Neamul Românesc, ianuarie-iulie 1908 (Anul 3, nr. 1-90)
1908-06-20 / 73. szám
1148 NEAMUL ROMÂNESC pitală, nu am adăogi ceva din presa din provincie. Și iată ce ai spune, in numărul său de la 12 Ianuar, Gazeta Botoșanilor, incadrîndu-și „fie, amintirea neștearsă“ în mare doliu, cum se cuvine unui ziar românesc, din patria lui Mochi Fișer : «Cu părere de rău aflăm încetarea din viață a d-lui Ronetti Roman, imnul din fruntașii literaturii române. El era unul din rarii PUBLIC CIȘTÎ ORIGINAL! (sic, cu litere compacte) ai terii. Puternica sa operă «„Manasse“... este dovada evidentă a geniului său puternic. în timpul «din urmă se ocupa cu agricultura la Hirlau in județul nostru.» Vedem, operă „puternică“, geniu „puternic“, și desigur că și agricultură puternică, la Hirlau, căci altfel țăranii nu ar fi răscolit in două rînduri, și mai întăi, biblioteca «poetului», căutind după operele complecte ale condicelor asupritoare, de învoieli. Până aici avem numai lamentarea ziarelor stăpinite de tendinți jidovești. Firește că nu se putea ca revistele să treacă cu vederea pe un „represintant al literaturii românești“, de o însemnătate atît de mare. Și iată că păcatul cade asupra vechii reviste „Convorbiri literare“, care se lăsă a fi mistificată— din causa tinerei sale direcții, desigur — de cătră ilustrul «publicist» Al. Rubin, cu două pagini de osanale iudaice, în numărul sâu de ianuar 1908: «Zilele din urmă, a murit la Iași unul din literalii noștri cei mai de «vază, Ronetti Roman... Cetitorii Convorbirilor literare au putut aprecia «viguroasa lui pană, din niște fragmente publicate acum cîțiva ani, «dintr’o poemă intitulată Ivan, și care din nenorocire a rămas neisprăvită, în afară de frumusețile versului, ele lăsau mai cu seamă impresia «puterii. Ceia ce caracterisa, in adevăr, talentul lui Ronetti Roman, era «originalitatea și vigoarea gîndirii, căci el era dnnainte de toate un «cugetător... Și această gîndire o exprimă într’o limbă curată, sunternică... Prozatorul nu era întru nimic inferior poetului, în toate scrierile «lui, fie in versuri, fie in presă, regăsim aceiaș putere de stil... Fie-mi «permis a plînge in Ronetti Roman, nu numai pe omul de litere, pe «unul din corifeii literaturii noastre, dar și pe omul de bine..., pe «bunul cetățean.» Viguroasa lui ]>ană, impresiunea puterii, vigoarea gîndirii, limbă puternica, putere de stil, unul din corifeii literaturii! Și tinăra direcție a bătrânelor „Convorbiri“ tot înghite astfel, de la Rubin, cele mai neghioabe laude jidovești, ca și cum nu ar fi ea revista ponderatului critic Maiorescu, sau a genialului naționalist Eminescu, și a mucalitului bun Roman Ion Creangă, de la Humulești. Așadar, se vede acum lămurit de ce sunt capabili Jidanii în presă. Căci, după reclama iudaică a ziarelor noastre, stăpinite de tendinți jidovești, Ronetti Roman — cel cu patru fragmente și două pamflete-broșuri — nu e mai puțin decît o personalitate din cele mai de seamă, alăturea cu Grigorescu și Hasdeu, un creator al epocii literare clasice, împreună cu Caragiale și Eminescu, cu opere care vor rămînea pe veci, un spirit superior, un foarte mare talent, ba chiar un geniu, cugetător puternic, și poet desăvîrșit, ale cărui scrieri au făcut un zgomot enorm, a cărui moarte e un doliu național, în sfirșit unul din corifeii literaturii noastre, o stea strălucitoare, și un gigant!