Mişcarea, iunie 1910 (Anul 2, nr. 117-139)
1910-06-19 / nr. 132
Şi mă vad viril cu nasul in caelele de cursuri deslegînd vreo controversă, pri in volumele groase migălind vre-un capitol mai anevoios, mulţumit în sfirşit, că mi-am apropiat ceea ce-au gîndit cugetătorii vremurilor, mă văd ridicînd ochii şi spunînd beretei : — Vezi ?... Şi noi înţelegem !.. Mă mai văd privind fotografia ei, alintând o din ochi şi inşirînd pe hîrtie rînduri multe şi repezi, pe care eu ştiam cit le citeşte cu mulţumire, căci răspundeam totdeauna cu aceiaşi căldură ; iar eu citindu-i scrisorile, tresărind la vre o vorbă mai dragă, mă văd ridicînd privirile spre lpretă : — Şi noi ştim să iubim !... îmi* amintesc de săli, de multe săli, in care mulţi prieteni strînşi in jurul mesei mele înfiripau idealuri," transformam lumile pe alte temelii, vindecam rănile celor umiliţi, ne legam spre-o muncă laolaltă şi parcă mai aud cintarea : O, nu, studentu-i tot student In el veşnic răsună Tot ce e bun și excelent... Iar cind plecau prietenii veseli, tineri, buni, fredonind : Gaudeamus igilurj Juvenes dum sumus... lără voia mea parcă mă văd ridicînd ochii spre bereta studentului francez și întrebind : — Să fi avînd alt suflet ai tăi?... O, multe-mi mai spunea bereta neagră cu cerc roșiu, cind stăteam de vorba, ca azi bunăoară, cu dinsa. Și-mi răspundea totdeauna bereta studentului francez, îmi răspundea atît de îmbietor, că în ceasurile mele de reculegere ii spovedam multe taine ei, ei care adăpostise cîndva fruntea unui student francez de la vre-o bătrînă și foarte renumită facultate pariziană. Dar, cu fiecare zi, bereta mea e tot mai veche, iar Napoleonul de ghips pare tot mai mirat că întîrzie tricolorul glorios să-și reia locul pe fruntea cu şuvița istorică. Colbul, străbunul tovarăş al veacurilor, îşi cerne cu fiecare zi pulberea lui fină peste catifeaua neagră, şi nu ştiu cum, dar uneori, parcă totuşi voi se pare că roă ledeamnă bereta să cint pentru dînsa retrenul cîntecului: O jerurn, jerum, jerum O quae mulatio reruna !... E. l>t»r Şi atunci pare-mi-se că poate intra şi soţul în scenă —în scena noastră, a discuţiei libere.. Le -a făcut pe sol să-şi oprească soţia de a mai juca pe scenă ? Un motiv de înalt ordin moral ? Dar nu poate fi o artistă excelentă să fie în acelaş timp ş’o solie de o moralitate exemplară ? Cunoaştem multe cazuri de acestea chiar la noi în ţară—şi nu putem admite acest motiv. Alunei poale din cauza geloziei ? Poate că soţul nu poate rezista, văzându-şi soţia în braţele altuia, sărutată de alţii, iubită de alţii—în scenă. E admirabil şi aceasta, dar adevăratul motiv e altul . O artistă, cu cit e mai talentată, aparţine... ‘publicului, pe cind soţia model e numai a societăţei, a mediul din care s’a format şi în care trăeşte. Intre public şi societate e o diferenţă enormă, sau mai multe, sunt două straturi cu totul deosebite. Artista, ori cit ar fi de morală e cu mult mai degajată, şi mai liberă decit... cea mai cochetă şi emancipată femeie de societate. Fireşte, vorbim numai de artiste dramatice, de talia celia care a făcut obiectul procesului şi al reflecţiilor de astăzi.... Comerciantul vienez a preferat ca soţia sa să rămînă a societăţei, şi astfel a răpit-o marelui public care o adora... Armand _ NOTE ZILNICE Public şi societate- Cu prilejul unui proces artistic. Revista „Schaubühne“, excluziv consacrată literaturei şi artei dramatice, relatează în numărul din urmă ce’l primesc astăzi, desbaterile unui interesant proces artistic ce s’a petractat de curînd înaintea instanţelor judecătoreşti din Germania. E vorba de procesul pe care direcţia „Trianon-theatrului“ din Berlin la intentat artistei Ella W— revista în chestiune nu dă numele întreg al artistei— pe motivul, foarte puternic de-almintrelea, că aceasta nu s’a ţinut de angajamentul făcut prin contract, refuzînd să mai apară în scenă... Motivul acestui refuz e că tînăra artistă s’a căsătorit,—după ce făcuse angajamentul,—cu un comerciant vienez, care la rindul său făcuse contractul de căsătorie cu o singură condiţiune : aceia ca soţia sa să nu mai joace în teatru... Problema din punct de vedere juridic se rezumă deci astfel : Poate o artistă să se degajeze de angajamentul ce l-a făcut, cind soţul ii interzice apariţia in scenă ? Artista a fost judecată de citeva instanţe judecătoreşti cari au respuns în mod negativ,condamnînd-o şi la o despăgubire materială faţă de direcţiunea teatrală. Ci irîd umbră Cum mor in umbră florile din glastră Cînd nici o rază tainic nu le atinge, Aşa mor toate visurile mele Cind dorul tău departe mi se stinge. Atunci In gindul meu e întunerec Şi ’n pieptul meu e vajnică furtună— Cum e înaltul fără bob de stele Cînd nouri cenușii venind s’adună. . ..Cind tu mă pierzi pe-aripele uitării Şi gîndul tău la mine nu mai cată, Atunci cunosc amărăciunea vieţii Şi unda ei atît de zbuciumată. Atunci tac toate dorurile mele Cum tace într’amurg pornirea firii, Şi se răsfiră gîndurile-mi toate Cum se răsfiră 'n toamnă trandafirii. Botoşani Ion Sîn-Giorgiu T -- ____ MIŞCAREA . Mişcarea literară şi artistica Taves Carleton Young, un American, fireşte, şi-a făcut planul de-a aduna o bibliotecă, dar aşa ca fiecare carte să aibă o prefaţă explicatoare scrisă de mina autorului în special pentru Young. Americanul cumpără cartea, dacă se poate chiar un exemplar, pe pergament, îl trimite autorului, făcînd li cheltueala transportului. Are multe zeci de mii de cărţi şi vre o sută de scrisori foarte pe larg de la autori. Clopotele de la San Marco (Veneţia) au început iar a suna, după 8 ani de întrerupere, de la dărîmarea clopotniţei pînă la clădirea ei din nou. Din cele patru clopote, patru s’au sfărmat la 1 (14) Iulie 1902, numai unul a scăpat teafăr. Din metalul celor sfărmate au turnat la loc patru clopote. Le-au urcat la locul lor prin ajutorul electricitatei. Cel mai mic „Trotteria“ trage 1000 de kgr. cel mai mare, 36.000. ÎChantecler. In Franţia se pregătesc A-'' a da piesele Rostand, „Chantecler“ in trei teatre mari, naturale, de vară: în cel de la Carcassonne în cel de la Toulouse şi în cel de la Béziers. Aci au jucat pină acuma numai drame clasice, actorii de la Comedie Franţaise. Se crede că găinele și celelalte păsări uriaşe ale lui Rostand vor face întipărire minunată în cadrul de ruine romane din jurul arenei de la Bézier.« Hert și Coquelin, directorii întreprindere!, "vor întrei numărul paserilor. E de crezut, zice corespondentul lui »Fester Lloyd“ că scena cu resăritul Soarelui se va juca chiar la acel timp al zilei. Atfel n’ar avea, cum crede el. Guitry nu joacă, il va înlocui Joubé, studenţimea romînă din Cernăuţi va aranja Sîmbătă în 2 Iulie la ora 7 şi jumătate în teatrul municipal o mare serbare literara în memoria lui Mihai Eminescu şi în memoria bardului de la Mirceşti, Vasile Alecsandri, de la a cărui moarte se împlinesc 20 de ani. Această serbare se va da cu concursul artiştilor de la Teatru Naţional din Bucureşti, cari au cutrierat sub conducerea d-lui Liciu toate centrele romîneşti din Bucovina. Trupa d-lui Liciu va juca piesa de V. Alecsandri „Cinel-Cinel“. Va declama versuri dna Aristiţa Romanescu şi dl. Marculescu, iar corul studenţesc cu concursul benevol al cîntăreţelor române din Cernăuţi va executa câteva cîntece. La începutul serbării va vorbi iubitul nostru profesor, dl. Dr. Sextil Puşcariu. Comemorarea morţei lui Alexandri, a fost serbătorită la Cernăuţi de către şcoala normală de învăţători şi învăţătoare cu o deosebită solemnitate. Serbarea aceasta a întrecut, fără îndoiala, aşteptările tuturora, chiar şi ale celor mai sceptici, încoronînd, pe deplin, străduinţele neobositului profesor, ale d-lui George Tofan, la a cărui iniţiativă şi supt a cărui conducere s’a făcut totul. Publicul numeros, care a fost faţă la această serbare, a răsplătit cu vii aplause prestaţiunile Normaliştilor şi ale Normalistelor, începând de la cel dintâiu şi pănă la cel din urmă din întreaga programa, care a fost următoarea : 1) Discurs de inaugurare, rostit de d. G. Tofan.—2) Cântecul lui Ştefan, text de V. Alexandri, muzica de G. Musicescu, cor mixt.—3) Vasile Alexandri, viaţa şi opera lui, discurs de E. Prelipcean (an. 4, fete).—4) Imnul păzitor, poezie de V. Alexandri, recitată de C. Berariu (cl. II pri.).—5) Alexandri și Bucovina, discurs rostit de Emilian Boca (an. IV).— 6) Ceasul rău, text de V. Alexandri, muzica de I. Vorobchievici (cor bărbătesc).—7) Concertul în luncă, poesie de V. Alexandri, recitată de Stefania Grosar (an. 2).—8) Sergentul, text de V. Alexandri, musică de Caudella, solo cântat de Leontovici (an. 111, acompaniat de N. Piţul (an. 2). — 9) Steluța, text de V. Alexandri, recitat de Viorica Stefaniuc (an. 2)—10) Lui Vasile Alexandri, oda de D. C. Olănescu, recitat de Sinclitica Ursuleac (an. 2).—11) Vivandiera, text de V. Alexandri, musica de G. Dima(cor bărbătesc).—12 Monolog din „Despot Vodă“, recitat de Vasile Olinici (an. 2).—13) Cântec sicilian, text de V. Alexandri, musica de Ciprian Porumbescu (cor bărbătesc).—14) Sentinela română, poesie de V. Alexandri, recitată de T. Zegrea (an. II).—15) Groza, poesie de V. Alexandri, recitat de El. Jemma (an. IV).—16) Altariul mănăstirii Putna, text de V. Alexandri, recitat de Elena Bucevschi (cursul II). —17) Hora Dobrogeană, text de V. Alexandri, musica V. Popovici, orchestra de Kirchner. Aziu a nouă No. 9 cuprinde: Ervin. ’ In profundis. C. Damianovici, Graiul cărţilor bisericeşti. E. Sperantia, Cetatea moartă. N. Pora, Sora Melania. N. Budurescu, Icoană îndurerată. I. M. Raşcu, Spre tarul magic. Din mişcarea intelectuală. La noi şi în străinătate. Literatură: E. Gîrleanu, Trei vedenii. C. Manclair despre Wilniers de Eisle-Adam.—Istorie : C. Golescu, însemnări de călătorie, publ. de N. Hodoş.—Artă: Clasa de declamaţie de la Conservator. Informaţiuni . Ministerul de interne, direcţiunea generală a serviciului sanitar, a intervenit pe lingă ministerul de războiu, ca să pună la disposiţiune armată pentru pasa Prutului, mai ales în judeţul Covurlui, în vederea holerei care băntue în Basarabia. O nouă cale ferată.—Se telegrafiază din Buda-Pesta că o deputaţiune a comitatului Sibiului a intervenit pe lîngâ guvern pentru a se aduce la indepline calea ferată directă între Bucureşti şi Budapesta prin pasul Turnu Roşu. Ministerul comerţului, d. Hierongraf, a declarat că imediat ce guvernul român va termina construirea liniei pănă la graniţă, guvernul ungar se va grăbi, cu toată cheltuiala însemnată necesitată să construiască porţiunea Alvinţ-Turnu- Roşu după toate cerinţele. ** Noile numiri în magistratură, se vor face numai dintre candidaţii cari au reuşit la examenul de capacitate prevăzut de lege. * Gh. Marcopol, T. Brăteanu, N. Macavei, subcomisari cl. II-a în poliţia Iaşi, şi Th. Grinţescu, sub comisar cl. II-a în poliţia Botoşani, au fost îndepărtaţi din funcţiune, nereuşind la examenele de ofiţeri de poliţie. * După ştirile primite pe cale oficială de la toate prefecturile din ţară, starea semnăturilor este din cele mai bune. Se prevăd recolte de o foarte mare abundenţă. In Moldova recolta va fi superioară şi din punctul de vedere al călităţei. Din cauza marei întinderi de semenături se simte mult lipsa de braţe. 215 Şcoala rurală din comuna Dămieneşti, judeţul Roman, va purta pe viitor şc. rurală „Costache Morţun". Următorii institutori şi învăţători din orăşul şi judeţul Iaşi au fost dispensaţi anul acesta de manevre : Andriescu C., Zaharia C., Ştefănescu Gr., Buţureanu, Roiu Gr., Grigoraș V., Teodoru G., Dadon I., Ciobanu G., Mihailescu D., Cososchi V., Mircea M., Munteanu D., Pădure T., Gavrilescu N., Pănaibaanu P., Ripeanu N., Toma Ion, Andreescu I., Cososchi I., Dimitriu C., Sacherie Gh., Ulman V., Galeriu V., Leonescu G., Mircea C., Voinea, D., Ciocan S., Gáspár G., Mardar N., Racoviță Gr. * Comuna Săbăoani, din județul Roman, a cerut autorizarea să contracteze un împrumut de 20.000 pentru lucrări de edilitate. Academia română a publicat regulamentul pentru ocuparea următoarelor burselor Adamachi , pentru stadiul ingineriei cu aplicare la edilitatea publică ; pentru studiul fizicei la Paris; pentru perfecţionarea în ateliere de construcţiuni de maşini , la şcoala de poduri şi şosele din Bucureşti şi Universitatea din Iaşi. ■ Minsterul de interne a trimis prefecturilor din ţară următorul ordin : Prin art. 6 al. 4 din regulamentul relativ la modul deîntrebuințare a islazurilor comunale, se prevede ,dacă islazul comunal este de o calitate excepțională bună, consiliul comunal constatînd aceasta, poate decide că se poate introduce pe el un număr maimare de vite decât acel fixat pentru regiune de către comisiunea regională. Deciziunea consiliului comunal va fi înnaintată prin inspectorul agricol comisiunei regionale, care va hotărî dacă este loc să primească un număr mai mare de vitei la hectar. De asemenea când o Întindere din islaz este întrebuinţată la cultura plantelor de nutreţ, comunele pot primi un număr mai mare de vite pe restul islazului, tot cu autorizaţia comisiei regionale. Cineimlograf. — In astă-seară va rula pe pînza excelentului cinematograf „Pathé-Fréres“ din grădina Bragadim, următoarele subiecte : Farmacistul sau eroarea Insultei, marea piesă teatrală de d. Girbagni, jucată de artişti de valoră, Max Linder şi puterea revolverului, O ♦ nouă comedie ,aranjată şi jucată de excelentul actor de la Olympia din Paris. Pathé-Journal un număr nou al ziarului însufleţit care ne redă aevea faptele şi evenimentele mari din lumea întreagă. Rubricele animate ale acestui număr nou cuprinde între altele: Tenorul Caruso la Paris— Greva la căile ferate din Franţa —Roosevelt l la Berlin—Exploratorul Peary este primit la Edinbourg de către profesorii Universitari-Moda însufleţită la Paris, ultimele creaţiuni : „Robes de Soirée“ —Submarinul Pluviose, locul Catastrofei, ministrul marinei şi secretarul său, etc. etc. Juliani. O trupă de zece artişti in cele mai periculoase sărituri, apoteoze măreţe în vîrful cărora copii svărliţi in spaţiu ca mingile, zboară de la o piramidă la alta. E un spectacol unic de artă şi curaj pe care-l oferă publicului trupa Juliani, cinematografică la Folies-Bergère din Paris. Examinele malversare Iată lista studenţilor din anul I şi II, care dau examen de drept constituţional şi administrativ cu d. G. G. Mîrzescu . * 4.1. Patrassoi, D. Staraatiad, T. Cămâ- ^ răşescu, C. Henţescu, Al. D. lonescu, T. M. Negură, C. Alexandrescu, Al. Grigoriu, Em. Grigoraş, H. Gherner, St. Ciocîltău, Al. Marinau, V. Poclitaru, D. Leşniuc, I. Misibanescu, C. P. Popovici, M. Veiler, N. Georgescu, Al. Creţulescu, S. Miciora, V. Stavăr, N. Vasiliu, G. Botez, I. N. Popovici, I. Heiban, I. Croitoru, Al. Gheorghiu, E. D. lonescu, I. Teodoru, Sp. Stroici, E. Boureanu, M. Posner, A. Anastasiu, N. Vasiliu, Mina Filip, C. Sîrbu, Gh. Savul, D. Tudoran, C. Scorţeanu, I. Bassereau, Pahomie Gheorghiu, I. Băjeanu, M. Possa, H. Pralea, N. Grigoraş, I. Costin, N. Radu, N. Popa, C. Ifrim, C. Sturza, St. Marcovici, I. Manisali, N. Cernăteanu, E. Gavrilescu, Or. Alexandrescu, G. Berea, L. Patriciu, Gh. Pastia, V. Stoenescu, Albert Rîşcanu, C. Petrescu, C. lanoliu, I. Ştefănescu, D. Taicu, Al. Păun, N. Stupcanu, I. Setlacec, G. Rîşcanu, M. Borcea, N. Pilat, A. Papadat, D. loneanu, C. Popescu, C. Foca, Popescu Mina, I. Dolijan, A. Bernescu, Em. Marius, Eug. Pavelescu, C. Hanganu, Em. Vasiliu, Leon Sculy, Em. Gheorghiu, C. Nichifor, C. Băncescu, N. Ciobanu, D. Clapon, H. Focşăneanu, G. Răutu, M. Jora, I. Mitachi, I. Sandu, V. Iorga, I. Stoica, A.----Buzdugan, G. D. Vasiliu, G. I. Vasiliu, Cristea Artur, G. Hodoroabă, Em. Simio- nescu, D. Fratiţă, P. Platon, Eug. Iones ■ cu Darzeu, N. Stahi, D. Costiniu, N. Mastacan, E. Gheţu, M. Barbu, C. Ionescu, G. Damian, I. Hina, Raul Buzdugan, Em. Săvescu, A. Spiţer, G. Axinte, I. Zipa şi C. Alexandrescu. Astăzi s’au terminat examenele de drept penal, procedura penală şi civilă a studenţilor din anul al II-lea cu d. profesor Iulian Teodorescu. - - Eri au luat sfirşit examenele de istoria dreptului a studenţilor din anul I cu d. profesor I. Peretz. ■ D. dr. G. Bogdan, rectorul univer- j*sităţei a intervenit la ministerul instrucţiunei, ca să tracteze direct cu proprietarul imobilului unde actualmente se află consulatul Anstro-Ungar, pentru cumpărarea acestui imobil în locul căruia se va face o piaţă. ■ Zilele trecute oraşul nostru a fost vizitat de către un număr de 25 elevi din cursul superior al liceului din Pioeşti. ■ Comisiunea pentru delimitarea Prutului va sosi în Ungheni la începutul lunei iulie, cînd își va începe lucrările cu comisiunea rusească. FOIŢA ZIARULUI „MIŞCAREA“ *). mark twain ISPRĂVILE DETECTIVULUI TOM SAWYER — Povestite de BUCK JINN — Traducere de: Al. Gh. Doinaru Cap. II Chelnerul ar fi primit cu plăcere propunerea, dacă căpitanul vaporului i-ar fi îngăduit acest lucru. Tom se înțelese deci cu acesta din urmă. Căpitanul ne dete fiecăruia cite o tabla, ca să „lucrăm” împreună. Dormi puţin, tulburat de gindul că va descoperi cheia unui mister; mai mult decit attta, toata noaptea şi-a pierdut , făcând planuri, nefolositoare, după părerea mea. Intr’adevăr, ce nevoe este să ghiceşti nişte lucruri care nu sunt ? Iţi pierzi vremea degeaba , iată totul. Eu n’aşi pierde nici un minut din somnul meu, ca să cunosc istoria acestui Filip. A doua zi, fiecare dintre noi avea o tablă în mină. Luarăm nişte farfurii cu mîncare,—şi Tom bătu la uşă. Domnul deschise, ne cercetă puţin, intrarăm, apoi închise uşa repede. înmărmuriţi că-l văzurăm, am scăpat farfuriile jos. — „Cum ? striga Tom, tu ? Jupiter Dunlap ? De unde vii ?“ Omul rămase surprins, bine inteles ; nici nu ştia dacă trebue să fie supărat sau mulţămit. In sfirşit, se prefăcu că este mulţumit, şi faţa sa, care îşi pierduse pentru un moment culoarea, redeveni naturală. O lungă convorbire începu între noi şi el, în timpul dejunului.- „Dar eu nu sunt Jupiter Dunlap, zice el. Daca vă juraţi că n’aveţi să spuneţi nimărui nimic, am să vă povestesc îndată că nu sunt nici Jupiter, nici Filip. — „Ei, bine ! spuse Tom, iţi jurăm că vom tăcea din gură ; dar nu e nevoe să ne mai spui numele dumitale dacă nu eşti intr’adevăr Jupiter Dunlap. — „De ce ? — „Pentru că, dacă nu eşti Jupiter, eşti fratele sau, Jak. Asemănarea dintre dumnevoastră este uriaşă. — „Da, într'adevăr, sunt Jak. Dar de unde cunoaşteţi pe Jupiter şi pe mine?“ Tom îi povesti aventurile din vara trecută, pe care le-am avut cînd am şezut la unchiul Silas,—şi cînd i-am spus ca cunoaştem istoria familiei sale,—şi prin urmare şi a lui,—că ştim cu desăvirşire totul, Jak începu să ne vorbească cu toată sinceritatea. Trecu de-a dreptul la fapte, şi ne spuse că el a fost un om foarte mlădios, că este şi va rămînea aşa, fără îndoială, pănă la sfirşitul zilelor sale. Apoi adăugă că viaţa în care s’a aruncat este foarte periculoasă, plină de mister, şi că... Se opri deodată şi asculta. In tăcerea cea mai adîncă care domnea în acest moment nu auzeam decit sgomotul surd al mașinei. începurăm să-i spunem vești despre ai sai, de moartea femeei lui Bruce, de refuzul domnișoarei Benny de a se mărita, de intrarea lui Jupiter in serviciul unchiului Silas, de certurile lor. Jak s’a mai înveselit puţin. Zise : — «Ce bine mă simt că mai aud vorbindu-se despre ai mei. Toate veştile aceste îmi învelesc inima. Iată sunt şapte ani de când lipsesc dintre dânşii. Ce vor mai fi zicând ei despre mine ? — «Cine ? — „Vecinii şi familia. — „Ei ?—Nil vorbesc niciodată de Dumneta; câte un cuvânt, două, poate, pe ici, pe colo. -- „Ce idee! Și pentru ce numai atâta ? întrebă surprins. — «Pentru că ei te cred mort de multă vreme. — „Da ? Adevărat .» Și începu să sară de bucurie. — „Adevărat. Toată lumea te crede mort. — „Ce noroc ! Scanat, sunt scăpat ! Pot să mă reîntorc. Ei mă vor ascunde şi voi putea trăi liniştit. Juraţi-mi, vă rog, că n’aveţi să spuneţi nimic. Juraţi că nu veţi vorbi de mine niciodată. O ! scumpii mei domni, fiţi buni cu un biet om urmărit ziua şi noaptea, care nu îndrăzneşte să-şi scoată măcar vârful nasului în lume. Nu v’am făcut niciodată rău, şi nu vă voi face niciodată, aşa de adevărat precum Dumnezeu este Dumnezeu. Juraţi-mi că-mi veţi ajuta să-mi scap existenţa. Ne era aşa de milă de dânsul, încât ne-am jurat cum a voit. Nu ştia, bietul om, cura să ne arate recunoştinţa sa, cum să ne mulţumească şi cum să-şi arate bucuria. Puţin mai trebuia pănă când să ne îmbrăţişeze şi să ne sărute. In timpul convorbirii, Jak ne rugă să întoarcem puţin capul în altă parte, iar el deschise, o mică gantă pe care o avea In mână. Când ne-a spus că putem să ne uităm la dânsul, Jak era transformat la desăvârşire. Avea ochelari albaştri, favoriţi, şi o musteaţă mare care părea foarte naturală. Nici mama lui nu l-ar fi recunoscut. Ne întrebă dacă mai seamănă insă cu fratele său Jupiter. —Nu, zise Tom, doar după părul lung pe care îl porţi. (Va urma) ►