Munca, februarie 1959 (Anul 15, nr. 3499-3522)

1959-02-25 / nr. 3519

Z-a RAID- ANCHETĂ O acţiune importantă— ÎNCHEIEREA NOILOR CONTRACTE COLECTIVE In aceste zile, în uzine şi fabrici se desfăşoară acţiunea de pregătire a dărilor de seamă şi de în­cheiere a noilor contracte colective. Cu acest prilej muncitorii, tehnicienii şi inginerii analizează cu simţ de răspundere felul în care au fost îndepli­nite angajamentele reciproce din contractele co­lective expirate şi totodată participă cu propuneri Ţinînd seamă de lipsurile anului trecut O vie muncă de agitaţie concrete la elaborarea noilor contracte colective. Pentru a ilustra felul în care organele admini­strative şi sindicale se preocupă de aceasta pro­blemă, ziarul nostru a întreprins un raid-ancheta în cîteva întreprinderi din Capitala. Redăm mai jos cele constatate. Pe tovarăşul Constantin Peţu, pre­şedintele comitetului de întreprindere de la uzinele „Timpuri Noi“, l-am gă­sit făcînd ultimele corectări dării de seamă care avea să fie prezentată în cursul după-amiezii în cadrul confe­­rinței sindicale în legătură cU­ înche­ierea noului contract colectiv. „ Am realizat noi anul trecut din 115 obiective 114, dar unele din ele cu mari întîrzieri... Aceasta ne-a ser­vit de învăţătură — ne-a spus tov. preşedinte. Intr-adevăr, la uzinele „Timpuri Noi“ majoritatea obiectivelor din con­­tractul colectiv pe 1958 au fost rea­lizate în trimestrul IV, deoarece nu s-a urmărit şi analizat periodic, pe bază de grafic, cum decurge îndepli­nirea lor. A fost nevoie să se ia mă­suri împotriva unor tovarăşi (exemplu înlocuirea mecanicului-şef Partenie Brăgaru şi sancţionarea inspectorului tehnic cu protecţia muncii Gross Zol­tán), pentru ca treaba să fie pusă pe roate. Pregătirile în vederea încheierii noului contract colectiv s-au desfăşu­­rat judicios, încă de la 22 decem­brie 1958 au fost formate şi instruite comisiile — cea centrală şi cele pe probleme. Ţinînd seama de indicaţiile cuprinse în expunerea făcută de tov. Gheorghe Apostol cu­ prilejul consti­ Greşita înţelegere Cu săptămîni în urmă, la ţesătoria „Flamura Roşie“ au început intense pregătiri în vederea prezentării dării de seamă şi a încheierii contractului colectiv pe anul 1959. In toate secţiile au fost afişate lozinci care chemau pe muncitori, tehnicieni şi ingineri să a­­nalizeze cu simţ de răspundere modul cum au fost îndeplinite angajamentele reciproce din contractul colectiv pe 1958. La gazetele de perete pe între­prindere şi secţii s-au popularizat re­zultatele obţinute, numeroasele măsuri luate anul trecut în vederea îmbunătă­ţirii activităţii şi creării unor condiţii mai bune de muncă şi de trai. De ase­menea la staţia de radioamplificare s-au citit materiale care au arătat im­portanţa unei cît mai mari participări a muncitorilor la întocmirea noului contract­ In cadrul grupelor sindicale au avut loc discuţii cu membrii de sindicat, pentru a se stabili măsurile ce trebuie luate anul acesta în vederea îndeplini­rii sarcinilor de plan, realizării de Dacă răsfoieşti noul proiect de con­tract colectiv al fabricii „Mistreţul“ vei găsi în el unele capitole bine în­tocmite, cu angajamente a căror în­făptuire va contribui la îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa întreprin­derii. Cînd ajungi însă la capitolul muncii culturale, îţi dai seama că co­misia care s-a ocupat de această pro­blemă n-a înţeles bine sarcinile în a­­ceastă direcţie. Aci sunt doar trei obiective—şi ele minore. Ele sunt cuprinse în 2 fraze: „Vom dota bibliotecile volante ale unităţilor „Viforul“ şi „Mistreţul 2“ cu cărţi în valoare de 1200 lei- Se vor organiza la colţul roşu 5 confe­­rinţe, 3 recenzii şi vizionări în co­lectiv la televizor“. Pot epuiza oare aceste angajamente problemele muncii cultural-educative? Cu siguranţă că nu. La fabrica „Mistreţul“ există încă multe cazuri de indisciplină, ba chiar şi de lipsă de grijă faţă de avutul obştesc. Iată doar două exemple. Din cauza neglijenţei brigadierului Con­stantin Modrogeanu cît şi a celorlalţi muncitori din brigadă o maşină de tocat a fost grav avariată. Muncitorii Gheorghe Cernovschi, Neaţă Ştefan Şi alţii dau dovadă de indisciplină în muncă sau lipsesc nemotivat de la lucru. Asemenea cazuri pot fi trecute cu vederea ? Atunci de ce nu s-au gîndit tovarăşii din comisia respec­tivă să includă în contract o serie de acţiuni menite să contribuie la edu­carea oamenilor în spiritul dragos­­tei faţă de muncă şi al grijii faţă de avutul, obştesc , cît mai multe economii şi îmbunătăţi­rii condiţiilor de muncă şi de viaţă ale oamenilor. Datorită acestei vii munci de agita­ţie, numeroşi muncitori au venit cu propuneri preţioase pentru alcătuirea noului contract colectiv. Pînă în pre­zent s-au făcut peste 60 de asemenea propuneri dintre care — în urma ana­lizării de către comisiile pe probleme —, 38 au fost incluse în noul con­tract. La toate propunerile făcute co­misiile au dat răspunsuri care au fost afişate în secţii. Una din propunerile incluse în contract — făcută de ajuto­rul de meşter Ion Neagoe — se referă la instalarea unor becuri fixe la cape­tele maşinilor „Jacquard“, ceea ce va îmbunătăţi munca. Ţesătoarea Zenovia Gheorghe a propus să se repare acope­rişul de la unitatea 2, propunere in­clusă şi ea în contract. Toate propu­nerile făcute sunt rodul unei vii munci de agitaţie, al particippării largi a muncitorilor la întocmirea noului con­tract colectiv. Iuirii Consiliului sindical orăşenesc, comisiile pe probleme au fost îndru­mate să analizeze toate problemele ridicate de muncitori, inclusiv acelea pentru rezolvarea cărora sunt necesare investiţii. Aceste din urmă cazuri vor fi înaintate conducerii C.C.S. şi Di­recţiei generale motoare şi piese de schimb din cadrul ministerului res­pectiv. Toate propunerile juste şi care pot fi traduse în viaţă cu posibilităţi lo­cale au fost incluse în proiectul de contract. Acesta a fost apoi dezbătut în adunări generale pe secţii, conco­mitent cu darea de seamă asupra realizării prevederilor contractului co­lectiv din semestrul II al anului tre­cut. Cu acest prilej muncitorii au fă­­cut o serie de observaţii şi au venit cu propuneri preţioase. Contractul colectiv fiind dezbătut aproape 2 luni, se poate spune ,că a devenit un document judicios întoc­mit, cuprinzînd principalele probleme ridicate de colectiv. In acelaşi timp, învăţînd din lipsurile anului trecut, s-a prevăzut la loc de frunte obligaţia conducerii administrative şi a comi­tetului de întreprindere de a urmări şi analiza periodic, pe bază de grat­fie, îndeplinirea angajamentelor cu­prinse în contract. O altă problemă care a fost dată uitării este aceea a brigăzii artistice de agitaţie, care s-a desfiinţat cu luni în urmă. Sunt tineri ca Gorina Nicoară, Mariana Pîrciu şi a­lţii care au propus în nenumărate rînduri co­mitetului de întreprindere reînfiinţarea brigăzii. Tovarăşii din comitet însă ■ aruncă mereu vina asupra conducerii administrative care nu i-a sprijinit în această direcţie. Munca cultural-educativă trebuie să sprijine îndeaproape pe muncitori şi tehnicieni în rezolvarea problemelor legate de îndeplinirea sarcinilor de plan, de introducerea şi extinderea tehnicii noi. Or, problemele legate de îmbinarea muncii culturale cu produc­ţia au fost date uitării. Dacă analizăm posibilităţile exis­tente la fabrica „Mistreţul“, vedem că aici pot fi organizate multe acţiuni culturale interesante. La colţul roşu, de pildă, se pot ţine cu regularitate conferinţe tehnice, schimburi de expe­rienţă menite să contribuie la îmbu­nătăţirea muncii, informări asupra problemelor de politică internaţională, se pot organiza întîlniri între munci­torii fruntaşi mai vîrstnici şi tineri cu o mai slabă pregătire profesională, recenzii şi prezentări de cărţi. Faptul că standul de cărţi înfiinţat­a între­prindere a vîndut în luna trecută cărţi în valoare de 2.000 lei dovedeşte preo­cuparea , colectivului de aici pentru ridicarea nivelului său cultural Co­misia­­pe probleme care a lucrat la capitolul privitor la munca culturală ar fi trebuit să ţină seama de acest lucru, contribuit la luarea multor măsuri în scopul realizării în termen a angaja­mentelor. Manifestînd aceeaşi preocupare, or­ganul sindical a pregătit şi anul acesta cu deosebită grijă proiectul noului contract colectiv. Din rindurile muncitorilor au venit zeci de propu­neri. Grupa sindicală nr. 1 din secţia l-a, de pildă, a făcut 39 de propuneri din care 27 au fost acceptate şi in­cluse în contract, iar 5 urmează a fi rezolvate în afara contractului. Nu­mai muncitorul Ion Minciulescu a fă­cut 3 propuneri, din care două au fost acceptate. Contractul ce va fi semnat la fa­brica de chibrituri de la Filaret, fiind întocmit pe baza propunerilor izvorite din masă, oferă certitudinea îndeplini­rii lui la timp.­­ Din cele arătate mai sus reiese că în întreprinderile unde s-au fă­cut pregătiri temeinice, unde mun­citorii, tehnicienii și inginerii au fost atrași să participe activ la în­tocmirea noilor contracte colective, rezultatele sunt îmbucurătoare. A­­colo unde însă nu se acordă aten­ţie valorificării iniţiativei creatoa­­re a maselor, atragerii lor la în­tocmirea noilor contracte colective, lucrurile stau altfel- Comitetele de întreprindere au datoria să spriji­ne îndeaproape comisiile pe pro­bleme şi împreună să treacă la al­cătuirea unor contracte colective în stare să răspundă cerinţelor mereu crescînde ale producţiei şi nevoilor social-culturale ale oamenilor. H. VALENTIN şi A. MUNŢ corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Bucureşti „Totul este pregătit!44 Această afirmaţie categorică ne-a făcut-o tov. Nicolae Dumbrăvescu, res­ponsabil cu munca de masă în pro­ducţie în comitetul de întreprindere de la uzina „Steaua Roşie“. Asta s-a în­­timplat în preziua adunării generale în care urma să se prezinte darea de seamă asupra îndeplinirii vechiului contract colectiv şi să se dezbată în­cheierea celui nou. Pentru a vedea cum a fost „totul pregătit“ am mers într-o secţie. La secţia IlI-a montaj am găsit pe preşedintele comitetului de secţie, tov. Gheorghe Costin. Întrebat despre felul în care muncitorii de aici au contri­buit cu propuneri la alcătuirea con­tractului colectiv, el a răspuns nu mai puţin mirat decît noi, că nu cu­noaşte nimic în această privinţă­., că organul sindical al secţiei nu a fost instruit ! — Poate nu aveţi probleme de ri­dicat ? l-am întrebat. — Ba cum de nu. De pildă, nicăieri nu se simte atîta lipsă de spaţiu ca la noi. Acum mai e cum e, dar să veniţi la sfîrşit de lună... Se poate spune că există 0 totală lipsă de preocupare în folosirea spaţiului. Aici stă de luni de zile utilaj uzat şi nefolosit — freze, o raboteză, — produse finite — re­morci­­oare de turnare, despicătoare de lemne etc., care baricadează drumurile de acces. — Noi socotim că astăzi şi miine dimineaţă vom studia propunerile ve­nite din secţie şi am putea ţine şe­dinţa — spuse preşedintele comitetului de întreprindere, tov. Mirea. Dar, nu avem dactilografă să ne bată materia­lul... Nu ştim dacă acesta a fost argu­mentul cel mai puternic, însă fapt e că Consiliul sindical orăşenesc Bucu­reşti a recomandat amînarea adunării generale cu cinci zile. Fără îndoială că-i mai bine ca o treabă să fie făcută mai tîrziu, decît repede şi superficial. Aceeaşi preocupare Anul trecut, la fabrica de chibrituri de­ la re laret toate prevederile din con­tractul colectiv au fost realizate. Acea­sta este rodul preocupării comitetului de întreprindere. Fiecare membru din comitet care răspunde de o secţie, a urmărit pe bază de grafic ca lună de lună angajamentele să fie traduse în viaţă. La şedinţele de analiză ţinute periodic, comitetul a invitat organiza­torii de grupă şi numeroşi muncitori fruntaşi, care prin propunerile lor au MUNKA Cerinţe justificate La sfîrşitul anului trecut, în cadrul adunărilor generale ce s-au ţinut în în­treprinderi şi instituţii, oamenii muncii din Giurgiu au ales pe membrii noilor echipe de control obştesc. In total 75 oameni — fruntaşi în producţie — for­mează cele 25 echipe de control obş­tesc din acest oraş. De la ei cumpără­torii aşteptau o activitate care trebuia să se reflecte în îmbunătăţirea deser­virii în magazine. Din păcate, foarte curînd ei şi-au văzut înşelate aşteptă­rile. De la 1 ianuarie pînă la mijlocul lunii februarie numai două echipe au avut oarecare activitate, restul mulţumin­­du-se să figureze cu numele în scriptele Consiliului sindical raional- Oare lu­crurile merg aşa de bine îneît membrii echipelor nu ar avea ce controla şi se­­zisa ? Dimpotrivă ! In magazinele ali­mentare aprovizionarea cu unele pro­duse cerute de consumatori este defec­tuoasă, cu toate că multe­ din aceste produse se găsesc în depozite. De ase­menea se semnalează lipsa unor sorti­mente în magazinele de produse textile şi tehnice. De pildă, nu se găsesc pija­male de diftină, mănuşi şi şosete de lină, cremă de gherte de diferite culori etc. Şi nu numai at­ît. Lăsaţi în pace, unii vînzători necinstiţi înşeală pe cumpărători. Astfel, gestionarii Ion Gîscă, Vasilica Stănculescu, Dobriţa Dan­ şi alţii au vîndut unele mărfuri cu suprapreţ. Cumpărătorii au sezisat conducerea O.C.L­ (director Alexandru Popescu) şi pe şefia de cadre Elena Şoană, dar nu s-a luat nici o măsură. Desigur că asemenea lipsuri ar fi lesne înlăturate dacă membrii echipelor de control obştesc ar activa. Alegerea membrilor echipelor de con­trol obştesc nu s-a făcut numai pentru a se îndeplini în mod formal o sarcină. Organele sindicale au datoria să-i mo­bilizeze pentru îndeplinirea îndatoririlor. Traian Barbălată corespondent voluntar ----------­Nu s-ar putea ca... ...baia muncitorilor de la U. I. L. Bixad, raionul Oaş, să fie repusă în funcţiune ? Muncitorii sunt convinşi că dacă ar exista ceva mai multă preocu­pare din partea conducerii şi comitetu­lui de întreprindere baia ar fi imediat reparată. Dar această preocupare lip­sește deocamdată. I. Huszti muncitor la U.I.L.-Blxad Miercuri 25 februarie 1959 — nr._3519_ f&teen­ziile $i sezii­ titerare sunt armătu­t­ulu Puţin timp după ce a pornit lucrul pe şantierele noastre, muncitorii cons­tructori au întrebat care este drumul spre bibliotecă şi au început să-l străbată ori de cite ori aveau puţin timp liber. In primele luni, în raliu­­rile bibliotecii, improvizată în bara­ca în care funcţionează clubul şi se află şi sala de spectacole şi conferin­­ţe- erau destul de puţine cărţi. Ne a­­provizionam sporadic fiindcă sumele destinate de comitetul sindical acestui scop, nu erau prea mari. Încetul cu încetul, ajutaţi şi de Consiliul sindi­cal raional Piatra Neamţ, care ne-a donat un număr însemnat de cărţi, am reuşit să înjghebăm o bibliotecă de aproape 2.000 volume. Ţinînd sea­ma că pe şantierele de la Săvuneşti lucrează mulţi muncitori, ingineri şi tehnicieni, este evident că numărul cărţilor din bibliotecă este încă nesa­tisfăcător şi de aceea cerinţele sunt mult mai mari decât capacitatea noa­stră de a le satisface. Orientarea în munca cu cartea, pe care o desfăşor pe şantier împreună cu colectivul bibliotecii, este de­terminată tocmai de această situaţie existentă încă la noi. Spre deosebire de alte biblioteci care, datorită posi­bilităţilor de care dispun, duc o muncă intensă de popularizare a ul­timelor noutăţi apărute şi de atragere a unui număr cît mai mare de cititori, noi ne orientăm munca în special în vederea răspî­ndirii şi cunoaşterii a­­celor cărţi pe care le putem pune la dispoziţia cititorilor şi care le sunt de real folos în munca şi viaţa lor de zi cu zi. Pentru realizarea acestui obiectiv colectivul nostru foloseşte cu succes recenziile şi serile literare. Iată un exemplu. Romanul scriitoarei sovie­tice Vera Ketlinskaia „Bărbăţie" a fost anume creat pentru a fi citit cu nesaţ de toţi cei care lucrează pe un şantier al socialismului. Am hotărît deci să facem în aşa fel încît el să fie cunoscut de toţi constructorii noş­tri. Am dat cartea unui tovarăş şi l-am îndrumat cum să pregătească re­cenzia. Cînd aceasta era aproape gata am făcut afişe şi am anunţat la staţia de radioamplificare că la club va avea loc recenzia acestei cărţi. în­căperea din club în care-şi desfăşoară activitatea biblioteca era în seara a­ceea plină, şi printre auditori erau mai ales tineri. După ce au ascultat cu interes recenzia au pus întrebări şi la urmă au cerut toţi cîte un exemplar din carte. Nu aveam decit 5 şi de aceea se înscriau mai mulţi pe acelaşi volum. De atunci cartea circulă în continuare din mină în mină şi conţinutul ei este sorbit cu nesaţ de toţi acei care au găsit în eroicii constructori ai oraşului Kom­­somolsk pe Amur, prieteni apropiaţi, exemple demne de urmat şi imbold in muncă. In acelaşi fel am procedat şi cu re­cenziile cărţilor : „Vîrsta de aur“ de Corneliu Leu, pe care a ţinut-o, su­dorul Ilie Arghir „Setea“ de Titus Popovici, „Mama“ de Gorki, „Balta­gul“ de M. Sadoveanu şi altele. Pen­tru luna aceasta, pregătim intens re­cenzia romanului „Departe de Mosco­va“ de Ajaev care, ca şi ,,Bărbăţie", va contribui din plin la educaţia co­munistă a colectivului de pe şantiere. Pentru popularizarea operelor scrii­torilor români şi sovietici, clasici şi contemporani, şi totodată pentru dez­voltarea culturii generale a muncito­rilor şi tehnicienilor, organizăm cu regularitate seri literare despre viaţa şi opera diferiţilor scriitori. Anul tre­cut s-a vorbit la aceste seri literare despre Creangă, Coşbuc, Caragiale, Eminescu, Sadoveanu, Gorki şi alţii. Prezentările le pregătesc ingineri, tehnicieni şi muncitori cu nivel mai ridicat, în general acei care citesc sau au citit cel mai mult din opera scrii­torului respectiv. Rezultatele obţinute pînă acut­, prin aceste acţiuni sunt de natură să ne stimuleze în folosirea lor şi de aci înainte, în găsirea unor forme noi şi interesante. Numărul cititorilor a cres­cut simţitor. In decembrie anul tre­cut au fost 530, iar în ianuarie nu­mărul lor s-a apropiat de 700­ Printre ei sunt cititori ca mozaicarul fruntaş Ion Girardi care, împreună cu fiica lui în vîrstă de 13 ani, au înscrise pe fişa lor peste 100 de titluri de cărţi. Intenţionăm ca anul acesta — de îndată ce vom reuşi să ne aprovi­zionăm biblioteca în condiţii mai bune decit pînă acum — să organi­zăm seri literare despre viaţa şi ope­ra unor scriitori contemporani şi re­cenzii despre cele mai însemnate cărţi ale literaturii noastre de actualitate. In felul acesta vom sprijini şi mai concret opera de culturalizare şi de educare comunistă a colectivului nos­tru de constructori. MARIA DOBRICA bibliotecară a clubului de pe lingă grupul de şantiere de la Săvineşti Brigada artistică de agitaţie „Pe şleau“ a Serviciu­lui control tehnic calitativ din ca­drul Combinatului Metalurgic Reşiţa prezintă cu regula­ritate spectacole în faţa muncitori­lor. Programul bri­găzii, întocmit pe baza celor mai e­­senţiale probleme ale locului de muncă, populari­zează muncitorii fruntaşi, contribuie la învingerea greu­tăţilor ivite în procesul muncii, combate atitudini­le şi concepţiile înapoiate. Iată în clişeul nostru un aspect din timpul spectacolului „Cu sare Şi piper", dat la locul de muncă. In el se satirizează o serie de controlori tehnici, care în schimbul de noapte nu-şi fac pe deplin datoria, cum ar fi, de pildă, Alexandru Khiş. Acesta în timpul orelor de producţie obişnuia să doarmă, lăsînd să plece din secţie unele piese defecte. Fot of" D. NEGOIŢA De ce nu sunt respectate termenele de dare in exploatare a construcţiilor siderurgice de la Hunedoara şi Calan (Urmare din pag. l-a) pentru buna desfăşurare a activităţii constructorilor în timpul iernii. Con­ducerea tehnico-administrativă a în­treprinderii şi comitetul sindical aveau datoria de a se îngriji încă din toamnă de urgentarea construirii pereţilor laterali şi frontali ai halei laminorului şi de introducerea instalaţiilor de în­călzire a locurilor de muncă. Ele însă nu s-au preocupat de acest lucru, astfel că haia laminorului este astăzi com­plet deschisă, fără pereţi, din care ca­uză constructorii sînt in situaţia de ■a lucra la montarea utilajelor cu o productivitate scăzută. Aceasta poate duce la nerespectarea termenului de dare în explorare a laminorului, la în­grămădirea lucrărilor spre sfîrşitul ul­timei etape — ceea ce poate avea re­percusiuni asupra calităţii. UNDE TREBUIE CAUTATE ADEVĂRATELE UP­SURI O atitudine neingăduită manifestă în ultimele luni unii şefi de şantiere şi complexe faţă de recepţionarea, de­­pozitarea, inventarierea şi manipula­rea materialelor sosite pe şantiere, pre­cum şi faţă de stabilirea exacta a ne­cesarului de materiale. Un exemplu concludent este acela de la bateria a lil­a de cocs unde stabilirea necesaru­lui de materiale refractare s-a făcut după apreciere. In anul 1957 au sosit aci 1.000 de tone cărămizi refractare comandate in Uniunea S­ovietică. Ele au fost descărcate din vagoane la voia întîmplării, în locuri nepotrivite, fără a li se face recepţionarea, sortarea pe dimensiuni şi inventarierea. Abia după luni de zile, cînd aceste materiale au fost introduse pe rînd în operă, s-a constatat că din cauza umidităţii pe care au căpătat-o prin depozitarea lor în locuri necorespunzătoare, o canti­tate mare s-­a deteriorat şi n-a putut fi folosită In consecinţă, lucrările de înzidire a bateriei a lll-a de cocs au trebuit să fie oprite şi să se lanseze o nouă comandă de 150 tone de cără­mizi refractare care au sosit în luna august 1958. După folosirea completă a acestora s-a constatat din nou, tot după apreciere, că mai trebuie încă 70 de tone de cărămizi refractare pen­tru a se termina în zidirea bateriei. A urmat altă comandă şi, bineînţeles, o altă întrerupere de cîteva luni a lu­crărilor. Astăzi, conducerea tehnico­­administrativă a întreprinderii de construcţii siderurgice e pusă iar în situaţia de a opri lucrările la bateria a IlI-a de cocs, din cauză că îi lip­sesc încă 400 de tone cărămizi refrac­tare. Acest sistem de a munci superfi­cial, fără simţ de răspundere, aduce prejudicii însemnate economiei naţio­nale. Din pricina acestei situaţii, ba­,­teria de cocs, care trebuie terminată în trimestrul I al anului curent, nu va putea fi dată in exploatare decît spre finele anului, ceea ce înseamnă că o cantitate mare de cocs pentru furnalele de la Hunedoara va trebui să fie importată. Intr-un ritm foarte încet se execută şi construirea melanjorului de fontă al noii oţelării Martin. La acest agre­gat, al cărui termen de intrare in funcţiune este 1 martie a.c., lucrările sunt mult rămase in urmnă. Asta se datoreşte nelivrarii la timp a unor utilaje şi construcţii metalice în spe­cial de către uzina din Bocşa Romînă, cît şi unor greşeli de proiectare şi fabricaţie — acest din urmă lucru necesitînd să se efectueze lucrări su­plimentare ce au durat peste o lună de zile. Totuşi, timpul pierdut s-ar fi putut recupera dacă direcţia tehnică şi cea comercială a întreprin­derii de construcţii siderurgice Hune­doara nu ar fi lansat greşit comanda pentru cărămizile refractare nece­sare căptuşirii melanjorului, lucru care de om nu mai poate fi remediat decît prin cioplirea unui număr de 10.637 cărămizi, ce nu corespund di­mensiunilor şi fasoanelor prevăzute în proiecte — operaţie care cere mult timp Nerespectarea termenului de dare în explorare a metam­orului de fontă face ca noua oţetăr­e Martin să nu poată, aproviziona la timp cuptoa­rele cu fontă lichidă, lucru ce se răs­frînge asupra producţiei de oţel, prin prelungirea duratei de elaborare a şarjelor. Din toate aceste lipsuri se poate deduce cît de slab este controlul exer­citat de conducerea tehnico-admini­­strativă a întreprinderii asupra şanti­erelor şi serviciilor sale şi cît de ane­mică este activitatea comitetului sin­dical, al cărui preşedinte este tovară­şul Gheorghe Mihăilă. TEHNICIENII TREBUIE SAŞI DESFĂŞOARE ACTIVITATEA NU IN BIROURI, CI PE ŞANTIERE Pe schema întreprinderii figurează, în afară de tov. director general, to­varăşul Zoltán Raica, director tehnic, un alt director tehnic adjunct şi şase ingineri,şefi, precum şi un număr mare de şefi de complexe şi şantiere, ingineri, tehnicieni şi maiştri. Se pune întrebarea : cum este mobilizat acest mare aparat tehnico-ingineresc pen­tru buna organizare a şantierelor, pentru respectarea termenelor de con­struire a agregatelor? Din cînd in cînd se ţine cite o şedinţă, in cadrul căreia însă nu se analizează temeinic lipsurile proprii ale întreprinderii, aie şantierelor şi nu sîm traşi la răspun­dere cei care se fac vinovaţi de ele. Comitetul sindical­­ a mulţumit şi el să discute unele lipsuri de pe şan­tiere, dar n-a întreprins vreo acţiune mai largă pentru lichidarea lor. El a acordat şi acordă prea puţina atenţie organizării consfătuirilor de produc­ţie, întrecerii socialiste şi extinderii metodelor înaintate de muncă. De a­­ceea, în multe consfătuiri de produc­ţie problemele privind activitatea şan­tierelor se discută la un nivel scăzut, iar hotărîrile ce se iau nu sunt lega­te de lichidarea anumitor deficienţe, care frînează cel mai mult executarea la timp a construcţiilor, întreprinde­­rea are mulţi muncitori capabili, dar comitetul sindical nu se îngrijeşte în suficientă măsură ca experienţa lor să fie răspindită, în special în rindu­rile tinerilor constructori. In prezent întrecerea socialistă a muncitorilor şi tehnicienilor nu este orientată spre realizarea ritmică a lucrărilor, spre lichidarea risipei de materiale. Con­ducerea tehnico-administrativă a în­treprinderii şi comitetul sindical nu au defalcat nici pînă azi planul de producţie pe anul acesta, pentru ca fiecare şantier, brigadă, echipă şi om să-şi cunoască sarcinile. Organele tehnico-administrative şi cele sindicale trebuie să colaboreze mult mai strîns în rezolvarea proble­melor producţiei, să creeze cele mai bune condiţii pentru desfăşurarea unei întreceri vii, astfel ca rămînerea în urmă a lucrărilor de construcţii să fie lichidată şi să se poată da la timp siderurgiştilor de la Hunedoara şi Ca­­lan, toate agregatele prevăzute a in­tra în exploatare anul acesta. FURNIZORII DE UTILAJE SA-ŞI RESPECTE OBLIGAŢIILE Activitatea întreprinderii de con­strucţii siderurgice Hunedoara, este legată de o serie de alte întreprinderi din ţara care îi furnizează utilajele şi instalaţiile necesare construirii a­­gregatelor, ca şi de institutele de pro­iectări, care trebuie să-i pună la dis­poziţie toate proiectele şi întreaga do­cumentaţie tehnică. Dacă întreprinde­rea din Hunedoara are lipsurile ei de ordin tehnic şi organizatoric, nu-i mai puţin adevărat că rămînerea în urm­ă a multor lucrări se datoreşte şi faptului că unii furnizori nu res­pecta termenele de livrare. Astfel, u­­zinele ,,Independenţa“-Sibiu, „Progre­sul'-Brăila, Combinatul Metalurgic- Reşiţa, uzineie ,,Map Tze­dun''-Bucu­­reşti şi uzina Bocşa Romînă nu au exe­cutat o serie de comenzi contractate inca la începutul anului 1958 şi unele chiar ina­nte. Aşa, de exemplu,, uzina din Bocşa a livrat numai 15 tone din cele 72 de tone construcţii metalice pe care trebuia să le livreze pentru lu­crările de consolidare a h­alei melan­jorului. Pentru noua fabrică de do­tari,la, uzinele „Mao Tze dun“ tr­ebu­­iau să trimită încă în­ anul trecut corpul metalic al unui cuptor, bun­­kărul şi ciurul vibrator , dar nu le-au trimis. Tot așa I.C.A.R. nu a livrat ciclonul pentru separarea aeru­lui de praf, iar uzina „Vasile Roaită“ nu a trimis pompa centrifugală. Lipsa acestor utilaje face să întîrzie darea în exploatare a noii fabrici de dolomită care va trebui să asigure oțelăriei o cantitate mare de dolomită calcinată. Pentru laminorul de 650 şi cocserie, uzinele „Independenţa“-Sibiu şi „Mao- Tze-dun"-Bucureşti sunt în restanţă cu : podul transbordor K 1, tiranţii pentru bolta suspendată a cuptorului cu propulsie, fitingăria pentru instala­ţia de răcire şi evacuarea zgurei, şai­bele de transmisie — din lipsa cărora cele două dezinternatoare livrate şi montate nu pot fi puse în funcţiune — podul rulant pentru strungăria lami­norului de 650 şi alte utilaje. ★ In ansamblu, situaţia livrărilor de utilaje comandate de întreprinderea de construcţii siderurgice Hunedoara se prezintă destul de critică, ea con­stituind o frînă în executarea la timp a lucrărilor de la Hunedoara şi Calan. Se impune ca Ministerul Industriei Grele să ia măsuri urgente pentru ca aceste întreprinderi furnizoare de uti­laje să execute în timpul cel mai scurt toate comenzile restante pentru şan­tierele de la Hunedoara şi Calan şi să respecte în viitor termenele de livrare a utilajelor ce urmează să fie montate în cursul acestui an. In cadrul consfătuirii ce a avut loc la Hunedoara cu reprezentanţii între­prinderilor furnizoare s-au stabilit de comun acord ultimele date de livrare a tuturor utilajelor pentru agrega­tele siderurgice ce vor trebui construite, și date în exploatare în acest an. Atîta însă nu e de ajuns. Ministerul tutelar are datoria să controleze în­deaproape felul cum aceste întreprin­deri îşi respectă angajamentele luate. Un sprijin preţios pot acorda în această direcţie comitetele sindicale de la „Independenţa“-Sibiu, U.C.M.­­Bocşa, „Progresul“-Brăila, C. M. Re­şiţa, uzinele „23 August“ şi „Mao- Tze-dun“, care au datoria să discute cu conducerile administrative respec­tive şi să prelucreze cu masele de muncitori, tehnicieni şi ingineri im­portanţa respectării termenelor de execuţie a comenzilor pentru şantie­­rele siderurgice de la Hunedoara şi Călan arătînd oamenilor că de­ter­minarea la timp şi chiar mai devre­me a agregatelor siderurgice, de­pinde creşterea producţiei de metal şi, deci o mai bună aprovizionare cu fontă, oţel şi laminare a uzinelor con­structoare de maşini din ţara noastră. Notă Prezenţe şi... absenţe Am poposit deunăzi la Univer­sitatea populară muncitorească de la clubul „Constructorul" din Capitală. Pînă să înceapă prima oră — ora de limba romînă — am vizitat sălile spaţioase în care se ţin cursurile. Ne-am dat sea­ma de condiţiile excelente ce se oferă aici cursanţilor pentru stu­diu şi am reţinut cu plăcere fap­tul că, în mod regulat, după pro­gramul de învăţămlnt se organi­zează manifestări artistice şi cul­turale : vizionarea unor filme, a­­udiţii muzicale etc. ...Timpul trecea, se apropia ora de începere a cursurilor şi, spre surprinderea noastră, Bala se popula foarte greu. Dar oare citi participanţi există la Universita­tea populară muncitorească de la clubul „Constructorul‘ ? De aici lucrurile s-au cam... complicat. De fapt — pe hîrtie — figurează ca înscrişi salariaţi de la 14 în­treprinderi. Mai Intîi „catalogul" cuprindea 120 de persoane, apoi prezenta acestora a scăzut la 85, pentru ca după clteva săptămîni să scadă la 27. De ce ? Desigur, în primul rînd, din cauza indife­rentei cu care privesc unele co­mitete sindicale această proble­mă. Deşi conducerea Universită­ţii populare a sezisat, in dese rinduri, comitetele sindicale de absenţele cursanţilor respectivi, situaţia a rămas aceeaşi. Ba mai mult — aşa după cum am văzut — s-a şi înrăutăţit. Cei de la Trustul de Construcţii Hidrauli­ce bat recordul în absenţe. Şi cum să nu fie astfel cind Însuşi preşedintele comitetului sindical, Lorent Alexandru, se... eviden­ţiază în catalog prin 8... absenţe? De asemenea, cursanţii de la fabrica de ciment Bucureşti, de la fabrica de marmoră, de la I.P.C.H., Trustul 1 Construcţii, întreprinderea 3 izolaţii au în catalog, în dreptul numelui lor, notate absente peste absente... Şi, iată că in contrast cu aceş­tia, sînt unii care nu au nici mă­car o singură absenţă. Aşa după cum ne mărturiseşte tov. Zizda Aurelia, pontatoare la Fabrica de chibrituri,­­ pe care „catalogul“ o arată de la Începutul cursurilor şi pînă acum numai „prezentă“. Universitatea populară muncito­rească îi este de un real folos. Tocmai de aceea caută s-o frec­venteze cu cît mai mare regula­ritate.­­ Am absolvit cursurile anu­lui trecut şi le urmez şi pe cele din anul acesta, avînd, ca şi cei­lalţi colegi de la Fabrica de chi­brituri Înscrişi la Universitatea populară muncitorească, tot spri­jinul din partea comitetului sin­dical. Asemenea cursanţi sirguincioşi sunt şi tovarăşa Băjenaru Elena de la Trustul de Instalaţii Bucu­reşti, Dorobanţu Alexandru, de la Trustul 1 Construcţii şi alţii. ...Ora de limba romînă a înce­put. Cursanţii urmăresc cu mul­tă atenţie pe lector şi iau, aproa­pe toţi, notiţe. Se predă lecţia: „Cum a apărut limba şi literatura poporană". E prima lecţie din ci­clul „Limba şi literatura romînă, noţiuni generale de lingvistică şi folcloristică". ...La Universitatea populară muncitorească de la clubul „Con­structorul“, pentru ca rezultatele să fie cu adevărat Îmbucurătoare, trebuie să se rezolve cit mai grabnic problema frecvenței. N. SANDU

Next