Alexandrescu, Al. Grigo­­riu, Em. Grigoraş, H. Gherner, St. Cio­­cîltău, Al. Marinau, V. Poclitaru, D. Leş­­niuc, I. Misibanescu, C. P. Popovici, M. Veiler, N. Georgescu, Al. Creţulescu, S. Miciora, V. Stavăr, N. Vasiliu, G. Bo­tez, I. N. Popovici, I. Heiban, I. Croi­­toru, Al. Gheorghiu, E. D. lonescu, I. Teodoru, Sp. Stroici, E. Boureanu, M. Posner, A. Anastasiu, N. Vasiliu, Mina Filip, C. Sîrbu, Gh. Savul, D. Tudoran, C. Scorţeanu, I. Bassereau, Pahomie Gheorghiu, I. Băjeanu, M. Possa, H. Pra­­lea, N. Grigoraş, I. Costin, N. Radu, N. Popa, C. Ifrim, C. Sturza, St. Marcovici, I. Manisali, N. Cernăteanu, E. Gavriles­cu, Or. Alexandrescu, G. Berea, L. Pa­triciu, Gh. Pastia, V. Stoenescu, Albert Rîşcanu, C. Petrescu, C. lanoliu, I. Şte­­fănescu, D. Taicu, Al. Păun, N. Stup­­canu, I. Setlacec, G. Rîşcanu, M. Bor­­cea, N. Pilat, A. Papadat, D. loneanu, C. Popescu, C. Foca, Popescu Mina, I. Dolijan, A. Bernescu, Em. Marius, Eug.­­ Pavelescu, C. Hanganu, Em. Vasiliu, Leon Sculy, Em. Gheorghiu, C. Nichifor, C. Băncescu, N. Ciobanu, D. Clapon, H. Focşăneanu, G. Răutu, M. Jora, I. Mi­tachi, I. Sandu, V. Iorga, I. Stoica, A­.----­Buzdugan, G. D. Vasiliu, G. I. Vasiliu, Cristea Artur, G. Hodoroabă, Em. Simio-­­ nescu, D. Fratiţă, P. Platon, Eug. Iones­ ■ cu Darzeu, N. Stahi, D. Costiniu, N. Mas­­tacan, E. Gheţu, M. Barbu, C. Ionescu, G. Damian, I. Hina, Raul Buzdugan, Em. Săvescu, A. Spiţer, G. Axinte, I. Zipa şi C. Alexandrescu.­­ Astăzi s’au terminat examenele de drept penal, procedura penală şi civilă a studenţilor din anul al II-lea cu d. profesor­ Iulian Teodorescu. - - Eri au luat sfirşit examenele de istoria dreptului a studenţilor din anul I cu d. profesor I. Peretz. ■ D. dr. G. Bogdan, rectorul univer- j*­sităţei a intervenit la ministerul instruc­­ţiunei, ca să tracteze direct cu proprie­tarul imobilului unde actualmente se află consulatul Anstro-Ungar, pentru cumpărarea acestui imobil în locul că­ruia se va face o piaţă. ■ Zilele trecute oraşul nostru a fost vizitat de către un număr de 25 elevi din cursul superior al liceului din Pio­eşti. ■ Comisiunea pentru delimitarea Pru­tului va sosi în Ungheni la începutul lu­­nei iulie, cînd își va începe lucrările cu comisiunea rusească. FOIŢA ZIARULUI „MIŞCAREA“ *). m­ark­ twain ISPRĂVILE DETECTI­VULUI TOM SAWYER — Povestite de BUCK JINN — Traducere de: Al. Gh. Doinaru Cap. II Chelnerul ar fi primit cu plăcere pro­punerea, dacă căpitanul vaporului i-ar fi îngăduit acest lucru. Tom se înțelese deci cu acesta din urmă. Căpitanul ne dete fie­căruia cite o tabla, ca să „lu­crăm” împreună. Dormi puţin, tulburat de gindul că va descoperi cheia unui mister; mai mult decit attta, toata noaptea şi-a pierdut , făcând planuri, nefolositoare, după pă­rerea mea. In­tr’adevăr, ce nevoe este să ghiceşti nişte lucruri care nu sunt ? Iţi pierzi vremea degeaba , iată totul. Eu n’aşi pierde nici un minut din somnul meu, ca să cunosc istoria acestui Filip. A doua zi, fiecare dintre noi avea o tablă în mină. Luarăm nişte farfurii cu m­încare,—şi Tom bătu la uşă. Domnul deschise, ne cercetă puţin, intrarăm, a­­poi închise uşa repede. înmărmuriţi că-l văzurăm, am scăpat farfuriile jos. — „Cum ? striga Tom, tu ? Jupiter Dunlap ? De unde vii ?“ Omul rămase surprins, bine inteles ; nici nu ştia dacă trebue să fie supărat sau mulţămit. In sfirşit, se prefăcu că este mulţumit, şi faţa sa, care îşi pier­duse pentru un moment culoarea, rede­veni naturală. O lungă convorbire în­cepu între noi şi el, în timpul dejunului.­­- „Dar eu nu sunt Jupiter Dunlap, zice el. Daca vă juraţi că n’aveţi să spuneţi nimărui nimic, am să vă poves­tesc îndată că nu sunt nici Jupiter, nici Filip. — „Ei, bine ! spuse Tom, iţi jurăm că vom tăcea din gură ; dar nu e nevoe să ne mai spui numele dumitale dacă nu eşti intr’adevăr Jupiter Dunlap. — „De ce ? — „Pentru că, dacă nu eşti Jupiter, eşti fratele sau, Jak. Asemănarea dintre dumnevoastră este uriaşă. — „Da, într'adevăr, sunt Jak. Dar de unde cunoaşteţi pe Jupiter şi pe mine?“ Tom îi povesti aventurile din vara trecută, pe care le-am avut cînd am şe­zut la unchiul Silas,—şi cînd i-am spus ca cunoaştem istoria familiei sale,—şi prin urmare şi a lui,—că ştim cu desă­­virşire totul, Jak începu să ne vorbească cu toată sinceritatea. Trecu de-a drep­tul la fapte, şi ne spuse că el a fost un om foarte mlădios, că este şi va rămî­­nea aşa, fără îndoială, pănă la sfirşitul zilelor sale. Apoi adăugă că viaţa în care s’a aruncat este foarte periculoasă, plină de mister, şi că... Se opri de­odată şi asculta. In tăcerea cea mai adîncă care domnea în acest moment nu au­zeam decit sgomotul surd al mașinei. începurăm să-i spunem vești despre ai sai, de moartea femeei lui Bruce, de refuzul domnișoarei Benny de a se mă­rita, de intrarea lui Jupiter in serviciul unchiului Silas, de certurile lor. Jak s’a mai înveselit puţin. Zise : — «Ce bine mă simt că mai aud vor­­bindu-se despre ai mei. Toate veştile a­­ceste îmi învelesc inima. Iată sunt şap­te ani de când lipsesc dintre dânşii. Ce vor mai fi zicând ei despre mine ? — «Cine ? — „Vecinii şi familia. — „Ei ?—Nil vorbesc nici­odată de Dumneta; câte un cuvânt, două, poate, pe ici, pe colo. -- „Ce idee! Și pentru­ ce numai atâ­ta ? întrebă surprins. — «Pentru că ei te cred mort de mul­tă vreme. — „Da ? Adevărat .» Și începu să sară de bucurie. — „Adevărat. Toată lumea te crede mort. — „Ce noroc ! Scanat, sunt scăpat ! Pot să mă reîntorc. Ei mă vor ascunde şi voi putea trăi liniştit. Juraţi-mi, vă rog, că n’aveţi să spuneţi nimic. Juraţi că nu veţi vorbi de mine nici­odată. O ! scumpii mei domni, fiţi buni cu un biet om urmărit ziua şi noaptea, care nu în­drăzneşte să-şi scoată măcar vârful na­­sului în lume. Nu v’am făcut nici­odată rău, şi nu vă voi face nici­odată, aşa de adevărat precum Dumnezeu este Dum­nezeu. Juraţi-mi că-mi veţi ajuta să-mi scap existenţa. Ne era aşa de milă de dânsul, în­cât ne-am jurat cum a voit. Nu ştia, bietul om, cura să ne arate recunoştinţa sa, cum să ne mulţumească şi cum să-şi a­­rate bucuria. Puţin mai trebuia pănă când să ne îmbrăţişeze şi să ne sărute. In timpul convorbirii, Jak ne rugă să întoarcem puţin capul în altă parte, iar el deschise, o mică gantă pe care o a­­vea In mână. Când ne-a spus că putem să ne uităm la dânsul, Jak era trans­format la desăvârşire. Avea ochelari al­baştri, favoriţi, şi o musteaţă mare care părea foarte naturală. Nici mam­a lui nu l-ar fi recunoscut. Ne întrebă dacă mai seamănă insă cu fratele­ său Jupiter. —­­Nu, zise Tom, doar după părul lung pe care îl porţi. (Va urma) ►

Next