Mişcarea, iunie 1912 (Anul 4, nr. 119-143)

1912-06-17 / nr. 133

ANUL IV No. 133 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE la ţară !ie un an ..... 20 lei la străinătate pe un an . . . 40 Preoţi­i* învăţătorii rurali . . 50*/p -Sep» degenerarea Satelor Constituirea legei pentru propă­şirea satelor a fost salutată cu mare entuziasm de întreaga romînime. Este o mişcare de la care aştep­tăm adevarata regenerare a popu­laţiei noastre rurale, sub toate ra­porturile. După o succintă analiză a pro­digioasei şi salutarei activităţi eco­nomice de la sate, dl. Gr. Giurgea face o serie de observaţiuni asu­pra înfiinţărei ligei pentru propăşi­rea satelor. Băncile, obştiile, islazurile comu­nale, casa rurală, vor însemna în istoria noastră economică şi sociala o mare epocă de deşteptare. De­si­gur ca cu vremea, diviziunea mun­cii, şi nevoia de specializare, se vor lămuri şi se vor impune, dar nu e mai puţin adevărat că această de­şteptare de activitate la sate e cea mai bună temelie, pe care, când va fi consolidată, se vor putea clă­di toate celelalte instituţiuni de progres. Acum a sosit vremea ca să se întreprindă la sate şi o deştepta­re culturală. Scopul şi dorinţa noa­stră n’ar trebui să fie ca să-i ur­­banizăm pe rurali, ci ca să ridicăm satele prin igienă, cultură, econo­mie şi autonomie comunală, pen­tru a face din fie­care sat un cen­tru de activitate, şi a zădărnici in­­filtraţiunea rurală la oraşe, care um­flă mahalalele şi numărul decla­saţilor. In acest scop s’a înfiinţat acum de către domnul Spiru Haret—Li­ga Deşteptarea — « pentru propăşi­rea intelectuală, morală şi econo­mică a sătenilor şi a muncitorilor din oraşe; pentru educaţiunea lor cetăţenească şi desvoltarea simţului de solidaritate intre păturile soci­ale». Pe de o parte, dar, se va con­solida acţiunea economică, iar pe de alta se va face educaţiunea mo­rală a satelor. Acum cînd suntem în preziua unei reforme electorale, educaţiu­nea maselor a devenit o necesitate. In Băncile populare pe anul 1910, din 455 de mii de mem­brii, 233 de mii erau neştiutori de carte. Cînd într’o asemenea in­stituţie, şi’n urma urmei însemna­te selecţiuni, găsim un asemenea procent de ignoranţi, aceasta în­semnează că toate întreprinderile de cultură şi de educaţiune la sa­­ te, vor fi bine venite. Reuşita Ligii d lui Spiru Haret dovedeşte încă şi o deşteptare a iniţiativei particulare. Intr’o ţară în care guvernele pot tăia şi spîn­­zura, e bine ca organizaţiuni par­ticulare serioase să asigure o con­tinuitate de acţiune, acelor miş­cări democratice ca, neplăcînd mul­tora, pot fi primejduite. Liga aceasta va fi şi un înce­put de opiniune publică, cu pri­vire la judecarea chestiunilor soci­ale. O asemenea ligă ar trebui să fie îmbrăţişată de toţi acei ce sunt convinşi de nevoia progresului, şi de nevoia înălţărei morale­ a omului. BLOK-NOTES Atacul 1 Au trecut 48 de ore şi nam­ văzut „atacul“ ridicolului Stroja. Nici ciomag, nici revolver- ■nimic ! Unde ţi-i „voiniciu“ nenoroitule? Sau sa găsit vre­un gardist grecinist care te-a pus în c­ă­maşa de forţă ? Aveam dreptate cînd spuneam că pros­tia ipistatului Stroja e absolut tragică ! De aţă... Stroja a avut odată galoane de fir şi superiorii, apreciind * capacitatea* lui, i le-au schimbat în galoane de aţă. Şi stupidităţile ce le debitează prin «E­­venimentul* de aseară cu titlu de *in­­trigă politică», sunt cusute tot cu aU albă! Aţa i-a fost întotdeauna fatală fostu­lui vagmistru■ Şi capul lui Stroja e tot de aţă ! Poli VINOVĂŢIA E DOVEDITA Stamatiu să fie izgonit de la Pri­mărie Tăcere profundă ! Delic­uen­ii au intrat în gaură de şarpe. Gravele acuzaţiuni formulate şi dovedite în sarcina ajutorului de primar Stamatiu, au ramas fără răspuns şi apărare. Ajutorul de primar care prin traficul făcut cu furnizarea lemne­lor la şcolile primare, a calcat şi legea comunală şi s’a făcut pasi­bil şi de rigorile codului penal, continuă a sta la load lui, sub povoara delictelor ce le-a săvlrşit şi sub oprobiul întregei opinii pu­blice. Mai mult, fapt cert şi nedes­­minţit este, că d. Dimachi şi-a dat dimisiunea din comisiunea insti­tuită pentru anchetarea furturilor de lemnărie. Comisiunea s’a des­­complectat şi ancheta s’a suspen­dat. Pentru cea dimisionată. Di­­măchi ? Pentru ce „Evenimentul“ nu se grăbeşte să publice rezulta­tul constatărilor făcute până a­­cum de comisiune ? Pentru ce s’a suspendat ancheta ? Iată o serie de fapte cari nu pot conduce decit la o singură concluzie: Comisiunea a constatat că toate acuzaţiunile aduse ajuto­rului de primar sunt întemeiate. Stamatiu e vinovat. E vinovat şi totuşi na fost iz­gonit din administraţia comunală. E vinovat că a înstreinat ma­terialul lemnos al comunei, e vi­novat că în calitate de ajutor de primar a făcut traficuri nepermise de legea comunală şi pedepsite de codul penal, cu f­urniturile de Com­bustibil la şcolile primare. Comi­siunea ce s’a instituit putea să-l spele şi nu l-a spalat. Consiliul comunal putea să-i deie un vot de încredere şi nu i -a dat. De aici încolo nimic şi nimeni nu-l mai poate salva pe vinova­tul Stamatiu. El trebue să-şi primească pe­deapsa şi-şi va primi-o. Exploatatorii Iaşului Afacerea Bot­ez-Conescu Spuneam eri că, în dispreţul Legei a-­­supra com­ptabilităţii publice şi al Legei comunale, domnul Gh. Botez a pus la cale vinderea unei porţiuni din terenul rămas din foasta grădină a primăriei. Vinderea s-a făcut pentru suma de 12.000 lei. Suprafaţa terenului fiind de peste 600 metri patraţi, s’a vindut deci cu mai puţin de 20 lei metrul de su­prafaţă, preţ ridicol, d­ar ne gindim la valoarea de astăzi a terenurilor. Domnii consilieri comunali au dat do­vadă de cea mai mare uşurinţă, cînd au decis vinderea unei porţiuni din locul pe care s’a hotârît de administraţia li­berală să se înfiinţeze o piaţă nouă, care să oftinească obiectele de prima necesitate unei treimi cel puţin din popu­laţia oraşului, exploatată groaznic in maidanul d-lui Corjescu. Au mai comis o greşală domnii con­silieri acceptind oferta de 12.000 lei, a­died mai puțin de 20 hi m­. p. de teren situat în stradele Lăpuşneanu și I. C. Brătianu. Unii din domnii consilieri ştiau bine că un astfel de Ioc trebue să se vîndă cu mult mai scump şi nu au deş­teptat pe colegii lor. Cel mai vinovat fost este d. Gh. Botez, care e şi sub­director al Creditului Urban şi cunoaşte deci valoarea terenurilor din oraş. * Domnul Gh. Botez ştie că Cre­ditul Urban, care a ajuns în stare foarte înfloritoare mulţumită di­recţiunei cuminte şi competente pe care o are de mai mulţi ani, a vindut terenuri în Tîrgul Cucu­lui, anul acesta chiar, cu 80 lei metrul pătrat. Citiţi bine : 80 lei m. p. acolo unde incendiul a dis­trus magaziile de haine vechi, şi 20 lei în strada Lăpuşneanu şi I. C. Brătianu!❖ De ce domnul Botez n'a atras consilierilor luarea aminte asupra preţului ridicol oferit de d-na Ne­culcea ? N’a făcut-o, pentru că a­­tunci de bună seamă Consiliul co­munal ar fi decis licitaţie. Dar ziua de licitaţie n’ar mai fi găsit poate pe d. Botez primar şi planul aces­tuia ar fi rămas baltă. Aceasta însă n’o voeşte domnul Botez. Dom­nul Botez şi-a pus în gînd să îm­piedece înfinţarea pieţei pentru a servi pe d. căpitan Corjescu, al cărui maidan este apăsat de o i­­potecă formidabilă. Ce-i pasă d-lui Botez că maida­nul d-lui Corjescu e neîndestulător ? Şi ce-i pasă, mai ales, că mai bine de a treia parte din populaţia a­cestui nenorocit oraş zace în ghia­­rele scumpetei, la care a osîndit-o domnul căp. Corjescu ? Preocupa­rea d-lui Botez e numai una : Sărăcia oraşului să plătească da­toriile grele ale maidanului Sft. Spiridon.* Domnul Botez ştie foarte bine că, in­­fiinţîndu se piaţa nouă, d. căp. Corjescu n’ar mai putea închiria focuri şi gherete in maidanul său cu preţuri enorme, pe cari negustorii să le plătească scumpind hrana cetăţenilor. Ştie bine că n’ar mai putea fi flirjiesi­.il sA int­­ice contracte ca acela, de pildă, convenit cu un negustor de peşte, care, in schimbul unei chitii fa­buloase, fine o gheretă cu îndatorirea din partea d-lui căp. Corjescu de a mai închiria și altui negustor de peste vre-un tot sau vre-o încăpere in maidan. Dar tocmai pentru că știa toate aces­tea, d. Botez se încumeta să facâ ceia ce n’a cutezat să facă șeful partidului conservator, cit a fost primar. Mai nu putem altceva decît să tre­zim pe cetățeni. I-am trezit. E datoria acestora acuma să se adreseze cui vor crede, pentru ca nelegiuirea proec­tată de maidanul Creditului urban să fie înlăturată. Atitudinea Rominilor — Un comunicat oficial — .Românul“ din Arad, ce ne-a sosit ieri, publică în Înivirea numărului său, cu litere caracteristice, următorul comu­nicat foarte important, care precisează atitudinea partidului naţional român de peste munţi, faţă de marea criză prin care străbate Ungaria : „Mai mulţi membri ai comitetului nos­tru naţional, întrunindu-se zilele aceste aici în Arad, au ţinut să ne dea urmă­toarele informaţii spre orientarea publi­cului românesc: 1) Pentru fixarea unui program de muncă în faţa însemnatelor momente politice ce se anunţă în viitorul apropiat şi pentru stabilirea mijloacelor de lumi­nare a poporului rominesc, comitetul nostru naţional se va întruni In confe­rinţă, nu mai tlrziu de­cit prin 10—15 iulie a. c. 2) Comitetul nostru naţional va orga­niza, în timpul cel mai potrivit, o serie de adunări publice prin toate ţinuturile romineşti din Ungaria şi Transilvania, şi în interesul intensei acţiuni de propa­gandă ce contemplă, va mobiliza toate forţele ce are la indămînă, nesocotind, ca şi în trecut, orice jertfe în marginile puterilor noastre ale tuturor. 3) Vom da cu toţii dovada elemen­tară a credinţei noastre către steagul partidului nostru, dacă, amintindu-ne in ori­ce clipă, ca singur comitetul nostru naţional poate să fie în situaţie să ho­tărască atitudinea neamului românesc din Ungaria şi Transilvania, în confor­mitate cu interesele tot­deauna bine cumpănite ale politicei romineşti,­ vom aştepta cu conştiinţa împăcată cuvintul de îndrumare al comitetului, fără de care acţiunile noastre, nu numai că pot să rătăcească ţinta supremă a luptei noas­tre, dar pot chiar să primejduiască pres­tigiul întregului popor rominesc, in mo­­mente cînd acest popor trebue să dea suprema dovadă a greutăţii lui politice, precum şi a energiei cu care poate să intervină, cînd interese lui de afirmare politică reclamă aceasta. 4. Situaţia politică a ţârei noastre ne impune azi o deplină încredere in forţele noastre şi o perfectă solidaritate in faţa evenimentelor. Munca cinstită de lumi­nare a poporului, îşi găseşte, fireşte, a­­titea mijloace cinstite, care nu împiedică pe nimeni să facă totul în marginile ini­ţiativei restrinse a intelectualilor de buna credinţă şi luminaţi, fie ei de ori unde. Comitetul nu poate să salute de­cit cu bucurie, în activitatea lor, pe toţi cei ce muncesc în cadrele programului nostru naţional şi pregătesc astfel terenul pen­tru acţiunile generale, cari revin tot­dea­una iniţiativelor comitetului. Cu atît mai mare e răspunderea fie­cărui membru credincios şi cinstit al partidului nostru naţional, să­ abată din vreme curentele duşmănoase cauzei poporului cari se a­­nunţă de obicei prea stridente, de citea să n­u poată fi recunoscute. DIN ŞAGĂ Intre Bucatar şi Vagmistru. Vagmistrul Stroja care a fost reformat din grajdurile pompieriei, a intrat în graj­durile politicei greceniste de la Iaşi. Ce voiţi ? Are „omul“ aptitudini pentru viaţa de grajd şi pace bună ! Ăsta e singura explicaţie a decadenţei morale in care se sbate „presa“ conserva* DUMINICA 17 IUNIE 1912 ZIAR NATIONAL LIBERAL SUB IV­R OCTI­UNEA UNUI COMITET APARE ZILNIC financiuri comerciale Linia în pagina II-a 1 leu. In pagina IlI-a 50 bani. In pagina IY-a 40 bani — TELEFON 12Ü — toare de la Iaşi. Grăjdierul reformat a intrat în presă. Cu furca, cu lopata, cu tulumba, cu tîrnăicopul, cu ciomagul şi cu revolverul, vagmistrul face... gazetărie ! Cînd nu face ipistăţie tîmpită la poliţie, el face gazetărie murdară la „Evenimentul­. La o parte vagmistrul! Bucătarul d­-lu . Greceanu e indicat la direcţiunea politică„ Evenimentului “. Baragladina va fi şi mai inteligentă şi mai bine crescută de­ci­ grăjdarul refor­mat. DIN ZBORUL VREMII prestarea lui Gorki De curând ziarele ruseşti anunţă că gu­vernul rus a emis un man­dat de­ arestare in contra lui Gorki. Inten­ţinea guvernului rus es că de data aceasta să proceadă cu toată energia în contra lui Gorki. Aceasta reese din instrucţiunea alăturata mandatu­lui de arestare, in baza căreia e a se alia cu ori­ce preţ locul unde se află Gorki şi îndată sa fie şi arestat. Motivele, care au determinat pe guvernul rus la ordonarea a­­cestei arestări, sunt cele cunoscute. Gorki în scrierile sale mai nouă face o critică foarte severă starei aproape anarhice din Rusia şi prin aceasta şi-a aprins paie In cap, a atras mânia autorităţilor din Rusia asupra sa. Întrebarea este, dacă va avea guvernul rusesc îndrăzneala, ca să proceada In con­tra lui Gorki acolo unde se va fi aflând din­­sul în chipul cum se procede în Rusia în contra persoanelor neplăcute; căci pe deo­parte se poate, că statul respectiv nici nu-l va extrada, eventual nici nu-l va deţinea pe baza mandatului de arestare al guvernului moscovit. De altfel guvernul rus a mai încercat o­­dată aceasta. Insă s’a gâsit faţa in faţa cu intreaga opinie publică din toate statele ci­vilizate, ba chiar și opinia publica din Ru­sia înscenase meetinguri de protestare în contra acestei proceduri încât guvernul rus s’a văzut silit a elibera pe Gorki, pe care-l arestase. Marid­o si­riitor a părăsit aluliei patria, căutând a câştiga în străinătate onoarea cu­venita geniuni rusesc, care e mult­ mai pre­sus dominațiunei despotice ruse. Familia Caragiale Din teza de doctorat: „Ion Luca Ca­ragiales Leben und Walte* apărut la Lipska și datorită d-lui Horia Pe­trea-Petrescu. Familia lui Caragiale e strâns legal cu istoria teatrului român. In anul 186 sei ia C. I. Vernescu în «Curierul român* „Pare a fi un dar al familiei, că tot membrii ei au un talent, pe cari Ro­mânii ştiu sâ-l preţuiască atât de mult.­ Pe scena românească au jucat rolul cei trei fa­ţi Caragiale: Costache, Iorg şi Luca, cu soţiile lor Cecilia (a lui Ior­ga şi Caliopi­­a lui Luca). Capul familiei, tatăl acestor trei fraţi Costache Caragiale, era de origine grea­că sau albaneză. El venise la ţara ro­mânească din Turcia. Fiii lui se natu­ralizarâ aici şi în scurt timp luară part la viaţa noastră intelectuală, şi anum pe terenul teatrului. , Costache Caragiale s’a născut la 21 Martie 1815, iu învăţător in şcoala gre­cească, de la „Domniţa Bălaşa" din Bu­cureşti şi jucă pentru întâia oară în No­embrie 1835 (in Alzina de Voltaire). In 1884 el intemeiă, în Bucureşti, societa­tea «Teatrul de diletanţi» şi rămase ac până la isbucnirea revoluţiei din 1848 In 1849 înfiinţează o altă întreprindere teatrală in Craiova iar în 1850 conduce împreună cu Wachmann, teatrul roma­nesc din Buc­rești. Ştirbei-Voda il ri­dică la rangul de pitar. Retrăgându se în 1854, din teatru, el studia dreptul s­ău avocat, apoi judecător de pace in Bu­curești. In 1877, muri de o boală de i­nimă. Fratele lui, Iorgu, fu câteva luni di­rector de teatru In tovărăşie cu Drăgu­lici. Iorgu, un „ţigan simpatic“, era ve­sel şi se deosebea prin felul lui comit faţă de camarazi. Soţia lui Iorgu, Cecilia, fu actriţă ii trupa lui Caragiale în anii 1853—54. Luca, născut in 1817, tatăl marelu seriitor, debută pentru întâia oară in a­nul 1846 intr’o comedie a fratelui său Calităţi teatrale dovedi şi Caliopi, pri­mu a soţie a lui Luca. Ea jucă cu succe­­rd­uri de sub elă. Ion Luca Caragiale s’a născut la 30 Ianuarie 1852 în satul Mărgineni (Pra­hova). Muma lui, Catinea, a doua soţie a lui Luca, era Ardeleanca, de fel dir

Next