Mişcarea, august 1916 (Anul 8, nr. 168-194)

1916-08-13 / nr. 177

4 ANUL VIII No. 177 ABONAMENTE In tară pe un an . . 20 Ie! In streinătate pe un an . 43 . Pentru preoţi­­i învăţători rurali sa face reducere de 50% REDACŢIA şi ADMINISTRAŢI­A IAŞI, PIAŢA UN­IR­II, No. 5. In localul clubului Naţional Liberal. Un număr 5 BĂNI ZIAR NAŢIONAL* - LIBERAL. COTI­OI AN - V /V­ SAMBATĂ 13 An­teMsV#iei TELEFON No. 321 ANUNCIURI COMERCIALE Linia ps pagina II . . 1 leu Linia pe pagina IÍ3 . . 50 b. Linia'pe pagina IV . .40 b. ZIAR COTIDIAN sub direcţiunea unui comitet instituit de clubul naţional­ liberal Un număr 5 BANS REMEDIAREA UNUI RÂU — In chestia monedelor divizionare — Oamenii fără scrupule cari au pro­fitat de vremurile tulburi prin care trecem pentru a exploata lipsa şi ne­voia altora prin cele mai ingenioase procedeuri, au încercat un moment să speculeze şi banii mărunţi, mo­neda de argint. Este astăzi definitiv constatat că lipsa de pe piaţă a monedei de ar­gint este datorită numai acaparato­rilor cari au încercat s’o speculeze. S’a atribuit la început această lipsă unor anumite împrejurări, aşa, plătei muncitorilor agricoli, concentrărilor — plata soldei soldaţilor făcându-se în monedă măruntă — în fine chiar stocului de monedă de metal ce cir­culă pe piaţă. Nici unul dintre aceste motive nu este adevărat. Moneda de argint a fost acaparată cu intenţiunea de a fi speculată. Intr’adevăr, sunt puşi în circulaţie 8672 milioane lei în monede mă­runte dintre cari: 23 milioane de 5 lei, 21 milioane de 2 lei, 23 mili­oane de 1 leu, 9 milioane de 50 bani, 1.600.000 de 20 bani, 5.200.000 de 10 bani şi 3.700.000 de 5 bani, osebit 25 milioane în bilete de bancă de 5 lei. Acest stoc, după cum reesă şi din referatul d-lui ministru de finanțe, care înainte de începutul războiului european era cu 30 milioane mai mic, a satisfăcut toate necesităţile. Dar planul acaparatorilor a fost repede şi sigur dejucat. In primul loc şi-au făcut socoteli greşite închipuindu-şi că hârtia de bancă va fi într’un moment dat de­preciată. Lucrul nu se va putea în­tâmpla nici­odată, întru­cât din punc­tul acesta de vedere situaţia Băncii Naţionale a României este dintre cele mai strălucite din Europa. Stocul de aur este cu mult mai mare de­cât emisiunea de hârtie monedă. Pentru remediarea răului care tul­bură viaţa economică a ţărei, s’au luat măsuri dintre acele a căror efecte se vor resimţi imediat. Aşa în primul loc s’au prevăzut aspre penalităţi pentru acaparatori Apoi s’a autorizat Banca Naţională să mai emită 25 milioane lei în bi­lete de 5 Iei, peste cele 25 milioane distribuite. Cum însă prin aceste două măsuri răul ar fi fost numai în parte reme­diat, s’a autorizat Banca Naţională să pună în circulaţie biletele de 1 şi 2 lei pe care le are fabricate şi cari se urcă la suma de 1.500.000 lei a 1 leu şi 8 milioane Iei a 2 lei. Această monedă de hârtie va fi pusa în circulaţie pe ziua de 25 Au­gust şi de la acea dată lipsa de monedă divizionară nu va mai fi simţită. 'S ' V In­ bilanţ al activităţii comunale II După lipsa pâinei, fireşte „Opipia“ tre­buia să se ocupe de lipsa cărnei. Dar a simţit laşul lipsa cărnei pănă în Mai 1916 ? laşul a avut în tot timpul acestor două ani carne suficentă şi pe preţuri mai reduse de­cît în timpurile normale. Din August 1914 Comuna Iaşi prevă­zuse rezervele de vite necesare pentru preîntâmpinarea crizelor şi toată lumea îşi poate aduce uşor aminte de acţiunea administraţiei comunale, atunci când ea nu mai avea posibilitatea, din cauza su­primărei târgurilor şi a concurenţei târ­gurilor de frontieră, să-şi formeze aceste stocuri. Iaşul n’a simţit criza cărnei de­cât odată cu aplicarea măsurilor de mărginire a consumaţiunei.* Şi astă­zi, ca şi ieri, Comuna are un stoc de rezervă de 160 vite. Pentru ca administraţia comunală să aibă cinstea de a fi considerată ca „pri­cepută“ de „Opinia“ ar trebui să se facă şi crescătoare, reproducătoare de vite, să inventeze vite atunci când nu există. Comuna Iaşi nu se poate aproviziona de­cât în limitele stocului disponibil în ţară. Şi acolo de unde nu­­, nici D-zeu nu poate cere. Ceea ce e adorabil însă în­ toate articolele acestui ziar este când pretinde ca să treacă prin aceste împre­jurări fără să simtă nimic. Vrea de toa­te, tot atât de bune şi multe ca şi mai înainte, pentru ca să poată spune cândva Rodion într’o rubrică, că, în timpul răs­­boiului mondial a trăit la Iaşi ca în Pa­radis. Iaca asta nu se poate. In locul prânzu­rilor copioase cu care e deprins..., d-rul Blumenfeld administraţia comunală nu-i poate asigura de­cât un bun prânz bur­ghez.... * Tot aşa cu zaharul. Adminis­traţia comunală din Sept. 1914 a prevăzut criza acestui articol şi a cerut preîntimpinarea ei prin im­portul zahărului. Ea a povăţuit pe angrosiştii din Iaşi să importeze zaharul, întru­cât fabricele din ţară nu sunt în măsură de a satisface toate cere­rile pănă la noua producţie. Şi toată lumea trebue să-şi aducă bine aminte că în anul trecut, datorită acestei măsuri d­e prevedere, la­şul era singurul oraş din ţară care avea zahar, atunci când nimeni nu avea. El şi-a satisfăcut nu numai nevoile sale, dar ale judeţului şi, după cererea Statului şi a admi­nistraţiilor comunale, şi nevoile altor judeţe din Moldova. In anul acesta laşul suferă ca şi restul ţării de lipsa zahărului din cauză că importul n’a mai fost posibil şi pentru că Statul a lovit de indisponibilitate stocul fa­bricat în ţară. Statul şi a luat asupra sa apro­vizionarea generală şi repartiţia între Comune. Comuna a fost ast­fel pusă în neputinţă de a se a­­proviziona din ţară cu cantităţile necesare. Totuşi Comuna Iaşi a putut satisface nevoile populaţiei pănă în Mai,­datorită stocului de 7 vagoane cu care se aproviziona­se din anul trecut. Criza declarată în celelalte oraşe în ajunul Paşte­­lui la Iaşi nu s-a simţit de­cât în Mai. Vom vedea cu alt prilej inter-­ venţiile făcute pentru a preîntim­­pina aceste nevoi în viitor, căci,­ repetăm, pentru zahar ca şi pen-t tru peşte, Comuna nu mai poate avea vre-o acţiune directă. Şi pentru că am ajuns la peşte, „Opi­nia“ trebue să recunoască că lipsa peş­telui e mai puţin simţită acum de­cât în timpurile normale, când pe pieţele Iaşu­lui nu existau biururile de desfacere ale Statului Aceste biurori au fost înfiinţate de actuala administraţie comunală înainte de răsboiu şi înmulţite din prima lună a răsboiului. Administraţia a făcut dlar ca pieţele să­ fie mai bine alimentate cu a­­cest articol şi de fapt este mai mult pes­te acum de­cât în timpurile normale. Dar tot nu e suficient... Se poate. Adminis­­­­traţia comunală cere pescăriilor Statului­­ cantităţi cu mult mai mari de­cât acele­­ cari vin, dar ce poate face ea dacă din­­ bălţile Statului ca şi din cele particulare , nu se poate prinde cantităţile necesare­­ tuturor cererilor. Pentru ca lipsa peşte­lui să nu fie simţită In ţară ar trebui zilnic minimum un milion de kgr. şi cel mai fericit vânat'u­'a putut da de­cât 200.000 kgr. In zilele oprite pentru carne adminis­traţia comunală a cerut pescăriilor cel puţin 10.000 kgr. şi cel mai fericit tran­sport n’a fost de­cât de 2000 kgr. Nu se poate razama consumaţia pe vânatul peştelui. De aceia, în vederea zilelor oprite, administraţia comunală a căutat să se aprovizioneze cu alte arti­cole.* In chestia zarzavaturilor administraţia comunală a Iaşului e singura din ţară care a înfiinţat, în tovărăşia oştirei, gră­­dinele de zarzavaturi, cu care preintimpi­­nă crizele şi domină preţurile în piaţă Preţurile zarzavaturilor în Iaşi numai în comparaţie cu cele din Bucureşti şi cu preţurile din celelalte oraşe, pot fi ju­­­decate.­­ Dificultăţile transporturilor şi actele di­n speculaţiune la cari depositorii particular de lemne s’au dedat în timpurile normale cînd suta de Kgr. lemne atingea 5 lei au făcut ca administraţia comunală să se îngrijească şi în această direcţie.­­ Toată lumea îşi va reaminti de preţu­rile mari ale lemnelor în anul 1913 , speculaţiunile care aveau loc în timpu­l iernei. Administraţia comunală a d-lu­i O. Botez se încercase să soluţioneze chestiunea, dar avusese o mână nefericita ■ în alegerea lui Berman Juster, în stabilirea­­ cantităţilor şi a con­diţia­nelor contractului . De fapt depositele comunale nu se putu­­­seră înfiinţă. I­­nfiinţarea acestor, deposite figura şi’n­­ programul măsurilor susţinute de actuala­­ administraţie în vederea ieftenirei traiulu­i şi „Opinia“ trebue să recunoască că I contractul ce ea încheiase cu d. Vasilescu,­­ exploatatorul pădurei Dobrovăţ, a dat I cele mai bune rezultate în iarna 1914-915 I cănd lemnele erau în cantitate îndestu- I lătoare şi cu preţul maxim de 2 lei şi 80 • suta Kgr. tăiate şi transportate la domiciliu. Toată lumea era mulţumită şi depositele comunale câştigaseră încrederea ei. In cursul iernei 1915-916 este adevărat că­­ concesionarul d. D. Vasilescu nu’şi mai­­ alimentase depozitele cu lemne Indestu­­­­lătoare şi practica vînzarea la rampă pe­­ preţuri nepermise de contract, dar care­­ n’au depăşit 3 lei şi 50 bani sută de Kgr. I Preţurile de speculaţiune nu atinsese­­ preţul de 5 lei suta Kgr,­ce se lua în­­l­ainte de 1914 şi nici preţurile cu cari se a vănd lemnele in Bucureşti şi in alte oraşe, o­raşul totuşi vindea lemnele în condi­­­­ţiuni avantajoase. Practica d-lui Vasilescu nu putea fi însă tolerată şi administraţia comunală văzând că nu poate obţine de l­­a d sa executarea conştiincioasă, chiar­­ cu o legitimă urcare a preţului, a cerut I reziliarea contractului cu daune şi apli- I carea unui sechestru pe toate lemnele ce I posedă la Bârnova şi la Repedea. Pen­­­­­tru aprovizionarea populaţiei, prin de­­pozitele comunale, conduse direct de ea de astă dată, administraţia a contractat cu statul şi societatea Maxut lemne de I o foarte bună calitate, care se vor putea I vinde, după cum vor varia şi preţurile I de cărăuşie de Ia gară l­a depozite şi­­ preţurile de tăere, în tot timpul iernei,­­ într’un minimum de 2 Iei şi 90 bani suta “ kgr. şi un maximum de 3 Iei şi 20 bani.­­ *­­ In fine ajungând la măsurile luate pen­tru înfrînarea acaparărilor şi speculaţi­­unea stofelor şi articolelor de manufac­tură, ne-am putea dispensa de ori­ce alte lămuriri faţă de contradicţia comică a „Opiniei“ care pe de o parte aprobă principiul măsurei, iar pe de altă parte critică pe motivul libertăţei comerţului. „Opinia“ dovedeşte însă că nu cunoaşte I nici chestiunea, nici dispoziţiunile admi- I nistraţiei comunale. I Administraţia comunală nu are o ac­­­­ţiune directă în ac­eastă chestiune, care­­ e de resortul Cafemeiei de Comerţ şi al I ministerului de ino­arfie. I Măsura unui control general al tuturor­­ articolelor de comerţ i-a fost solicitată­­ de Camera de Comerţ şi recomandată, I pentru luarea măsurilor necesare, de I cătră Ministerul de Industrie. Prin ur- I mare, nici o critică din acest punct de I vedere n’ar putea fi adusă administraţiei I comunale, care nu face alt­ceva de cât a exercita o acţiune de poliţie, solicitată de organele autorizate ale comerţului şi industriei. In această privinţă ne referim la de­­claraţiunile făcute de d nul primar Mâr­­zescu în consfătuirea ce a avut loc la Camera de Comerţ. Comercianţii însă îşi recunosc utilitatea acestei măsuri când arată neputinţa de a’şi reface stocurile de mărfuri din cauza dificultăţilor impor­tului. Iaşul nefiind un centru industrial, în măsura de a satisface cererile co­merţului de manufactură, ci obligat la importul mărfurilor ca toate oraşele din ţară, o măsură elementară de prevedere impune , pe de o parte, a se reţine în Comună, pentru trebuinţele locale, sto­curile existente, iar, pe de altă parte,­­ se aviza la mijloacele de realimentare ale acelor stocuri, care se epuizează pe măsura consumului. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât s-a constatat că mărfurile ieşite din Iaşi se reîntorc tot în Iaşi, după trecerea prin două sau trei mâini, pe preţuri îndoit şi întreit de mari. Utilitatea controlului, a subordonărei transportului articolelor de comerţ, se impune clar. Şi „Opinia“ pare şi ea de acord până aci. Tot ceea ce se poate discuta este în­tinderea măsurei şi aplicaţiunea ei. In privinţa întinderei măsurei, adminis­traţia comunală crede că ea se poate măr­gini la articolele de rufărie, îmbrăcăminte, încălţăminte şi unele articole utile la e­­xerciţiul unor meserii Mătăsăriile şi alte articole sunt cerute însă de Camera de Comerţ. Administraţia Comunală a cerut atât Camerei de Comerţ cât şi asociaţi­lor libere de comercianţi, ca de comun acord, să stabilească articolele care să fie supuse acestei măsuri, şi să indice înşi­le preţurile maxime. Atârnă numai de la comercianţi ca măsura să fie res­trânsă. In ce priveşte aplicaţiunea măsurei, administraţia comunală a luat toate mă­surile ca comercianţii să nu fie trăgăniţi... Ast­fel: Cu avizul favorabil al Camerei I de Comerţ toate transporturile de mărfuri au fost permise. S-a acordat dispensa de verificare a coletelor pentru toate firmele bine re­putate şi recomandate ca atare de Ca­mera de Comerţ. S’a acordat, chiar fără avizul Camerei de Comerţ, expediarea coletelor pentru cumpărăturile mici făcute de persoane cunoscute, etc. S’a făcut şi se face tot pentru înlesni­rea comerţului. A se cere însă suprimarea în totul a măsurei însamnă însă a sus­ţine cauza acaparatorilor şi speculatorilor. In această privinţă la „nepriceperea“ administraţiei comunale se poate opune „priceperea“ celor de la „Opinia“. ECOURI „Foi de toamnă“ noul volum de proză al d-lui M. Sadoveanu este mai mult o carte, de impresii critice de­cât lite­rare. Cu excepţie pentru câte­va schiţe cari aparţin nuvelei, — gen atât de frumos cultivat de eminentul prozator — în restul volumului se cuprind di­verse reminiscenţe cari se referă la Cuza Vodă, la cărţile moldo-vlahe ale lui Cana şi le Cler, la Eminescu, Crean­gă, Caragiale, Ronetti-Roman, N. D. Popescu, etc. Vom reveni asupra „Foilor de toamnă“ după ce le vom fi cetit pe toate. * Literatura frământărilor produse de războiul european a mai sporit cu bro­şura „Zile de zbucium“ în care d. E. Herovanu, cunoscutul publicist, şi-a ex­tras articolele publicate in „Gloria“, şi consacrate aspiraţiunilor noastre na­ţionale. Broşura „Zile de zbucium" în care d. E. Herovanu îşi expune în mod fon­­d­armente onest ideile in jurul marei probleme, se vinde pentru sporirea fon­dului de ajutorare a românilor refu­giaţi.* Compania lirică „Grigoriu“ nu mai vine în Septembrie la Iaşi. Ea îşi va începe stagiunea la Bucureşti, la 26 August. Intre operetele noui pe care le va monta figurează­. „Ocolul pămân­tului în 80 de zile“ de Jules Verne, „Ţarina“ de Fall, „Căsătoria glumea­ţă“ de Fr. Lehar şi „ Michel Strogoff * Teatrul naţional din Craiova îşi va deschide stagiunea cu „Patima Roşie“ frumoasa lucrare a d-lui M. Sorbul. I informaţiuni . Unele ziare publică de cât­va timp timp „informaţiuni" asupra unor pre­tinse numiri ce s’ar fi făcut în înaltul comandament al armatei. Toate aceste zvonuri sunt de dome­niul fanteziei.­­ In urma cer­erei ministerului de in­terne, tribunalul de Ilfov a declarat ori în stare­ de faliment pe Victor Filotti, fostul sindic al Bursei. Pasivul fostului sindic este de 5130035 lei in ceea ce priveşte direcţiunea ge­nerală a poştelor şi de 70000 lei pen­tru celelalte operaţiuni cu particularii. Victor Pilotti a fost declarat in sta­re de faliment cu începere de la 16 Septembrie­­1915, când a încetat orice plată. O Casa de scont, şi împrumut din Iaşi a început a plăti Cuponul de Iulie 1916 Casa este deschisă de la 9-12 in fie­care zi. O Pentru trebuinţele armatei, toţi proprietarii de saci îşi pot vinde ori­ce cantitate, adresându-se manutanţei mi­litare din garnizoana noastră. Sacul nou se plăteşte cu 2 lei 50 bani, iar sacul vechi cu 1 leu 80 bani. Persoanele care dispun de ori­ce can­titate de saci pot înştiinţa manutanţa militară printr’o cartă poştală. D In urma decizi­unei Ministerului de Instrucţie s’a admis ca elevii şcoalelor primare, cari n­u s’au putut prezenta la examenul din ultimul trimestru, pentru examenul de absolvire a acestor şcoale, să treacă aceste exame­ne între 1 şi 3 Septembrie. * „ In corn Vlădiceni s’­iu ridicat mă­surile de poliţie veterinară, epidemia de febră aftoasă fiind complect stinsă. D In cursul săptămânei viitoare se­ vor întruni la inspectoratul circumscrip­­ţiei Iaşi toţi revizorii şi protoereii aces­tui inspectorat, pentru a stabili în co­mun planul activităţei extraşcolare a în­văţătorilor şi a preoţilor în noul an şcolar. O înscrierile în grădinele de copii se vor face între 25 şi 81 August. O Terminându-se în întregime, repa­raţiile camerei ajutorilor de primar bi­rourile au fost aşezate în salonul cel mare al Palatului comunal. o D. arhitect al Comunei, Mihailescu fiind concentrat, locul­­ sale va fi ţinut în tot timpul absenţei de d. Inginer Sa­vul, şeful serviciului technic al Co­munei. O Camera de Comerţ din Iaşi în a­­cord cu „Sfatul negustoresc" au hotărât convocarea membrilor camerei şi a sfa­tului pentru a discuta chestiunele sto­felor, şi aprovizionarea magazinelor cu articole de prima necesitate. O Comuna a intervenit pe lângă So­cietatea Tramvailor, de a pava stră­zile Socola şi Păcurari cu piatră cubică pe tot parcursul acestora, pe contul So­­cietăţei.­­ In urma cererei Ministerului de in­terne, Primăria comunei Iaşi, a trimis un tablou de mobile cari au fost însăr­cinate cu măcinişul pentru­ consumul in­tern, la comună şi judeţ. 1 O Astăzi a sosit la direcţiunea liceu­lui Naţional un tablou de cărţile didac­tice de curs secundar aprobate de Mi­nister pe noul an şcolar 1916 — 17. © S’a luat dispoziţiunea de către di­recţiunea şcoalei de Belle Arte ca elevii şcoalei din fiecare an să fie obligaţi a da pentru expoziţia şi Pinacoteca şcoalei pe lângă tablourile lucrate la şcoală, un număr de alte tablouri luate în diferite poziţii pitoreşti ale ţarei. „ Examenele particulare a elevilor preparaţi de curs secundar vor începe în seziunea de toamnă cel mai târziu la 1 Septembrie, pentru ca terminân­du-se până la 10 Septembrie, elevii să se poată înscrie la şcolile statului sau la diferite concursuri. „ Revizoratul­­ şcolar a primit o cir­culară din partea ministerului de ins­­trucţie prin care se cere a recomanda învăţătorilor de la ţară încurajarea cul­­turei gândacilor de matase.­­ S’au luat măsuri ca în tot timpul nopţei ,toate telefoanele din comunele rurale să funcţioneze.

Next