Mişcarea, iunie 1912 (Anul 4, nr. 119-143)
1912-06-17 / nr. 133
ANUL IV No. 133 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE la ţară !ie un an ..... 20 lei la străinătate pe un an . . . 40 Preoţii* învăţătorii rurali . . 50*/p -Sep» degenerarea Satelor Constituirea legei pentru propăşirea satelor a fost salutată cu mare entuziasm de întreaga romînime. Este o mişcare de la care aşteptăm adevarata regenerare a populaţiei noastre rurale, sub toate raporturile. După o succintă analiză a prodigioasei şi salutarei activităţi economice de la sate, dl. Gr. Giurgea face o serie de observaţiuni asupra înfiinţărei ligei pentru propăşirea satelor. Băncile, obştiile, islazurile comunale, casa rurală, vor însemna în istoria noastră economică şi sociala o mare epocă de deşteptare. Desigur ca cu vremea, diviziunea muncii, şi nevoia de specializare, se vor lămuri şi se vor impune, dar nu e mai puţin adevărat că această deşteptare de activitate la sate e cea mai bună temelie, pe care, când va fi consolidată, se vor putea clădi toate celelalte instituţiuni de progres. Acum a sosit vremea ca să se întreprindă la sate şi o deşteptare culturală. Scopul şi dorinţa noastră n’ar trebui să fie ca să-i urbanizăm pe rurali, ci ca să ridicăm satele prin igienă, cultură, economie şi autonomie comunală, pentru a face din fiecare sat un centru de activitate, şi a zădărnici infiltraţiunea rurală la oraşe, care umflă mahalalele şi numărul declasaţilor. In acest scop s’a înfiinţat acum de către domnul Spiru Haret—Liga Deşteptarea — « pentru propăşirea intelectuală, morală şi economică a sătenilor şi a muncitorilor din oraşe; pentru educaţiunea lor cetăţenească şi desvoltarea simţului de solidaritate intre păturile sociale». Pe de o parte, dar, se va consolida acţiunea economică, iar pe de alta se va face educaţiunea morală a satelor. Acum cînd suntem în preziua unei reforme electorale, educaţiunea maselor a devenit o necesitate. In Băncile populare pe anul 1910, din 455 de mii de membrii, 233 de mii erau neştiutori de carte. Cînd într’o asemenea instituţie, şi’n urma urmei însemnate selecţiuni, găsim un asemenea procent de ignoranţi, aceasta însemnează că toate întreprinderile de cultură şi de educaţiune la sa te, vor fi bine venite. Reuşita Ligii d lui Spiru Haret dovedeşte încă şi o deşteptare a iniţiativei particulare. Intr’o ţară în care guvernele pot tăia şi spînzura, e bine ca organizaţiuni particulare serioase să asigure o continuitate de acţiune, acelor mişcări democratice ca, neplăcînd multora, pot fi primejduite. Liga aceasta va fi şi un început de opiniune publică, cu privire la judecarea chestiunilor sociale. O asemenea ligă ar trebui să fie îmbrăţişată de toţi acei ce sunt convinşi de nevoia progresului, şi de nevoia înălţărei morale a omului. BLOK-NOTES Atacul 1 Au trecut 48 de ore şi nam văzut „atacul“ ridicolului Stroja. Nici ciomag, nici revolver- ■nimic ! Unde ţi-i „voiniciu“ nenoroitule? Sau sa găsit vreun gardist grecinist care te-a pus în cămaşa de forţă ? Aveam dreptate cînd spuneam că prostia ipistatului Stroja e absolut tragică ! De aţă... Stroja a avut odată galoane de fir şi superiorii, apreciind * capacitatea* lui, i le-au schimbat în galoane de aţă. Şi stupidităţile ce le debitează prin «Evenimentul* de aseară cu titlu de *intrigă politică», sunt cusute tot cu aU albă! Aţa i-a fost întotdeauna fatală fostului vagmistru■ Şi capul lui Stroja e tot de aţă ! Poli VINOVĂŢIA E DOVEDITA Stamatiu să fie izgonit de la Primărie Tăcere profundă ! Delicuenii au intrat în gaură de şarpe. Gravele acuzaţiuni formulate şi dovedite în sarcina ajutorului de primar Stamatiu, au ramas fără răspuns şi apărare. Ajutorul de primar care prin traficul făcut cu furnizarea lemnelor la şcolile primare, a calcat şi legea comunală şi s’a făcut pasibil şi de rigorile codului penal, continuă a sta la load lui, sub povoara delictelor ce le-a săvlrşit şi sub oprobiul întregei opinii publice. Mai mult, fapt cert şi nedesminţit este, că d. Dimachi şi-a dat dimisiunea din comisiunea instituită pentru anchetarea furturilor de lemnărie. Comisiunea s’a descomplectat şi ancheta s’a suspendat. Pentru cea dimisionată. Dimăchi ? Pentru ce „Evenimentul“ nu se grăbeşte să publice rezultatul constatărilor făcute până acum de comisiune ? Pentru ce s’a suspendat ancheta ? Iată o serie de fapte cari nu pot conduce decit la o singură concluzie: Comisiunea a constatat că toate acuzaţiunile aduse ajutorului de primar sunt întemeiate. Stamatiu e vinovat. E vinovat şi totuşi na fost izgonit din administraţia comunală. E vinovat că a înstreinat materialul lemnos al comunei, e vinovat că în calitate de ajutor de primar a făcut traficuri nepermise de legea comunală şi pedepsite de codul penal, cu furniturile de Combustibil la şcolile primare. Comisiunea ce s’a instituit putea să-l spele şi nu l-a spalat. Consiliul comunal putea să-i deie un vot de încredere şi nu i -a dat. De aici încolo nimic şi nimeni nu-l mai poate salva pe vinovatul Stamatiu. El trebue să-şi primească pedeapsa şi-şi va primi-o. Exploatatorii Iaşului Afacerea Botez-Conescu Spuneam eri că, în dispreţul Legei a-supra comptabilităţii publice şi al Legei comunale, domnul Gh. Botez a pus la cale vinderea unei porţiuni din terenul rămas din foasta grădină a primăriei. Vinderea s-a făcut pentru suma de 12.000 lei. Suprafaţa terenului fiind de peste 600 metri patraţi, s’a vindut deci cu mai puţin de 20 lei metrul de suprafaţă, preţ ridicol, dar ne gindim la valoarea de astăzi a terenurilor. Domnii consilieri comunali au dat dovadă de cea mai mare uşurinţă, cînd au decis vinderea unei porţiuni din locul pe care s’a hotârît de administraţia liberală să se înfiinţeze o piaţă nouă, care să oftinească obiectele de prima necesitate unei treimi cel puţin din populaţia oraşului, exploatată groaznic in maidanul d-lui Corjescu. Au mai comis o greşală domnii consilieri acceptind oferta de 12.000 lei, adied mai puțin de 20 hi m. p. de teren situat în stradele Lăpuşneanu și I. C. Brătianu. Unii din domnii consilieri ştiau bine că un astfel de Ioc trebue să se vîndă cu mult mai scump şi nu au deşteptat pe colegii lor. Cel mai vinovat fost este d. Gh. Botez, care e şi subdirector al Creditului Urban şi cunoaşte deci valoarea terenurilor din oraş. * Domnul Gh. Botez ştie că Creditul Urban, care a ajuns în stare foarte înfloritoare mulţumită direcţiunei cuminte şi competente pe care o are de mai mulţi ani, a vindut terenuri în Tîrgul Cucului, anul acesta chiar, cu 80 lei metrul pătrat. Citiţi bine : 80 lei m. p. acolo unde incendiul a distrus magaziile de haine vechi, şi 20 lei în strada Lăpuşneanu şi I. C. Brătianu!❖ De ce domnul Botez n'a atras consilierilor luarea aminte asupra preţului ridicol oferit de d-na Neculcea ? N’a făcut-o, pentru că atunci de bună seamă Consiliul comunal ar fi decis licitaţie. Dar ziua de licitaţie n’ar mai fi găsit poate pe d. Botez primar şi planul acestuia ar fi rămas baltă. Aceasta însă n’o voeşte domnul Botez. Domnul Botez şi-a pus în gînd să împiedece înfinţarea pieţei pentru a servi pe d. căpitan Corjescu, al cărui maidan este apăsat de o ipotecă formidabilă. Ce-i pasă d-lui Botez că maidanul d-lui Corjescu e neîndestulător ? Şi ce-i pasă, mai ales, că mai bine de a treia parte din populaţia acestui nenorocit oraş zace în ghiarele scumpetei, la care a osîndit-o domnul căp. Corjescu ? Preocuparea d-lui Botez e numai una : Sărăcia oraşului să plătească datoriile grele ale maidanului Sft. Spiridon.* Domnul Botez ştie foarte bine că, infiinţîndu se piaţa nouă, d. căp. Corjescu n’ar mai putea închiria focuri şi gherete in maidanul său cu preţuri enorme, pe cari negustorii să le plătească scumpind hrana cetăţenilor. Ştie bine că n’ar mai putea fi flirjiesi.il sA intice contracte ca acela, de pildă, convenit cu un negustor de peşte, care, in schimbul unei chitii fabuloase, fine o gheretă cu îndatorirea din partea d-lui căp. Corjescu de a mai închiria și altui negustor de peste vre-un tot sau vre-o încăpere in maidan. Dar tocmai pentru că știa toate acestea, d. Botez se încumeta să facâ ceia ce n’a cutezat să facă șeful partidului conservator, cit a fost primar. Mai nu putem altceva decît să trezim pe cetățeni. I-am trezit. E datoria acestora acuma să se adreseze cui vor crede, pentru ca nelegiuirea proectată de maidanul Creditului urban să fie înlăturată. Atitudinea Rominilor — Un comunicat oficial — .Românul“ din Arad, ce ne-a sosit ieri, publică în Înivirea numărului său, cu litere caracteristice, următorul comunicat foarte important, care precisează atitudinea partidului naţional român de peste munţi, faţă de marea criză prin care străbate Ungaria : „Mai mulţi membri ai comitetului nostru naţional, întrunindu-se zilele aceste aici în Arad, au ţinut să ne dea următoarele informaţii spre orientarea publicului românesc: 1) Pentru fixarea unui program de muncă în faţa însemnatelor momente politice ce se anunţă în viitorul apropiat şi pentru stabilirea mijloacelor de luminare a poporului rominesc, comitetul nostru naţional se va întruni In conferinţă, nu mai tlrziu decit prin 10—15 iulie a. c. 2) Comitetul nostru naţional va organiza, în timpul cel mai potrivit, o serie de adunări publice prin toate ţinuturile romineşti din Ungaria şi Transilvania, şi în interesul intensei acţiuni de propagandă ce contemplă, va mobiliza toate forţele ce are la indămînă, nesocotind, ca şi în trecut, orice jertfe în marginile puterilor noastre ale tuturor. 3) Vom da cu toţii dovada elementară a credinţei noastre către steagul partidului nostru, dacă, amintindu-ne in orice clipă, ca singur comitetul nostru naţional poate să fie în situaţie să hotărască atitudinea neamului românesc din Ungaria şi Transilvania, în conformitate cu interesele totdeauna bine cumpănite ale politicei romineşti, vom aştepta cu conştiinţa împăcată cuvintul de îndrumare al comitetului, fără de care acţiunile noastre, nu numai că pot să rătăcească ţinta supremă a luptei noastre, dar pot chiar să primejduiască prestigiul întregului popor rominesc, in momente cînd acest popor trebue să dea suprema dovadă a greutăţii lui politice, precum şi a energiei cu care poate să intervină, cînd interese lui de afirmare politică reclamă aceasta. 4. Situaţia politică a ţârei noastre ne impune azi o deplină încredere in forţele noastre şi o perfectă solidaritate in faţa evenimentelor. Munca cinstită de luminare a poporului, îşi găseşte, fireşte, atitea mijloace cinstite, care nu împiedică pe nimeni să facă totul în marginile iniţiativei restrinse a intelectualilor de buna credinţă şi luminaţi, fie ei de ori unde. Comitetul nu poate să salute decit cu bucurie, în activitatea lor, pe toţi cei ce muncesc în cadrele programului nostru naţional şi pregătesc astfel terenul pentru acţiunile generale, cari revin totdeauna iniţiativelor comitetului. Cu atît mai mare e răspunderea fiecărui membru credincios şi cinstit al partidului nostru naţional, să abată din vreme curentele duşmănoase cauzei poporului cari se anunţă de obicei prea stridente, de citea să nu poată fi recunoscute. DIN ŞAGĂ Intre Bucatar şi Vagmistru. Vagmistrul Stroja care a fost reformat din grajdurile pompieriei, a intrat în grajdurile politicei greceniste de la Iaşi. Ce voiţi ? Are „omul“ aptitudini pentru viaţa de grajd şi pace bună ! Ăsta e singura explicaţie a decadenţei morale in care se sbate „presa“ conserva* DUMINICA 17 IUNIE 1912 ZIAR NATIONAL LIBERAL SUB IVR OCTIUNEA UNUI COMITET APARE ZILNIC financiuri comerciale Linia în pagina II-a 1 leu. In pagina IlI-a 50 bani. In pagina IY-a 40 bani — TELEFON 12Ü — toare de la Iaşi. Grăjdierul reformat a intrat în presă. Cu furca, cu lopata, cu tulumba, cu tîrnăicopul, cu ciomagul şi cu revolverul, vagmistrul face... gazetărie ! Cînd nu face ipistăţie tîmpită la poliţie, el face gazetărie murdară la „Evenimentul. La o parte vagmistrul! Bucătarul d-lu . Greceanu e indicat la direcţiunea politică„ Evenimentului “. Baragladina va fi şi mai inteligentă şi mai bine crescută deci grăjdarul reformat. DIN ZBORUL VREMII prestarea lui Gorki De curând ziarele ruseşti anunţă că guvernul rus a emis un mandat de arestare in contra lui Gorki. Intenţinea guvernului rus es că de data aceasta să proceadă cu toată energia în contra lui Gorki. Aceasta reese din instrucţiunea alăturata mandatului de arestare, in baza căreia e a se alia cu orice preţ locul unde se află Gorki şi îndată sa fie şi arestat. Motivele, care au determinat pe guvernul rus la ordonarea acestei arestări, sunt cele cunoscute. Gorki în scrierile sale mai nouă face o critică foarte severă starei aproape anarhice din Rusia şi prin aceasta şi-a aprins paie In cap, a atras mânia autorităţilor din Rusia asupra sa. Întrebarea este, dacă va avea guvernul rusesc îndrăzneala, ca să proceada In contra lui Gorki acolo unde se va fi aflând dinsul în chipul cum se procede în Rusia în contra persoanelor neplăcute; căci pe deoparte se poate, că statul respectiv nici nu-l va extrada, eventual nici nu-l va deţinea pe baza mandatului de arestare al guvernului moscovit. De altfel guvernul rus a mai încercat odată aceasta. Insă s’a gâsit faţa in faţa cu intreaga opinie publică din toate statele civilizate, ba chiar și opinia publica din Rusia înscenase meetinguri de protestare în contra acestei proceduri încât guvernul rus s’a văzut silit a elibera pe Gorki, pe care-l arestase. Marido siriitor a părăsit aluliei patria, căutând a câştiga în străinătate onoarea cuvenita geniuni rusesc, care e mult mai presus dominațiunei despotice ruse. Familia Caragiale Din teza de doctorat: „Ion Luca Caragiales Leben und Walte* apărut la Lipska și datorită d-lui Horia Petrea-Petrescu. Familia lui Caragiale e strâns legal cu istoria teatrului român. In anul 186 sei ia C. I. Vernescu în «Curierul român* „Pare a fi un dar al familiei, că tot membrii ei au un talent, pe cari Românii ştiu sâ-l preţuiască atât de mult. Pe scena românească au jucat rolul cei trei faţi Caragiale: Costache, Iorg şi Luca, cu soţiile lor Cecilia (a lui Iorga şi Caliopia lui Luca). Capul familiei, tatăl acestor trei fraţi Costache Caragiale, era de origine greacă sau albaneză. El venise la ţara românească din Turcia. Fiii lui se naturalizarâ aici şi în scurt timp luară part la viaţa noastră intelectuală, şi anum pe terenul teatrului. , Costache Caragiale s’a născut la 21 Martie 1815, iu învăţător in şcoala grecească, de la „Domniţa Bălaşa" din Bucureşti şi jucă pentru întâia oară în Noembrie 1835 (in Alzina de Voltaire). In 1884 el intemeiă, în Bucureşti, societatea «Teatrul de diletanţi» şi rămase ac până la isbucnirea revoluţiei din 1848 In 1849 înfiinţează o altă întreprindere teatrală in Craiova iar în 1850 conduce împreună cu Wachmann, teatrul romanesc din Bucrești. Ştirbei-Voda il ridică la rangul de pitar. Retrăgându se în 1854, din teatru, el studia dreptul său avocat, apoi judecător de pace in București. In 1877, muri de o boală de inimă. Fratele lui, Iorgu, fu câteva luni director de teatru In tovărăşie cu Drăgulici. Iorgu, un „ţigan simpatic“, era vesel şi se deosebea prin felul lui comit faţă de camarazi. Soţia lui Iorgu, Cecilia, fu actriţă ii trupa lui Caragiale în anii 1853—54. Luca, născut in 1817, tatăl marelu seriitor, debută pentru întâia oară in anul 1846 intr’o comedie a fratelui său Calităţi teatrale dovedi şi Caliopi, primu a soţie a lui Luca. Ea jucă cu succerduri de sub elă. Ion Luca Caragiale s’a născut la 30 Ianuarie 1852 în satul Mărgineni (Prahova). Muma lui, Catinea, a doua soţie a lui Luca, era Ardeleanca, de fel dir