Mişcarea, august 1912 (Anul 4, nr. 169-192)
1912-08-02 / nr. 170
ANUL IV No. 170JOI 2 AUGUST 1912 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In tară pe un an...................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/6 ZIAR NAŢIONAL LIBERAL SUB DIRECŢIUNEA UNUI COMITET RPRttK ZILNICI](Vt____ Aminciuri comerciale jiinib-în pagina Il-a 1 leu. în pagina CB «£1. In pagina IV-a 40 bani. - TELEFON 121 — Dac’ar învia Barbu Catargiu! Conservatorii mai au şi astăzi curajul ca la zile mari să repete dictonul lui Barbu Catargiu: totul pentru ţară nimic pentru noi! O vorbă lată mai mult, al cărei ecou sună astăzi mai fals decît oricînd. Şi în special guvernamentalii actuali n’au dreptul să se împăuneze cu această gravă şi sacramentală sentinţă. Toată guvernarea d-nilor Carp şi Marghiloman a fost patafată de sacrificarea intereselor generale pentru satisfacerea de ambiţiuni personale şi de interese inavuabile. Afacerea tramvailor este cel mai strălucit exemplu. Această afacere n’a pornit din grija cinstită de avutul public. Ea a fost rezultatul resentimentelor oarbe decare era stăpînit fostul ministru de interne. Afacerea tramvailor a fost un mijloc de şantajare a partidului liberal şi de răzbunare pătimaşă a d-lui Al. Marghiloman. Şi consecinţele se văd: pătimaşii au eşit învinşi, au fost izgoniţi din guvern, iar ministerul de interne şi Comuna Bucureşti au rămas să plătească daunele sau mai exact, «contravaloarea plăcerilor sentimentale» ale d-lui Marghiloman. Asta înseamnă, desigur, că conservatorii de sub şefia d-lui Carp sunt cei mai credincioşi discipoli ai lui Barbu Catargiu , totul pentru ei şi nimic pentru ţară... Plăcerile sentimentale pentru ei şi daunele pentru stat şi comună. Dar conservatorii d-lui Carp sunt şi oameni de iniţiativă şi de acţiune. Ei au voit să facă dovada că ştiu să facă şi operă economică şi încă o operă economică mai sănătoasă decît acea realizată de partidul liberal! Această operă şi-au început-o cu o acţiune negativă. Societatea romînească de tramvai este o spoliaţiune; instituţiile de credit sunt o nenorocire. Băncile populare şi cooperativele sunt o pacoste pentru ţărănime, iar Banca Naţională a Romîniei este cea mai vastă escrocherie a secolului! întregul edificiu economic şi financiar al ţarei trebuie dărîmat, pentru ca boerii asanatori să-şi poată realiza opera lor economică, din care era să izvorască rîuri de miere şi de lapte. Nenorocirea a fost că această acţiune de distrugere a carpiştilor a trebuit să înceteze înainte de a începe. După prima încercare au trebuit să retracteze, să fie arşi cu biciul de foc al sentinţelor judecătoreşti şi la sfirşit să se ascundă în gaură de şarpe. Dar asta n’a însemnat că ei trebuiau să renunţe la «opera» lor economică. Dimpotrivă, se simţiau obligaţi să facă dovada superiorităţei lor de concepţie în materie economică. Şi au făcut această dovadă cu un brio extraordinar. La Sinaia şi Constanţa străluceşte concepţia economică a conservatorilor de sub şefia d-lui Carp. Acolo se sacrifică averea unui aşezămînt de binefacere şi se spoliază naivii şi bolnavii. Fără îndoială, că opera economică realizată de partidul liberal rămîne în umbră faţă de grandioasa... «operă» a asanatorilor ! La Sinaia şi Constanţa totul e pentru... ţară şi nimic pentru dl. Marcay şi prinţul de Valois! Dac’ar învia Barbu Catargiu! DIN ŞAGA „PLOŞNIŢELE“ In numărul închinat Regelui, revista „Facla* pomeneşte şi de partidele politice, de oamenii politici, care mişună ca nişte ploşniţe mărunte în jurul Coroanei. „Facla* striveşte „ploşniţele liberale şi tachiste“ şi uită tocmai pe adevăratele ploşniţe conservatoare. Le cruță „Facla“ în public ca să le execute în patru ochi. „Facla“ le dă pace și conservatorii le dau recompense. Do ut des! nd chestia Slanicului Se vede că din cauza unei întîrzieri a poștei din... Slănic, „Evenimentul" abia eri ne tachinează că ducem campanie împotriva Slănicului, a epitropului Ivașcu, a medicilor etc. Fapte, că noi într’un articol de cîteva zile în urmă, am relevat un act nechibzuit, un abuz de autoritate mai bine zis, al d-lui Ivaşcu care din motive ce nu e nevoie să te mai pomenim, a interzis organizarea unei serbări în scop filantropic. Scandalul acesta care a revoltat pînă şi pe un avocat al epitropiei, a fost publicat de ziarele de informaţii din Bucureşti şi noi n’am făcut altceva decît l’am relevat la rîndul nostru. Ori, aceasta nu este o campanie. In ceia ce priveşte personalul medical, n’am discutat meritele ştiinţifice ale tinerilor medici cărora li s’a încredinţat conducerea celui mai important stabiliment balnear din ţară, dar am arătat că în specie tinerii medici nu pot inspira suferinzilor încrederea necesară. Efectele terapeutice ale apelor de Slănic, nu pot fi cunoscute după o săptămînă de experienţă şi de aceia, epitropia Sf. Spiridon 20 ani dearîndul a angajat pe profesorul dr. Russ ca medic consultant şi director al băilor. Apoi tot în acest interval la stabilimentul de hidroterapie nu s’au perindat decât două specialişti, d. dr. Brăescu şi defunctul dr. Pastia. „Evenimentul" pretinde că d. dr. Meţianu este un chirurg excelent, că a operat pe toţi suferinzii din Slănic... fără convalescenţă, dar cu aceasta nu ne-a făcut dovada că d. dr. Meţianu este un bun medic pentru o staţiune balneară ca Slănicul. De d-rul Antoniu nu mai vorbim, ci sa voind să se impuie numai cu reclama americană ce şi-a organizat-o în cîteva gazete din Capitală. Aşa fiind, „Evenimentul" ar face bine să nu se mai formalizeze cînd e vorba de insuficiența personalului medical din Slănic. en.-vin.sii . D-l P. P. Carp s’a întors în ţară şi s’a refugiat la Ţibăneşti. Se asigură chiar că d. Carp este complect resignat. D-sa a părăsit frânele conducerei partidului, lăsând dlul Maiorescu răspunderea situaţiei şi sarcina de a trata concentrarea. Mai mult de cât atât, d-l Carp s’ar mulţumi cu un portofoliu într’un guvern prezidat de d. Maiorescu. In orice caz, dacă această versiune va fi exactă, faptul denotă o mare schimbare în modul de a fi al d-lui Carp. Asta ar însemna că d. Carp a început să se cunoască şi în consecinţă recunoaşte singur că nu e croit pentru a fi conducător de oameni. Dar situaţia se complică tot din cauza d-lui Marghiloman care e duşmanul hotărât al concentrărei şi partizanul retragerei imediate a carpiştilor de la putere. D-l Marghiloman înţelege că în orice nouă combinaţie conservatoare, aşa va avea rolul unui om pus la carantină. D-l Marghiloman şi-a perdut orice autoritate şi orice influenţă în sinul grupărei pe care a condus-o la un sfârşit atât de dezastruos. D-l Marghiloman este un om sfârşit politiceşte. Şi această lamentabilă situaţie i-ar fi şi mai mult agravată dacă s’ar putea realiza concentrarea. Asta e situaţia vinovaţilor învinşi. D-l Carp izolat la Ţibăneşti, iar d. Marghiloman în luptă cu decesul politic. E plină de învăţăminte situaţia de astăzi a d-lor Carp şi Marghiloman. BLOCK-NOTES Cel mai bun doctor „Eus nimeritul“ foarte încintat de isprăvile d-lui dr. Meţianu de la Slănic, ne spune că d-sa „a făcut până acum sute de operaţii la Slănic, toate cu rezultate admirabile şi fără ca pacienţii să facă măcar o zi de convalescenţă“. Din cele spuse de „Evenimentul“ rezultă că n’a rămas oman Slănic neoperat de doctorul Meţianu, căci numărul vizitatorilor nu credem să fie de cîteva mii. Şi al doilea, că dl. Meţianu este cel mai bun doctor de pe mapamond, căci până la d-sa nu s’a ajuns ca bolnavul să nu facă „nici o zi de convalescenţă“ după operaţie. Domnul Meţianu îl trînteşte pe bolnav pe masă, îl cenătueşte şi, cînd l-a isprăvit, îşi pune pacientul pălăria pe-o ureche şi pleacă să flirteze prin parc. Straşnic doctor! No. 1929. S’a făcut mult sgomot prin presă, în jurul unei scrisori confidenţiale pe care d. ministru ad interim la interne I. Lahovari, a trimis’o d-lui Dobrescu primarul capitalei, în chestia tramvaelor. S’a pus atunci întrebarea logică : pentru ce d. Lahovary in chestiuni de ordin public uzează de scrisori confidenţiale în raporturile dintre d-sa ministru şi d. Dobrescu primarul capitalei ? Ziarele oficioase au încercat să tăgăduiască existenţa acestei scrisori pe care d. Dobrescu luînd-o ca un act oficial i-a şi pus rezoluţie. Confratele „Viitorul“ face însă astăzi dovada indiscutabila a existenţei acestei scrisori, afirmînd că acest document oficial poartă numărul No. 19290 din 10 Iulie a. c. Pe un colţ al acestei adrese-scrisori stă scris cu propria mină a d-lui ministru de interne ad interim cuvintele : personală şi confidenţială. După cum se vede «Viitorul» are informaţiuni cu totul precise în această privinţă. Nu mai rămîne deci decît ca d. Lahovary sub proprie iscălitură să desmintă existenţa ei şi cum nu va putea face a cest lucru, vom avea dovada definitivă că d. Ioan Lahovary este autorul întregei acţiuni a primăriei în această chestie, că una e atitudinea sa făţişă, oficială, şi alta cea secretă, confidenţială. Este o duplicitate care nu face cinste bătrînului ministru de domenii. PĂRERI ŞI FAPTE Istoria unui obiect macabru Revista „Llustration“ publică în ultimul ei număr o scrisoare primită de la desenatorul alsacian Hansi din Colmar şi pe care o dăm în traducere mai jos: „Un student prusian, care îşi face studiile de medicină în Strasburg, are durerea de a-şi pierde „logodnica“ (se ştie că în Germania se întrebuinţează mult, ba se cam abuzează de cuvîntul „logodnică“, care nu trebue de luat aidoma). „Logodnica“ a murit în spital, tocmai în sala unde-şi făcea serviciul studentul... Intr’o zi un argintar din Strasburg vede întrînd în magazinul lui un student foarte trist. Veselia caschetei sale multicolore e neutralizată de un crep îngust, care îndoliază mîneca hainei lui verde-gri, iar cicatricele feței par canaluri săpate de lacrimi. El întinde argintarului un obiect voluminos, învălit cum dăduse Dumnezeu într’un număr vechiu din Strassburger Post. E craniul defunctei, frumos tăiat. Cu voce stinsă studentul îl roagă pe argintar să transforme craniul într’o cupă, din care să bea vin de Rin în amintirea femeei iubite. Nu-i mişcător ? Ne face să ne glndim în acelaş timp şi la Aloric, regele Visigoţilor, care bea din craniul duşmanilor, şi la sentimentalul rege din Thude. Dar... brutalul realism întrerupe cu cruzime visul studentului, cînd argintarul îi prezintă factura (transformarea costă 10 mărci, sau 12 fr. 50). I se pare că suma aceasta imensă întrece tristeţa inimii lui. Preferă deci să lese preţioasa relicvă argintarului şi acolo a găsit-o abatele Wetterbe. El n’a stat nici un moment la îndoeală, a cumpărat obiectul şi l-a aşezat în micul muzeu al civilizaţiei germane, de la redacţia Nuvelistului din Colmar. După aceasta, nu ne mai mirăm de ce Alsacienilor le vine aşa de greu să-şi asimileze mentalitatea şi cultura germană“. E nouă aventura logodnicei din Strasburg şi mai ales foarte spiritual este descrisă de Hansi, care a găsit prilejul să arunce, şi de data aceasta, o săgeată asupra vechilor duşmani. Criza agrară în Ungaria De cîteva zile ziarele din Budapesta dau rapoarte zilnice foarte pesimiste despre recolta de producte în paie şi de porumb din acest an a Ungariei, arătînd că numai orăşul a dat o recoltă mare, din care cauză preţul este foarte scăzut. De unde Buletinele anterioare ale ministerului de agricultură arătau că recolta va fi mai abundentă, ca anul trecut, aproape 50 de chintale metrice, — acum ziarul «Budapesti Hirlap» spune: — «Speculaţiunea şi comerţul ce se ocupă cu operaţiuni de arbitraj, sunt foarte agitate chiar şi in timpul acesta de lipsă de afaceri,—căci cel mult bănuesc numai, dar nu ştiu sigur, care va fi rezultatul treieratului». — Nu lipsesc la bursa noastră de cereale care are mijloace şi are şi reputaţia de a fi foarte bine informată,—nici aprecierile cari spun că recolta de grîu va fi numai de 34 milioane chintale metrice spune Budapesti Hírlap. Ceia ce însemnează că e mai slabă ca anul trecut. Ba acelaş ziar spune că, — din cauza numeroaselor ploi,—a scăzut mult şi calitatea albuminoasă a grâului. Marile mori din Budapesta se ţin in rezervă , pe deoparte din cauza calităţei recoltei şi pe de altă parte din cauză că n’au garanţii In privinţa îndeplinirei angajamentului agricultorilor de a preda marfa la timp. Aceasta din cauza marilor dificultăţi de transport. In alţi ani pe vremea aceasta morile au făcut transacţiuni mari cari au amânat bursa. rsu RASLETE » ■ Cu scrierile Mie crescute ale lui Carnale Se știe că nemuritorul nostru Ion Luca Caragiale a condus cîtăva vreme revista „Mortul Romin“, cea mai bună revistă umoristică de pe aceea vreme.—Intîmplarea a făcut ca să-mi cadă în mină un calendar al acestei reviste din anul 1902. Citind acest calendar am văzut că conţine multe bucăţi admirabile ale neîntrecutului scriitor, care sunt puţin cunoscute publicului cetitor. Am crezut că ar fi bine ca să dau la iveală aceaste bucăţi şi începînd cu numărul acesta al Roraînului în care apare „Naţiunea Romina*, voi căuta ca să transcriu şi celelalte bucăţi, care desigur că vor fi citite cu cea mai mare dragoste de toţi aceia care au iubit şi preţuit pe Caragiale. G. Chîrică (Ploieşti). Puţină lume astăzi şi-o fi mai aducind aminte de o vestită foaie, care apărea odinioară in capitală, pe vremea răsboiului independenţei; voi să vorbesc de „Naţiunea Romina“ pe care o dădeam la lumină Frédéric Damé şi cu mine în tovărăşie. Viaţa acelei foi a fost pe atît de scurta pe cît de glorioasă, aşa că o pot povesti în puţine cuvinte. Armatele creştine trecuseră Dunărea. Intr’o dimineaţă mă pomenesc cu un bileţel dela Damé, cam aşa: «Iubite amice, «Treci îndată pe la mine. Este vorba de o afacere foarte importantă, care ne poate face norocul la amîndoi». II cunosc pe Damé ca om deştept și întreprinzător. Fără intîrziere m’am dus să’l văd, toreînd pe drum fel de fel de frumoase închipuiri. In cîteva vorbe mi-a spus tot planul lui: o gazetă cum n’avusese ţara pănă atunci; o gazetă fără culoare politică; o gazetă de informaţiuni de pe cimpul de răsboi; o gazetă care să cultive entusiasmul popular pe chestiunea independenţei... Să-i căutăm numele... Numele unei gazete e greu de găsit, dar după cîteva minute de gîndire, Damé a fost norocos: „Naţiunea Romînă... Trăiască Naţiunea Romînă!" Am lucrat o zi întreagă pe coaie de tipar să-i nimeresc fizionomia... Pe seară ne-am învoit cu amicul nostru Cucu tipograful. Capul Gazetei s’a aranjat frumos şi am şi Început să dăm înainte. A treia zi a apărat primul număr : jumătate cu depeşi şi corespondenţe de pe teatrul răsboiului. Ceia ce era mai greu de făcut era jumătatea entuziastă : nici declamaţiile zadarnice nu sunt uşoare mai cu seamă când n’ai o deosebita înzestrare pentru aşa ceva. Depeşele însă şi corespondenţele curgeau ca din izvor aşa că încet încet, afară de un prim articol declamator, gazeta nu mai conţinea decât ştiri şi iar ştiri, cari de cari mai amănunţite şi mai senzaţionale. De unde aveam atâtea ? Le traducem din ziarele străine şi le localizam. Luam dintr’o gazetă din Viena o corespondenţă lungă de la război in care se vorbea despre lucruri petrecute la Poradim, la Rusciuc, la Varna, la Vidin la Constantinopol etc. din această corespondenţă făceam tot atâtea corespondenţe câte lucruri conţinea ea şi le datam pe fiecare ca din localitatea unde s’ar fi petrecut lucrul. Astfel aveam corespondenţe din Stambul, din Vidin, Rusciuc, Poradim etc. şi ca să dăm o dimensiune convenabilă fiecare corespondenţe, peste faptul despre care e vorba turnam multă zeamă de fantezie, şi apoi descrierea localităţei, notiţe istorice şi date statistice, toate luate de pe un vechi dar excelent pe vremea lui, dicţionar de conversaţie. „Naţiunea Română“ mergea cum nu mai mersese pănă atunci gazetă din ţară. De unde pănă atunci gazetele publice nu se vindeau cu numărul şi se împărţeau la abonaţi tipărindu-se In cel mult 1500 — 2000 exemplare gazeta noastră „fără nici un abonat se trăgea de la 12—15 mii. Eram fireşte foarte mulţumiţi şi noi şi tipograful care avea parte de tovărăşie la câştig. Tipografia Cucu era atunci în Lipscani lângă hanul Şerban Vodă exact pe colţul unde este grilajul Băncei Naţionale cu strada Karagheorghevici. Ziua şi noaptea trăgeau maşinele numai şi numai gazeta noastră, iar în ulicioară, care era pe atunci o înfundătură făcea un zgomot teribil vânzătorii ţipând sa li se