Monitorul Oficial, iulie 1927 (nr. 142-168)
1927-07-14 / nr. 153
14 Iulie 1927 MONITORUL OFICIAL D635 toate variațiile ei« (pag. 32—33). La 1924 complectându-și cercetările pe cari se bazează totdeauna pe materialul artistc din muzeul de sub conducerea sa, d. Al. Tzigara Samurcaș arată că vasele cu spirale pictate in țara Bârsei sunt identice ca formă și ornamente cu cele din celelalte stațiuni preistorice Cucuteni, Sipeniț, Petreni și pot fi urmărite până in apropiere de Chiev, constatându-se o mare superioritate a obiectelor de artă găsite la valea Oltului față de cele din Rusia. (Convorbiri literare 1924, pag. 117). Și cu acest prilej d. Tzigara Samurcaș stirue și sprijinește, ca și în 1910, teoria în sensul căruia curentele de cultură artistică vin de la nord spre sud și nu invers. In studiul cel mai recent arată că explorările din Transilvania ne confirmă și existența paleoliticului în teritoriul românesc, pe care la 1910 încă nu o putuse constată, neanticipând, cu precauție, o părere ce atunci nu putea fi documentată. Dar de la artă în epoca preistorică d. Al. Tzigara Samurcaș a ajuns prin studiile sale până la analizarea operilor artiștilor noștri încă în viață. Iin frumosul volum «Arta în România** Studii critice, București, Minerva 1909, d. Al. Tzigara Samurcaș, începând cu observații critice asupra arhitecturii bisericești din cele dintâi vremuri ale istoriei noastre ajunge până la expozițiile de pictură și sculptură din zilele noastre. Acest studiu s’ar putea împărți în trei părți privitoare la arta veche bisericească, la arta țăranului român și la arta modernă. In partea dintâi autorul analizează arhitectura bisericească. In acest domeniu avem de a face cu diferite stiluri introduse prin meșterii aduși de voevozi, avem și de înregistrat influențe străine, sârbești, bizantine, armenene, în Muntenia și italiene, până când mai târziu se ontopesc stilurile acestea (în Moldova cu mult mai curând, în Muntenia mai târziu), creându-se o arhitectură bisericească națională. Cu prilejul analizării arhitecturii mănăstirii Probota a lui Petru Rareș, autorul arată cum meșterii moldoveni împrumută elemente de ale arhitecturii apusene pe care însă aplicându le la bisericile noastre cu predominarea stilului bizantin, ei le-au transformat, formând un stil specific moldovenesc, atât de grațios care se manifestă în interesante și caracteristice variațiuni. Cum la analizarea monumentelor arhitectonice bisericești din Muntenia relevând în acelaș studiu influențele apusene, autorul păstrează legătura cu istoria universală a artelor, așa o face și în cel mai recent stadiu al său pe care l-am amintit. Aci stăruie asupra artei din Transilvania care face legătura cu apusul. D. Al. Tzigara Samurcaș fie că analizează arhitectura mănăstirilor noastre, fie că apreciază în două mici studii fn mod succind marele talent al N. Grigorescu «una din cele mai frumoase glorii ale neamului românesc din preajma veacului al X- lea**, totdeauna se dovedește un om cu judecată clară și întemeiată, cu cunoștințe foarte variate care îi fac cu putință să facă apropieri și cu arta altor popoare. Mai ales stârne d. Tzigara Samurcaș asupra artei țăranului român. In cele mai multe din scrierile sale analizează această artă, o înfățișează cu pietate și entuziasm cititorului și privitorului, stăruie asupra originalității ei, păzindu-se totul la exagerările unui romanticism național. In colecția muzeului de artă națională, directorul acestuia ia dat doar locul de cinste maiestrei case a meșterului Antonie Mogoș din Ceauru-Gorj, casă făcută în întregime de iscusit țăran și compusă mâna acestui exclusiv din lemn, împodobită cu stâlpi sculptați cari deși «rudimentar ciopliți, conțin, în germen, toate elementele coloanei clasice». Sculptura în lemn (stâlpi, case, cruci, troițe), olăria și țesătoria, toate aceste domenii ale artei țărănești au găsit în d. Tzigara Samurcaș un documentar interpret. Dintr’un studiu mai vast asupra crestăturilor în lemn a apărut încă înainte de răsboi un splendid album cu peste 400 isvoade originale românești, urmând ca partea introductivă cu textul explicativ să apară cât de curând, fiind pusă sub tipar. Muzeul de etnografie și artă națională din București de sub conducerea d-lui Al. Tzigara Samurcaș are doar menirea de a arătă în toată splendoarea lor produsele artistice ale țăranului român. Pentru cunoașterea artei țărănești din România, d. Al. Tzigara Samurcaș a făcut cea mai intensivă propagandă în țară și în străinătate prin conferințe (înainte de răsboi și în Banat și în Transilvania, la Lugoj și la Sibiu) prin broșuri, prin expoziții, prin articole de lămurire și propagandă despre cultura artistică și învățământul artistic la noi. In acest domeniu d. Al. Tzigara Samurcaș ni se înfățișează ca un bun organizator care a întemeiat muzeul de etnografie și artă națională pe considerații științifice, un lucru recunoscut cu elogii la adresa directorului prin «Buletin de la Société internationale de dialectologie romaine** (fasc. IV, anul 1913) cu prilejul creării unui muzeu similar în Italia. Muzeul din București are astăzi aproape 12.000 de obiecte și organizarea lui nu se putea face decât cu «o hărnicie, o putere de jertfă, o iubire de știință și de artă fără margini», cum spune d. N. I orga (Floarea Darurilor din Iunie 190 /). Dar d. Tzigara Samurcaș a fost un mare propagandist al artei noastre in străinătate. La congresul al III-lea al artei din Liège și Bruxel (Septemvrie 1905) a reprezentat în chipul cel mai fericit și demn țara, arătând importanța artei țărănești, cum rezultă de altfel și din raportul deosebit de elogios al secretarului acelui congres, d. E. Broerman («Renaissance roumaine»* in revista «L’art Public** 1905 No. 3). La expoziția internațională de artă populară de la Berlin din 1909 directorul muzeului etnografic și de artă națională din București a reușit iară să atragă atențiunea lnmei asupra produselor noastre. «Buletin de l’art ancien et modern** din Paris (din Fevruarie 1910) nu are decât cuvinte de apreciere despre conferința dlui Tzigarata Samurcaș privitoare la bogăția și varietatea obiectelor de artă de la noi, ținută cu acel prilej. Talentul organizatoric și de propagandist al d-lui Tzigara Samurcaș s’a putut manifestă în chip tot așa de fericit și la expozițiile din Amsterdam și Roma (1911). Broșurile de propagandă și organizare (catalogul Muzeului Aman, București 1908 cu o biografie a pictorului și analiza operelor, Muzeul Neamului Românesc, București 1909 ; Muzeul național din București 1912; 1enkmalpflege în Rumänien, Karlsruhe 1903, Rumänische Vokskunst, București 1910; Casa Românească la expoziția din Roma, București 1911; Ausstellung «Die Frau in Haus und Beruf** : Sonderabteilung Rumanien, Berlin 1912) arată pricepere și entuziasm și o stăruință neîntreruptă în a evidenția comorile noastre artistice. Numeroasele articole și recensii din domeniul istoriei artelor publicate în diferite reviste (Convorbiri literare , buletin de l’institut pour l’étude de l’Europe sudorientale, viața românească) arată aceleași calități prin cari se disting studiile mai întinse : claritate, vaste cunoștințe de specialitate, tendința de a așeză arta noastră în cadrele ce i se cuvine in Istoria universală a artelor. D. Tzigara Samurcaș prin lucrările sale din domeniul Istoriei artelor a dovedit o neîntreruptă activitate științifică și o pasionată preocupare de probeme artistice. In scrisul său convins, vioi, comunicativ îmbină temeinicia științifică cu entuziasmul propagangistului în nobilul înțeles al cuvântului. Universitatea din Cernăuți așezată intr’un colț al țării deosebit de bogat în comori artistice, credem că poate face o achiziție dintre cele mai potrivite, dacă subsemnații propunem în baza art. 81 din lege numirea d-lui Al. Tzigara Samurcaș de profesor titular la catedra de Istoria artelor la facultatea de litere și filosofie. /{. Căndea, I. Nistor, V. Grecu, C. Siegel, A. Ieșan, E. Herzog. Cernăuți, 20 Fevruarie 1925. 77