Mişcarea, ianuarie 1916 (Anul 8, nr. 1-23)

1916-01-28 / nr. 21

î 8ANUL 201 No. 21 ABONAMENT­E 1« ţară p« un an . , 20 le*, i­» străinătate pa un an . 40 „ P’entru preoţi şi învăţători rurali se fac® reducer® d«s 50%* REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. *, la los&lul dubaiul Naţional-Libes’aî. Un ramăr 5 BANI ZIAR NATIONAL - LIBERAL, COTIDI JOU1 28 IANUARIE 1916 TELEFON No. 121 ANUNCIURI COMERCIALE Lirsîw pe pagina 11 . . 1­­«u Lifta pe pagin» fii . . 30 b. Lini« pe pagina IV . .40 b. ZIAR COTIDIAN sub direcţiunea unui comitet instituiţii» eluteul naţianaMibunel Un număr 5 BANI Să revenim Guvernul şi organele partidului li-­­­beral, — scrie «L'Indépendance Rou­­maine»,—sînt blamate sau lăudate, pe rînd, sau chiar în acelaş timp de cele două fracţiuni opuse ale partidului conservator. Acesta este un indiciu că guvernul nostru se preocupă a pune de acord necesită­ţile şi aspiraţiile naţionale, fără a căuta alt sprijin şi altă aprobare de­cît aceea a imensei majorităţi a ţării. Acest sprijin, această aprobare, gu­vernul ne are deplin şi în întregime, astăzi mai mult decît oricînd, fiindcă comunitatea intimă, legăturile indi­solubile ale partidului liberal cu ma­sele profunde ale ţării, au dat de mult timp acelora care au acum conducerea trebilor publice, noţiunea sentimentului general. Spunînd aceste lucruri, sîntem în măsură să răspundem blamului pe care îl adresează «Independenţii, confratele nostru «la Politique», con­fratele nostru conservator (fiind­că epitetul de marghilomanist parcă-i displace) că dacă o fracţiune sau alta din partidul conservator a cons­tatat uneori acest adevăr, cu o apro­bare mai mult sau mai puţin lăudă­­toare,­­ e cu atît mai bine*. Cînd o majoritate, ori­cît de vastă ar fi ea, care aprobă şi are încre­dere, creşte încă cu elemente de a­­probare şi de credit,—acei care se bucură de dînsa pot cu drept cu­vînt să adaoge această satisfacţie pe lingă cea a datoriei împlinite. Dar, acum, faptul că una sau alta din fracţiunile minorităţii nu aprobă unul sau altul din actele guvernului, nu înseamnă că el trebue să devieze din drumul său, pe care şi l-a în­semnat şi care întruneşte sufragiile imensei majorităţi a ţării. Această majoritate,­nu înţelege a se lăsa influenţat de nici o consideraţie care nu emană din aspiraţiile şi din inte­resele pur romîneşti. Orientarea d-lui Marghiloman şi a presei sale se precizează din ce în ce mai mult. Şi «Independenţa», în­­ cunoştinţă de cauză,acum­ a spus-o şi a repetat-o organelor d-lui N. Fi­­lipescu, cu prilejul diverselor lui agi­taţii în legătură cu politica externă, — o spune şi o repetă cu acelaş titlu d-lui Marghiloman care acum îşi îndreaptă toate săgeţile împotrivă­­ce, cînd pe chestia economică, cînd pe cea a direcţiei afacerilor în ge­neral. Ţara a afirmat şi a confirmat cu tenacii,"ie hotărîrea fermă de a rămînea în afară de ori­ce influenţă străină D. Marghiloman şi partizanii săi sînt liberi să facă ce vor. Ţara noastră seamănă cu un orga­nism sănătos şi puternic, care elimi­nează de la sine tot ce i străin des­­vo­tării naturale şi normale a econo­miei sale. PENTRU „EPOCA“ Confratele nostru „Viitorul“ pu-' blică astăzi următorul comunicat: „Epoca* adăposteşte in coloa­nele sale flecăriea unui ziar un­gureşc care pretinde a reproduce după ziarul «Telegraph» din Am­sterdam o întreagă poveste al că­rei obiect e o mă golească defăimare a ţarei noastre. Nimic precis în această poveste. Ziarul unguresc, după care se ia «Epoca», pretinde a fi aflat de la un domn şi o doamnă că un individ care călătoria un tren cu meiste persoane şi care li -ar fi recomandat la director la, căile ferate ungare, le-ar fi afirmat că • Ungaria a trebuit să plătească in România 18 milioane coroane pentru trecerea unui singur tren de muniţiuni destinate Turciei». Şi „Epoca“ adaugă cu naivi­tate că o lămurire din partea gu­vernului român n ar strica. Ba strică să ei in seamă ase­menea născociri infame. E ştiut că pe urma atitudinei neutrale a României — şi spre a asigura mai bine această neutra- tate, —grav unui romin a trebuit să ia unele măsuri cari au pu­tut, la un moment dat, jigni in­teresele diferitelor state beligerante. Intre aceste măsuri figurează şi interzicerea tramitului de mimi­­ţiuni prin ţara noastră şi, după cîte ştim, ori­ce încercare in acest sens a fost reprimată. Prin urmare nu poate fi în nici un fel vorba­­de transuts obţinute cu bani. La cunoştinţa noastră este nu­mai un singur caz : cină nu s­­e intermediari zeloşi şi interesaţi au căutat să obţie in schimbul unei sume de 50 mii lei, de la un func­ţionar subaltern şi modest a res­pins cu indignare oferta, executînd riguros o di ele pe cari le avea. Da­r «Epoca* se îndeletniceşte cu spicnirea din efort­­e străine a Ştirilor cel omni­oa­se pentru ţ ra, ar face bine să, răspundă eh ar ea la aceste ştiri, căci faptele îi sunt doar cunoscute. Și nu ceară încă guvernului lămuriri fără rost. ---------------------------------------------­ i ECOURI ! Vorbind de literatura „Umorului ro- I­mines­c" vom aminti epigrama care a­­­­parţin acestui gen literar. I­m care a fost cel dintâi dintre scriito­­r­rii noştri care au cultivat epigrame, nu­­ ştim precis. Din antologia „ Umorului î R°minesc“ a d-lui Locusteanu aflăm că­­ Antioh Cantemir a scris şi el epigra­­f­me, — la mijlocul veacului al 17-lea. I Epigrama lui Antioh Cantemir e cla­sică, cum se vede din următorul stih epigramatic: Pentru­ ce Drus ia pe Lida o bătrînă hîrcă, sură ! Ce în gingini molfăeşte fără nici un dinte­n gură ? — Pentru­ că simţind plăcere să adune­ antichităţi Ţine să aibă şi pe Lida printre alte rarităţi. I­I I Ds la palatul păcii din Haga, la cer- I cui de pace femenist din Geneva. Ij De curînd s'au pus bazele unei socie­­­­tăţi intitulată „ Uniunea mondială a fe­­meiei“ cu sediul la Geneva, rue du Rohne 6. Noua „ Uniune" femenistă, el­veţiană, tinde să întărească credinţa în pace, şi până la încheierea acestei păci, să facă o intimă propagandă împotriva t urei între popoare. I Şi, poate că ceia­ ce nau făcut băr­­rbaţii la Haga, să facă femeile din Geneva...* !! Defunctul I. N. Iancovescu, al cărui portret îl găsim în , Tipurile parlamen­tare" ale lui Gh. Panu, a aparţinut­­breslei gazetarilor. El a colaborat la „Samovarul“ şi­­ Telegraful semnând Jeannot Smeuret. Aceasta prin anul 1881. Mai târziu a colaborat la ,Epoca", între anii 1888 — 1890. ---------------------—«sg «g&. —-----------­ TROTUARELE I­A­Ş­ULUI piturca D­­. A. C. Cuza ne mai având la În­demână clubul socialist, de la Sotir pen­tru a face pe Piţurcă, joacă acest rol în parlament şi la Universitate. Bătrânul ghiduş a­ devenit un obiect de distracţie ilariantă şi nu ne va sur­prinde dacă într’o bună zi îi vom vedea pe stradă cu o droaie de copii după el strigându-i: Piţurcă ! Pi­ţurcă ! — după cum­ odinioară era necăjit un oarecare „moş Cute“. Piţurcă al nostru, botez­at de priete­nul C. Tom­a cu cunoscuta, solemnitate de la Curtea cu juraţi, şi a luat rolul în serios şi devine la fiecare zi tot mai interesant şi mai­ popular. Intr’adevăr, când apare pe stradă, toată lumea şopteşte cu o discretă iro­nie : Uite Piţurcă! Ăitai Piţurcă? Şi in jurul acestei vesele personalităţi se craiazâ o atmosferă de ridicol irezistibil. Iar Piţurcă păşeşte radios, ţanţoş, în­cântat de popularitatea ce şi-a creat-o, îşi continuă plimbarea, dând ghiont „ji­­danitor“. Piţurcă a devenit iioter.-Sunt, adorabil. Ii vom urmări cu plăcere şi vom con­tribui in marginele puterei noastre la popularitatea după care umblă cu atâta ar­doare. FORŢA NOASTRĂ Trăim într’o atmosferă înăbu­şitoare. Cancanurile şi Intrigile au luat proporţii fantastice. Dintr’o parte şi din alta se ventilează tot soiul de versiuni, menite a pro­duce confuziun­ii în spiritul public şi a tulbura finişka în care tre­bue să se desfăşoare opera de proteguire a intereselor naţionale. Dar în această atmosferă agi­tată, guvernul lucrează la întări­rea forţelor pe care se sprijină şi siguranţa noastră ca stat şi posi­bilitatea înfăptuirei aspiraţiunilor naţionale. In jurul armatei se con­centrează toată grija şi toate sa­crificiile, pentru că în actualele împrejurări, autoritatea şi exis­tenţa unui stat sunt subordonate numai de puterea lui armată. In această direcţie, în timpul cel mai scurt, s’a realizat o operă dintre cele mai fecunde. Sub con­ducerea nouei direcţiuni ce s’a creat în ministerul de război, s’a realizat adaptarea utilajului nos­tru industrial la nevoile de îndes­tulare ale armatei. Prin acest mij­loc s’a ajuns la satisfacerea tutu­ror trebuinţelor armatei. Este o operă ale cărei rezultate se vor vedea mai târziu, atunci când ar­mata va fi chemaată să-şi facă su­prema datorie. Şi făcând aceste constatări îm­bucurătoare şi dătătoare de spe­­rar­ţe, este locul să punem în e­­videnţă un fapt menit să purifice atmosfera politică în care trăim şi să întărească conştiinţele care ar putea şovăi. In afară de opera în învrăjbire şi de agitaţii sterile, în afară de opera acelora cari servesc inte­rese streine este o operă de în­tărire a forţelor naţionale şi a conştiinţelor cetăţeneşti. Această operă o realizează, în tăcere şi est perseverenţă, guvernul—spre fericirea şi siguranţa viitoare a acestui ţări. Cetiți pag. El­a ULTIMA ORĂ T PĂRERI ŞI FAPTE Umorul In literatură In partea treia a „încercărei critice“ care precizează antologia „Umorului Ro­­mînesc“ d. P. Locusteanu se ocupă de „valoarea umorului în literatura noastră cultă“. D-sa constată că cei mai reputaţi dintre scriitorii noştri, începînd de la Anton Pann şi loan Creangă până la Eminescu, Coşbuc, Caragiale, Delavrancea, Brătescu Voineşti, Patraşcanu ş. a. s’a inspirat a­­desea de la umorul popular. In această privinţă exceptînd pe Anton Pann şi loan Creangă, se arată că unii dintre poeţii noştri mari au transformat elementele acestui umor popular izbutind, pe care artistică, să deie opere din cele mai însemnate, cum e poesia lui George Coşbuc. Coşbuc în opera sa poetică posedă umorul popular ca şi Pann ca şi Creangă: „Dânsul întrebuinţează însă elementele simple ale acestui umor pentru a reda stări sufleteşti complicate, analize psihice şi chiar sinteze. Acesta este pasul însem­nat pe care l face Coşbuc. Poetul care va isbuti, mai târziu, ca pe aceiaşi teme­lie să complice aceste adânciri sufleteşti prin intelectualizare şi prin o modificare oare­care a condiţiilor speciale ţărăneşti ale eroilor, va ajunge să găsească nota specifică generală a neamului nostru în acest gen de manifestaţie literară“. O altă parte interesantă o consacră d. P. Locusteanu lui I. L. Caragiale, a că­ruia operă este clasificată în fruntea tu­turor operelor literare umoristice. D-l P. Locusteanu crede însă despre Caragiale că el a isbutit să zugrăvească mai real pe aşa zişii „mitocani" ai societăţii noas­tre : „Ei apar în literatura noastră cu un umor propriu şi deci românesc. Caracte­rul lui este brutalitatea, iar facultatea lui de căpitenie exagerarea comică a rapor­turilor între ceae­ ce este şi nu este în­găduit „ Pe aceşti „mitocani“ — crede d. Lo­custeanu, — Caragiale n’a izbutit să-i „filtreze“, şi aceasta din pricina proce­deului seu de a vedea sufletele prin ma­nifestaţiile naţionale ale oamenilor, în loc de a le privi pe aceştia prin plasa deasă şi variat scântietoare a sufletelor cores­punzătoare“. Nefind de­cât o „înscenare critică“, mai mult, o introducere la antologia „U­­morul Românesc“, d-l Locus­teanu n’a isbutit să ne dea un studiu profund asu­pra umorului nostru literar. Fapt e că d-sa este cel întăi dintre scriitorii noştri care lansează această foarte interesantă problemă literară, oferindu-ne prima an­tologie a „Umorului românesc“ Araid.­­ Astă­zi dimineaţă s- a oficiat căsă­toria civilă a d-lui Dimitrie Xenopol, fost avocat al Comunei Iaşi, cu d-ra Maria Margareta Demetrescu - Lefter fiica d-nei A. C. Cuza. Căsătoria a fost oficiată de d. primar G. G. Mârzescu. Felicitările noastre.­­ Pe ziua de ieri bursa din București a cotat agiul aurului la 49 'je la sută.­­ „Monitorul Oficial" de eri publică decretul prin care examenul de defini­tivat ce trebue să se ţină La 1 Martie 1916, se amină pentru o dată ce se va­­fixa ulterior.­­ Din contigentele 1909—1915, seria scutiţilor, se vor prezenta înaintea con­siliului de revizie numai aceia care n au fost revizuiţi anul trecut,­­ începînd de la 1 Ianuarie a. c. re­prezentanţa generală a societăţii de a­­sigurare „Dacia-România" pentru ora­şul şi judeţul Iaşi a fost încredinţată d-lui I. Botez, senator, directorul „Băn­­cei Iaşilor. Prin această representanţă vechea şi reputata societate de asigurare ,Dacia —România" a făcut o achiziţie fericită, cunoscută fiind reputaţia de care se bu­cură d. I. Botez, activul director al „Băncei Iaşilor“. „ Personalul de Bucureşti care a pu­­­cat din gara Iaşi la ora 7-20 a. m, la apropiere de gara Ciurea a tăiat pa­na complectaş din Rug. Ştefan cel Mare No. 13 al cârui nume nu se cunoaşte încă, care fiind desconcentrat se întorcea acato.­­ la şedinţa de ieri a Camerei d-l Xenofon L. Eraclide a dat, cetire proce­­tului de inge prin care Eforia Sf. Spiri­don a autorizat să se cedeze un t«r«n locuitoriio­r din satul V­ltoteşti din jude­ţul Fâlciu. „ Mâine 28 Ianuarie trebuie să prezinte a doua serie a tuturor eotapiee­­taşilor cari aparţin primului batalion al regimentului Ştefan cel Mare No 13 Administraţia Comunală în urma de­­ciziunei Ministerului Industriei şi a Co­merţului, a dat o ordonanţă prin care stabileşte şi modifică unele preţuri ma­xime pe următoarele articole: Sacii­: Sacii noui se vor vinde cu­ 2 lei 50 bani bucata. Sacii uzaţi se vor vinde cu 1 leu 80 bani bucata. Chiria pe o zi, pentru una sută saci, la 1 leu. Muşamalele­ se vor vinde cu 3 lei metru pătrat. Chiria unei muşamale pe 0 zi la 2 lei 50 bani. Poloagele (Zâblaele) se vor vinde cu 1 leu 25 bani metru pătrat. Chiria unui polog pe o zi la 1 leu 25 bani. Rezervele Maşinelor Agricole , se vor vinde cu 30 la sută mai mult peste preţul (acel din 1913). Păturile pentru vite , obicinuite se vor vinde cu 12 -14 lei bucata. Opincile ţărăneşti : se vor vinde cu : Calitatea I-a 7 lei 59 perechea, „ II-a, 6 lei „ IH-a, 5 Iei „ Sfoara de manuile : Se va vinde cu 2 lei chilogramul. Sulfatul da cupru : Se va vinde cu 2 Iei 50 bani chilogramul. Pucioasa: Se va vinde cu 1 leu 51 bani chilogramul. * Astă­zi dimineaţă, într’un vagon mor­tuar, ataşat la acceleratul de Bucureşti, au fost aduse în localitate rămăşiţele pă­­mînteşti ale defunctului Al. Brăescu, fost inspector general al poliţiilor din ţară. Corpul defunctului întovărăşit de dl. Negulescu directorul poliţiei din Focşani, a fost întimpinat la gară de rude şi prie­teni şi de o delegaţie a prefecturei de poliţie din Iaşi. Rămăşiţele pămînteşti ale regretatului defunct au rămas în gară sub paza a 4 gardişti pănă la ora 3 p. m. dnd vor fi transportate la Cimitirul „Eternitatea" unde va avea loc înmormîntarea. „ In noaptea de 23 spre 24 ianuarie a ars în comuna Poeni casa locuitorului Oht. Pistol, dimpreună cu toate lucrurile care se aflau în ea precum şi o mare cantitate de cereale. Focul a luat naştere de la coşul casei. Pagubele sunt peste 1000 lei. Casa nu era asigurată.­­ Ministerul de Culte a luat dispoziţia de a se ţinea la toate şcoalele din acest judeţ şezători culturale, organizate de în­văţători, la care sa participe cît mai mulţi săteni. 86 Ministrul de Interne a luat dispo­ziţia de a nu se executa, până la noi ordine, pe nici un locuitor care a fost concentrat, pentru prestaţie în lucru, a­­vând în vedere decizia Ministerului de Finanţe de a scuti pe concentraţi de plata plastaţiei. NFORMATS8 a Tribunalul Iaşi secţia IH-a, compus din d-nei preşedinte C. Gorgos, şi judecător V. Buşilă, s-a pronunţat ieri, faţă de d. pro­prietar P. Zam­firescu, în proce­sul intentat de Primăria Comunei Iaşi pentru anularea de expropiere a imobilului din str. Ştefan cel Mare, în scopul alinierei ei. Tribunalul a admis acţiunea Pri­măriei şi a anulat hotărârea din 1908, prin care declară expropiate în masă aceste imobile. Se ştie în adevăr că Primăria de atunci angajase procedura de expropiere a acestor imobile fără ca îşi prealabil, potrivit Legea de organizare a Comunelor Urbane, să întocmească planurile şi devi­zele necesare executării şi să asi­gure resursele financiare necesare acestor executări. Acţiunea Primăriei a fost susţi­nută de însuşi d-l primar G. G. Mârzescu.­­ O comisiune compusă din d-nii prim ajutor de primar M. Tomida şi directorul Abatorului Comunal dr. A. Georgescu, a fost însărcinată să cum­pere vite pentru comună din ţinutul Dorohoi. Comisianea pleacă astă­zi cu trenul de 3 p. m. Se ştie în adevăr că, procurarea vi­telor în judeţele învecinate Iaşului a devenit foarte anevoioasă, dacă nu chiar imposibilă.

Next