Mişcarea, august 1920 (Anul 14, nr. 164-187)

1920-08-18 / nr. 177

* s* BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII ANUL XIV No. 177 IAȘI 50 Bani festag$si­ții f%amk ■WpM teaL Stt* mm m. & ©wă? &» mmm si—a «. *», E»0g®MS£ k­wstTfekmi tfi ledams S® ptâamm în oMESfevni­­îta*«s te PAtm­«tefesta steratas, Safi' Pfet« ÎJri^rf I. Bwwwosa prta t*ai* a®*»p« At pvUirît&tz. MERCURI 18 AUGUST 1920 pmntet50 Bani SSSSij 8Cp« lipi pe Mus I­riii —o necesitate morală Nu ştim dacă proiectul pentru impu­nerea impozitelor pe averile de război va trece prin parlament pentru a deve­ni, intr’adevăr, lege a cărei aplicaţiune sa realizeze acea justiţie socială, cu drept cuvânt, reclamată din toate păr­ţile. Nu ştim dacă guvernul care şi-a însu­şit proiectul depus din iniţiativă parla­mentară, a făcut acest gest din convin­­gerea adâncă a unei necesităţi sociale, sau a căutat numai să exploateze o ches­tiune atât de importantă pentru a da ilu­­zia ,unei reforme echitabile menită să e­­chilibreze finanţele statului şi sa satis­facă interesele îndreptăţite ale mulţimei­ , cunoaştem, de asemenea, nici eco­nomia proiectului şi nu putem aprecia nici valoarea modificărilor ce urmează a­­ se aduce de către guvern, pentru a fi in măsură să ne spunem cuvântul deci­­ziv în această direcţiune. Am văzut în ziare însă unele critici aduse proiectului în chestiune şi cunoaş­­tem bine starea de fapt care justifică necesitatea urgentă a unui asemenea proiect, încât o examinare sumară a pro­blemei nu poate fi inoportună. * Starea de fapt creată de război şi de toate urmările războiului în­­ceia ce pri­veşte raporturile materiale dintre diferi­tele categorii sociale, este complectamen­­te schimbată faţă de ceiace era mai înainte. Acesta este un adevăr indiscutabil. îmbogăţiţii de răsboi, împotriva căro­ra se protestează şi se cere o legiferare severă, nu sânt o entitate abstractă, ci­­constituie o categorie socială reală care trăieşte în mijlocul nostru şi care do­­­mină întreaga viaţă materială cu imen­sitatea unor averi câştigate, de multe ori, într-o singură noapte, din vârtejul tutu­ror afacerilor pe care le-a produs răz­boiul şi consecinţele lui. O adevărată plutocraţie alcătuită din negustori, meseriaşi, misiţi şi tot felul de grăbiţi şi de ahtiaţi după câştiguri uşoare şi mari—dă astăzi tonul în viaţa noastră socială, reglementează preţurile, arată cât de mult şi cât de imens se poate cheltui pe aceste vremuri de scum­pete şi căreia, îi lipseşte doar pregătirea intelectuală, pentru a concentra în mâ­­nele ei întreaga putere diriguitoare a sta­tului. Oamenii cu stare materială bună de ieri, acei cari înfăţişau o muncă conti­nuă şi onestă—aproape nu mai există. In schimb îmbogăţiţii zilei, care îşi eta­lează sutele de mii cu un dispreţ şi o nepăsare cinică faţă de cei lipsiţi de mij­loace care îndură calvarul greutăţilor de neînchipuit—aceştia stabilesc distanţele sociale, care sânt, în realitate, adevărate primejdii. Un intelectual, un profesor, un magis-­­ trat, funcţionarii de toate categoriile cari nu trăiesc decât din lefuri fixe şi atât de minime în raport cu necesităţile vie­­ţii—sânt străini de milioanele pe care le au îmbogăţiţii de războiu, care îşi a­­f­s copăt ignoranţa şi lipsa oricărei alte au­torităţi personale .’cu ambondenţa sf’dâ- ^ toare a unei vieţi plină de­­toate bunu­rile- materiale care, până­ una alta, sin­gure, stabilesc erarhiile sociale în vre­­*- 'ihieâ de astăzi. ' In aceasta privinţă, orice explicaţiuni ./v asupra cauzelor care au determinat a­­ceastă enormă disproporţie socială—sânt de prisos. Însuşi Statul, ca expresiune a autori­­tăţei diriguitoare­—se resimte atât de pu­ternic în îndeplinirea datoriilor sale, în­cât, necesitatea unei reforme urgente şi radicale, în direcţiunea consolidărei sale financiare şi a realizărei unei echităţi so­ciale apreciabile, a trebu­i să fie recu­noscută făţiş de înşişi reprezentanţii săi. Reforma financiară, a cărei primă le­ge este impunerea impozitelor pt averile de război, trebuia să fie începută încă de multă vreme..­­u ’cât legea se făcea mai de mult, cu atât aplicaţiunea ei era mai efectivă, iar rezultatele mai bune. Un con­trol serios a! statului poate da un maximum de folos. Există, ori ce s’ar spune, posibilitatea unei aprecieri cât mai aproape de rea­litate a situaţiuni­i materiale a fie­cSuii cetăţean. * De la 1914 şi pănă acum—nu sunt de­cât şase ani. A urmări dezvoltarea si­­tuaţiunei materiala a cuiva pe un ase­menea interval şi a vedea care putea fi câştigul i legitim şi care este rezultat din anormalitatea vieţei economice create de război,—pentru ori­ce om de bună cre­dinţă nu este mare lucru. Cine mai poate nega astăzi că ne gă­sim în faţa unei situaţiuni pe care, ori cât s’ar încerca unii s’o conteste, trebue s’o întovărăşim de cea mai largă­­ for­mă socială, pentru a-i asigura statului de astăzi autoritatea şi taria di cari are nevoe? Guvernele trebue să facă dovada pe­­remtorie a solicitudinei lor pentru cla­sele obijnuite şi pe cale evolutivă, de li­nişte, să le rezolve toate nevoile. Când se vorbeşte de tirania capitalis­mului, de inferioritatea socială a tuturor salariaţilor, de anomaliile unui sistem fi­nanciar, care percepe aceleaşi dări şi de la sărăci şi de la bogaţi—statul trebue să înfăptuiască imediat, impozitul pe ve­nit, să deplaseze, aşa­dar, în folosul său o parte din forţa capitalurilor; trebuie, pentru epoca de acum, să pună impo­zite pe câştigurile de războiu şi să dea satisfacţiate acelui spirit de dreptate pe care democraţia modernă i-a ridicat la valoarea unei dogme de guvernământ. * E de prisos să căutăm argumente ju­ridice pentru o reformă pe care o re­clamă însăşi instinctul de conservare al poporului, după cum e de prisos să e­­xam­inăm valoarea întimpinărilor ce se ridică împotriva acestei legi, când de fapt ne găsim în faţa unui imperativ is­toric care nu poate ţinea socoteală de egoismul unei excrescenţe de îmbogăţiţi, atunci când stabileşte căile de dezvoltare viitoare ale unui întreg organism social. De aceia,reforma impozitului pe ve­nit şi legea pentru impunerea la taxe pe averile de războiu — nu numai ră­surit menite să consolideze finanţele statului şi să echilibreze viaţa socială, dar prin realizarea lor, se va da o innaltă satis­­facţiune simţământului moral, care trebuie să prezideze dezvoltarea progresivă a ori­cârd societăţi. Dialog Parlamentar — Extras din şedinţa Camerei din 12 August — In mijlocul strigătelor, se auda urmă­toarea declaraţie a d-n­ei DRAGU : — Daca aţi luat-o aşa, veţi fi bombar­daţi de muncitori când veţi ieşi afara. ii­ se răspunde cu strigate de nepriceput, cu ameninţări cari sunt urlete şi cu ges­turi schiţate. D. SCHITANESCU înzestrat cu un tim­bru de­ voce special, reuşeşte să se facă auzit, spunându-i d-lui Dragu : — Tatăl d-taie a jefuit pe ţăranii din Vâlcea şi d-ta vrei să urli şi să ame­ninţi aci. D. DRAGU: Eşti un dement care trebu­­ieşti dus la balamuc, sau ai rămas în urmă cu injecțiile. In Cameră nu e joc pentru epileptici. Reorganizarea la C. F. E. — Amănunte interesante — Conferinţa, ce a avut Ioc în Capitală, cu privire la organizarea departamentu­lui de cale ferată din ministerul comuni­caţiilor, a avut următorul rezultat: S’a renunţat în, primul rând la schim­bările proecu­te, hotărându-se menţinerea funcţiunelor de director general şi sub­directori generali. S’a revenit în al doilea rând la proec­­tul, de a se reduce din atribuţiunile di­rectorilor de serviciu, reducând rolul lor la şefi de serviciu, aşa cum s’a făcut la Cernăuţi şi Chişinău. Ei îşi vor menţine titlul de directori de serviciu. Tabloul de „clasificarea personalului și recrutarea personalului­­superior, întoc­mit de directorii«regionalî, a fost apro­bat de ministru și se va spablica în „Mo­nitorul^ Oficial“. ' Pe viitor urfceszâ ,la Toate avansările Mn. ordinea •«•lașifigurri din tablou, pentru a se evită favori­l­ii r Tde până acsta.­ . ÎNSEMNĂRI Un volum de critică literară „fiole şi impresii“ ne d. B. Mile» Printre cărţile apărute acum în urmă, este şi volumul d-lui G. Ibrăleanu, înti­tulat „Note şi Impresii“. Deşi după titlu s’ar părea că ne găsim numai în faţa unor însemnări fugare — cu excepţia „ocazionalelor“ şi a unora dintre „profiluri“, cartea d-lui G. Ibrăi­­li­­ana cuprinde studii literare, cărora nu le lipseşte nici profunzim­ea şi nici com­prehensiunea adevăratelor cercetări cri­tice. Urmărind dezvoltarea personalităţii u­­no­r scriitori din literaturile străine şi din literatura noastră, d. Ibrăileanu nu se preocupă de amănunte, de întreaga pro­ducţie lite­rară a acestora, de variaţiunile fi­eşli pe care le poate avea opera lor, — d-sa ne dă o oplrciune de ansamblu, stabileşte caracterizări generale sprijinit pe creaţiunile principale şi formulează aprecieri critice, cărora nu le lipseşte ni­mic din autoritatea cugetătorului şi a es­tetului cu reputaţie. Ori­care ar fi motivele care impun o anumită rezervă faţă de gruparea din jurul revistei ieşene , nu se poate con­testa ca d. G. Ibrăileanu este ce mai de se­amă critic literar al epocei actuale. De aeola lucrările sale, chiar atunci când apar sub o formă mai puţin pre­tenţioasă, prezintă o importanţă deose­bită. E de drept că, în vremurile din urmă, activitatea critică a d-lui Ibrăileanu a fost mai redusă. D-sa s’a mărginit une­ori în ceia ce priveşte literatura noastră, să roia ceratările sale anterioare, adău­­gindu-le untte observat­uni noui, iar pen­tru a fi mai variat, pentru a deschide orizonturi mai largi criticei literare, s’a ocupat şi de unii scriitorii străini. Această lipsă de producţie critică este însă determinată, în primul rând, de sub producţia literară a zilelor de acum. Trecem printr-o epocă de criză gene­rală — şi literatura se resimte destul de puternic. După dispariţia celor mai mulţi dintre scriitorii consacraţi şi după stagnarea creatoare a celor puţini care au mai ră­mas—e greu de găsit ceva apreciabil în toată producţia literară a generaţiei mai îstre. In căt,dacâ cineva e critic serios, tri­bui să aştepte limpezirea situaţiei şi a­­pariţia operelor de valoare... De aceia d-l Ibrăileanu, in cartea sa, se ocupă de A. Vlăhuţă, de Brătescu- Voineşti, de Creangă, de Eitinescu, de Coşbuc şi de Caragiafe, iar când vrea sa-şi concentreze spiritul său de pătrun­dere critică şi de fin apreciator al ope­relor de literatură universală se ocupă de Targhinel, de Braaddaire şi de Tol­stoi. D. Ibrăileanu este un gânditor pentru can impresiunile produse de splendoarea unei opere literare, trebuie să ducă, în mod necesar, la explicaţiunea cauzală a creaţi­uni artistice şi la stabilirea unui adevărat sistem critic, nimit să dea ori­entări generale pentru analiza şi apre­cierea oricărei opere literare. Stilul d-lui Ibrăileanu nu are eleganţa, e cam zgrunţuros. In această privinţă infim­nţ­a­­’maestrului său de altă dată — a Iui Grma—sa resimte mai puternică de­cât în ori­care altă direcţie. D. Ibrăileanu scrie însă plăcut. Fraza sa cuprinde totdeauna un­ gând distins, o caracterizare nouă, o nuanţa de hu­mor ademenitoare. ■ D-sa fuge de efectul retoric al bom­­basticismului critic — de acela chiar a­­tunci când unele opiniuni ale sale nu pot fi împărtăşite — scrisul său nu plictiseşte. Este încă în ceia ce scrie şi cugetă d. Ibrăileanu ceva din greutatea masivă a vechii şcoale socialiste de pe vremuri. D. Ibrăileanu a făcut prea multă fi­lozofie socială în tinereţea sa pentru a nu fi câte­odată un a „soda “ în cri­ticele sale literare... Din „Note şi Impresii“,­­­ studiul a­­supra lui Turghenev, atace, serie des­pre „Les fleurs du ..mal“ ale lui Beau­­driade sunt, fără îndoială, cele mai bune— de pot sta alături de orice pa­gini critice străine scrise asupra acestor literaţi de reputaţie universală. Interesante şi pline de observări judi­cioase care pe alocarea ■ iau proporţii neaşteptate — sunt rândurile­­ pr. care le scris d. Ibrăileanu despre Eminescu, Creangă, Coşbuc, Cernu, Caragiale şi O. Goga. * ■ De remarcat „profilul“ asupra lui T. Maiorescu care, consiliul, cu excep­ţia unor târgr,rări şi opiniuni prea su­biective, o numită caracterizare a per­­sonalităţii şi a operei celui dintâi „eu­ropean desăvârşit“, care­ s’a ridicat în vracul trecut din mijlocul nostru. Articolul despre C. Dobrogeanu-Ghe­­rea este, r­egres­­, ori mai serios şi mai cuprinzător din toate articolele ce s’au scris asupra acestei distinse Individuali­tăţi cu prilejul morţii sale. Deşi s’a ocupat numai „ocazional“ de „cei morţi“ în ultimul timp,­­ d. Ibrăn­­­eanu era dator să vorbească ceva mai mult şi cu mai puţine reticenţe despre personalitatea, într’adevăr europeană, a marelui om de ştiinţă şi de cugetare care a fost A. D. Xenopol. Specialitatea de critic literar nu tre­buia să-l oprească pe d. Ibrăileanu de a fi mai entuziast şi mai darnic în e­­puciem­ , atunci când era vorba de „extrema inteligenţă“ a celui mai fecund om de ştiinţă din generaţia mai veche... Volumul d-lui Ibrăileanu este însă in­teresant, util şi bine venit. Studii r­ăieţe, articole ,­eparate, note şi impresii -i sunt strânse la un loc, căpătând, alific, un caracter unitar — şi dând putinţa unei mai juste înţelegeri a vie­ţei noastre literare de erl şi de astăzi. V. I. Chesti­iinanciare Urmările conferinţei de la Spa Conferinţa de la Spa a dus la acor­duri complecte cu privire la cărbune. Franţa va primi 1,600,000­ tone de căr­buni mensual, pentru ca să poată relua în chip normal mersul industriei. Dacă chestiunea reparaţiilor este smânata, în­­nainte de a se tranşa luna aceasta, la Geneva, ar fi totuşi un pas mare de fă­cut în sensul ameliorării schimburilor. Se poate continua pe această cale şi să se regăsească echulibrul a cărui rup­tură apasă atât de greu asupra tuturor pieţelor financiare. Bursa din Paris a tradus satisfacţiunea sa prin o vie reluare a valorilor de pe­trol şi de phosphate ; la un moment dat titlurile industriale ruseşti au fost foarte favorizate, în speranţa unui acord între armatele roşii ale Sovietelor şi Polonezi, acord care pare acum prea problematic. Se vede că mulţumirea e destul de mică şi că unii iau dorinţele lor drept realităţi; cine gândeşte sa facă greutăţi după probele atât de grele pe care lu­mea afacerilor nu încetează de a le stră­bate după şase ani ? In Elveţia, bursa nu este de loc în­viorată în epoca vacanţilor, banul fiind rar şi greu de găsit, cumpărătorul în general sceptic, şi intermediarul împie­decat. De atâta vreme îndelungată se spune că fondul este atins şi că se desminte zi cu zi prin fapte. Pare mai cu seamă esenţial în ora prezentă de a nu se exporta capitaluri. Vânzările numeroase care sânt preci­pitate asupra mărfurilor provenind de la clienţii francezi ai băncilor cari profită de schimburi pentru a repatria capitalurile lor fac să se teamă de o puternică di­minuare, pentru viitorul mijloacelor fi­nanciare din ţările neutre. Această ur­mare a războiului, nu va favoriza emi­siunile viitoare a fondurilor publice ale neutrilor pentru care se interesează atât de mult capitalurile străine. Pot foarte bine autorităţile să fie cât se poate de liberale în materie fiscală, astfel ca să nu împiedice în viitor reîn­toarcerea ziselor capitaluri când împre­jurările vor permite. D. V. Eftimiu, directorul general al tea­trelor, în tran interview acordat, a anunţat că va face să reapară „Biblioteca Teatru­lui''­ înfiinţată pe vremuri de către defunctul Pompain ’Etiade, fostul director general.­­ A apărut „Cuvântul liber" No. 38 ca articole semnate de Al. Cazaban, N. N. Ti­­ron, I. Peltz, F. Aderca, V. Demetrius, C. Săteanu, J. Wesfried, Te­of­il, D. Karnabat, Logicus, Sirius, D. P. — și o serie de scân­teietoare „Polemici". CITITI IN PAGINA : H-C­U LUMILE STIRI TELE­GRAFICE — Santim informaţi că manevrele trupe­lor Corpului IV Armată din Mol­dova vor executa manevrele de­ toamnă în judeţele Botoşani, Iaşi şi Suceava. Aceste manevre vor fi făcute după ul­timele metode de luptă care va consti­tui o adevărată şcoală pentru ofiţerii superiori şi generali. La această manevră va lua parte d. General Zidit C­ d. Corpului 4 Armată precum şi d. General Lupescu Coman­dantul trupelor de Est, împreună cu simpaticul S­f de Stat Major Colonel Mittiadi şi întreg Statul Major.­­ Foştii radicali din local­tate vor găsi in.No. 38 al „Cuvântului Liber“ un important articol întitulat „Ce au fost radicalii“ în care se descrie activi­tatea partidului radical din Iaşi, precum şi episoade interesante din politica ra­dicală în anii 1884-1895.­­­Se pare că administraţia comunală face experienţe cu uzina ele­trică în senzul de a deprinde populaţiunea să iteie prin întumrez in nopţile lungi de iarnă. Deci altfel nu se poate explica faptul că săptămâni întregi n’au fost sufici­ente pentru curăţirea cazanilor din­ uzină. — Noul episcop catolic al Iaşi.—La Bucureşti a avut loc în catedrala Sf. Iosif, consacrarea noului episcop catolic în scaunul din Iaşi. Noul episcop Char, a fost preot de mir la Bucureşti şi printr’o bată papală a fost numit episcop. Proficiura de Poliţie repetând tex­tul telegramei relativă la memoriu primit de la comersanţii protestatari în vederea controlului,­aduce la miltofinţa generală că d­l Preşedinte al Consiliului de Mi­niştri, pe telegrama prin care se aduce la cunoştinţă dezideratele com­er­sanţilor, a pus următoarea rezoluţie: „Ori­ce depăşire de preogatire de­si­gur va fi judecată, în nici un caz însă guvernul nu înţelege să fie stânjenit de cătră comercianţi îi măsurile ce ia în contra abuzurilor“. — BOALA SOMNULUI — Au fost a­­dus în localitate, Petrică Vasile din Tg. Neamţ, care doarme de 5 zile. Pacientul a fost internat la spitalul central. — D. Maior Orleanu, şeful comisiei militare de control, a plecat pentru cîte­va zile la Bucureşti. Probabil că d-s­a va avea o consfă­tuire cu cei în drept, cu privire la mo­dalitatea aplicărei controlului. — D. Perieţeanu fostun director gene­ral al căilor ferate, şi-a dat demisiunea din consiliul superior al comunicaţiilor. D. Perieţeanu ar fi declarat, că nu poate participa la o reformă, pe care nu o are cine s’o aplice.­­ Sâmbătă seara, în saloanele Liceu­lui Internat, frumos decorate, a avut loc banchetul, doar de profesoarele şi profe­sorii basarabeni, în onoarea Universităţii. Asistă mulţi profesori universitari şi se­cundari, precum şi studenţi. Masa a fost servită de profesoarele basarabene. Au ţinut trasturi, V. Găvănescul, profesor universitar şi Gh. Ghibănescu, profesor secundar, la care au răspuns în chip mişcător profes­oarele basarabele. A ur­mat un bal, pe deplin reuşit. Petrecerea, în cea mai perfectă unitate sufletească, a cont­iuat până târziu noaptea. — Firma Dita Ugo Vigoni din Genua (Italia), face cunoscut Camerei de Co­merţ d­in localitate că a obţinut conce­siunea exportului de talpă, piei şi acce­sorii de încălţăminte. La rândul ei, Camera de Comerţ, a­­duce la cunoştinţa amatorilor. — Ieri s’a oficiat căsătoria domnişoa­rei Irene Thirer—fiica d-nei şi d-nului Sigmund Thirer, cunoscutul comisionar ieşan—cu d. Max Rosenthai, fiul d-lui Iosif Rosenthal, rentier. Multă lume din elita societăţii israe­­lite a luat parte la această solemnitate care a avut loc în saloanele hotelului Binder. — In conformitate cu ordinul Minis­terului de răsboi No. 3245 1­920 toţi in­valizii de răsboiu care au primit titlurile de ajutor eliberate de Comandamentul 4 Teritorial, prin cercul de recrutare (bi­roul pensiilor) sunt invitaţi a se prezenta de urgenţă Cercului pentru a li se în­locui prin certificate de înlesnire de trai

Next