Mişcarea, iunie 1915 (Anul 7, nr. 119-141)

1915-06-19 / nr. 134

ANUL VIL Na 134 A li & B A m Ifi M T JS te ţară pe un an . . . 3# Ie In străinătate pe un an . 4© „ Pentru preoţi şi învăţător! ru­ral! se fac© o reducere de 5@'J/C l&edaeţia sl AditaiSsiI»tratis) IAŞI, PIAŢA îINIMEI, Ne. S. ?a lacsîisS e?«Jm­a? Kapssal-Lifceni! Un număr 5 BANI VINERI 19 ZIAR NATIR RAI CSDITIAN TELEFON No. 21 Ansraneirar! ©«»»«speSaS® Linia pe pagina II . . î le® Linia p® pagina III . . 5® b, Linia p© pagina I V . . 4« Is. SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITE! btsittoit «Se dhriml Mttoaal-Uberai Un număr 5 BANI Exploatarea idealui naţional „ Acţiunea Naţională“ fac© politică internă De la i­sbucnirea războiului euro­pean a fost un cuvînt de ordine pentru toţi oamenii politici de la noi să se părăsească pentru moment ori­ce preocupări de politică internă, tot ce ne ar putea despărţi, pentru a nu ne preocupa de­cât de ceia ce ne uneşte spre apărarea intereselor ro­­mîneşti. Partidul liberal a dat pilda acestei dezinteresări patriotice, sus­pended toate discuţiunile în vede­rea reformelor din care guvernul îşi făcuse raţiunea sa de a fi şi pentru realizarea cărora fusese convocată Constituanta. Ori­cît de fundamental importante ar fi reformele propuse pentru con­solidarea întregei noastre vieţi so­ciale şi politice, totuşi cei ce le pro­puseseră au renunţat pentru moment la ele în vederea unor interese şi mai mari, în faţa cărora era nevoie de unanimitatea conştiinţelor romî­­neşti. Această unanimitate a durat pănă în toamna trecută, cînd s'au mani­festat, în afară de partidele politice, oare­care tendinţe «separatiste» ale unor oameni cu deosebire excitabili, sau cu deosebire impresionabili prin temperamentul lor. Am căutat atunci să arătăm şi cam­ sunt erorile de apreciere a situaţiunei şi care sunt interesele lăturalnice care făceau ca întreaga acţiune­ să fie periculoasă şi nejustificată. Era o politică internă deghizată în toată acţiunea naţio­nală şi alte asemenea acţiuni, care voiau să se pună la adăpostul mari­lor interese naţionale pentru a atrage opinia publică şi a menţine în cadrul lor pe impresionabili şi pe naivi. După acea îndelungată şi sgomo­­toasă campanie, care s’a prăbuşit în faţa desminţirilor constante ale rea­lităţii evenimentelor, a urmat o epocă de linişte relativă, în care unitatea de convingeri a partidelor politice şi întregi, a asigurat o veghere stator­nică şi utilă asupra marilor interese romîneşti. Mai tîrziu însă, în urma sbuciumărilor interne din partidul conservator şi am amestecul unor factori eterogeni s’a reluat viaţa po­litică internă. Cu toate arguţiile utilizate, cu toate desminţirile şi interpretările falaci­­oase, cu toate protestările generoase şi indignate, un lucru a reieşit des­tul de limpede din ţesătura gesturi­lor Acţiunei Naţionale şi altor acţio­­nişti: preocuparea de guvern, fie de o răsturnare a guvernului actual, de care vorbesc unii acţionişti extremi, fără a fi desminţiţi de colegii întru acţiune, fie de un guvern naţional care să ralieze mai multe elemente politice la opera de veghiere asupra intereselor româneşti. Fireşte, asemenea preocupări au fost desminţite de presa acţionistă şi de unii dintre acţionişti. Iată însă că acum, pe lângă dovezile ce s’au a­­dus până astăzi că va da pe faţă preocupările politice ale Acţioniştilor chiar un acţionist, d. Gen. St. Stoika, printr’o scrisoare publicată în «Di­mineaţa» de ieri, aduce o confirmare nouă. D. Gen. Stoika afirmă că în una din şedinţele Acţiunei, d-sa a pro­pus sa se facă demersuri pentru al­cătuirea unui guvern naţional «pen­tru a putea relua tratativele cu qua­­drupla alianţă». Prin urmare a fost vorba de guvern naţional. Iar d. N. Gr. Filipescu a adăugat:­­ «Cum credeţi că Brătianu ar admite aceasta, când dânsul, cum este de ambiţios, doreşte pentru dîn­­sul şi pentru partidul lui să-şi rezerve această măreaţă faptă, care va fi cea mai strălucită pagină din istoria neamului ?» Declaraţia aceasta e foarte sem­nificativă. D. Filipescu a recunoscut că preşedintele consiliului vrea să sporească neamul românesc, cum zic că vor şi d-nii acţionişti, dar, a a­­dăugat d. Filipescu, preşedintele con­siliului vrea să facă marele gest nu­mai cu partidul liberal la guvern — ceia ce nu convine unor anumiţi oa­meni politici şi, deci, partidul liberal trebuie împiedicat de a avea singur puterea. Dacă aceasta nu este preocupare de politică internă, atunci cuvintele nu mai au nici un înţeles. Acţioniştii fac politică internă. Şi e bine că ne-o dovedesc chiar ei. ----------------------------­ poziţiilor austriac® de la frontiera Ba­sarabiei. N’au desigur artilerie, căci­­dau asalturi de noapte în mod regu­lat, fiini a se îngriji de pierderile o­meneşti. Armata lui Linsingen a respins ina­micul, în sectorul Halicz—Firiejow, dincolo de râul Guîlalîpa. La nord Austro-Germanii au intrat în regiunea Kamtonka, iar Ruşii s’au retras peste Bug. La nord-est de Mod­lWielkie, la 50 km. la nord de Lemberg şi la nord­est d® Tomaszow, Ruşii au fost go­niţi spra Est. Austro-Germanii au tre­cut acolo de pa teritoriul galiţian în Polonia. Tomaszow este în mânii® Austro-Germanîiof. In August genera­lul Auffemberg a purtat aici grele lupta împotriva inamicului. Rușii au evacuat malul nordic al Tanewului, din Polonia meridională. N­OTE Marele patriot... internaţional, d. C. Miile, va pune sub tipar un nou volum, intitulat „Cartea Verde“,în care va adu­na toate spanacurile diplomatice pe care le-a scris in timpul conflagraţiei aur­opene. „Cartea Verde“ a d-lui Miile va fi pre­cedată de o odă de aceiaşi culoare, scrisă de poetul chilometric Radu Cosmin. *­­Scandalul cu saltarul“—a fost întitu­lată cea mai nouă ispravă a lui Aleea Cu­sa. E suficient ca să citeşti mumcs marele talmudist ca să știi că e vorba de omul scandalului...* După lupte îndelungate ca să ajungă­, odată ajuns, Dl. Filipescu, șeful tinerilor a declarat că nu se va mai acăţa de şefie... Dl. Filipescu, căruia i se impută răstur­nările de șefi, trebuia să mai declare ce, de astă-dată nu va mai duce asemenea campanii. Ori dl. Filipescu nu se va împăca nici lu propria d-sale şefie ?.. * Un confrate local, înregistrând ultimeie știri de pe câmpul de luptă, a avut, pt cua de ieri, viziunea unui „balaur“. Ast­fel se explică fantasmagoriile matinale, ale energicului nostru confrate... ---------------------------------­ Frontul de Răsărit In Galiţia evenimentele se desfă­şoară cu fatalitatea prevăzută a doua zi după căderea Lembergului. firma­­lele ruseşti, sulte să părăsească pozi­ţiile lor, cu mari sacrificii câştigat®, din jurul capitalei Galiţiei, au fost îm­pins® unele spre nord-est, altele spre est; poziţii!e pe care Ie mai ocupau au fost abandonate, şi nu­ I depart® I timpul când ultimul soldat rus va fi­­ părăsit Galiţia. Pierderea totală a li­niei Nistrului, foarte puternică din pri­cina particularităţilor geografice, arată că nu­­ de crezut că Ruşii vor mai opune rezistenţă în porţiunea din Ga­­liţia ocupată înci de dânşii. Dar şi situaţia lor la Polonia începe a fi ameninţată. Cinci şesimi din Po­lonia rusească sunt acum ni­mănile Mustro-Garmanilor; la vast­­a Zawli­­chost, Josefow şi Iwangorod, coloanele Ţarului, strânsa de aproape­ de gene­ralul Woyrach, sunt inspirate spre Vis­tul®. DIntr’o zi în alta, ne aşteptăm la ocuparea unei fortăreţe de pa ma­lul acestui fluviu şi, făcân­du­ s® o spăr­tură acolo şi Austro-Germanii deve­nind stăpâni pe malul am­antel al flu­viului,—soarta Varşoviei este hotărâtă. Din pricina acestei perspective, mare paris din populaţia civilă a Varşoviei a fost obligată să părâstascâ oraşul. La nord, Germanii ameninţă Kovno şi, ocupând această poziţie, armata din Curlanda ar putea coopera cu cea de la sud. C’o energie extraordinarii Ruşii se silesc să menţină linia Prutului şi re­petă, fără încetare, atacuri împotriva -------------------------m«S- 1 65? ------------------------ O masură excelentă Magaslile pentru adăpostirea recoltei Anul acesta datorită unor împrejurări cu totul fericite, vom avea o recoltă din­tre cea mai abundente. După doui ani de criză agricolă şi în situaţia de asidui, abundenta recolta din anul asceta, este o adevarată bine­facere. In legătură cu aceasta, o chestiune de mare importanţă este aceia a depo­sitarei nouei recolte, pentru a nu fi ex­pusă stricăciunea pănă la desfacerea sa. Chestiunea a fost ridicată de d. I. C. J Bibicescu, vice-guvernatorul Băncii Na­ţionale, care prin publicitate a susţinut nevoia construirii de magaseii pentru adăpostirea recoltei. Mai mult de cît atît, în urma stăru­inţelor puse de d-sa pe lîtsgă consiliul de administraţie d­l Băncii Naţionale, s’a pus la disposiţia guvernului o turnă de 10 milioane, pentru construirea a­­cestor magasii. Iniţiativa d-lui Biblcism a fost in­­cumenată de cel mai desăvârşit succes, iar chestiunea formează obiectul celei mai vii preocupări din partea guver­nului. D-nii miniştri Al. Constantineacm şi ar. Angheescu, împreună cu d. Colţescu, directorul general al căilor ferate, au avut până acum dese consfătuiri. In acela­ș timp chestiunea a fost dis­­­­cutată da mai multe ori şi în consiliul de miniştri. Chiar în consiliul care sa­­ ţinut alaltăeri a fost imitat fi d. Coltescu­­care a dat toate lămuririle necesare. S’a hotărî! ca actualele magazii din gări, să fie considerabil mărite, iar ps l­ângă aceste sa se mai construiască şi­­ altele, după necesităţile localităţii.­­ Lucrările au început şi se speră că­­în cel mult trei luni, de vor fi termi­­­­nate. Măsura luată de guvern este de o­­ importanţă capitală, căci ea este menită­­ as pune la adăpost principala noastră­­ avuție națională. ____....._____-*1 - ---------­ nistraţia comunala a tăinuit pe contra­venientul angrosist Aron Goldstein. Toate capetele de acuzare ridicate de dl. Cuza au fost spulberate cu fapte pre­cise, cuprinse în acte oficiale. Prin urmare adevărul adevarat este: Dl. Guma a minţit în iunte acest» ca­pete ăs­acrian.« Şi acum întrebarea : d-1 Cuza crede că, este în afară de orice lege și poate comite orice infamie, fără să aibă frica vre-unei răspunderi ? Poate d-1 Cuza socoate că infamiile sale i se trec de oarece este intr’o vârstă înaintată, când fapte de atare natură se justifică prin senilitate. Se înșală însă. Dacă d-l Cuza este senil, atunci locul său este într’un sanatoriu, nu între oa- I menii cu judecată. I Şi, dacă nu e senil, dar o face numai pe "aberatul, atunci cu siguranţă că i se va găsi şi d-sale acul de cpjoc pentru a-1 aduce la cuminţenie. Este imposibil de a admite că se poate ’i îngădui, chiar unui maniac ca d-sa, să l ' înjesească şi să terfelească tot ce are mai scump cineva: munca şi cinstea. Incheem aceste rânduri, cu constata­rea că d.l Cuza a minţit şi de data a­­ceasta, —ca de obiceiu —şi cu credinţa că c­or­oara va fi satisfacţiunea, pe para­mera­ înfierarea fah­i­­diştilui din Vechiul ziar naţionalist ,Ecoul Moldo­vei“ consacră, următorul articol :jidovu­lui fără voie“ Alecu Cuza, care e’o seni­nătate ce prevesteşta senilitatea, a ca­lomniat administraţia comunală în ches­tia zahărului.­­Calomniile d-lui A. C. Cuza se ţin lanţ. Nu isprăveşte o infamie şi săvârşeşte o alta. Cea mai nouă este: calomnia ce a adus prin .Unirea“ administraţiei comu­nale în chestia zahărului. Am urmmărit de aproape discuţiunea ce s’a făcut în această chestie, învinuitele grave ce d. Cuza le-a aruncat adminis­traţiei comunale, precum şi răspunsul demn şi documentat pe care l-a dat zia­rul .Mişcarea“. Din toată această discuţiune rezultă : 1. Dl. Cuza a minţit,­ca, de obiceiu— când a afirmat că administraţia comu­­n®lă a comandat zaharul prin Banca Moldova. 2. Dl. Cuza a minţit—ca de obiceiu­­când a afirmat că administraţia comunală a obligat pe comercianţi şi industriaşi să cumpere zahar de la Banca Moldova. 8. Dl. Cuza a minţit,—ca de obiceiu - când a afirmat că ziarul .Mişcarea“ nu a dat toate informaţiunil® în chestia Leonardescu — Dinerman. 4. Şi în sfârşit dl. Cuza a minţit,— ca de obiceiu—când a afirmat că admi­ 4 prea strimte pentru exhi­­beranţa u­­­­nui temperament ca cel al d-lui Fili­­pescu, a cărui impulsivitate a găsit Întotdeauna prilej să isbucnească şi să tulbure liniştea celor mai grave momente. Dar trecutul acesta ramine o sim­plă pagină în istoria luptelor din par­tidul conservator. Astăzi dl. Fili­pescu începe o carieră nouă şi s’ar impune să Înceapă şi o viaţă nouă viaţa de cumpătare şi înţelepciu­ne, viaţă de ordonare a tuturor ac- I­ţiunilor şi de înfrînare a pornirilor I impulsive. Aceasta e norma ce se­­ impune unui conducător şi mai cu I seamă unui conducător care are­­ chemarea să fie şeful unei grupări conservatoare. Un temperament ca acel al d-lui Filipescu n’a fost nici­odată condu­cător de grupare politică în ţara noastră. Vom vedea cum va înţelege şi mai cu seamă cum va putea să răs­pundă dl. Nicu Filipescu sar­cinei grele ce a primit-o ori pe umerii sei. Dl. Filipescu îşi trăeşte un vis nemărturisit, dar îşi joacă ultima şi cea mai grea carte a carierei sale politice. I brii administraţiei comunale şi-o vor lua, I ea va fi pe deplin justificată.’ —------------------------------------------------------------­ (Șefia d-M Filipescu ! Evmimimele din partidul con-jj \servator s’au precipitat în mod\ : vertiginos. In două luni de zils am avut de înregistrat o scimme în partid, o înclinămi spre fuziunea cu par­­. Udul conservator-ăsmocrat, moar­tea unui şef fi în sfîrşit şefia d-lui Nicu Filipescu. In două luni nu­mai, s’au produs evenimente pe care, după logica normală a lu- I­erurilor, nici in doui ani nu le putea cineva, prevedea. Şi toată opera aceasta de transformări in partidul consrvator, sate dm cea mai mare paris datorită numai d-lui Nicu Filipescu. Dar, in sftrşit, fericitul eveni­ment a’a produs: dl. Nicu Fili­­pescu a ajuns şeful unei fracţiuni a partidului conservator şi acest fapt înseamnă, de­sigur, un capi­tol nou în istoria luptelor din a­­cest partid. i fhi aefi.rt. rf.lni Aîir.vi. WiUnnam*. departe de a se aplana crisa in­ternă sau de a se reaolvi chestia fsfiii conservatoare, ambele aceste probleme ss complică şi se agra- i mană. Cu ăl. Filipescu în fruntea unei jumătăţi fi cu ăl. Marghi­loman in fruntea celeilalte jumă­tăţi a partidului conservator, ori ce speranţă de apropiere §i de uni­ficare­ a partidului pare pierdută şi luptele intestine promit a spori în amploare §i violenţă. I Apei, ori cite titluri s’ar exhiba I şi ori cite numărătări s’ar face, I dl. Nicu Filipescu rămâne şeful jjunei fracţiuni a partidului con­servator, scindat tocmai din cauza atitudinii d-sale. Intr’un cuvânt, şefia ă-lui Fili­pescu înseamnă complicarea şi a­­gravarea procesului de descompu­neri din partidul conservator. R­ămine de văsuţ care va fi etii­­tudima ă­ lui Nicu Filipescu, în noua sa calitate de şef al gr­upa­­rei conservatoare, condusă pănă ori de un om ponderat şi împă­ciuitor ca rigidatul loan Lahov­try. Pe ăl. Filipescu îl cunoaştem. ■ Temperamentul şi însuşirile sale n’au fost de prea mare folos par­ti­­dului conservator, după cum însâ­şi viaţa publică a ţarei na avut prea mult de cîştigat, in linişte şi auto­ritate, de pe urmele felului de a se comporta al d-lui Filipescu. Cadrele unui partid a părut întotdeauna PĂRERI ŞI FAPTE Eminescu, Ca­­ragiale, Iosif In­trsaeSt—doar că să umple locul unui mie «păţim de informaţie zilnică—s’a anun­ţat printr'un ziar că s’au Împlinit doui-zeei­­ş i şasă da ani da la moartea genialului poet Mihail Eminescu. Mica informaţiune a tra­­cut neobservata, astfel că acaastă tristă ani­versare n’a atras ataaţiunea nimiauia, niei macar a aelor mai devotaţi admiratori ai marelui poet, şi niei macar calora cari sa socot a fi amiaesciani... Aceasta cai puţin ae deduce din absolută tăcera la care a trecut data morţii marelui poet. In aceiaşi tăcere a tracut o altă aniver­sare, de dată mai recentă :­­ aaeea a morţii ealmi­nui paradoxal dintre prozatorii noş­tri, şi a ceiuia care a considerat ea cel mai puternic autor dramatic: I. L. Caragiale. S’au împlinit In eursul aeeatsi aăpUmâni trei ani da clud o telegramă expediată din casa de la Witmeradorf (Berlin) anunţă că acela a închis ochii pa­veeie I. L. Caragi­ale—acel „om fără noroc" despre tare Vlă­­huţi, bunul şi devotatul eiu prieten, a păs­trat atâtaa suveniruri scumpa pe care, nu­mai In parte, la-a dat publicităţii, lutru a­­mintirea memoriei marelui satiric şi epi­gramist. Tot în cursul acestei luni, peste câteva zile, se împlinesc doi ani de la moartea u­­nui alt reprezentat al poeztei romîneşti, St. O. Iosif, care a închis ochii un momentul înălţător în ţara Întreaga oştire, chemată să-şi facă datoria „pentru neam şi pentru Rege", chita, eu avînt dar şi cu evlavia, tri­umfalul imn al poetului care plecă intr’o lume mai liniştită—„La Arma 1..." Eminescu, Caragiale, losif... Trei morţi mari, trei aniversări dureroa­se, trei nume scumpe tuturora ! Nu este aici locul a se arăta ce a pardut literatura noastră prin moartea acestor frun­taşi al ei... In momentele prin care trecem, o dato­rie sufletească ne impune să-i amintim cu evlavia şi spre mângierea noastră, să re­­ciţim opera rămasă pe ursea lor. Am tra­ge unde învăţm nevite de pe urma acastei lecturi şi am putea face unele constatări car­ si ne de pilde vii pufim zilele de as­­tă­zi. Io primul joc am constata că şi Emine­­sex, şi Caragiale şi Iosif ca feei adepţi ai aestei „Kultur“ împotriva căreia epoca răsboinlui european a isbutit să creieza, la noi,—căei de aci e vorba—o ură neîmpă­cată şi nedreaptă... Să nu uităm că marele Eminescu a fost un adept al culturii germana şi că a fost consparat cu Lansa... Să nu uităm că satirizai Caragiale, în o­­pera căruia nu se resimte nici o influenţă străină, a fost an admirator al culturii ger­­mana şi că atras de acest mediu social şi intdedual şi-a trăit anii din urmă la Ber­lin, unde a închis ochii pa veci*. Să nu uităm că Şt. O. Iosif, al cărui a­­vânt patriotic rămâne un puternic imbeld a fost unul din cei mai fideli interpreţi ai lui Heine, ale cărui „cântece şi romanţe“ i s-a redat poesiei noastre... Actiulindu-na cu acest prilej trist aniver­sările amorţii acestor trei mari poeţi ai nea­mului,—Emilescu, Caragiale şi Iosif—să ne gândim că aceştia au foat admiratorii «al­lurei .teutone“ a cărei binefăcătoare târî«-. tir & asupra întregei omeniri o contestăm astăzi foarte u­şor şi foarte pe nedrept... Arad

Next