Mişcarea, iunie 1915 (Anul 7, nr. 119-141)
1915-06-19 / nr. 134
ANUL VIL Na 134 A li & B A m Ifi M T JS te ţară pe un an . . . 3# Ie In străinătate pe un an . 4© „ Pentru preoţi şi învăţător! rural! se fac© o reducere de 5@'J/C l&edaeţia sl AditaiSsiI»tratis) IAŞI, PIAŢA îINIMEI, Ne. S. ?a lacsîisS e?«Jma? Kapssal-Lifceni! Un număr 5 BANI VINERI 19 ZIAR NATIR RAI CSDITIAN TELEFON No. 21 Ansraneirar! ©«»»«speSaS® Linia pe pagina II . . î le® Linia p® pagina III . . 5® b, Linia p© pagina I V . . 4« Is. SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITE! btsittoit «Se dhriml Mttoaal-Uberai Un număr 5 BANI Exploatarea idealui naţional „ Acţiunea Naţională“ fac© politică internă De la isbucnirea războiului european a fost un cuvînt de ordine pentru toţi oamenii politici de la noi să se părăsească pentru moment orice preocupări de politică internă, tot ce ne ar putea despărţi, pentru a nu ne preocupa decât de ceia ce ne uneşte spre apărarea intereselor romîneşti. Partidul liberal a dat pilda acestei dezinteresări patriotice, suspended toate discuţiunile în vederea reformelor din care guvernul îşi făcuse raţiunea sa de a fi şi pentru realizarea cărora fusese convocată Constituanta. Oricît de fundamental importante ar fi reformele propuse pentru consolidarea întregei noastre vieţi sociale şi politice, totuşi cei ce le propuseseră au renunţat pentru moment la ele în vederea unor interese şi mai mari, în faţa cărora era nevoie de unanimitatea conştiinţelor romîneşti. Această unanimitate a durat pănă în toamna trecută, cînd s'au manifestat, în afară de partidele politice, oarecare tendinţe «separatiste» ale unor oameni cu deosebire excitabili, sau cu deosebire impresionabili prin temperamentul lor. Am căutat atunci să arătăm şi cam sunt erorile de apreciere a situaţiunei şi care sunt interesele lăturalnice care făceau ca întreaga acţiune să fie periculoasă şi nejustificată. Era o politică internă deghizată în toată acţiunea naţională şi alte asemenea acţiuni, care voiau să se pună la adăpostul marilor interese naţionale pentru a atrage opinia publică şi a menţine în cadrul lor pe impresionabili şi pe naivi. După acea îndelungată şi sgomotoasă campanie, care s’a prăbuşit în faţa desminţirilor constante ale realităţii evenimentelor, a urmat o epocă de linişte relativă, în care unitatea de convingeri a partidelor politice şi întregi, a asigurat o veghere statornică şi utilă asupra marilor interese romîneşti. Mai tîrziu însă, în urma sbuciumărilor interne din partidul conservator şi am amestecul unor factori eterogeni s’a reluat viaţa politică internă. Cu toate arguţiile utilizate, cu toate desminţirile şi interpretările falacioase, cu toate protestările generoase şi indignate, un lucru a reieşit destul de limpede din ţesătura gesturilor Acţiunei Naţionale şi altor acţionişti: preocuparea de guvern, fie de o răsturnare a guvernului actual, de care vorbesc unii acţionişti extremi, fără a fi desminţiţi de colegii întru acţiune, fie de un guvern naţional care să ralieze mai multe elemente politice la opera de veghiere asupra intereselor româneşti. Fireşte, asemenea preocupări au fost desminţite de presa acţionistă şi de unii dintre acţionişti. Iată însă că acum, pe lângă dovezile ce s’au adus până astăzi că va da pe faţă preocupările politice ale Acţioniştilor chiar un acţionist, d. Gen. St. Stoika, printr’o scrisoare publicată în «Dimineaţa» de ieri, aduce o confirmare nouă. D. Gen. Stoika afirmă că în una din şedinţele Acţiunei, d-sa a propus sa se facă demersuri pentru alcătuirea unui guvern naţional «pentru a putea relua tratativele cu quadrupla alianţă». Prin urmare a fost vorba de guvern naţional. Iar d. N. Gr. Filipescu a adăugat: «Cum credeţi că Brătianu ar admite aceasta, când dânsul, cum este de ambiţios, doreşte pentru dînsul şi pentru partidul lui să-şi rezerve această măreaţă faptă, care va fi cea mai strălucită pagină din istoria neamului ?» Declaraţia aceasta e foarte semnificativă. D. Filipescu a recunoscut că preşedintele consiliului vrea să sporească neamul românesc, cum zic că vor şi d-nii acţionişti, dar, a adăugat d. Filipescu, preşedintele consiliului vrea să facă marele gest numai cu partidul liberal la guvern — ceia ce nu convine unor anumiţi oameni politici şi, deci, partidul liberal trebuie împiedicat de a avea singur puterea. Dacă aceasta nu este preocupare de politică internă, atunci cuvintele nu mai au nici un înţeles. Acţioniştii fac politică internă. Şi e bine că ne-o dovedesc chiar ei. ---------------------------- poziţiilor austriac® de la frontiera Basarabiei. N’au desigur artilerie, căcidau asalturi de noapte în mod regulat, fiini a se îngriji de pierderile omeneşti. Armata lui Linsingen a respins inamicul, în sectorul Halicz—Firiejow, dincolo de râul Guîlalîpa. La nord Austro-Germanii au intrat în regiunea Kamtonka, iar Ruşii s’au retras peste Bug. La nord-est de ModlWielkie, la 50 km. la nord de Lemberg şi la nordest d® Tomaszow, Ruşii au fost goniţi spra Est. Austro-Germanii au trecut acolo de pa teritoriul galiţian în Polonia. Tomaszow este în mânii® Austro-Germanîiof. In August generalul Auffemberg a purtat aici grele lupta împotriva inamicului. Rușii au evacuat malul nordic al Tanewului, din Polonia meridională. NOTE Marele patriot... internaţional, d. C. Miile, va pune sub tipar un nou volum, intitulat „Cartea Verde“,în care va aduna toate spanacurile diplomatice pe care le-a scris in timpul conflagraţiei auropene. „Cartea Verde“ a d-lui Miile va fi precedată de o odă de aceiaşi culoare, scrisă de poetul chilometric Radu Cosmin. *Scandalul cu saltarul“—a fost întitulată cea mai nouă ispravă a lui Aleea Cusa. E suficient ca să citeşti mumcs marele talmudist ca să știi că e vorba de omul scandalului...* După lupte îndelungate ca să ajungă, odată ajuns, Dl. Filipescu, șeful tinerilor a declarat că nu se va mai acăţa de şefie... Dl. Filipescu, căruia i se impută răsturnările de șefi, trebuia să mai declare ce, de astă-dată nu va mai duce asemenea campanii. Ori dl. Filipescu nu se va împăca nici lu propria d-sale şefie ?.. * Un confrate local, înregistrând ultimeie știri de pe câmpul de luptă, a avut, pt cua de ieri, viziunea unui „balaur“. Astfel se explică fantasmagoriile matinale, ale energicului nostru confrate... --------------------------------- Frontul de Răsărit In Galiţia evenimentele se desfăşoară cu fatalitatea prevăzută a doua zi după căderea Lembergului. firmalele ruseşti, sulte să părăsească poziţiile lor, cu mari sacrificii câştigat®, din jurul capitalei Galiţiei, au fost împins® unele spre nord-est, altele spre est; poziţii!e pe care Ie mai ocupau au fost abandonate, şi nu I depart® I timpul când ultimul soldat rus va fi părăsit Galiţia. Pierderea totală a liniei Nistrului, foarte puternică din pricina particularităţilor geografice, arată că nu de crezut că Ruşii vor mai opune rezistenţă în porţiunea din Galiţia ocupată înci de dânşii. Dar şi situaţia lor la Polonia începe a fi ameninţată. Cinci şesimi din Polonia rusească sunt acum nimănile Mustro-Garmanilor; la vasta Zawlichost, Josefow şi Iwangorod, coloanele Ţarului, strânsa de aproape de generalul Woyrach, sunt inspirate spre Vistul®. DIntr’o zi în alta, ne aşteptăm la ocuparea unei fortăreţe de pa malul acestui fluviu şi, făcându s® o spărtură acolo şi Austro-Germanii devenind stăpâni pe malul amantel al fluviului,—soarta Varşoviei este hotărâtă. Din pricina acestei perspective, mare paris din populaţia civilă a Varşoviei a fost obligată să părâstascâ oraşul. La nord, Germanii ameninţă Kovno şi, ocupând această poziţie, armata din Curlanda ar putea coopera cu cea de la sud. C’o energie extraordinarii Ruşii se silesc să menţină linia Prutului şi repetă, fără încetare, atacuri împotriva -------------------------m«S- 1 65? ------------------------ O masură excelentă Magaslile pentru adăpostirea recoltei Anul acesta datorită unor împrejurări cu totul fericite, vom avea o recoltă dintre cea mai abundente. După doui ani de criză agricolă şi în situaţia de asidui, abundenta recolta din anul asceta, este o adevarată binefacere. In legătură cu aceasta, o chestiune de mare importanţă este aceia a depositarei nouei recolte, pentru a nu fi expusă stricăciunea pănă la desfacerea sa. Chestiunea a fost ridicată de d. I. C. J Bibicescu, vice-guvernatorul Băncii Naţionale, care prin publicitate a susţinut nevoia construirii de magaseii pentru adăpostirea recoltei. Mai mult de cît atît, în urma stăruinţelor puse de d-sa pe lîtsgă consiliul de administraţie dl Băncii Naţionale, s’a pus la disposiţia guvernului o turnă de 10 milioane, pentru construirea acestor magasii. Iniţiativa d-lui Biblcism a fost incumenată de cel mai desăvârşit succes, iar chestiunea formează obiectul celei mai vii preocupări din partea guvernului. D-nii miniştri Al. Constantineacm şi ar. Angheescu, împreună cu d. Colţescu, directorul general al căilor ferate, au avut până acum dese consfătuiri. In acelaș timp chestiunea a fost discutată da mai multe ori şi în consiliul de miniştri. Chiar în consiliul care sa ţinut alaltăeri a fost imitat fi d. Coltescucare a dat toate lămuririle necesare. S’a hotărî! ca actualele magazii din gări, să fie considerabil mărite, iar ps lângă aceste sa se mai construiască şi altele, după necesităţile localităţii. Lucrările au început şi se speră căîn cel mult trei luni, de vor fi terminate. Măsura luată de guvern este de o importanţă capitală, căci ea este menită as pune la adăpost principala noastră avuție națională. ____....._____-*1 - --------- nistraţia comunala a tăinuit pe contravenientul angrosist Aron Goldstein. Toate capetele de acuzare ridicate de dl. Cuza au fost spulberate cu fapte precise, cuprinse în acte oficiale. Prin urmare adevărul adevarat este: Dl. Guma a minţit în iunte acest» capete ăsacrian.« Şi acum întrebarea : d-1 Cuza crede că, este în afară de orice lege și poate comite orice infamie, fără să aibă frica vre-unei răspunderi ? Poate d-1 Cuza socoate că infamiile sale i se trec de oarece este intr’o vârstă înaintată, când fapte de atare natură se justifică prin senilitate. Se înșală însă. Dacă d-l Cuza este senil, atunci locul său este într’un sanatoriu, nu între oa- I menii cu judecată. I Şi, dacă nu e senil, dar o face numai pe "aberatul, atunci cu siguranţă că i se va găsi şi d-sale acul de cpjoc pentru a-1 aduce la cuminţenie. Este imposibil de a admite că se poate ’i îngădui, chiar unui maniac ca d-sa, să l ' înjesească şi să terfelească tot ce are mai scump cineva: munca şi cinstea. Incheem aceste rânduri, cu constatarea că d.l Cuza a minţit şi de data aceasta, —ca de obiceiu —şi cu credinţa că coroara va fi satisfacţiunea, pe paramera înfierarea fahidiştilui din Vechiul ziar naţionalist ,Ecoul Moldovei“ consacră, următorul articol :jidovului fără voie“ Alecu Cuza, care e’o seninătate ce prevesteşta senilitatea, a calomniat administraţia comunală în chestia zahărului.Calomniile d-lui A. C. Cuza se ţin lanţ. Nu isprăveşte o infamie şi săvârşeşte o alta. Cea mai nouă este: calomnia ce a adus prin .Unirea“ administraţiei comunale în chestia zahărului. Am urmmărit de aproape discuţiunea ce s’a făcut în această chestie, învinuitele grave ce d. Cuza le-a aruncat administraţiei comunale, precum şi răspunsul demn şi documentat pe care l-a dat ziarul .Mişcarea“. Din toată această discuţiune rezultă : 1. Dl. Cuza a minţit,ca, de obiceiu— când a afirmat că administraţia comun®lă a comandat zaharul prin Banca Moldova. 2. Dl. Cuza a minţit—ca de obiceiucând a afirmat că administraţia comunală a obligat pe comercianţi şi industriaşi să cumpere zahar de la Banca Moldova. 8. Dl. Cuza a minţit,—ca de obiceiu - când a afirmat că ziarul .Mişcarea“ nu a dat toate informaţiunil® în chestia Leonardescu — Dinerman. 4. Şi în sfârşit dl. Cuza a minţit,— ca de obiceiu—când a afirmat că admi 4 prea strimte pentru exhiberanţa unui temperament ca cel al d-lui Filipescu, a cărui impulsivitate a găsit Întotdeauna prilej să isbucnească şi să tulbure liniştea celor mai grave momente. Dar trecutul acesta ramine o simplă pagină în istoria luptelor din partidul conservator. Astăzi dl. Filipescu începe o carieră nouă şi s’ar impune să Înceapă şi o viaţă nouă viaţa de cumpătare şi înţelepciune, viaţă de ordonare a tuturor ac- Iţiunilor şi de înfrînare a pornirilor I impulsive. Aceasta e norma ce se impune unui conducător şi mai cu I seamă unui conducător care are chemarea să fie şeful unei grupări conservatoare. Un temperament ca acel al d-lui Filipescu n’a fost niciodată conducător de grupare politică în ţara noastră. Vom vedea cum va înţelege şi mai cu seamă cum va putea să răspundă dl. Nicu Filipescu sarcinei grele ce a primit-o ori pe umerii sei. Dl. Filipescu îşi trăeşte un vis nemărturisit, dar îşi joacă ultima şi cea mai grea carte a carierei sale politice. I brii administraţiei comunale şi-o vor lua, I ea va fi pe deplin justificată.’ —------------------------------------------------------------ (Șefia d-M Filipescu ! Evmimimele din partidul con-jj \servator s’au precipitat în mod\ : vertiginos. In două luni de zils am avut de înregistrat o scimme în partid, o înclinămi spre fuziunea cu par. Udul conservator-ăsmocrat, moartea unui şef fi în sfîrşit şefia d-lui Nicu Filipescu. In două luni numai, s’au produs evenimente pe care, după logica normală a lu- Ierurilor, nici in doui ani nu le putea cineva, prevedea. Şi toată opera aceasta de transformări in partidul consrvator, sate dm cea mai mare paris datorită numai d-lui Nicu Filipescu. Dar, in sftrşit, fericitul eveniment a’a produs: dl. Nicu Filipescu a ajuns şeful unei fracţiuni a partidului conservator şi acest fapt înseamnă, desigur, un capitol nou în istoria luptelor din acest partid. i fhi aefi.rt. rf.lni Aîir.vi. WiUnnam*. departe de a se aplana crisa internă sau de a se reaolvi chestia fsfiii conservatoare, ambele aceste probleme ss complică şi se agra- i mană. Cu ăl. Filipescu în fruntea unei jumătăţi fi cu ăl. Marghiloman in fruntea celeilalte jumătăţi a partidului conservator, ori ce speranţă de apropiere §i de unificare a partidului pare pierdută şi luptele intestine promit a spori în amploare §i violenţă. I Apei, ori cite titluri s’ar exhiba I şi ori cite numărătări s’ar face, I dl. Nicu Filipescu rămâne şeful jjunei fracţiuni a partidului conservator, scindat tocmai din cauza atitudinii d-sale. Intr’un cuvânt, şefia ă-lui Filipescu înseamnă complicarea şi agravarea procesului de descompuneri din partidul conservator. Rămine de văsuţ care va fi etiitudima ă lui Nicu Filipescu, în noua sa calitate de şef al gruparei conservatoare, condusă pănă ori de un om ponderat şi împăciuitor ca rigidatul loan Lahovtry. Pe ăl. Filipescu îl cunoaştem. ■ Temperamentul şi însuşirile sale n’au fost de prea mare folos partidului conservator, după cum însâşi viaţa publică a ţarei na avut prea mult de cîştigat, in linişte şi autoritate, de pe urmele felului de a se comporta al d-lui Filipescu. Cadrele unui partid a părut întotdeauna PĂRERI ŞI FAPTE Eminescu, Caragiale, Iosif IntrsaeSt—doar că să umple locul unui mie «păţim de informaţie zilnică—s’a anunţat printr'un ziar că s’au Împlinit doui-zeeiş i şasă da ani da la moartea genialului poet Mihail Eminescu. Mica informaţiune a tracut neobservata, astfel că acaastă tristă aniversare n’a atras ataaţiunea nimiauia, niei macar a aelor mai devotaţi admiratori ai marelui poet, şi niei macar calora cari sa socot a fi amiaesciani... Aceasta cai puţin ae deduce din absolută tăcera la care a trecut data morţii marelui poet. In aceiaşi tăcere a tracut o altă aniversare, de dată mai recentă : aaeea a morţii ealminui paradoxal dintre prozatorii noştri, şi a ceiuia care a considerat ea cel mai puternic autor dramatic: I. L. Caragiale. S’au împlinit In eursul aeeatsi aăpUmâni trei ani da clud o telegramă expediată din casa de la Witmeradorf (Berlin) anunţă că acela a închis ochii paveeie I. L. Caragiale—acel „om fără noroc" despre tare Vlăhuţi, bunul şi devotatul eiu prieten, a păstrat atâtaa suveniruri scumpa pe care, numai In parte, la-a dat publicităţii, lutru amintirea memoriei marelui satiric şi epigramist. Tot în cursul acestei luni, peste câteva zile, se împlinesc doi ani de la moartea unui alt reprezentat al poeztei romîneşti, St. O. Iosif, care a închis ochii un momentul înălţător în ţara Întreaga oştire, chemată să-şi facă datoria „pentru neam şi pentru Rege", chita, eu avînt dar şi cu evlavia, triumfalul imn al poetului care plecă intr’o lume mai liniştită—„La Arma 1..." Eminescu, Caragiale, losif... Trei morţi mari, trei aniversări dureroase, trei nume scumpe tuturora ! Nu este aici locul a se arăta ce a pardut literatura noastră prin moartea acestor fruntaşi al ei... In momentele prin care trecem, o datorie sufletească ne impune să-i amintim cu evlavia şi spre mângierea noastră, să reciţim opera rămasă pe ursea lor. Am trage unde învăţm nevite de pe urma acastei lecturi şi am putea face unele constatări car si ne de pilde vii pufim zilele de astăzi. Io primul joc am constata că şi Eminesex, şi Caragiale şi Iosif ca feei adepţi ai aestei „Kultur“ împotriva căreia epoca răsboinlui european a isbutit să creieza, la noi,—căei de aci e vorba—o ură neîmpăcată şi nedreaptă... Să nu uităm că marele Eminescu a fost un adept al culturii germana şi că a fost consparat cu Lansa... Să nu uităm că satirizai Caragiale, în opera căruia nu se resimte nici o influenţă străină, a fost an admirator al culturii germana şi că atras de acest mediu social şi intdedual şi-a trăit anii din urmă la Berlin, unde a închis ochii pa veci*. Să nu uităm că Şt. O. Iosif, al cărui avânt patriotic rămâne un puternic imbeld a fost unul din cei mai fideli interpreţi ai lui Heine, ale cărui „cântece şi romanţe“ i s-a redat poesiei noastre... Actiulindu-na cu acest prilej trist aniversările amorţii acestor trei mari poeţi ai neamului,—Emilescu, Caragiale şi Iosif—să ne gândim că aceştia au foat admiratorii «allurei .teutone“ a cărei binefăcătoare târî«-. tir & asupra întregei omeniri o contestăm astăzi foarte uşor şi foarte pe nedrept... Arad